Spectaculoasele lovituri aeriene ordonate de Preşedintele Trump împotriva Iranului au reafirmat, dramatic, valoarea simbolică şi militară a descurajării. Atacul american este o trecere a Rubiconului şi un semnal transmis celor pregătiţi să conteste ordinea internaţională: perspectiva unui Iran nuclear este îndepărtată, cel puţin pentru anii care urmează.
Pe acest fundal al revigorării descurajării, summit-ul NATO de la Haga a însemnat un moment de pragmatism şi de luciditate. Asumarea unei ţinte de 5 la sută de alocare pentru înarmare, stabilirea unui plan strategic de consolidare, indicarea Rusiei ca ameninţare, reiterarea apărării colective, toate acestea sunt semnele unei orientări întemeiate pe un realism salutar.
Pentru Europa, NATO este unica organizaţie ce poate ,simultan, să menţină relaţia atlantică şi să organizeze descurajarea: asumarea datoriilor care ne revin este alternativa la paralizie şi la cedare colectivă. În conversaţia cu administraţia Trump, zilele acestea sunt un punct de cotitură. Libertatea continentului depinde de onorarea promisiunilor noastre.
Dosarul rus este, în acest context, unul esenţial. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât Rusia lui Putin nu este pregătită să accepte o încetare a focului în Ucraina. Agresiunea rusă este operaţiunea unui regim mafiot : atacurile ce echivalează cu tot atâtea crime împotriva umanităţii tradează ambiţiile regimului de la Moscova. Barbaria este, acum, ca şi în urmă cu trei ani, politica oficială de luptă a Federaţiei Ruse.
Ţintele lui Vladimir Putin şi ale complicilor săi sunt limpezi. Pacea, în termenii Rusiei, înseamnă reducerea Ucrainei la un stat aflat sub protectoratul Moscovei. Cedările teritoriale ar fi însoţite de renunţarea la suveranitate, Ucraina fiind redusă la statutul de naţiune încapabilă să se apere şi să îşi manifeste independenţa. O asemenea pace ar aduce Rusia la graniţele României, ca şi ale Poloniei. O asemenea pace ar fi, probabil primul pas spre un alt război.
Cum se poate câştiga pacea
O interpretare lucidă, în linie liberalismului-conservator al lui Raymond Aron, nu poate porni decât de la acceptarea acestei realităţi strategice. Rusia nu este pregătită să accepte negocierile autentice, căci Federaţia Rusă este încrezătoare în capacitatea ei de a câştiga, pe teren militar, această luptă.
Iar această convingere este ireconciliabilă cu un efort de natură diplomatică. Rusia lui Putin a ales calea războiului, iar evocarea păcii este imaginată sub forma unei capitulări a inamicului. De această dată Rusia pare decisă să nu mai accepte existenţa unei Ucraine libere la graniţele sale.
O pace negociată este imposibilă în aceste condiţii. Atâta vreme cât Rusia este angajată în acest efort de mobilizare economică totală, atâta vreme cât economia sa va putea menţine acest ritm, pacea va fi formulată de către Moscova ca un dictat. Rusia lui Putin are ambiţia hegemonică intactă, iar sancţiunile internaţionale, oricât de intense, nu pot schimba această opţiune strategică.
În cele din urmă, doar renunţarea la încrederea în victoria militară este precondiţia negocierii autentice. Ceea ce va permite pacea, ca formă de angajare diplomatică, este schimbarea peisajului de pe câmpul de luptă. Federaţia Rusă trebuie sa accepte incapacitatea ei de a-şi atinge obiectivele prin recursul la forţa armată.
Iar aceasta este suprema provocare cu care Statele Unite şi aliaţii europeni se confruntă: eliminarea speranţelor ruse ale unui triumf militar, evitând, în acelaşi timp, escaladarea de natură nucleară evocată de Moscova, ca o formă de şantaj colectiv.
Iar răspunsul are un singur nume, descurajarea. Doar asumarea descurajării este alternativa la victoria Rusiei: sprijinirea pe termen mediu şi lung a Ucrainei trebuie dublată de renunţarea la pacifism. Este vremea ca etica descurajării prin înarmare să fie imbrăţişată de naţiunile noastre, de vreme ce societatea internaţională este dominată de un sentiment al confruntării şi al rivalităţilor.
În spirit aronian, avem datoria de a defini victoria noastră ca pe o strategie a supravieţuirii: Federaţia Rusă se cere confruntată pe singurul teren acceptat de ea, cel militar. Menţinerea Ucrainei ca naţiune liberă este primul pas. Constituirea unei forţe de descurajare, in modul sugerat de americani, este al doilea pas.
Federaţia Rusă este un imamic care mizează, asemeni Uniunii Sovietice, pe o politică militară primitivă şi criminală . Spre a nu fi niciodată striviţi de dronele şi de rachetele Moscovei, statele noastre au datoria de a întări apărarea individuală, ca premiză pentru cea colectivă. Luciditatea aroniană ne poate îndruma pe acest drum: edificiul păcii are drept temelie descurajarea inamicului care ne ameninţă cu exterminarea. Vremea iluziilor a trecut, căci istoria se află din nou în mişcare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Recentul summit NATO a aratat ca democratia este o frunza in vant. 5% din PIB fara a se tine cont de gradul de dezvoltare si de suport al fiecarei tari UE. Nici un referendum in tarile UE pe aceasta tema. Industria militara va inghitit sume uriase in detrimentul domeniului social si cultural. Despre primirea Ucrainei in UE si NATO nicio fraza. In Iran a intervenit, o tara medie ca marime cu dictatura si orgolii dar daca era R.P.Chineza, India isi vedea SUA de treaba. In fapt, peste 5 ani, SUA nu va mai sustine NATO decat ca imagine. Fiecare cu ale lui arme!!!
Adica vreti sa spuneti ca Putin a facut vreun referendum cand si-a dus cheltuielile militare la 6.3 % (presupunand ca ce raporteaza rusii e real) intr-o economie care de fapt din nou pe fundul prapastiei? A, ma scuzati, agora functioneaza doar in democratii nu in dictaturi!
Vreti sa spuneti ca NATO s-a hotarat brusc sa mareasca acele cheltuieli de aparare ca si cum invazia Rusiei spre Ucraina nu exista?
descurajarea e buna, dar
retorica trebuie sa aiba un suport fizic, real in spate
ca societate, trebuie sa fim organizati mai bine. Sa avem protectie civila foarte serioasa. Fiecare cetatean, trebuie sa stie si sa poata, sa fie pregatit psihic si fizic sa actioneze in caz de situatii de urgenta.
Societate de consum e bine, dar ar fi mai bine sa avem o societate in care oamenii mai si pot face chestii de baza. Si poate trebuie terminat cu tik-tok si tot felul de prostii.
Un indicator ar fi nataliatatea. Degeaba avem rachete, bombe si nu stiu ce, daca nu ne mai reproducem. Iar asta va trage dupa sine o caruta mare de probleme sistemice de rezolvat. Noi in NATO suntem asa de tari ca nu reusim sa ne aliniem la moneda unica …, cu mare greu facem un spatiu de circulatie comun.
Stimate domn, NATO nu are spatiu comun de circulatie si nici moneda unica!
O recunoaștere a evidenței din partea Europei de Vest și anume că se află în stare de război cu Rusia. Dar asta se știa mai demult, de când Rusia a dat un Ultimatum NATO ca acesta să se retragă pe aliniamentele din 1992. Europei de Vest i s-a părut un bluff și nu l-a luat în considerare. Doar câteva țări din Est au luat asta în considerare(Polonia, Turcia, parțial Țările Baltice și România, de curând Suedia și Finlanda), dar doamna Merkel încă visa la Uniunea Euro-Asiatica de la Lisabona la Vladivostok care să detroneze hegemonia americană….
Trump i-a dat câteva scatoalce Europei până ce aceasta s-a trezit(în sfârșit…) și a conștientizat că are o forță economică cam cât a SUA și Chinei, dar pentru propria apărare așteaptă totul de la SUA, inclusiv cheltuielile de rigoare.
Acum situația este că Rusia se înarmează și Europa se înarmează. Unde va duce asta? Unii zic la pace, alții zic la război. Problema este că Putin NU VREA PACE, pentru el pacea înseamnă înfrângere și scoaterea Rusiei din rândul marilor puteri.
Eei, din nenorocire, dacă va fi război se va derula la început prin Ucraina, Polonia, Țările Baltice, România, Moldova, adică pe Frontul de Est. Esticii speră că de data asta nu va fi ca în WW2 când Vesticii au cedat lui Stalin toată Europa Centrală și de Est, ci că ei, Vesticii, vor sări să apere cu sângele lor pe amărâții din Est. Ceea ce eu mă cam îndoiesc…
După summitul de la Haga, Occidentul a dat răspunsul la Ultimatumul lui Putin. La escaladarea rusească va urma nu dezescaladarea occidentală ci o contra escaladare….
Dumnezeu cu mila.
Adica pe scurt sustineti ca fi un razboi? Dar la faptul pe biologic Putin nu poate trai la nesfarsit v-ati gandit? Si la faptul ca Rusia e incapabila sa castige macar Donetskul?
Cneazul Moscoviei e necesar sa se așeze la ceai langa Ussama Bin Laden. Acolo e siguranta ca Europa va avea Pace.
Actul SUA in Iran are mai multe fatete.
In primul rand, este ajutorarea aliatului. Care se descurca si sigur, dar nu avea armele pentru a distruge constructiile subterane. Cu zeci de metri de beton mai dur ca otelul.
Interventia SUA a fost mai mult decat orice, o demonstratie de forta. SUA au bombe clasice ce pot distruge orice. Nu au nevoie de bombe atomice pentru niste primitivi.
In al doilea rand, apararea antiaeriana a Iranului a fost in totalitate produsa in Rusia. Ultima generatie. Cea mai buna. Impenetrabila… Deci………
Rusia ameninta de mult cu arme nucleare, cu al treilea razboi mondial, cu rachete hipersonice de nedoborat, cu tancuri perfomante si aviatie de elita. Plus radare si rachete a.a. extrem de eficiente.
Realitatea a aratat ca toate astea sunt niste povesti. Stiintifico-tehnologic, sunt ramasi in urma cu 20-30 de ani. Iar economia lor, datorita izolarii si sanctiunilor, este in curs de transformare intr-o economie medievala.(Si asa inghitita de economia chineza.)
NATO isi da seama ca Rusia este un primitv inarmat cu bite. Din pacate, are si arme nucleare. Nu vor castiga un razboi atomic, dar vor provoca multe distrugeri. Asta vrea NATO sa previna. Un razboi cu Rusia ar fi clar pierdut de Rusia, dar bombele atomice aruncate in disperare vor provoca multe pierderi. Nu va mai exista Rusia si rusii, dar si Europa va avea de suferit. Mai putin SUA. (Bombardamentul american in Iran mai arata si iesirea SUA din neutralitate.)
De aici intervine noua politica a NATO: Rusia trebuie descurajata sa porneasca un razboi cu NATO, dar trebuie lasata sa-si faca de cap in teritoriile deja ocupate. In timp, lucrurile se vor schimba. I se lasa o jucarie, pentru orgoliu propriu.
Problema e ca elita rusa, cu Putler in frunte, se viseaza mare putere militara. Se cred ca in anii URSS.
Nu sunt: Rusia nu mai are teritoriul si populatia pe care o avea, nu mai are tarile satelit pe care le exploata, nu mai are teritoriile din afara Rusiei pe care sa lupte si bazele de plecare indepartate. Nu mai are suprematia tehnologica militara. Nu mai are nimic! Doar tehnica depasita si bombe atomice. (Si ele depasite.)
Elita rusa e intr-un stadiu periculos de nebunie. Chiar si minciunile lor continue -si amenintarile repetate si fara perdea- arata ca sunt desprinsi de realitate.
Cred ca cea mai buna solutie este sa ne inarmam si sa-i prevenim ca vor dispare ca tara, daca vor idrazni sa atace.
Dar nu trebuie uitata Ucraina! Ajutorul pentru ea trebuie sa continue. Daca o abandonam, dam apa la moara fortelor militariste din Rusia.
Problema e ce tip de inarmare se va face. Cateva fabrici in vest, care sa produca pentru toti, sau unitati disipate in teritoriu, peste tot. In primul rinda, in tarile expuse (Polonia, Romania). Vom lasa doar capitalul strain sa se ocupe de productia de armament, sau vom participa, si noi, la acest efort? Vor exista mari colosi nationali care se vor concura, in interiorul UE, sau vom asista la o concentrare si centralizare a capitalului productiv? O integrare europeana, care nu mai tine cont de frontiere, ci doar de necesitatile strategice ale UE. (Birourile de cercetare merita sa ramina independente si separate; dar nu si capacitatile de productie si mentenanta.) Vom asista la inflorirea industriei de stat sau la firme private 100%?
E o tema vasta pentru tot UE. Dar mai ales petru ai nostrii ca brazii, care au distrus industria de aparare romaneasca (a patra din lume, in 1990).
În zilele și săptămânile care urmează, o să ne dăm seama de cât de importante sunt evenimentele din ultimele luni, evenimente cărora li se poate găsi chiar și un fir roșu, deși nu par a fi legate în vreun fel. Și o să ne dăm seama nu doar din ce va scrie prin presa „mainstream”, ci și din reacțiile rusiei și din schelălăielile cățeilor ei de prin Europa, inclusiv de prin România.
Ucraina, câtă vreme Occidentul îi neagă dreptul de a lovi rusia în adâncime, cu rachete, va fi nevoită să gândească „outside the box” și să găsească soluții de tipul celei ce a vizat bombardierele strategice rusești.
România trebuie să se pregătească pentru toate scenariile posibile după încetarea războiului din Ucraina. Și noi trebuie să gândim „outside the box”, să știm să dăm motive SUA, Occidentului, Poloniei, Turciei etc. să ne devină aliați și în alte moduri decât doar prin apartenența la NATO.
Cu toate defectele ce i se pun în cârcă, percepția mea despre Nicușor Dan este că are o abordare lucidă, pragmatică și sistematică, în ceea ce întreprinde. Îi doresc (și îmi doresc) să se înconjoare de oameni capabili, integri, inteligenți, educați și instruiți, care să reușească să propună abordări inovative și eficiente ale provocărilor pe care le avem în față!
„Frica păzește bostănăria”. Aceasta trebuie să fie abordarea Occidentului față de rusia. Într-un mod hotărât și consecvent.
Se cam exagereaza treaba cu Ucraina. Da, Putin a declansat un atac criminal si extrem de prostesc daca ne gindim ca de trei ani nu fac un pas inainte.
Dar lumea nu se reduce la Ucraina. Chair daca Ucraina cedeaza nu se va schimba nimic, ar fi doar un sacrificiu al pionului cum se zice la sah.
Occidentul trebuie sa fie puternic economic si militar pt a reactiona peste tot in lume unde apar forte criminale. Asta e miza, nu Ucraina.
E in stare EU in actuala configuratie sa contribuie la aceasta intarire a fortelor? Ma indoiesc!
cum sa reactionezi in lume, daca nu poti reactiona la un conflict la frontiera ta
Intrebarea e daca EU isi poate apara frontiera nu pe hartie dar in realitate. Avand in vedere ca frontiera e foarte lunga. Deocamdata se pare ca s-a spart o bula, EU nu are in realitate capacitatea sa se apere, din diverse motive. Asa ca vecinii vor merge cat de mult vor putea.
„Spre a nu fi niciodată striviţi de dronele şi de rachetele Moscovei, statele noastre au datoria de a întări apărarea individuală, ca premiză pentru cea colectivă. ”
Nici un stat mic nu se poate apăra de imensa armată a Rusiei. Chiar dacă ar cheltui întregul buget pentru asta.
Acesta este motivul pentru care au fost create alianțe internaționale.
Spre surprinderea tuturor, apărarea colectivă s-a transformat în ultima vreme în îndemnul „Cheltuiți mai mult pentru apărare, pentru ca să vă puteți apăra singuri, căci noi ne concentrăm de acum înainte asupra apărării proprii.”
Vedem, zi de zi, că inovarea și superioritatea tehnologică fac legea, pe câmpul de luptă. Tehnologia costă, așa că, inevitabil, vom cheltui mai multi bani, pe tehnică militară. Poate (dacă suntem deștepți) vom și produce tehnică militară și muniție (de exemplu, dacă România devine principalul furnizor de obuze, drone sau rachete al NATO, alianța ar avea un motiv pragmatic să securizeze teritoriul României, în cazul unui conflict cu rusia).
Atât în politica internațională, cât și în politica internă, abordările României trebuie să fie pragmatice, înainte de orice altceva.