Războiul de agresiune din Ucraina a accelerat transformarea totalitară a Rusiei: regimul de la Moscova este un angrenaj criminal destinat unui singur obiectiv, terorizarea populaţiei civile prin lansarea de atacuri barbare ce înseamnă tot atâte crime de război. Economia Rusiei este o economie de război, în vreme ce misiunea acoliţilor lui Putin este aceea de a contribui la radicalizarea unui discurs al intimidării militare şi nucleare. Dependent de noii săi aliaţi de la Phenian, dominat economic de Beijing, imperiul rus al lui Putin este un amestec terifiant de pritivism al represiunii şi de încazarmare militară.
Incapabil de a cuceri Ucraina, dar capabil să recurgă la operaţiuni ce vizează distrugerea de ţinte civile, regimul lui Putin este fidel, până la capăt, strategiei militare. Credinţa în posibilitatea victoriei de pe câmpul de luptă., cu orice preţ, este doctina oficială a Moscovei. Valurile umane de soldaţi şi asalturile cu rachete şi drone, iată instrumentele de care se serveşte regimul stalinist al lui Putin. Evul sovietic îşi întinde umbra sa asupra vremurilor noastre.
Descurajare şi tenacitate
Factorul care poate schimba, decisiv, datele acestui război criminal din Ucraina este acţiunea politicii americane. Iar politica americană recentă a fost definită de o treptată clarificare: iluziile pernicioase legate de utilitatea tratativelor cu Vlaidimir Putin au fost înlocuite de un nou tip de realism, mizând pe valoarea descurajării.
De la transferul de arme către Ucraina la iritarea Preşedintelui Trump,( iritare ce explică ultimatumul adresat Rusiei), semnele acestei noi abordări nu mai pot fi ignorate. Statele Unite dispun, în acest nou context, nu doar de opţiunea asistenţei militare, ci şi de aceea a presiunii economice asupra partenerilor Rusiei. Oricât de limitată ca efect, această alegere trebuie dusă până la capăt, spre a putea slăbi angrenajul criminal al regimului lui Putin.
În cele din urmă, politica americană, în conjuncţie cu cea europeană, trebuie să îmbrăţişeze, hotărât şi ferm, descurajarea militară. Doar intărirea capacităţii noastre comune de a face faţă Rusiei poate fi obstacolul în calea unei alte agresiuni. Doar dezvoltarea Ucrainei ca putere militară poate garanta supravieţuirea ei ca stat viabil. Alternativa la această angajare de durată este o catastrofă strategică : cedarea în faţa Rusiei este o invitaţie la teroare şi la agresiune.
Ca de atâtea ori, războaiele nu pot câştigate decât dacă ele sunt însoţite, în termenii lui Raymond Aron, de o precisă definire a scopurilor lor politice. Forţa militară nu poate fi separată de dimensiunea viitorului pe care îl avem îm vedere: imaginea păcii poate oferi un sens luptei de acum.
În cazul Ucrainei, definiţia realistă a victoriei este inseparabilă de menţinerea şi de consolidarea statalităţii ei. Nu dimensiunea teritorială este decisivă, cât constituirea unei bariere credibile în faţa expansiunii ruse: integrarea Ucrainei în sistemul de securitate occidental este deja o realitate pe care nu o mai putem ignora.
Realismul aronian ne obligă la abandonarea iluziilor pacifiste. Înarmarea devine, în acest timp pe care il traversăm, o condiţie a supravieţuirii colective. Alianţa cu Statele Unite este, acum, mai mult ca niciodată, vitală pentru Europa centrală şi de est: militar şi politic, Statele Unite sunt vitale pentru arhitectura lumii noastre.
Cât despre Rusia, ea este angrenajul criminal care se hrăneşte din carnagiul agresiunii. Nu există, în Rusia de acum, o alternativă la Putin, cu excepţia celei pe care o întruchipează complicii săi. Rusia anului de graţie 2025 este aneantizată democratic şi sugrumată dictatorial: naţiunea rusă este prinsă în capcana unui regim ce a lichidat, sistematic, rămăşiţele de pluralism.
Atâta vreme cât Rusia lui Putin este încrezătoare în victoria sa militară, teroarea din Ucrana va continua, teribilă şi tragică. Strategia descurajării trebuie să însemne trezirea Rusiei la realitatea imposibilităţii câştigării acestui război. Nici o negociere nu poate fi purtată cu un regim ce crede, neabătut, în triumful final.
Descurajarea şi fermitatea pot transmite un mesaj lipsit de echivoc dictaturii de la Moscova. Noua politică americană este parte din acest efort de îndiguire al Rusiei- solidaritatea atlantică este, pentru noi, ca şi pentru Ucraina, unica alegere realistă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu poate cuceri Ucraina?
Cred a ii supraestimati. Astia nu pot recuceri teritoriile republicilor fantoma autopraclamate….., ce sa vorbim de toata Ucraina?
Putler este adeptul formulei celebre „Dieu c’est , toujour, avec les gross batallions.”
Uita doua lucruri elementare: starea psihica a luptatorilor si avansul tehnolog. Ori aici el sta foarte prost. Are cele mai proaste carti posibile. „Mina mortului”
Nu mai vorbim ca marea Rusie nu este capabila sa continue razboiul, fara ajutorul masiv dat de Coreea de Nord si China. Ca Iranul se pare ca a fost scos din joc.
Putler s-a hotarit sa declarare razboi Occidentului, dar incepe cu Ucraina. RIDICOL!
Grupul revansard de la Moscova, grup ce nu a agreat reformele lui Gorby si nici pe Gorby, a preluat puterea si crede ca vor putea schimba cursul istoriei, pentru ca au fost candva mari si au triada.
Crimele de razboi sunt un mic amanunt nesemnificativ pentru ei. Nu importa cati civili omoara. Ba cu cat mai multi, cu atit mai bine. Lumea se va speria de ticalosia lor si va ceda fara lupta. Dar stiu sa urle ca din gura de sarpe daca moare vreun cetatean rus, accidental. Ticalosi duplicitari. Nu ar mai trebui luati in seama.
Razboiul nu se va incheia decat atuci cand una dintre parti va ceda militar si psihic.
E bine sa ne gandim la ce va fi dupa razboi, daca cedeaza U. Desi se pare ca nu ei vor ceda, e bine sa ne lua masuri de aparare din timp. Putler (si gasca lui) nu e tinut la distanta de tratate internationale si forta dreptului.
Hai sa nu inventam “formule celebre” – si sa-l lasam pe virtual imparat cu a lui “formula !” – Les gross battalions ont to our raisin !
Europa este ferma: nu mai luam gaze din rusia (r intentionat) incepand cu 2028 (oau!)
Una e propaganda, alta e realitatea economica in care toate valurile astea de sanctiuni sunt pistol cu apa.
Faptul ca inca se fac afaceri, se importa combustibili din rusia spalati prin state terte, nu s-au blocat toate platile cu ei si nu se vad rezultatele sanctiunilor dupa 3 ani de la inceperea razboiului este tragic pentru determinarea UE si a SUA de a ingenunchia raul din est.
UE e slaba pentru ca a permis unor terchea-berchea (Orban si prietenii lui) sa joace cum vrea putin. Singurii care sunt de plans sunt amaratii de ucrainieni, si maine poate moldovenii, pentru ca s-a vazut ,,puterea” occidentului in fata barbariei revansarde.
Sunt multe de spus aici. Nostalgiile imperiale există nu numai în cazul Rusiei, dar și în cazul Franței, UK, Turciei, Austro-Ungariei, Germaniei, ba chiar ale Poloniei și Suediei( Spania s-a cam lecuit). Și, în definitiv, chestia cu Federația Europeană ce este? Este tot un vis neo-imperial, ca altădată Raiul Comunist al Internaționalismului proletar….
Cu Rusia situația este simplă. Dacă nu luptă, moare. Pentru Rusia războiul este existențial, ori învinge, ori moare. Cineva a și zis, situația din Rusia nu este diplomatică, economică, militară, etc este pur și simplu EXISTENȚIALĂ, de a fi sau a nu mai fi. De aceea Rusia, o putere nucleară, nu va ceda la niciun fel de presiuni economice, diplomatice, politice. Rusia este disperată și, decât să dispară, nu se va da înlături de la nimic, inclusiv la folosirea armelor atomice. A și zis cineva din Rusia: ce rost mai are Lumea fără Rusia? Vă dați seama ce pericol reprezintă Rusia pentru Restul Lumii?
În aceste condiții, a răspunde cu Forța Rusiei înseamnă să-i faci jocul. Adică, RUSIA VREA RĂZBOI! Nu știu ce metodă se poate aplica acestei Rusii disperate.
Rusia imperialista moare, daca nu lupta.
Rusia democrata va deveni tot mai puternica. Mult mai puternica decat este actuala Rusie, neo-imperialista. Pentru ca va abandona vechile granite pentru afacerei suculente. Dar pentru asta, e nevoie de o reforma reala in tara. Pina acum a fost doar o mascarada. Un sat Potemkin. Nu o reforma reala.
Unele popoare NU VOR democrație. S-a demonstrat asta în ultimul timp în Afganistan, Irak, „Primăvară arabă”, etc. Nici rușii nu vor democrație, a încercat Gorbaciov și apoi Elțin și au reușit distrugerea URSS. Statul rus știe că democrația va degenera în anarhie și anarhia va duce la distrugerea Rusiei.
Ca părere, Rusia nu poate fi învinsă decât economic, nu ideologic și militar.
Nu există nicio îndoială că Ucraina dorește pace și că pacifismul, pentru Colosul cu picioare de lut, este dezonorant. Singura soluție, in această clipă de coșmar feudal rusesc, este înarmarea până în dinți a Ucrainei. Ar fi o tristă ipocrizie să-l privești pe criminalul diabolic Puțin cu afecțiunea născută din faptul că știi de ce se află acum acolo unde se află. Ar fi o mare ticăloșie să justifici, cumva, atrocitățile acestei stârpituri de om: una din cele mai păcătoase și înspăimântătoare dihănii. Cu Hoarda lui de mercenari, scursuri de prin bălării, mahalale periferice și țări primitive, dictatorul tiranic absolut va merge până unde va fi oprit. Evident, rușii merg pe frontul ucrainean de parcă s-ar duce la talcioc. Și nu e vorba de chemare, de patriotism, ci de câștig ușor, de tentația banului oferit cu atâta „generozitate” de impenetrabilul, glacialul, megalomaniacul „tătuc”. Lui îi pasă doar de animalele sale de companie. Criminalul, proprietarul necontestat al Fetidenatiei Ruse și al dependentelor ei, a ales sa facă din Ucraina o apoteoza. Așadar, ne facem iluzii că Puțin se va opri. E prea cinic și mult prea odios spre a se osteni cu asemenea fleacuri. Doar dacă dă ortul popii…Cat timp va exista sordidă „lume rusă” – latrina universului – va exista un alt dictator funest. Indiferent cum se va numi succesorul sângerosului Puțin, politică brutală a Rusiei – o țară a crimei – nu se va schimba în veac, căci tirania, revizionismul ist(e)oric, masacrul, parjolirea, violul, hoția fac parte din decalogul Moscai primitive. In concluzie, bătrânelul Puțin nu este chiar nebun, dar zelul lui patologic pentru revendicare „spatiilor vitale” este un fel de nebunie mistică fără antidot.
´ … regimul stalinist al lui Putin. Evul sovietic îşi întinde umbra sa asupra vremurilor noastre.´
Conservatorii sau razboinicii-reci-tarzii, cam debusolati in noul peisaj geopolitico-ideologic, incearca sa citeasca actualitatea prin harta cunoscuta, cea care arata, cu niste linii foarte groase, lumea libera dincoace, ´Imperiul raului´ dincolo, Vest si Est, ´civilizatie´ si ´barbarie´ si alte scheme din astea cu happy end, din filme cu Rambo si James Bond. Veniram si noi, ca de obicei, la spartul targului …
Vorbind de un fundamentalism anti-comunism sau de anti-comunism ideologic, adica instrumentalizat, fie si ( mai mult sau mai putin) inconstient de o ideologie de dreapta, devii suspect de simpatii comuniste sau macar ´stangiste´, ceea ce, mai nou, echivaleaza si cu ´antisemitismul´ …
Regimul putinist e redus la Sovietism si Stalinism si asociat cu ´stangismul´, desi aliatii lui sunt pretutindeni si notoriu extrema-dreapta, mult, mult mai mult decat extrema-stanga, care e rizibila, cateva ecologiste si superstaruri dezafectate. Sa-i admire atata ultraconservatorii americani si MAGA pe ´comunisti´ ?!
Nu e vorba ca nu ar exista si o filiatie, directa, sovietica, dar aceasta e integrata intr-o noua ideologie ce se defineste ´conservatoare´ si traditionalista, reactionara. Prin Comunismul sovietic, reinterpretat intr-un sens nationalist, adica ´purificat´ tocmai de ceea ce era cel mai specific comunismului, de internationalism, dar si de ´lupta de clasa´ ( si atunci, ce-o mai fi comunist ?!)- nostalgia putinista se intoarce la Tarismul autocrat si mai departe, intr-un Ev mediu premodern si un primordialism (velico)-rus. Deci Sovietismul e integrat intr-o ideologie de dreapta, e un soi de neo-hegelianism vulgarizat tipic ultranationalismului ´palingenetic´, care ruleaza si mesteca totul din istorie, cum e coada aia atavica, reptiliana, o taraste si izbeste bezmetic cu ea, bestia.
Evident ca pe conservatori ii deranjeaza aceasta evidenta, Dreapta trebuie sa fie imaculata si inocenta, tot asa cum au exorcizat si Fascismul, decretat drept ´stangist´. Ignora cu desavarsire cercetarea serioasa despre Fascism, canonul lor e unul strict conservator si incremenit undeva la sfarsitul Razboiului rece.
Dar: regimul putinist nu are un ´comitet central´, nu are ´nomenclatura´, ´mare adunare´, aparatul mamut de partid, nu are nimic din structurile comuniste ´traditionale´, Putin e un strongman, un lider carismatic sau care incearca sa fie asa, copiindu-i pe Cezar ( prin calvitie ) si pe Napoleon ( prin statura), o incrucisare a celor doi plus alte cateva personaje din filme fantastice, avand in jur o mana de fideli, sinistrii siloviki. Acesta seamana f. mult cu un ´cartier´ fascist. Stalin, impotriva unor conceptii populare ( v. biografia echilibrata a lui R. Service ) nu era un lider carismatic, ci unul tipic comunist, cu ´carisma impersonala´, intruchiparea ´Partidului´. Regimul sovietic era unul ipocrit pacifist, tinea la aparentele umanitariste, dar era totusi previzibil si greoi. Dar, mai ales, Putinismul nu are o ideologie, cel putin nu in sensul pe care il dau conservatorii ideologiei, etalonul fiind Marxismul, o doctrina rationalizata, ´stiintifica´, ideologia lui, in sensul mai larg si mai precis, recunoscut de politologi, e una ´anti-ideologica´, irationalista, ´mitologica´, si din acest punct de vedere seamana f. mult cu aceea conservatoare, dar si cu ideologia voluntarista si anti-intelectualista fascista. V. de ex. lucrarile lui E. Gentile, care explica f. bine anti-ideologismul fascist. De asemenea, Comunismul era categoric rationalist si ateist, Putinismul e ortodoxist, pravoslavnic, de fapt obscurantist, Putin calareste ursi pe ritmurile tobelor samanilor. Stalin e recuperat de aceasta ideologie neo-conservatoare sincretica si heteroclita, Stalin devine doar unul dintre precursorii lui Putin, e, intr-un sens, ´convertit´ postum, trecut printre sfintii ortodoxiei nucleare, cam la fel cum noul Fascism romanesc il integreaza pe Ceausescu sau holograma lui.
Putinismul, daca trebuie sa-i gasim vreun loc in vreo harta, se potriveste cel mai bine cu cosmarul Rosu-brun, care nu e, cum ar putea parea, un simplu amestec de Comunism si Fascism, ceva in fapt imposibil, ci un Fascism ´sinistru´, ce a metabolizat elemente de stanga si de tot felul, religioase, ´oculte´, ´clericale´, o fiara cu multe capatani, care mai de care mai hidoase, ca in filmul ala, The Thing …
Stalin a fost foarte rau pt. ai lui, pt. visele lui cincinale, Putin s-ar putea sa fie cu mult mai rau pt. ai nostri, el a invatat foarte multe de la noi, ne-a studiat, a ucenicit pe langa vechii aliati ( de conjunctura ) americani, pe langa Cezari ca Bush, cam ca Atila, zis si ´biciul lui Dzeu´ …
Hartile alea vechi nu mai sunt bune, teritoriul e altfel, nici vechile denumiri nu se mai potrivesc …
Rusia neo-imperialista alimenteaza toate curentele ideologice care se opun globalizarii. Prin urmare, atit extrema stinga, cat si extrema dreapta sunt copilasii ei iubiti.
Nu merge o separare simpla stinga/dreapta in privinta Rusiei.
Daca vreti o delimitare politica, incercati zona democrata/zona extremista (de ambele parti).
Rusia colaboreaza excelent cu China si Coreea de Nord (comunisti), dar si cu Iranul (extremist fundamentalist), cu MAGA si extremistii de dreapta din Romania, Franta. ETC
Singurul aliat care surprinde este India. Probabil pe baza vechilor relatii URSS/India, impotriva Pakistanului si Chinei (?!!!)
Corect, extrema dreapta din Occident, aliatii din interiorul lumii occidentale, democratice. China, Coreea de Nord, sunt regimuri comuniste pur si simplu, totalitare ( e discutabil in ce masura se mai aplica si Chinei termenul, intr-o anumita masura sigur, China e o ´anomalie´ comunisto-capitalista, comunisto-neoliberala, probabil ca si acolo ideologia se va transforma, aprox. dupa model rusesc ), astea sunt cumva dincolo de dreapta si de satanga, sfideaza aceste taxonomii, la fel si in cazul teocratiei iraniene. India actuala e un regim populist cu unele tendinte fundamentaliste si fasciste ( Hindutva ), nu-i nicio mirare, exista acolo si o extrema stanga post- si anti-colonialista, pe undeva de inteles, data fiind istoria. ´Sudul global´ impotriva ´anglosferei´, e o reluare a thiersmondismului de alta data. Problema e ca distanta dintre democratia liberala si democratia populista tinde sa se micsoreze dramatic, cateva mutari si U.E. se prabuseste din interior, Trumpismul are un efect de domino, marea incercare e cum reuseste sa supravietuiasca U.E. trumpismului si agresiunii ruse.
Istoria e o succesiune de fluxuri si refluxuri, ´revolutii´ si ´restauratii´, corso si ricorso, prin istorie, cultura, mentalitati, religie etc., noi suntem totusi in spatiul rasaritean si in raza de influenta a Imperiului rus, occidentalizarea, chiar de la Scoala ardeleana ( program de ´latinizare´ fortata si artificiala ), a fost mai mult o suprastructura, o mica elita cultivata , – a formelor fara fond, ce nu a putut produce schimbari in adancime, transformari, asa se explica, poate, si straniul recul contemporan, practic o contrarevolutie´ fata de 89, o restauratie, nu neaparat comunista, ci anti-occidentalista, avand drept cauze resentimente profunde, in special confesionale. Sunt mentalitati, ´arhetipuri´ inconstiente, extrem de trainice, ´fondul´ nostru a ramas unul rasaritean si e o intrebare in ce masura modelul democratiei liberale, occidental-atlantic , poate functiona, prin sine si nu controlat, in lumea balcanica, ´bizantina´, strans legata de aceea rusa. Cultural, religios, social, comportamental, romanii sunt mult mai apropiati de rusi, desi nu le place sa o recunoasca. Anti-comunismul nu inseamna si un anti-rusism, Moldova a gravitat in jurul Imperiului rus, asa cum Muntenia, Tara romaneasca, era in universul greco-otoman, fanariot, balcanic, doar Transilvania era mai atasata Europei, Imperiului austriac. Aceste diferente profunde intre provincii, in special intre ´regat´ si Ardeal, sunt inca foarte actuale ( si nu mi se pare chiar o intamplare ca I. Bolojan e ardelean, in vreme ce rezistenta pesedista e ´sudista´ ), pe niste granite interioare. Evolutiile noastre postdecembriste, modelul politico-social, nobilimea birocratica traditionala – la indigo dupa aceea rusa imperiala ( si, dincolo de aceasta, aceea bizantina, ´levantina´ ) – realitati chiar mai rezistente decat comunismul, – , birocratie practic imposibil de dislocat, nu sunt chiar atat de diferite de evolutiile din Rusia postcomunista, cu un ´reflux´ incet, dar sigur, al acelui ´fond´ mai medieval, autoritar-paternalist sau ´patrimonial´, e o reactie ce provoine din adanc, din sau prin mediile bisericesti si militare, in special, unde s-au pastrat aceste ´forme´ si sub comunism deoarece, in masre masura, Comunismul era la randu-i tot o forma fara fond, ceva artificial, o ´pseudomorfoza´( in sensul lui Florovski ). Or, ´conservatorismul´ real al lumii noastre acesta este, al fondului balcanic-bizantin, nu acela, de import, al unor conservatori ´dez-radacinati´ sau alienati de aceste realitati profunde si care au inceput sa se creada niste lorzi englezi. Poarte papion la salvari.
Dincolo de propaganda, de razboiul hibrid, ceva in ´sufletul romanesc´ ( e o metafora, nu cred in asa ceva ! ) rezoneaza cu influentele si sugestiile din Rasarit, ca o … ´trezire in constiinta˝, de fapt in inconstientul atavic, in ´fondul nostru pre-european´, mai propriu spus o re-adormire in vegetare, in ´eternitatea´ rurala, caci acesta e sensul nostalgiei dupa o ´liniste´ larvara, iresponsabilitate tribala, frica de libertate, abandon, refuzul modernitatii, refuzul luptei pt. o existenta libera si activa, refuzul ´individuatiei´, dorul dupa iobagia idilica, dupa bordei, bici si mamaliga …
Ca sa mearga, democratia de tip occidental trebuie sa aiba inapoi un ´fond´ de cultura si civilizatie milenare, noi suntem la a treia generatie de la opinci, in sufletul nostru nu s-au schimbat foarte multe, raspundem din instinct la fluieraturile baciului, chiar daca vin acum pe tik-tok. Viitorul ce creste sub ochii nostri seamana tot mai mult cu distopia darwinista din ´Masina timpului´, triburi specializate in conflict, calculatori, pradatori si turmele din ´parcul´ sau tarcul uman.
Foarte bun comenteriu. Felicitari!
Subiectul e f. interesant.
Regimul totalitar, cu ´partidul unic´, ´partidul stat´, absoarbe diviziuni, tendinte, care in mod normal erau reprez. de partide, e o nebuloasa. Asa cum Fascismul ( Nazismul) nu mai era de dreapta sau conservator, ci pur si simplu ´totalitar´ si acesta era sensul ´socialismului´ sau -, pt. ca absorbise multe elemente de stanga – desi ´genetic´ era de dreapta si ´reactionar´ ( nu importa ca lideri fascisti erau fosti socialisti, ca Mussolini sau Goebbels, e vorba de natura ´miscarii´ ) -, tot asa Comunismul, desi prin origine si ideologic de stanga, a absorbit multe elemente de dreapta sau ´conservatoare´ , ce nu puteau fi invinse decat prin integrare si subordonare, – cum a fost cazul cu Stalinismul militarizat si superindustrializat, partial, mai mult cu National-Comunismul ´baroc´ si terminal ( si in Uniunea Sovietica, unde a existat o forma de ´protocronism´, Pamyat, diverse miscari ´de dreapta´ in interiorul regimului ). Comunismul sovietic avea o austeritate tipic ´conservatoare´, desi un conservatorism gregar si populist, ´ascetismul´ Comunismului laudat de Noica, care, probabil, recunostea si un spirit familiar, – e total absurda asocierea acestui Comunism cenusiu, ´asexuat´, cu Stangismul occidental libertar si vesel, ´sexomarxistii´ ar fi fost primii trimisi in Gulag, ca exponenti ai ´moralei degenerate burgheze´. Inamicii marxist-leninistilor severi si duri, foarte conservatori ideologic, erau social-democrati eretici, ´teoria critica´ sau moda libertara post-structuralista, Foucault sau Deleuze erau considerati direct ´decadenti fascisti´. De asemenea, Maoismul, prin agrarianismul sau ´reactionar´, avea si un caracter populist-conservator ce facea apel la taranimea asuprita, care oricum nu prea mai avea nimic, Maoismul a iesit din haosul Razboiului civil. Exista si in China maoista, care imita modelul bolsevic, o cultivare a ´traditiilor´ populare, medicinei naturiste si alternative, Wushu etc., o glorificare tipic protocronista a trecutului eroic, ce se poate vedea si in filme, un nationalism cultural – considerate insa ca produse ale unui ´suflet popular´-colectiv, ale ´maselor populare´, un hibrid ideologic de stanga-dreapta. Nu numai stangistii au laudat modelul revolutiei populare maoiste, ci si multi extremisti de dreapta. Teoretic, toate aceste aspecte nu au absolut nicio legatura cu ideologia marxista internationalista.
Existau deci factiuni, elementele mai conservatoare adunandu-se in mediile militarizate, tocmai acelea care au preluat controlul si au facut tranzitia de la Comunism la post-comunism. Intr-un anumit sens, Comunismul sovietic a fost consumat din interior dar desigur ca si acele elemente conservatoare sau nationaliste au fost iremediabil infuentate de mentalitatea comunista. Au existat si la noi niste evolutii paralele cu acelea din ´lumea rusa´ iar acum ´contra-revolutia´ anti-occidentala e condusa de aceeasi casta militara (-securista) sau militar-religioasa ce a asigurat o continuitate la, prin si de la comunism. Plus o ´francmasonerie´ ( si nu doar la figurat ) academica …
si degeaba se da vina pe ideologie, pe Marxism, incercand sa se faca din aceasta factorul unificator al diverselor ´comunisme´, bolsevism, maoism sau socialism occidental, reduse la erezia ´stangismului etern´ propovaduit, probabil, de la ingerii cazuti. Ideologia era, de la inceput, ca doctrina oficiala, dogma, un mijloc de control, de dominatie, nimeni sau aproape nimeni nu credea in ea, cu exceptia catorva iluminati sau posedati care au si fost primii ei martiri. Ideologiile totalitare erau ´religii politice´ si ´teologii politice´, Marxismul s-a altoit pe un substrat pravoslavnic, fie si dezafectat sau rezidual, a devenit ´religie de mase´ si probabil ca acest substrat a fost mai important, mai activ, decat ideologia in sine, mai rezistent, de aceea i-a si supravietuit. Atat Bolsevismul, cat si Maoismul, au fost posibile pe ruinele unor Imperii milenare si ale unor civilizatii ´traditionale´, – cu atat mai devastatoare, facand direct din temple laboratoare si uzine, pana si in arta, in mieroasa limba de lemn ideologica, noua omiletica si apologetica obligatorie, calendarul, morala, marturisiri publice si penitente, infailibilitatea liderilor, deopotriva regi si preoti, noii tari providentiati de ´Istoria´, – se pot recunoaste aceste forme, structuri ´sacrale´, profanate. Comunismul sovietic pastreaza memoria fastului bizantin, cu relicvele sale macabre, icoanele lui Lenin au luat pur si simplu locul icoanelor lui Hristos, cu propovaduirea unei noi ´mantuiri´ colective, e o ´soteriologie´, cu ideile cosmiste ale unei nemuriri fizice sau biologice, atat de specific rusesti, un populism, ateism si ´nihilism´ mistice, cu cosmonautii aureoloati cu zambet angelic …
si ( inca ) o nota
Reductia la Stalin si la Comunism serveste cum nu se poate mai bine Putinismului, intra in jocul lui, de aceea si e intoarsa, de aceea, pe aceste teren, razboiul propagandistic e deja pierdut. Primul punct strategic e sa stii cu ce ai de-a face, sa-ti intelegi inamicul, o asemenea interpretatio echivaleaza cu o arma invechita si greoaie, ca si cum te-ai prezenta in zale, cavalereste, la lupta sfanta cu paganii de dusmani. E un reflex de crez ideologic, pt. ideologi inamicul principal e ereticul. Crezul ideologic nu poate fi combatut rational, ci doar ridiculizat, asta e ´apa sfintita´.
Tot legat de aceasta interpretatio anti-comunista – din repertoriul razboinicilor-reci la pensie si melancolici, e si reductia, mai specioasa, a extremismului de dreapta romanesc la ´National-Ceausism´, protocronism, etc. Dar: e o diferenta fundamentala intre un Comunism nationalist-populist, terminal, ce a inglobat elemente fascistoide, intru gloria si vanitatea Partidului si a Conducatorului iubit, – si un Fascism autentic ce integreaza elemente comuniste, natura fundamentala nu se schimba in niciun caz, Comunismul ramane comunist, pana dispare, Fascismul ramane ceea ce era la baza. In primul caz avem Vadimismul sau Jirinovskismul. Dughin stergea pe jos cu Jirinovski. Fenomenul AUR e cu totul si cu totul altceva, aceasta pista, a ´national-comunismului´, e una gresita, dar seamana cu ceva, acolo, pe veche harta din mintea noastra. Vadim era un demagog, ca si Jirinovski, partidul lui, personalizat, nu era o ´miscare´, ci o incropeala de festival. AUR se trage din traditia ´sutanelor´, de aceea legaturile cu lumea rusa anti-bolsevica, legaturi pe care le aveau si legionarii, erau anti-comunisti, nu anti-rusi ! Tactica aurista e aceea a miscarilor de strada, provocarilor , a ´spontaneismului revolutionar´ si care foarte usor pot degenera in violente, asteapta doar ocaziile. E ceva infinit mai periculos decat gargara vadimista si, de altfel, Vadim era un pion al ´sistemului´ fesenist, fie si unul ´liber´ sau haotic. Nostalgia ceausista reciclata e o strategie de captare a maselor populare, e componenta ´socialista´ si proletara a ultranationalismului sovin. Pana una-alta, agitatorii extremisti nu recita din Adrian Paunescu si nu fredoneaza slagare folk, ci din Radu Gyr, cantecele legionare pe ritmuri antisemite. La fel e si confuzia dintre benignul new-agism si turbatul neo-paganism fascist. Am vazut si o reductie la ´Ilici´-Iliescu. Pai Iliescu era o lumina a democratiei, mai chioras, privea si el spre Occident, chiar si Ceausescu, un ´umanist´, comunistii, oameni cu scaun la cap, pe langa ce ar fi in stare astia, ca ti-e si frica sa-ti imaginezi, ca si talibanii par ordonati. O ideologie a sangelui si a razbunarii, pana si fascistii europeni erau ingroziti de mistica criminala a legionarilor, ne-am remarcat , am fost ´originali´, si in fanatism, si acum avem cea mai extrema extrema dreapta, se uita lumea cu groaza la noi, ca la scapati din ospiciu, – ca nici nu ai cu ce sa compari. Si ce-or mai plange domnisorii neoconi cu papion dupa neocomunism …
Rusia criminalului Putin este/rămâne depozitarul și expresia celor mai virulente sentimente de ura care au ros vreodată pieptul omenirii. Așa cum fascismul a răsărit din comunism, la fel putinismul s-a dezvoltat din hitlerism. Astfel, indezirabilul Dictator Roșu a pus pe picioare perfidul plan BarbaRoSSia care are drept țintă agresiunea și cotropirea. Fetidenatia Rusă e o plămadă toxica. Dacă funestul Puțin nu va mai fi, alți distrugători ruși se vor ridica din „plamada toxica”, căci nu a existat vreo clipă în istoria Moscovei imperialiste fără dezastre și fără crime, in numele crimei, sub cerul crimei…
Domnule Stanomir tot respectul pt tinuta intelectuala a dvs, dar ati citit WAR IS THE RACKET… cartea? Nu a fost tradusa in RO . Din pacate Putler e un jalnic papusat al baronilor banilor, trezorieri ai familiilor bankingului si armamentului mondial. Ati observat cum si strumfete o taraganeaza olimpic papusat si el de lobby ul armamentului …dupa ce a spus ca in 24 h termina razboiul . Totul este un jalnic circ, papusat ca in ww1 si ww2 Totul pt businesul lorzilor ROMEI. Ati observat cum in negocierile strumf cu Ursula.. big farma a fost ocolita si trecuta separat? Jalnic inchide lumea ochii la miliardele varsate Rusiei din petrolul rusesc smenuit pe mare si transbordat cu facturi schimbate. Intrebati armatorii greci.
Nu mai inteleg nimic. Pina acum era f clar ca Trump e putinist, ca e santajat de rusi ca, nu stiu ce ar fi facut in tinerete. Acum deodata parca se adopta alt ton, acum cica Trump ar fi, nu chiar bun, dar bunicel. Daca ar bombarda atomic Rusia ar lua chiar premiul Nobel pt pace!