marți, iunie 18, 2024

„Russkiy mir” și „Chinese dream”: despre visul autocrațiilor eurasiatice de a recupera măcar parțial sferele de influență și gloria trecutului

Atacul Rusiei asupra Ucrainei, stat pe care liderul de la Kremlin a dat de înțeles că nu îl mai acceptă în granițele actuale (națiunea ucraineană fiind, în opinia sa, o creație artificială[i], în realitate o parte a „familiei” naționale veliko-ruse, faimosul Russkiy mir, lumea rusă), urmat de coagularea unui pol internațional de sprijin în favoarea Kievului, a generat o literatură de specialitate destul de bogată, dedicată felului în care această brutală punere în discuție a ordinii internaționale (și a dreptului internațional actual) ar putea determina și alte state revizioniste să încerce să aplice soluția forței spre a obține niște granițe mai „corecte” în opinia liderilor acestora și a unei mari părți a populațiilor aferente. China este o putere cu aspirații globale (deocamdată mai ales la nivel geoeconomic), considerată cel mai adesea rivala directă a SUA la hegemonia sistemică, iar relația sa specială de parteneriat strategic intensificat cu Rusia (a se vedea parteneriatul „fără limite” declarat de șefii celor două state în februarie 2022) o face să analizeze cu mare atenție evenimentele deja menționate.

Atât Ucraina în prezent cât și Taiwanul, în teorie, beneficiază sau ar beneficia probabil de sprijin direct, economic și militar, din partea a ceea ce generic numim “Occidentul extins/lărgit” (SUA, aliații europeni din cadul NATO, Canada, Japonia, Australia, poate Coreea de Sud). Balanța de putere tinde să se deplaseze pe termen lung către China dar, pe termen scurt, SUA și aliații lor pot păstra un avans satisfăcător în domeniul tehnologic, științific și militar. Pe de altă parte, Rusia și China, unite printr-un parteneriat văzut de unii analiști ca fiind un fel de cvasi-alianță tacită, și opunându-se împreună atât dominației unipolare a SUA cât și valorilor demo-liberale, desigur că doresc să slăbească Occidentul atât prin accentuarea diviziunilor interne, deja existente, cât și prin înarmare și dezvoltare economică și tehnologică (balansare internă) iar pe termen lung urmăresc formarea unei coaliții a statelor anti-americane (Iran, Venezuela, Siria etc), mecanism al balansării externe.

În plus, ucrainenii și taiwanezii reprezintă pentru Rusia și China segmente ale unor populații pe care ambele puteri eurasiatice le doresc integrate în structura identitară colectivă pe care o susțin miturile naționale propagate oficial, dar se confruntă cu opoziția acestora, sub forma negării identităților impuse autoritar de Moscova și Beijing. În timp ce V. Putin vede națiunea ucraineană ca făcând parte integrantă din lumea rusă (“ruskyi mir”), Xi Jinping privește (la fel ca toți sefii de stat ai RPC de dinaintea sa) populația taiwaneză ca fiind o simplă parte a națiunii chineze. Doctrina “visului chinezesc”, atât de des trâmbițată la Beijing, implică reunificarea națională totală, nu doar creșterea economică, tehnologică și militară la cote incredibil de ridicate. Prin urmare, Ucraina și Taiwan trăiesc sub spectrul războiului și riscă invazie și pierderea parțială sau totală a suveranității asupra teritoriilor naționale. Există temerea că un succes al Rusiei în campania contra Ucrainei ar putea fi văzut de Beijing ca un eșec strategic al SUA (principalul sponsor al efortului militar ucrainean) și ar exista tentația unui atac care să ducă la ocuparea definitivă a Taiwanului.

Politica de ambiguitate a Washingtonului complică strategia de descurajare

Trebuie să repetăm, China nu poate şti exact dacă America va interveni militar spre a apăra Taiwanul, din cauza politicii de ambiguitate pe care Washingtonul o cultivă deliberat, ştiind-se că SUA şi Taiwan nu sunt oficial aliaţi, iar teritoriul taiwanez e vital pentru proiectarea forţelor de către americani în Asia de Est.[ii] Dacă se ajunge la război, e mai probabil ca forţele militare ale RPC să îl cucerească totuşi, să fie mult mai eficiente decât cele ale Rusiei în Ucraina. Prin blocadă navală, Beijingul poate împiedica grosul ajutoarelor militare pe care taiwanezii le-ar putea primi din afară. Desigur, dacă nu intervin decisiv americanii (singuri sau ajutați de câțiva aliați regionali) și resping forțele navale și aeriene chineze din jurul insulei asediate.

Washingtonul nu avea nicio obligație de natură militară față de Ucraina în februarie 2022, la fel ca și ceilalți membri ai NATO. Dar aceste state aliate au decis să ofere țării atacate numeroase arme, muniții, precum și sprijin financiar, umanitar, diplomatic spre a bloca victoria Rusiei și implicit o nouă modificare a granițelor celui mai mare stat european prin forță (după cea din 2014 care a implicat Crimeea și după amputarea teritorială a Georgiei în 2008). Peste 13,5 miliarde USD au fost investiți doar de americani în scopul sprijinirii Ucrainei (asistență pentru securitate) la finalul lunii august a anului 2022. Peste 45 de state de pe mapamond au ajutat militar sau economic Ucraina. Cu cât americanii și aliații lor investesc mai mult spre a susține efortul de război al Kievului cu atât mai dificil le-ar fi să accepte înfrângerea acestuia și, în mod logic, tendința va fi să continue și chiar să intensifice nivelul de asistență. În paralel, apar voci care afirmă că Inițiativa de descurajare pentru zona Pacificului (PDI) este deja subfinanțată.[iii] Un atac chinez asupra Taiwanului ar obliga Washingtonul să aloce rapid miliarde – alte multe miliarde – spre a îi consolida capacitatea de reziliență. Cheltuielile foarte mari în beneficiul Kievului și Taipeiului ar putea genera scandal intern și o polarizare politică și mai evidentă în SUA.

În ceea ce privește Taiwanul, SUA nu îl poate abandona în fața unui ultimatum chinez sau a unei invazii masive deoarece și-ar pierde atât credibilitatea în fața aliaților (nu doar a celor din Asia-Pacific) cât și accesul la un teritoriu care îi asigură capacitatea de proiecție a forței către Asia de Est și Sud-Est. Strategii americani numesc insula un portavion fix, nescufundabil.[iv] Geografic, ea face parte din primul lanț de insule aflat în jurul Chinei, și pe care aceasta aspiră să le controleze spre a instala mijloace A2/AD și a obliga SUA să se îndepărteze militar cât mai mult de teritoriul chinez. Evident, nici China nu poate renunța la revendicarea suveranității asupra insulei deoarece naționalismul chinez are drept una dintre principalele revendicări chiar acest aspect. Xi Jinping nu poate asigura liniștea și ordinea interne dacă și-ar ridica contra sa elementele naționaliste din partid dar și cele de la nivelul străzii. Controlând insula, RPC și-ar consolida securitatea militară, ar îngreuna accesul posibililor adversari spre Marea Chinei de Sud și cea de Est, și ar obține acces la o tehnologie de vârf. Ocuparea, nu a insulei Formosa, ci a unor insulițe mai mici ce aparțin Republicii China ar putea fi o soluție de moment, de natură să evite o intervenție militară a SUA, însă nu ar putea domoli elanurile geopolitice ale naționaliștilor chinezi. Dar atacarea Taiwanului ar putea provoca în final un conflict regional, chiar unul în cascadă, angrenând state care se tem de expansiunea Chinei, de exemplu cele cu care are conflicte pentru delimitarea insulelor și apelor teritoriale din Marea Chinei de Sud, dar și India, Australia și Japonia.

Moscova a folosit deja forța militară și a modificat granițele Georgiei și Ucrainei, în al doilea caz mărindu-și teritoriul național prin posesia Crimeei. Nu e exclus ca la un moment dat să declare că Osetia de Sud este și ea parte a Federației Ruse. Reacția față de sancțiunile occidentale arată că în percepția factorilor de decizie de la Moscova, agresarea Ucrainei, stat independent, reflectă voința suverană a Rusiei, iar sancțiunile lovesc în suveranitatea Rusiei, fiind un act ofensiv.[v]

În ceea ce o privește, China s-a abținut să anexeze prin forță unele insulițe aparținând Taiwanului (Pescadore, Matsu, Quemoy etc), deși în 1955 și 1958 a recurs la intimidare prin mijloare militare sperând să le poată ocupa. Ulterior a aplicat coerciția contra Vietnamului (de Sud) ocupând în 1974 o parte dintre insulele Paracels, aflate în dispută.[vi] E cert că RPC ar justifica atacarea Taiwanului ca un act de reparație a unei nedreptăți istorice și ar invoca de asemenea legitimitatea derivând din suveranitatea națională a întregului popor chinez asupra totalității teritoriilor ce au aparținut Chinei imperiale. Presupusa voință de unire a acestuia e la rândul său legată organic de așa-zisul „secol al umilinței”, adică perioada dintre 1839 și 1945 când țara a fost agresată si parțial cucerită de puteri externe. Obsesia umilinței din trecut bântuie imaginarul colectiv al oficialilor chinezi dar și al unei mari părți a populației iar sloganul clasic tradus în engleză ar fi: never again. Astfel un război contra SUA și chiar a aliaților acestora ar putea fi justificat prin interesul național. Fără vreo garanție că RPC nu va fi înfrântă și nu se va afunda într-un “secol al umilinței 2.0”. Caz în care porobabil regimul comunist și Xi Jinping ar fi eliminați printr-o revoluție sau lovitură de stat.

Administrația Biden a trasat o „linie roșie” în relația cu China, solicitându-i să nu ofere sprijin militar Rusiei spre a o susține în campania din Ucraina. Beijingul a reacționat cu iritare, afirmând că înțelege bine motivele pentru care Moscova a procedat astfel, aruncând vina asupra SUA și a NATO, a Occidentului ca atare. Există analiști poltici care cred că ar exista un acord secret sino-rus de contestare a dominației SUA la nivel global, iar punerea în discuție a ordinii teritoriale existente ar fi o strategie de testare a capacității de rezistență din partea Washingtonului și a aliaților săi.[vii] Nu e exclus să fie așa, dar nici nu e sigur. În viitor lucrurile pot evolua în această direcție. Sau nu. Nu există predeterminare in relațiile internaționale. Leadershipul rus și cel chinez vor decide viitorul relației bilaterale și acțiunile față de SUA (și aliații lor), în funcție de percepții, anturaj, ideologie, calcule de putere, identități strategice și interesele ce derivă din acestea.

Autocrațiile visează la… multipolaritate

Atât China cât și Rusia pretind că sunt democrații autentice, că doresc democratizarea sistemului internațional și multipolaritate, denunțând hegemonia militară americană și valorile occidentale. Ele urmăresc să își mărească teritoriul național (și domeniul maritim sub control național), iar recursul la forță nu este defel exclus, așa cum vedem clar din exemplul războiului purtat de Moscova în Ucraina.

Contează foarte mult dacă decidenții de la Beijing percep țara lor ca fiind în continuare pe o curbă ascendentă care va continua pe termen lung sau din contră, ei cred că a ajuns pe un platou și urmează declinul.[viii] În primul caz, optimismul strategic determină un comportament calm, previzibil, chiar în situații de criză, dar în al doilea caz, poate apărarea pesimismul strategic, iritarea, lipsa de răbdare, agresivitatea ce maschează slăbiciunea și teama că fereastra de oportunitate existentă în perioada ascensiunii se închide.[ix] Același lucru trebuie urmărit și în cazul Rusiei. Acest al doilea scenariu predispune la un comportament agresiv, lipsit de orice dorință de compromis și negociere, putând genera mai ușor război.

Nu trebuie uitat că Rusia și China sunt state cu regimuri autocratice deghizate în democrații, iar existența unor state democratice (în mod autentic), în vecinătatea lor, le creează un sentiment de amenințare, de aceea dorința de a le anula suveranitatea și a le incorpora în propriul stat sau în sfera proprie de influență e și mai puternică. De aceea nivelul de descurajare asumat de SUA și statele aliate trebuie să fie și mai ridicat, liniile roșii trasate cât mai clar și cu o planificare a activării masive a unei intervenții defensive în cazul eșecului descurajării.

Dorința de a rectifica granițele, spre a repara nedreptăți istorice și a da satisfacție unor popoare numeroase, cu tradiții cultural-istorice semnificative și trecut imperial, reprezintă o amenințare majoră la adresa ordinii mondiale bazată pe dreptul internațional și supremația ONU. Un fel de neocolonialism ar putea să se nască, grefat pe aspirații geopolitice eurasianiste. O adevărată “cutie a Pandorei” riscă să se deschidă, aruncând omenirea din nou în focul unor conflagrații regionale sau mondiale, cu potențial devastator, dată fiind existența armelor nucleare.[x]

                                                                                     

Note:


[i] În speechul său din 21 februarie 2022, înaintea atacului militar, Putin a afirmat că URSS la sugestia lui V.I. Lenin a creat Ucraina, desprinzând abuziv din corpul Rusiei istorice câteva teritorii iar Gorbaciov ca lider al URSS a permis desprinderea republicii ucrainene din federație fără condiții si garanții necesare. Vezi M. Schwirtz, M. Varenikova, R. Gladstone, Putin Calls Ukrainian Statehood a Fiction. History Suggests Otherwise, https://www.nytimes.com/2022/02/21/world/europe/putin-ukraine.html, accesat pe 15 august 2022.

[ii] Idem.

[iii] Pentagonul a solicitat 6,1 miliarde USD pentru PDI pentru 2023, o scădere cu un miliard față de suma maximă autorizată de Congres în 2022.  Vezi D. Walker, SHOW ME THE MONEY: BOOST THE PACIFIC DETERRENCE INITIATIVE,https://warontherocks.com/2022/06/show-me-the-money-boost-the-pacific-deterrence-initiative/, accesat pe 7 septembrie 2022. Intre 2014 si 2022, SUA au alocat circa 30 miliarde USD pentru European Deterrence Initiative.

[iv] Brendan Rittenhouse Green and Caitlin Talmadge, “The Consequences of Conquest”, Foreign Affairs, July-August 2022, pp. 97-108.

[v] Putin a afirmat cu ocazia Eastern Economic Forum desfășurat la Vladivostok pe 7 septembrie 2022 că „I am speaking of the West’s sanctions fever, with its brazen, aggressive attempt to impose models of behavior on other countries, to deprive them of their sovereignty and subordinate them to their will.” (subl.mea). Sursa: https://www.dw.com/en/russia-vladimir-putin-slams-sanctions-in-pitch-for-new-global-order/a-63038600, accesat pe 8 septembrie 2022.

[vi] https://www.lawfareblog.com/vietnam-threatens-china-litigation-over-south-china-sea

[vii] Vezi de exemplu Hall Brands, “Opposing China Means Defeating Russia”, Foreign Policy, 5 aprilie 2022. Acesta crede că o comparație China vs Rusia spre a afla care e principaul adversar posibil al SUA e o “falsă dihotomie”. Ambele puteri eurasiatice (cu regimuri tiranice) se opun SUA și Occidentului și înfrângerile suferite de oricare se repercutează și asupra celeilalte.

[viii] Octavian Manea, „A patra criză a Taiwanului”, revista 22, nr. 16, 6-9 septembrie 2022, p. 7.

[ix] Idem.

[x] Acest articol reprezintă o parte dintr-un studiu mai amplu ce va fi publicat de autor in revista Monitor Strategic, nr 3-4/2022.

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Articolul contine o analiza buna dar cred, incompleta.
    Tarile din Europa continentala de vest, binomul etern nociv pentru pacea Europei – Germania-Franta plus instrumentul bont-la-extrem de lucru numit EU(SSR) au aceleasi aspiratii revansarde si multipolaritate ca si autocratiile asiatice (de ce lipseste Turcia din lista?).
    Ceea ce este imposibil de inteles este cum in incercarea de implementare a multipolaritatii Europa continentala de vest s-a autosubminat in mod deliberat cu politicile anti-anglo-saxone de la aparare insuficienta pana la diversificarea surselor de energie predictibile si la inapoerea tehnologica atat de vizibila si reguli de protejare quasi-medievale (primaria si biserica au veau catastifele locuitorilor) a datelor perconaled ale cetatenilor cu regulile GDPR cu interpretari radicale absolut rizibile insotite de amenzi (in lipsa de posibilitatea de a face o concurenta macar minima gigantilor tehnologici americani).
    Acum o zi cancelarul german a vorbit la telefon cu KGB-istul (mafiot by definition) Putin sa il incerce sa abandoneze razboiul.

  2. Trebuie, de buna seama, inteles sensul prieteniei ruso – chineze .Daca aceasta prietenie ar fi trecut de vorbele spuse la TV atunci ne aflam deja in fata existenta unui atac al Chinei purces ,concomitent cu atacul rusilor in Ucraina , in Taiwan .Nu se intimpla asa .Mai mult decit atit : China nu furnizeaza armament Rusiei .Visul este una si implinirea lui sau transformarea lui in realitate este cu totul alta .Deocamdata vedem o Rusie ce fuge din Ucraina nu numai pe segmentul militar ci si pe segmentul civil, civili ce pleaca ,in masa ,din tinuturile ocupate devenite tinta ale fortelor ucrainiene .Intreaga zona devine un tinut nelocuibil .In paralel Uniunea Europeana deja s-a cuplat la sistemul energetic pe electricitate al Ucrainei si a acceptat intrarea Ucrainei in parcursul oferit tarilor candidate la aderare o data cu Rep. Moldova .Daca privim harta observam cum China nu are decit o singura directie de expansiune daca excludem India din jocul razboiului .O Rusie perdanta in conflictul cu Ucraina devine victima sigura a chinezilor in partea lor de lume .Armamentul oferit si instruirea militarilor ucrainieni de catre tarile occidentale , decesele suspecte ale unor fosti demnitari in materie de energie si a mortilor unor generali in teatrele de conflict ,sanctiunile devenite purtatoare si cauzatoare de mari probleme la nivel economic si militar , inarmarea Germaniei si Japoniei , decizia militara a UE ce se muta in intregime la NATO, imensele sume de bani oferite de UE tarilor membre spre dezvoltare , legile ce uniformizeaza intreaga decizie atasata energiei , adapostul oferit unui numar imens de ucrainieni , informatiile tehnico – tactice oferit Ucrainei in angrenajul militar , sumele crescute din PIB ce sunt oferite NATO, strinsa conlucrare intre europeni si americani ce se refera la deciziile politice ,militare si economice ,impactul avut de tehnologie avansata a occidentului asupra vinzarilor de arme din Rusia ,imposibilitatea rusiei de a-si mai reface stocurile de armament (declara chiar ieri Borrell)toate la un loc si multe altele, vazute sau nevazute, nu par a fi niste decizii luate in pripa ci mai degraba ele evidentiaza un parcurs prestabilit de multa vreme .Vom spune iarasi cuvintele de inceputuri ale lui J.R.Biden si ale doamnei der Leyen : „ nici nu stie ce il asteapta ” si „ Rusia nu poarte ramine in starea federativa de acum” .Rien ne va plus pentru Rusia .

  3. Traim al treilea razboi mondial. Confruntarea armata este in Ucraina (si, iata, pe la granitele unor state ex-sovietice), dar razboiul e mondial si e in toi. Economic, cibernetic, mediatic, informatic, ideologic – al treilea razboi mondial este in desfasurare.
    Statele mici sunt nevoite sa-si gaseasca protectori, iar pozitionarea geografica le limiteaza, unora, optiunile. Deocamdata, pozitia-cheie a Taiwanului pe piata tehnologiei e un fel de asigurare.
    Cred ca, in final, lumea va fi bipolara, iar China si SUA (fiecare cu aliatii sai) vor ajunge la o intelegere. rusia va ramane putere regionala, la bataie „parte-n parte” cu Turcia.

  4. Problema Rusiei de azi este ca lupta pentru existenta ei, asta sustine Putin si in mod paradoxal are dreptate. Alianta cu China este doar de conjunctura pe principiul ca ambele tari au acelasi dusman. Problema Rusiei a inceput odata cu razboiul din Ucraina. Evident, razboiul a pornit dintr-o greseala, si anume informatiile eronate conform carora ucrainienii abia asteptau sa fie cuceriti de rusi. Putin nu a rezistat in fata unui fruct atat de zemos aflat la indemana sa. N-a fost sa fie. Acum, cand situatia s-a schimbat dramatic pentru rusi, imperiul lor are picioare de lut. Fara puterea armatei ei nu mai reprezinta nimic. Primii care se desprind vor fi republicile satelit. Vad ce se intampla in Ucraina si se distanteaza cat pot de mult de Moscova. Apoi, va fi randul provinciilor sa-si declare autonomia. Guvernatori puternici, sustinuti de populatia locala nu vor mai dori sa se supuna Kremlinului si sa-si trimita toate bogatiile acolo.
    Sa nu uitam ca in imensul imperiu legaturile dintre provincii si centru sunt doar prin cai ferate, aviatie si propaganda de la TV si radio. Sanctiunile occidentale le ingroapa rapid aviatia, le degradeaza masiv caile ferate si TV-ul plus radio pot fi oricand sabotate. Independenta unor regiuni indepartate e doar la un pas in cazul in care nu mai sunt speriati de armata Rusiei.
    Aceasta este o varianta a viitorului catre care se indreapta acum cu viteza rusii.
    Chinezii stau pe margine si iau notite. Daca Rusia e prea slaba se pot aventura si ei sa muste o bucata sanatoasa din imperiul muribund. Deja peste 50% din populatia Siberiei este formata din chinezi. La un eventual „referendum” ce s-ar intampla?

    • Ce s-ar întâmpla ?
      Agenția TASS ar spune ca la granița ruso-chineza s-a desfășurat o conferința pe teme de agricultura!
      Asta era bancul din anii in care chiar au fost ciocniri ruso-chineze.
      Sa ne amintim ca Rusia s-a înconjurat in mod deliberat de focare de conflict.
      Și deasemenea sa ne amintim ca Vietnamul a înfrânt nu numai Franța și US, dar și China prin gherila urmată de armata vietnameza atât de sofisticata la vremea respectiva in metode de lupta neortodoxe

    • Ceea ce spuneti dv cu privire la chinezii din Siberia e total neadevarat (mai pe romana moderna, totally off the mark:)). In total in Rusia ar fi cam 1/2 milion din care in Siberia undeva la 200.000, asta la o populatie a Siberiei de 37 milioane. Daca n-ati vizitat niciodata Siberia macar cititi ceva informatii din presa.

      • Da, in Siberia sunt vreo 38 milioane de oameni. In zona de granita cu Chia sunt vreo 6 milioane. 300.000 de chinezi in zona aia ar insemna cam 5%.
        Frontiera e foarte permeabila, iar pe latura chineza sunt peste 90.000.000 de chinezi. Te face sa ridici o spranceana…

  5. Scrieti: „China nu poate şti exact dacă America va interveni militar spre a apăra Taiwanul”. E opinia dumneavoastra. Poate v-o schimbati daca aflati astea: Taiwan produce 60% dintre semiconductorii lumii si peste 90% dintre cip-urile avansate iar companiile producatoare taiwaneze, TSMC in primul rind – detinator de patente si tehnologii proprii, dar si proprietare US si, minune mare, EU. Iar productia depinde de lanturile de aprovizionare globale. Care nu sint sub control chinez ci US.
    De cip-urile astea depind toate companiile „de tehnologie”, adica IT-ul, dar si industria de aparare, cea spatiala, aviatia, imagistica medicala moderna si toate cele pe care US nu isi poate permite sa le piarda de sub control.
    Pentru motivul asta „minor” US va proteja Taiwanul iar China stie mai bine decit oricine asta.

  6. Așa-numita „lume rusă” înseamnă lumea expansiunii, domnia violenței totale, fără opreliști. Este o lume sinistră unde se ucide de plăcere și unde asasinii, violatorii, tâlhării sunt considerați eroi. O lume întunecata , alcătuită din stăpân și sclavi, o lume în care blândețea, bunătatea, mila, empatia, respectul dreptății, dragostea de libertate și frica de Dumnezeu nu mai sunt virtuți. Tiranul Putin s-a aruncat în acest război din vraja acestor două cuvinte neroade „Russkiy mir”, pentru că este obsedat de „hegemonia rusă”. A declanșat acțiuni faraonice după modelul altor demenți de anvergura. Bolnav fiind, bolnav și de revizionism istoric și de ura, Putin nu este inferior altor tirani. Are aceeași optica versatila, același delir de grandoare, aceeași aroganta maladivă, de unde reiese că fenomenul putinism desemnează in același timp tarismul, comunismul, fascismul, nazismul. PolPutinismul, care vrea să cucerească lumea numai pentru a-și defula complexul de bruta indezirabilă! Oricât s-ar screme constipatul dictator, cu sau fara China, Rusia barbara nu va sta niciodată în fruntea lumii moderne. Rusia – Colosul cu picioare de lut – aflată în chinurile putrefacției morale, economice, politice, nu a fost, nu va fi capabila să joace un rol semnificativ în arena internațională. Căci grandomania rușilor e pur și simplu ridicolă. Tribalismul rusesc este o amenințare mult mai gravă decât subdezvoltarea!

  7. Acuz Germania și Franța de cârdășie cu Rusia în contra SUA+UK și a statelor din Europa de Est. Restul Lumii poate face ce vrea….

    • Asa este, Germania si Franta au o vina directa in umflarea broscoiului ce se crede, astazi, bou. Dar faptul e consumat si poate ca tot raul a fost spre bine… pe termen mai lung…

      • O sa repet ceea ce am spus in cazurile cand nu am fost cenzurat.
        Inchisoarea Spandau trebuie reconstruita si colaborationistilor/coruptilor KGB/Stasi-isti din UE trebuie sa li se dea oportunitatea sa repete cativa zeci de ani dansurile grupului Spandau Ballet.;)

        • SUA pregateste rapoarte, catre 100 de tari, ce documenteaza finantarea unor persoane si entitati politice, de catre rusia, cu sume de cel putin 30 miliarde de dolari.
          Sper sa vedem in presa listele cu cei finantati, inclusiv in Romania.

  8. Putin are de refacut doua imperii:imperiul interior ,adica teritoriile detinute pana in 1991 de fosta urss si imperiul exterior adica tarile controlate candva direct de fosta urss in Europa Rasariteana si balcanica si fostele zone de influenta sovietica din orientul apropiat si mijlociu,din africa si america latina Putin a inceput destul de tarziu actiunea de refacere a celor doua imperii.A pus mana doar pe Belarus,parti din r.Moldova si georgia,control militar in armenia,zona de influenta politica ,militara si economica in fostele republici sovietice din asia centrala(influenta limitata nu cucerire).De anexare directa ar putea fi vizate belarus,transnistria,ucraina,kazahstan care impreuna ar constitui Ruski Mir ( in kazahstan minoritatea rusa e foarte numeroasa).Totul ar fi trebuit sa se desfasoare rapid dar in ucraina s a impotmolit ceea ce nu inseamna ca Putin a renuntat.Prezenta mllitara rusa puternica in siria si mai putin vizibila dar reala in libia,mali,africa centrala,djibouti ,venezuela,america centrala,cuba arata ca Putin lucrează si la reconstituirea fostei zone sovietice de influenta a urss in aceste zone .Cu toate acestea Rusia putinista e departe de puterea de seductie politico ideologica si militara pe care o avea urss candva in aceste zone beneficiind si de sprjinul fostelor tari socialiste europene

    • Rusia nu are demografia necesară pentru aventura în care s-a angajat Putin. Musulmanii pot fi trimiși să lupte în Ucraina, dar când se întorc la ei acasă vor dori independența teritoriilor în care locuiesc.

      Demografia musulmanilor din Federația Rusă este semnificativ mai bună decât a rușilor, iar asta va aduce sfârșitul Federației Ruse. La fel cum întoarcerea militarilor din Afghanistan a adus sfârșitul Uniunii Sovietice. Militarii întorși din Afghanistan înțelegeau că puterea Armatei Roșii devenise doar o poveste de adormit copiii, așa că au vrut un Azerbaidjan independent, un Uzbekistan independent, un Turkmenistan indepedent și le-au obținut.

      Putin nu e politician și n-a fost niciodată. A copiat tot ce-a văzut la Brejnev, dar asta după mintea lui de ofițer de servicii secrete și poliție politică. Un stat nu se construiește și nu se dezvoltă cu ajutorul serviciilor secrete, un stat se distruge pe baza puterii excesive a serviciilor secrete. ”Cine are urechi de auzit …”

  9. ” În paralel, apar voci care afirmă că Inițiativa de descurajare pentru zona Pacificului (PDI) este deja subfinanțată.” Aici se afla cheia de bolta si explicatiile privind diminuarea interesului ameican pentru Ucraina. Pentru SUA, China si amenintarea chineza din Indo-Pacific reprezinta o problema mult mai grava decat razboiul din Ucraina. Si nu doar pentru ca este vorba despre Ucraina sau amenintarea rusa, ci pentru ca principalii parteneri economici si tehnologici ai SUA nu se afla in Europa, ci in Asia de Sud-Est (Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, India). Acesti parteneri esentiali ai SUA nu vor ezita niciodata sa lupte de partea americana daca Taiwanul va fi amenintat de catre China. Ei au fost, sunt si vor fi mereu de partea SUA, chiar si daca vor avea de suferit economic intr-un conflict chinez. Pentru aceste puteri asiatice, relatia cu SUA si Commonwealth-ul este o chestiune sacrosancta si motivul principal pentru care SUA si-ar concentra toate fortele pentru a le proteja. Nu acelasi lucru se poate spune despre Europa, unde interesele in raport cu Rusia, China si SUA difera foarte mult, de la tara la tara, astfel incat la Washington se pune problema daca merita ca Ucraina si implicit Europa sa mai fie sprijinite la fel de mult. Sa fim realisti, daca n-ar fi existat sprijinul american si britanic pentru Ucraina, Rusia ar fi cucerit-o demult. Mentalitatea americana este urmatoarea: investesc oricat de mult pot, doar daca ulterior obtin ce mi-am dorit. Adica aveti dreptate atunci cand spuneti ca SUA doresc sa vada rezultate reale in acest razboi dupa atatea miliarde investite in Ucraina. Greu, foarte greu de obtinut asa ceva avand in vedere amenintarile ruse. Nici ideea lansata de Zelensky prin care s-ar putea crea un fel de alianta de securitate de tip NATO in jurul Ucrainei nu este buna, deoarece ar insemna ca NATO sa trimita acolo trupe si arme mult mai sofisticate, putand declansa astfel un razboi in toata regula cu Rusia, inclusiv nuclear.

  10. Rusii si chinezii au ce occidentului ii lipseste, energie si forta de munca, toate jocurile politice rezumandu-se la bani si profituri cat mai bune iar Taiwanul va fi pazit de americani pana ce productiile de cip-uri vor incepe in SUA si Europa, vezi miliardele alocate atat de SUA cat si de Europa in construirea de fabrici noi.
    Putin si Xi se intalnesc chiar acum in Ubekistan unde vor sa punea lumea la cale si sa-si intareasca cooperarea pe langa manevrele militare comune din Pacific.
    Vrem nu vrem , ceva sa intampla insa adversarul fata de perioada Razboilui Rece are acum un cu totul alt calibru, incepe sa coaguleze alianta impotriva Europei si SUA si aliatii din Asia.
    O data cu terminarea ostilitatilor din Ucraina capitalul va gasi destule posibilitati acolo unde el produce cel mai mare profit, asa a fost de cand lumea, sa nu creada cineva ca va fi altfel daca cineva nu doreste intradevar sa impinga omenirea la marginea exterminarii.

  11. „Russkiy mir” inseamna „Pacea rusa”; defineste sfera de influenta a lumii ruse; ca „Pax mongolica”.
    Pe termen lung, centrul de greutate mondial se poate deplasa in China cu o conditie: sa fie lider -sau macar sa accepte- al globalizarii. Daca face „rondoul” si incepe fronda, se vor intoarce in epoca Mao, cand erau subdezvoltati.
    Aici e si intrebarea cheie: va fi China alaturi de Rusia pina la capat? Impotriva propriilor interese? Sau va abandona Rusia, cand le va crapa maseaua mai tare?
    E o loterie.
    Putin joaca ruleta ruseasca.

    • Este echivalent cu „pacea de 1000 de ani” pe care o promitea hitler. Dupa ce nu va mai ramane piatra pe piatra.
      Tot asa, si „A treia Roma” poate fi ce s-a vrut Al treilea Reich

  12. Domnul ne prezintă perspectivele ruse și chineze, fără a preciza care sunt stopajele la sursă:
    -degeaba faci sfere de influență, dacă nu le poți fructifica apoi
    -degeaba cucerești Taiwan, care se pregătește de 70 ani, are cu ce, peste 100 km de apă, dacă, după, mori de inaniție, căci mori încet la primul lanț de insule, cu toți vecinii înfipți în beregată… go wolf warriors…
    -degeaba cucerești Donbas, dacă, după aceea, mori în izolare… tu vroiai să iei taxe de protecție pe drumul mătăsii, promis de Xi, dar, acum, nimeni nu te mai place să facă contracte cu tine… or else nukes & worse
    -degeaba faci prolegomene pentru ceva care este deja atins la călcâiul lui Ahile… cum fac Marga și alte conserve care se exprimă… e sezon de conserve
    -degeaba te bazezi pe evoluții, dacă cele evoluții depind de aprovizionarea și desfacerea celor contrariați și care se delimitează cu orice preț, spre stupoare polit-tehnologilor speculatori de legume
    Pare un mesaj de încurajare pentru conserve… legumele pentru conserve se strică în piețe pentru că au ajuns prea scumpe… pentru conserve e nevoie de legume, dar prețul… rupe inima târgului
    De gustibus non disputandum… versus… De mortuis nihil nisi bene
    …în realitate familia „națională” velico-rusă este în implozie demografică, depășită doar de cea a etniei Han…ultimul război.. too old to become wealthy… vorba lui Mao, la istoria noastră de mii de ani, putem aștepta să treacă și asta… așa, ca dedicație de jubileu… baftă la vânzarea legumelor pentru conservele onirice de sezon

  13. Cele două autocrații nu pot reface sferele de influență datorită unui simplu detaliu: circumstanțele în care au fost create acele sfere de influență nu mai există.
    În cazul Rusiei sfera de influență a fost creată în contextul Europei între 1815-1915. Ulterior URSS au extins și consacrat sfera de influență în alte condiții decât cele ale Rusiei imperiale. Colapsul de două ori într-un interval de doar 73 de ani – 1917-1990 al entității politice ruse arată carențe grave de perspectivă geopolitică, pe care un ex-spion nu le poate nu rezolva, dar nici măcar percepe. Șansa enormă a Rusiei de a progresa economic după colapsul URSS a fost total irosită.
    În cazul Chinei situația este și mai gravă. Sfera de influență chineză a apărut și extins într-un context fără absolut nici o concurență până la venirea europenilor în zonă. Mai mult, similar Rusiei în 1990, China a ratat un moment esențial în dezvoltarea economică: la mijlocul sec. XV, după călătoriile faimoasei Flote chinezești care a explorat Oceanul Indian și a ajuns până în Zanzibar și Yemen, o parte a elitei chinezești s-a speriat de posibilitatea ca să apară competiție din partea negustorilor și a interzis complet călătoriile pe mare, în același moment în care europenii începeau Era Descoperirilor (Age of Discoveries), precedând-o pe cea colonială. Veacul de Umilință este consecința acestei interdicții, dată atunci când chinezii aveau un avans tehnologic foarte mare – caravelele lui Columb erau de mărimea navelor auxiliare ale Marii Flote chinezești.
    Fără ajutorul occidental, chinezii ar fi avut probleme și mai mari în a-i contracara pe japonezi în războiul dus de aceștia încercând să cucerească China.
    De atunci cam toate statele din sfera de influență chineză au părăsit-o: Japonia, Vietnamul, Coreea de Sud, doar Coreea de Nord a rămas.
    Influența economică are alte valențe, și ideologiile celor două puteri nu prezintă nici un fel de atracție pentru alte state: Rusia nu are o ideologie, ruskyii mir este o vrăjeală de doi bani în care nu mai crede nimeni, iar mentalitatea și cultura chineză sunt prea străine pentru majoritatea țărilor lumii. Holywood este un instrument de propagandă occidentală absolut imbatabil.
    Influența economică poate fi ușor contracarată, Rusia nu are un nivel tehnologic comparabil cu al Occidentului, cu excepția anumitor tehnologii militare, și acestea dependente de Occident, iar China, cu toată dezvoltarea tehnologică realizată, nu este capabilă să dezvolte tehnologii noi, iarăși cu o excepție – cea a ingineriei genetice, domeniu în care chinezii nu se împiedică de etică. Faptul că au preluat la greu tehnologia occidentală fără a înțelege și modul în care aceasta a apărut și evoluat, reprezintă un handicap esențial, deoarece nici măcar nu este perceput de chinezi.
    Deci visul autocrațiilor eurasiatice nu are nici o bază.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban F. Cioculescu
Serban F. Cioculescu
Şerban Filip Cioculescu (n. 1972, în Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinând ulterior din partea acesteia diploma de master în relaţii internaţionale. Începând din anul 2009 este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Bucureşti. În prezent este angajat ca cercetător ştiinţific principal gradul II în domeniul securităţii internaţionale la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de asemenea profesor invitat în cadrul Facultăţii de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti (2005-prezent). A publicat circa o sută de articole în domeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şi geopoliticii în diverse reviste ştiinţifice prestigioase din ţară şi din străinătate. A efectuat stagii de pregătire ştiinţifică în Africa de Sud, China, Coreea de Sud, Canada şi Franţa. Preocupări: teoria relaţiilor internaţionale, studiile strategice, geopolitică, organizaţii internaţionale, diplomaţie. Volume de autor: Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Militară, Bucureşti,2007, România postcomunistă în ecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti, 2009, Terra incognita? Repere pentru „cartografierea” haosului din relaţiile internaţionale contemporane, Ed. Militară, Bucureşti, 2010, Viitorul nu ia prizonieri, Ed. Rao, Bucuresti, 2013 si China. De la strălucirea ascunsă la expansiunea globală, Ed. Cetatea de Scaun, Targoviste, 2018.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro