marți, august 3, 2021

Să ascultăm instituțiile de știință din România. Spunând… ce?

Anunțurile de pe paginile de internet ale societăților de știință din România, sau cele ale universităților și institutelor de cercetare, vorbesc aproape exclusiv despre premii, festivități,funcții, concursuri, fonduri, construcții, rapoarte. Printre ele, câte ceva despre rezultatele științifice – dar nu anunțând o idee/descoperire/invenție clară, ci lăudându-se cu prestigiul subiectului pe care lucrează, sau cu prestigiul locului unde s-a publicat. Mediul academic din România vorbește rar, timid – și cam numai despre prestigiu, putere, bani. Mediul academic din România nu anunță aproape niciodată „cercetătorii (preferabil ai noștri) au rezolvat / creat…”. Poate câte o consultanță sau o analiză pentru o primărie, o donație în context de pandemie, dar cam atât. Sau, mai rău, izolat câte un oportunist care „a descoperit un nou medicament/tratament pentru…” – doar că adesea nu e cine știe ce descoperire și nu a dat încă rezultate în clinici ci e doar… o promisiune. Adesea fără acoperire. Mediul academic din România „se pricepe”, „are titluri”, „are publicații”… dar nu convinge pe aproape nimeni că e capabil să genereze altceva decât încă și mai multe titluri. Chiar dacă ar avea ce, cu ce și cu cine. Nu mult, dar ar avea.

Ce și cât au spus instituțiile academice din România despre COVID-19 oamenilor de rând, publicului larg? Ceva util, care să explice, să încurajeze, să educe, să rezolve cu adevărat o problemă – nu să anunțe sec și important că „am efectuat un studiu”? Ceva care să ajute împotriva dezinformărilor, antivaccinismului, negaționismului științei? În general doar comunicate cu „măsuri anti-COVID”, premii, donații ocazionale, plus câte un ezoteric „am studiat”, „am analizat”. Spre comparație, în timp ce pagina de internet a Societății Americane de Chimie are aproape 2000 de articole despre COVID, omologii români au zero. Și la fel puteți compara pentru celelalte societăți – de biochimie, fizică, biologie… sau chiar academiile naționale.

Nu e obligația oamenilor de știință să facă de toate. Unii sunt maeștri ai tehnicilor de lucru din meseria lor. Alții, creatori – de cultură, concepte, substanțe, instrumente originale. Alții, educatori. Alții, lideri. Alții, nu prea mare lucru. Dar nu e datoria fiecăruia dintre ei, sau poate a niciunuia, să fie pe deasupra și vedete de comunicare. Mai ales că spațiul public e un loc extrem de dur, în care reputația profesională, oricât de decent ai vorbi despre cercetările tale, e repede compromisă între exagerări (adesea cu agendă ascunsă a altora) de la „dar merită un Nobel și noi laolaltă” la „a venit să ceară bani” sau „cu fața asta se pretinde cercetător?”. Totuși, ca instituțiile mediului academic să fie atât de tăcute… nu e în regulă.

Avem și oameni specializați doar în popularizarea științei. În general din afara mediului academic. Câțiva foarte buni – și în contextul COVID nu pot să nu notez și eu remarcabila carte despre epidemii și vaccinuri a lui Alexandru Toma Pătrașcu. Dar e foarte periculos să fie lăsați singuri de către mediul academic – pentru că atunci totul devine o competiție de publicitate pe picior de egalitate între două tabere de nespecialiști: cei pro-știință și cei anti-știință. Iar cei anti-știință au de fapt deja în primele rânduri „medici”, „ingineri”, „inventatori” – adică „specialiști” – plus rețele de influență și de bani puternic organizate, inclusiv pe filiere din politică sau din religie. Pe care câțiva comunicatori de știință izolați nu le vor putea contracara. Nu câtă vreme mediul academic tace pasiv-agresiv pe orice temă științifică de actualitate – și cel mult mormăie în barbă: „eu am titluri”.

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. In afara de incasarile, pentru titluri de doctori, academicieni etc. nu am auzit de nicio implicare in viata reala, in productie, in participarea cu idei si solutii in modernzarea si dezvoltarea economico-industriala de unde le vin banii sau in adaptarea invatamantului, in special cel universitar, la noile conditii si la preocuparile specifice zilelor de astazi. Pe ce criterii se primesc titlurile academice, ce lucrari implementate au, cu ce au contribuit la modernizarea aceste tari si a nivelului nostru intelectual si mai ales profesiona.

    • Adevarul fie spus, nici nu ii solicita nimeni sa se implice in viata economico-industriala.
      Corporatiile straine care ar avea puterea financiara, sunt pe la noi doar pentru productie sau exploatare, iar cercetare fac la centre de cercetare din tarile lor de origine.
      Iar firmele autohtone gafaie de pe o zi pe alta, nu isi permit sa investeasca bani in infrastructura de cercetare si sa plateasca salarii/granturi la cercetatori.

      Sigur, este o imagine simplificata, sunt exceptii si de o parte si de alta.

      Nu exista nici legislatie in Romania in privinta parteneriatului intre industrie si universitati pe subiecte de cercetare.
      Au mai fost articole pe Contributors despre asta.

    • Sa nu exageram! Nu toata cercetarea trebuie sa aiba aplicatie imediata in viata reala (partea cu aplicabilitatea in productie imi aminteste de epoca de aur). De ex. fuziunea la rece se cerceteaza de zeci de ani fara rezultat (inca). Dar in rest e perfect adevarat, macar din cand in cand ar trebui niste rezultate aplicabile. Oare ce cerceteaza? Macar asta ar trebui sa spuna!

      • Domnule Liviu,
        Cu tot respectul, aveți niște idei ciudate!!! Nu ați înțeles nimic din cazul ELI-NP?
        Ce să raporteze urbi et orbi? Raportările false pentru care își iau salariile imense?

  2. Mediul de cercetare si de stiinta, cu putine exceptii, este unul anchilozat. Majoritatea centrelor univ.de cercetare, incd-urile, instit. Academiei sunt unitati care au subventii prin diferite forme, paeticipa la licitatii interne de proiecte, nai rar externe, dar nu ofera solutii economice, tehnice ori sociale. Lipsa de dotari in echioamente moderne, oersonakf.bine pregatit face ca si cercet.fundam.sa fie la genunchiul broastei. Daca cititi pe toate site urile unitatilor de cercetare lucreaza fiecare pr 4-5 domenii, cand ar trebui pe doar 1-2 oe care sa le cunoasca f.bine. Colaborarile di unificarile dintre aceste unitati enumerate sunt rare si orgolii nenumarate. In evaluarile si atestarile acestor unitati, conteaza doar articole, sa fie orimul autor si renumele revistelor. Dar nu ce solutii concrete aduc si rolul de echioa, in care conteaza nu primul cercetator ci 2-4 care au contributii in orice proiect. Lipseste o reforma adevarata.

    • rezultatele cercetarii nu trebuie sa ofere vreo solutie economica, tehnica, sociala etc in prezent (nu vorbim de fast food totusi)

      nici vaccinul ARN mesager, inventat acum 30 de ani de zile, nu oferea o solutie la acel moment, din lipsa de viziune si intelegere a oamenilor

      • Atunci dupa dv.care sunt beneficiile cercetarii. Doar din simpla dorinta ca trebuie sa facem cercetare ca sa existe ca domeniu ?!! Atat cecetarea fundamentala si cea aplicata trebuie sa aibe niste solutii. Premiile Nobel se dau tot pentru cercetare si din acestea a progresat lumea.

  3. Conform statisticilor publicate de Comisia Europeană, 6-8% din populație este afectată de o boală rară, iar România nu face excepție.
    În ciuda faptului că avem institute și autorități care se ocupă de calitatea vieții românilor, singurul studiu publicat care vizează această sensibilă temă a fost realizat de o echipă orădeană și finanțat de Alianța Națională a Bolilor Rare din România.
    În cele mai multe cazuri nu avem specialiști care să pună un diagnostic corect, testele genetice se fac în străinătate, iar despre studii clinice românești nicivorbă.
    Între timp, procentul bolile rare se transmit în fiecare zi.
    Orice guvern conștient ar trata această problemă cu maximă celeritate.

    „Știință și Comunicare” este un blog de promovare a științei, exemplar conceput de Mădălina Cocea.

  4. Motivele acestei stari de lucruri sunt multiple. Unul dintre ele este acela ca in lista criteriilor de promovare (standardele minimale ale CNATDCU) un brevet „valoreaza” 0.5 puncte de factor de impact, cam de 4-5 ori mai putin decat publicarea unui articol intr-o revista decenta. Si punctajul asta se acorda doar daca cedezi toate drepturile de proprietate intelectuala asupra brevetului catre universitatea sau institutul de cercetare unde lucrezi!
    Un alt motiv este faptul ca, in cadrul asa-ziselor competitii pentru finantarea unor proiecte de cercetare, banii sunt sistematic repartizati catre „cercetatori prestigiosi” (a se citi dinozauri, sau cumetri) pe care nu-i intreaba nimeni, niciodata ce-au facut de banii aia. Am vazut proiecte unde se promiteau niste realizari demne de premiul Nobel, dar toata lumea stia (si autorii proiectelor si evaluatorii) ca promisiunile nu vor fi niciodata materializate! Rostul lor era doar sa asigure obtinerea finantarii, in detrimentul unor proiecte realiste si oneste.
    Impresia mea este ca toate proiectele de cercetare finantate cu sume de peste un milion de Euro sunt demne de atentia DNA.

    • Pe de o parte nu avem aproape niciun brevet la autorități internaționale – iar multe dintre cele naționale sunt făcute de formă, „că așa cerea proiectul finanțat de la minister” – fix ca și la articole. Apoi, sunt domenii sau instituții unde nu se mai folosește factorul de impact la evaluare, iar brevetele sunt pe picior de egalitate cu lucrările în reviste. Doar că, încă o dată, nu prea le avem. Comentariul cu DNA nu este tocmai la obiect. Se pot găsi, da, destule cazuri de încălcare a normelor și legii. Dar suma aflată în joc nu e un criteriu. Poate dimpotrivă, la cele mai mici, unde atenția publică poate fi eludată mai ușor, se vor găsi probleme. Dar nu dintre cele de care spuneți dvs. Autorii și contractorii sunt foarte stricți și la obiect când definesc în cele din urmă „livrabilele” – pe care le și livrează („vom studia x și y – și le-au studiat; „vom publica 2 articole în reviste” – și le-au publicat; „vom sintetiza 5 materiale” și le-au sintetizat).

  5. Cercetarea stiintifica privata ar putea sa indrepte lucrurile, daca statul ar falicita dezvoltarea acestor grupuri de cercetatori care exista in Romania! Un singur politician Ciolos a inteles rolul cercetarii stiintifice in dezvoltarea Romaniei! In rest, doar aranjamente si ..bisericute in Universitati de stat!

    • Este singura soluţie, respectiv deduceri fiscale şi granturi guvernamentale pentru cercetarea ştiinţifică cu capital( şi management….) privat. NU te poţi bizui de mediul academic fiindcă este corupt şi prost administrator.

  6. Bine spus, felicitari ! Sint inginer-pensionar deja, De multe ori mi-am pus problema ce o expuneti Dv. si mai ales acum in pandemie ca nici un academician nu vine sa zica o vorba bazata pe stiinta adevarata. Dar nu are cine ca toti sint facuti sa fie platiti-si ce bine- din banii nostri fara sa produca nimic. Ar trebui desfintata si sa mearga fiecare sa-si cistige banii cu „sudoarea fruntii”. Ca exemplu de ”micime” il dau pe I.A.Pop si A. Cioroianu-care vin pe tv.si spun povesti penibile zicind ca e istorie. Inca un caz de ”micime”-dl.Marmureanu-nu stiu daca e si academician (cel cu cutremurele!) dar se da ceva mare cunoscator-dar nici macar nu mi-a spus corect ce am invatat la Dinamica constructiilor-ci numai vorbe goale. As mai putea continua, dar ce folos. Asta e tara sinecurilor.

  7. Din păcate, învăţământul universitar (care actualmente presupune: didactic şi cercetare) a ajuns o fabrică de hârtii (scrise) şi puncte, miliarde de puncte. Cum aşa? Simplu: fiecărui cadru didactic sau cercetător i se cere o normă de cercetare pe an (un anumit număr de puncte, funcţie de gradul pe care îl are), adică trebuie să scrie câteva articole la diverse publicaţii şi conferinţe în domeniu, punctele astea se raportează pe rând la department, facultate, universitate. În fiecare etapă, structura imediat superioară îşi propune să depăşească planul de puncte, pentru a “ieşi” cât mai bine în clasamente care mai de care mai inutile. În fine, universităţile raportează punctele la minister, şi aici toată lumea vrea să iasă cât mai bine. De la minister însă, nu se mai raportează nicăieri – nu că ar trebui- nici la UE, nici la NATO, nici la nivel planetar sau de galaxie. Toată învălmăşeala asta cu puncte e creeată de cei care conduc, pentru a învălmăşi totul şi a-şi păstra cu orice preţ scaunele, însă unii fac puncte la greu, fiind apoi răsplătiţi cu grase salarii de merit.
    Consecinţe?
    Partea didactică ne cam încurcă, studenţii ies aşa cum ies de pe băncile facultăţii.
    Sistemul de puncte e folosit de diverse structuri din învăţămînt pentru a face presiuni şi a împărţi bani, a creea sentimentul că nu e bine, iar unii profită din plin de asta.
    La câtă cercetare „de succes” se raportează la noi, România ar trebui să fie o mega putere industrială, militară, etc, etc, iar galaxia să fie a noastră cu totul.
    În realitate, noi nici măcar nu suntem în stare să ne publicăm la noi cercetarea, toate jurnalele, revistele, editurile „bine cotate” (de noi) sunt pe dincolo, unde rechini de sorginte anglo-saxonă, americănească, chineză, indiană, s-au cam prins cum stă treaba pe la noi şi se îmbulzesc prin reclame şi oferte să se facă oameni pe banii noştri, din taxe de participare/publicare, etc, care nu sunt deloc mici. Mai mult, publicând pe dincolo (musai în baze de date), le punem pe tavă tuturor eventualele idei bune, pe care tot ei ştiu cel mai bine să le valorifice.

    • calitatea absolvenților era slabă înainte de a introduce punctaje – și e și mai slabă acolo unde ele nu există, la universitățile private. Punctajele au apărut ca idee de control al calității – dar în mod natural acolo unde n-au putut fi refuzate au fost pervertite. La Consiliul Stiințific al UBB am renunțat de mult la ele și insistăm pe evaluare calitativă – informată de bibliometrie dar cu răspunderea evaluatorilor de a analiza substanța contribuției indiferent câte „lucrări” și cu ce „factor de impact”. „Rechinii” de care scrieți se hrănesc doar în apele tulburi ale celor care „nimic nu au a spune / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune”. În schimb cei care generează în mod real cunoaștere, cultură, tehnologie… n-au nicio problemă să își prezinte rezultatele fără taxe. Iar pusul pe tavă al ideilor… e un mit repetat de mulți, dar complet fără acoperire și folosit ca scuză de cei care, din nou, din punct de vedere al generării de cunoaștere/cultură/tehnologie reală… „nimic nu au a spune”.

  8. Stimate domnule profesor,

    Ati vazut Dv. un om de stiinta autentic din Romania ca a aparut la TV la orele de maxima audienta sau chiar in afara acestora sau macar in presa ? Foarte rar… Oamenii de stiinta adevarati nu vor si nu doresc sa fie vedete in comunicare…sunt deja destule in Romania care anunta vindecarea cancerului si covidului cu laserul din Magurele, senzori de detectia cancerului in 5 minute etc. …marii premianti ai saloanelor de inventica de la Geneva, despre care s-a scris pe Contributors de mai multe ori…

    Nu era nevoie de explicatii date de oamenii de stiinta seriosi din tara asta in cazul covidului. De ce ? Locul era deja ocupat….Pai in fiecare zi se perindau la TV si/sau in presa oamenii de stiinta: prof. Alexandru Rafila, prof. Strainu-Cercel, dna. lector Beatrice Mahler, dl. prof. Musta de la Timisoara, a…da si si dna prof. Carmen Dorobat de la Iasi care a fost condamnata intre timp cu suspendare ca lua spaga de la studenti. De la ei a pornit neincrederea cand dupa cateva luni oamenii au inteles ca, covizii nu zboara prin aer, nu stau pe alimente,sticle si pantofi, ca nu trebuie sa te dezbraci gol in holul casei si sa iti iei alte haine, si cate si mai cate idiotenii debitate de aceste “somitati” medicale. Doctorul Adrian Marinescu de la Bals, care nu e cadru universitar, a fost singurul care a transmis un mereu un mesaj coerent si ne-a dat incredere si optimism atunci cand era nevoie cel mai mult. Astia sunt oamenii de stiinta, apostolii covidului, si unii din ei aflati acum la PSD, mari senatori si deputati .Si fara nici o rusine ,din cand in cand, mai rar apar la TV, moment in care schimb postul. Si eu sunt unul care s-a vaccinat, printre primii din Romania dupa personalul medical, care poarta masca, care se spala pe maini si nu se baga in aglomeratii, chiar daca nu ar fi pandemie. Dar restul…cand s-au prins ca “somitatile” ii mint ? Rezultat final: azi numai 25 % din populatia Romaniei este vaccinata si nu e vina lor…se uita la tv si vad ca in spitale mari, universitare, numai jumatate s-au vaccinat, inclusiv medici. Nici nu se mai uita la anti-vaccinisti,s-au lamurit demult, oamenii de stiinta de la tv, sunt de fapt politicieni sau afiliati la diverse servicii si care ca si politicienii, ii mint sistematic.

    • N-am pledat ca oamenii de știință să încerce fiecare să fie vedetă. Ci instituțiile lor să aibă prezențe mai concrete în societate, asumate ca grup de profesioniști în așa fel încât când directorul/șeful/rectorul/președintele/reprezentantul acelei instituții vorbește, să fie clar că exprimă opinia unei comunități întregi de profesioniști nu (doar) opinia personală. Asta ar scădea și șansele de a-i vedea transformați în ținte pentru discuții ad personam așa cum am scris eu sau așa cum ați ilustrat dvs.

      • Deci pledati ca institutiile academice sa aiba prezente mai concrete în societate. Nu se poate….suntem o tara cu oameni putin educati, iar aceste institutii nu au nici un fel de audienta…nici in societate si nici in mediul politic format din persoane slab educate, prost educate, care au facut facultati particulare dubioase ca dl Ciolacu, de exemplu, sef la PSD! De aceea, educatia, cercetarea sunt slab finantate, si astfel distruse incet, incet. Avem un program Romania Educata condus de cel mai mare schior al Romaniei…ce rezultate are? Zero….Cat despre faptul ca mediul academic vorbeste despre prestigiu, putere, bani….asta ii intereseaza pe cei ce fac parte din acest mediu, e normal! Numai putini , foarte putini oameni in Romania fac stiinta din pasiune si nu pentru bani, putere sau prestigiu…si .nu au o carte scrisa in vreo biblioteca universitara din Romania, in schimb le gasesti in bibliotecile de la Harvard, Stanford,Oxford, Cambridge , unde sunt citite si comentate. Aici nu ii stie mai nimeni, in schimb in afara sunt niste personalitati cunoscute. Se intreaba si ei ce mai cauta pe aici…

  9. In ianuarie 2020 atit American Medical Association cit si institutul Robert Koch isi dadeau cu parerea ca mastile nu aduc nici un beneficiu. Fast forward spre martie 2020 cind dintr-o data au descoperit minunea ca de fapt acestea sint foarte utile. Cel putin americanii au recunoscut ca au lansat opinia initiala fiindca nu voiau ca personalul medical sa fie lipsit de masti, „farmaciile neavind suficiente masti pentru personalul medical”. De parca personalul medical trebuie sa se duca la farmacia din colt sa-si cumpere echipamentul strict necesar … Pe de alta parte e de admirat dezvoltarea unui vaccin – in mai multe firme – intr-un singur an, lucru neasteptat de nimeni.

    Altfel sint cu totul de acord cu privire la institutiile de stiinta din Romania, cu toate ca pe antivaccinisti nu-i poate nimeni convinge.

  10. Atunci când ÎNVATAMÂTUL ROMANESC va fi REFORMAT din radacini astfel incât elevii si studentii sa primeasca o educatie axata pe parte practica iar gradele si titlurile profesorale in invatamântul gimnazial,liceal si universitar nu vor mai fi acordate la apelul bocancilor sau dupa nivelul relatiilor în partidul care se afla la putere.

  11. Nici pina la calendele grecesti, acest mediu academic nu va construi un ,,proiect de tara”, care sa asigure ajungerea din urma a tarilor dezvoltate…

  12. Sunt de acord cu analiza dlui Radu Silaghi-Dumitrescu, o consider onestă si binevenită. Năucitor ce făcea Academia Româna în august 2020, la 5 luni de la declansarea pandemiei, când tara ardea, iar lumea întreagă nu avea răspunsuri definitive: lansa volumul I din monografia „Pandemia COVID-19 în România“!

  13. Oamenii de știință din România sunt extrem de vocali, activ-agresivi, inclusiv din poziția de membri in Guvernul României (unii dintre ei, diverși bugetari cu funcții importante in sistemul sanitar, amenință frecvent și public populația cu viziunile lor apocaliptice). Țin să vă aduc aminte că acest guvern pro-pandemic i-a angajat să conducă campanii antivirale (?) pe 2 dintre cei mai notorii savanți ai României: colonelul Gheorghiță și ambulanțierul Arafat.

    Așa că articolul dumneavoastră nu are temei: știința rumânească este foarte activă, implicată civic și racordată aproape complet la tezele oficiale ce fixează pandemia ca un dat existențial (ce ne influențează totalitar viața și moartea). Rămâne intrebarea: de ce am asculta noi de oamenii de știință români (mediocri, impostori, fără operă, cu doctorate dubioase, conectați definitiv la bugetul public sau pur și simplu aflători in treabă) și nu de oamenii de știință germani, americani sau britanici. De pildă de microbiologul thai-german Sucharit Bhagdi. De ce l-aș crede eu pe activistul Pătrașcu care confundă vaccinurile cu serurile experimentale (de tip tratament genic), iară nu pe profesorul universitar din Mainz Sucharit Bhagdi? De ce aș crede comunicate (pretins) științifice emise de diverse organe guvernamentale, iară nu Declarația Great Barrington?

    • Great Barrington, da. Nu știu să existe vreo lege care să vă împiedice să credeți în ce declarație vreți. Ar fi abominabil să existe așa ceva. Ca urmare, puteți chiar face un partid care să propună electoratului declarația respectivă ca document unic pentru strategiile de sănătate publică. Deocamdată România este membru al OMS și se prezuma deci, dacă nu a fost altfel declarat/propus înaintea recentelor alegeri, că executivul trebuie să urmeze recomandările acestei organizații.

      P.S. Știați că între timp și Coreea de Sud, și Japonia, și Singapore injectează „serul ăsta experimental” în draci? Actual Germania abia îi depășește pe japonezi la numărul de doze administrate pe zi la milionul de locuitori. Față de Coreea de Sud este abia la jumătate.
      Și știți care e diferența dintre serul dumneavoastră experimental și un vaccinul Comirnaty? O convenție, adică un interval de timp fixat arbitrar, nicidecum un termen stabilit empiric și care ar putea varia de la hap la hap și de la om la om.

    • @euNuke
      Sucharit Bhagdi si Declarația de la Great Barrington
      NU au oferit solutii …ci doar critici si ipoteze
      iar tezele neoficiale arata catre diverse tratamente care NU prea au functionat

      cei care cred in vaccin NU stiu de fapt daca le va pune viata in pericol in timp …iar cei care nu cred in vaccin NU stiu daca vor scapa cu fata curata din molima ;
      peste 3 – 4 ani o sa stim mai multe
      La nivel general fiecare crede dupa cum il duce mintea …problema e activismul rau intentionat si oarece lacune legislative ; daca spun la televizor ca Ionescu e prost , pierd proces si platesc bani …daca spun ca vaccin e prost …NU patesc nimic si nu platesc daune nimanui, iar aici eu vad o problema.

      • „problema e activismul rau intentionat ”
        Cum se numește acțiunea de a selecta evenimente pe placul guvernului și de a le colporta in ritmul ce satisface același Guvern săvârșită de o persoană ce se pretinde formator de opinie și intelectual public? Dar acțiunea de a cenzura, șterge, înlătura informații ce nu convin unui Guvern pe al cărui ștat de plată se află un jurnalist ce a acceptat ca pe un subiect anume să se conformeze unei linii editoriale stabilite de membrii aceluiași Guvern?

        Activism rău intenționat, cumva? Sau activism sadea, făcut din convingere sau din motive pecuniare, in favoarea unei ideologii și a unui regim autoritar care altfel -fără propaganda a mii de astfel de mercenari- nu ar rezista niciun minut?

        De mirare insă că atâția oameni -aparent de bună credință- se înhamă și participă intens la mascarada guvernamentală deși nu primesc un sfanț de la măgarii executivi cu bube mesianice intre urechi…

  14. Ce produce „cercetarea romaneasca” ?

    In afara de articole si postere cu poze si diagrame frumos colorate – de care, de cele mai multe ori cel de al „n”-lea coautor habar nu are – afla de asta cu ocazia diverselor premieri – gen premierea brevetelor, hartii pe care se depune prafu’ pe rafturile OSIMului, ce produceti ?

    O catastrofa stiintifica, un impostor notoriu – costoiu, „rector” UPB – ca produce cunoastere ! SIC ! Apropo ce se mai laudau acum un an si ceva diversi impostori pe la tv cu leacuri covid19 : zamfir, costoiu, s.a.

    Deci, ce produceti ?

    Tara numita romanica ar fi mai cistigata daca statul ar opri total finantarea asa zisei cercetari (sa se duca ca caute contracte in privat!) si ar directiona banii catre programe de sanatate , gen 2…3 controale/tratamente stomatologice gratuite pe an pentru plebe …

    Nu produceti NIMIC !
    In afara de plusvaloare pentru firme din west dar si est producatoare de echipamente si reactivi , edituri reviste (cam toate articolele sunt acum contra cost … si nu mic , cca 8000 lei/articol) , nici un avantaj pentru adunatura numita romania …

  15. Fara prea multe cuvinte … Accesati:
    GOOGLE: „Supermatematica Selariu ” click pe „IMAGINI”
    http://www.supermatematicaonline.blogspot.ro
    si va puteti lamuri ce-i Supermatematica.
    In rezumat: Matematica actuala, denumita acum CENTRICA (MC), este un cazu particular de excentricitate e = 0 a matematicii excentrice (ME) care impreuna formeaza ceea ce se denumeste acum Supermatematica (SM). Romania ar trebui demult (40 de ani !!) sa se mandreasca cu o astfel de descoperire !!

  16. … de exemplu pentru că „declarația” aceea nu spune mare lucru – și în plus e (1) sponsorizată de o organizație politică anti-știință (de exemplu cunoscută pentru negarea schimbărilor climatice) finanțată la rândul ei de o corporație americană cu istoric politic și (2) expresie a unei opinii mai rău decât foarte minoritare în mediul științific.
    … de exemplu pentru că personajul pe care îl citați nu mai e de multă vreme „profesor universitar de la Mainz” și n-a studiat subiectul pe care vorbește (sau, dacă l-a studiat cu măsurători și experimente și nu doar prin impresii, nu le-a validat prin publicare). Exemplele de cercetători care vorbesc de subiecte care nu le sunt familiare, sau vorbesc pur și simplu fără sens… abundă. De exemplu nobelistul Mullis, inventator al PCR, a ajuns ulterior să deraieze în astrologie.

    • „Exemplele de cercetători care vorbesc de subiecte care nu le sunt familiare”
      Și dumnevoastră aveți impresia că sunteți in măsură să le dați note acestor savanți și să ii și discreditați cu frazeologii scoase din pălărie (adică fără niciun argument factual)? Dar de ce v-aș crede pe dumneavoastră? Sunteți într-atât de familiar cu subiectul? Vă conștientizați postura și poziția in ierarhia academică globală? Nu înțelegeți cât de penibil și futil (pentru publicul inteligent șiu cultivat) e să atacați un savant consacrat din postura de scriitoraș la o gazetă de tip tabloidscience (din păcate cam asta e contributors) in raport cu marile publicații de profil?

  17. Boala Academiei pare grea, dar remediul este simplu. Vorbim de un viciu legislativ. Din statutele Academiei lipsește o frază care să afirme că funcțiile de conducere ale Academiei nu pot fi ocupate de academicieni care depășesc vârsta de 70 de ani. O excepție ar fi cel mult admisibilă pentru Președintele Academiei. Titlul de academician se acordă pe viață – așa este firesc. Dar funcțiile de conducere se cer încredințate unor personalități apte fizic să asume efortul evaluării în ritm continu a dinamicii cunoașterii la nivel național. România are practic dimensiunea Marii Britanii. Desigur, cultura și știința nu sunt deopotrivă de dezvoltate, dar sursele și volumul cercetării în științe și al creației în cultură sunt suficient de ample la noi pentru necesita o gestionare suplă, energia de a comunica și de a promova prompt inițiative. În absența unor academicieni care să îndeplinească criteriul de vârstă, funcțiile de conducere se pot încredința, cu titlu interimar, unor profesori universitari sau specialiști de vârf în domeniu. În prezent, unele secții din Academia sunt conduse de octogenari sau nonagenari. Nimeni nu le contestă deschiderea și bunăvoința. Dar, natura ne restrânge treptat forțele. Este o lege în fața căreia se cuvine să ne înclinăm, în beneficiul comun. Instituția Academiei este azi mai necesară ca oricând. În esență, de Academie depinde regimul integrării noastre europene, statutul de partener fiabil sau de… remorcă. Dincolo de comemorări, revine Academiei, ca sarcină cardinală, răspunderea de a evidenția calitatea și valoarea la timpul prezent, la nivel național și internațional. Avem nevoie de instituția care consacră repere, să știm cine sunt pionierii cunoașterii azi și să le securizăm inițiativele.

  18. Pai cum sa ajunga un om de stiinta roman la un post TV romanesc (numai la invitatia unei moderator, realizator sau cunostinte!) daca timpul lor de emisie trebuie incarcat exclusiv cu manipulare (mai ales prin publicitate) si propaganda, cu cat mai multe elemente de senzational, scandal, barfa si cancan astfel incat audienta maxima sa le aduca noi contracte de publicitate???? Oamenii de stiinta nu lucreaza cu asa ceva…

  19. Dumneavoastră vedeți lucrurile foarte diferit din afară. Vă spun eu că lucrez de mulți ani în cercetare. Nu cred că ar trebui să generalizați situația. Sunt mulți oameni Onești și muncitori care fac cercetare din pasiune din moment ce au acceptat să rămână pe un salariu de mizerie în cercetare. Din păcate sunt multe invidii și răzbunări si oamenii care au un cuvânt de spus nu sunt lăsați, ci sunt marginalizați și nu sunt niciodată promovați. Dar sunt alții oportuniști care ajung repede cercetători științific gradul I, directori sau Academicieni fără mari contribuții științifice care sunt asigurați și pot opta și pentru varianta să nu prea mai facă nimic, că salariul oricum le merge înainte. Sistemul acesta e în toate domeniile. Nu aș da vina pe cercetare, care are și mulți oameni de valoare, dar marginalizați, ci pe corupția care înflorește la tot pasul în România, dar și în afară….

    • De acord, cu dv. Am cunoscut si eu in cercetare, coruptia, aranjamentele de tot felul, denigrarea si invidis gratuita si marginalizarea. Dar nu am vazut nici un grup din cei onesti sa ia atitudine, sa se asocieze, fiecare sta in bula lui, isi ia salariul, mai publica ceva pe banii lor si cam atat.

  20. Ce produce „cercetarea romaneasca” ?

    In afara de articole si postere cu poze si diagrame frumos colorate – de care, de cele mai multe ori cel de al „n”-lea coautor habar nu are – afla de asta cu ocazia diverselor premieri – gen premierea brevetelor, hartii pe care se depune prafu’ pe rafturile OSIMului, ce produceti ?

    O catastrofa stiintifica, un impostor notoriu – costoiu, „rector” UPB – ca produce cunoastere ! SIC ! Apropo ce se mai laudau acum un an si ceva diversi impostori pe la tv cu leacuri covid19 : zamfir, costoiu, s.a.

    Deci, ce produceti ?

    Tara numita romanica ar fi mai cistigata daca statul ar opri total finantarea asa zisei cercetari (sa se duca ca caute contracte in privat!) si ar directiona banii catre programe de sanatate , gen 2…3 controale/tratamente stomatologice gratuite pe an pentru plebe …

    Nu produceti NIMIC !
    In afara de plusvaloare pentru firme din west dar si est producatoare de echipamente si reactivi , edituri reviste (cam toate articolele sunt acum contra cost … si nu mic , cca 8000 lei/articol) , nici un avantaj pentru adunatura numita romania …

    • Cred că vorbim de două părți diferite ale aceleiași țări. În cea descrisă de dvs da, așa este și așa ar trebui făcut cum spuneți dvs. Însă există în România și cercetători care fac exact ce trebuie. Finanțarea cercetării ar trebui crescută la un nivel decent ȘI oprit robinetul către cercetarea mimată, de formă fără sens. De asemenea, în țara descrisă de dvs da, se publică contra cost și/sau în reviste de nimeni citite. Dar avem în România și instituții, domenii sau cercetători care generează cunoaștere pe bune și o publică exact acolo unde e citită și luată în seamă pe picior de egalitate cu avangarda din domeniu din oricare altă țară.

    • „Tara numita romanica ar fi mai cistigata daca statul ar opri total finantarea asa zisei cercetari”
      Corect. E ceea ce susțin și eu aici, de ani de zile. Cu mărețul laser de la Măgurele și-au dat definitiv măsura in materie de cercetare. Și sunt uimit cât tupeu pot avea acești indivizi complet lipsiți de operă și idei: acu se dau specialiști și in epidemiologie și virusologie, deși tagma lor (de „cercetători”) a reușit să distrugă singurul institut românesc capabil să producă vaccinuri..

  21. Universitatile produc ceea ce cere clientul, adica statul roman si studentii platitori de taxe. Mai exact statul cere absolventi ieftini si punctaje si studentii platitori de taxe cer diplome fara efort.

    Dupa 30 de ani de reforme bazate pe stategii nerealiste, si 24 de mandate de ministri ai educatiei cu un mandat mediu de 1.25 ani, nici macar nu este ceva ce poate fi imputat ministrilor educatiei, pentru ca nici unul nu a ajuns sa puna in practica ceva concret de la cap la coada.

    Finantarea cercetarii a fost intotdeauna o bataie de joc, de fapt majoritatea cercetarii este finantata din educatie, pentru ca timpul si efortul universitarilor este realmente platit din educatie (alocatii si taxe de studii).

    Nu sunt, si cine citeste ce am mai scris pe tema asta va descoperi, ca nu am fost niciodata increzator in actualul sistem de finantare a cercetarii.

    Cat despre beneficiile asteptate de economie din cercetare, sa astepte rezultate pe masura investitiilor facute.

    Poate o solutie ar fi cercetarea platita de armata pentru modernizare, daca raman bani dupa satisfacerea apetitului corporatiilor aliatilor. O astfel de cercetare ar putea produce rezultate care sa se concretizeze in brevete libere pe piata dupa desecretizare (10-15 ani) .

    In domeniul meu in Economie, ma uitam cu jind peste gard la compania petroliera MOL care finanta in Ungaria cercetari economice cu 10.000.000 de EUR, asta ca sa nu ma uit peste mai multe garduri in lumea in care marile corporatii platesc cercetarea.

    Personal in perioada 2009-20012 am incercat sa obtin fonduri pentru cercetarile mele in domeniul contagiunilor financiare, si mi s-a raspuns ca doar centralele din Austria si Franta au buget de cercetare, si se cheltuie in Viena si prin Franta pe undeva. Am fost trimis la stat, unde, nici o sansa sa obtin fonduri. Pe fondurile europene nu am avut de unde sa cer bani, pentru ca ce finantau ei, nu avea legatura cu ce cercetam eu daca as fi cercetat ecologie, medicina sau energie ar fi fost altceva. Am primit o multime de palme pe spate si zambete de incurajare de la tot felul de mari finantisti si consultanti, de la diverse institutii financiare, o apreciere de la un academician si cativa profesori, si cam atat. Esecul acestui demers m-a facut la vremea aceea sa plec din tara. Si asa, in loc de cercetare am produs niste ipoteze interesante si atat. Pe calculele mele, fara salarul meu, as fi avut nevoie de minim 5.000 de euro lunar, pentru doi trei ani, fara angajati in proiect, sau, varianta corecta aproximativ 10,000 de euro pe luna cu doi cercetatori (un statistician si un informatician, si un salar oarecare pentru mine). Rezultatele ar fi fost un sistem de diagnostic al companiilor incluzand o taxonomie incipienta a „bolilor companiilor”, si cateva modele de predictie a efectelor socurilor in retele de afaceri. Asa, fara finantare, probabil o sa finalizez cercetarile mele in 30 de ani, si vor fi complet ignorate inca 20. Sunt multi altii mai valorosi ca mine care au dezamagiri mai mari ca mine pe teme poate si mai importante.

    Cercetarea cu un laptop second-hand, programe open-source, baze de date publice si informatii de pe google nu e cercetare de nivel ridicat, ori cam atat se poate face la noi. Pentru rezutate de top, trebuie conditii decente de finantare.

  22. „Cat despre beneficiile asteptate de economie din cercetare, sa astepte rezultate pe masura investitiilor facute.”
    Ei, na! Economia asta e un soi de zână refractară, zgârcită și ingrată pe deasupra! care nu e domne mulțumită de cum performează Făt-Frumos-Cercetătorul și zbiară aiurea după invenții! Zâna ar trebui pasămite să contribuie in neștire la avuția prințișorului de laborator -pe care trebe să-l credem pe cuvânt că e geniu carpatin- și să stea cuminte in banca ei așteptînd invenția supremă care o va face miliardară. pff.

    Când in fapt economia nu așteaptă NIMIC. Poate doar declararea falimentului acestei găuri negre cunoscute sub numele „cercetare românească”. Care cercetare papă bani cu nemiluita fără să-i fi cerut nimeni nimic. Având in vedere producția de nimicuri din instituțiile bugetare ocupate cu cercetarea (pline de savanți de renume mondial din pepiniera Lenuței) finanțarea e extrem de generoasă. E pur si simplu risipă. Deci un singur lucru mai așteaptă economia: recuperarea resursei umane angrenată de stat in mecanisme sofisticate de tăiere a frunzei la câini. Economia speră ca acești oameni plictisiți (și agasați de diverse teorii conspiraționiste cu care luptă din răsputeri…,dar in van, căci nu i-a pus nimeni să o dea pe eroisme și să ne salveze planeta de la apocalipse fierbinți) să-și revină in simțiri și să se intoarcă in câmpul muncii ca ingineri, barmani sau instalatori.

    • Comunistii au facut exact ce ziceti dvs. Au trimis universitarii la canal, si au pus in loc tractoristi. Asa le trebuia la ‘telectualii aia nu? Salarul unui miner 5.000, salarul unui profesor universitar 3.500, conform evaluarii muncii pe baza criteriior comuniste materialist-dialectice. Sa dam tarii carbune nu elucubratii de ‘telectuali nu?

      Stai linistit, falimentarea cercetarii este un fapt implinit de zeci de ani. Mai sunt cativa visatori care se agata cu dintii de cercetare, dar poti fi linistit, nimeni nu-i baga in seama. Oricum, ce produc ei este platit nu cu bani ci cu titluri gratuite, hrana pentru orgoliu nu pentru copiii lor.

      PS. Ai vazut cumva „Idiocracy”? Recomand cu caldura sa-l vezi.

      • „exact ce ziceti dvs. Au trimis universitarii la canal, si au pus in loc tractoristi. ”
        Eu mă întreb: dar dumitale nu ți-e deloc rușine să minți? așa, cu public mare care poate citi singur ce scriu eu…și ce vezi/răstălmăcești dumneata. E chiar o culme a tupeului ideologic: ca un etatist să acuze un libertarian de puseuri și viziuni comuniste (când chiar comuniștii au inventat știința cu misie și savantul de renume mondial, corupînd tot ceea ce era bun in elitele românești și perpetuînd o ierarhie de sistem alergică la meritocrație)

        Și da, am văzut Idiocracy, iar cercetătorii ‘noștri’ de pe tarlaua statului socialist sunt fix ăia care dau cu Gatorade pe popor, dă-l scape de ciulini și virusuri, in aplauzele furtunoase ale focilor din tribune…

  23. „Ingineri, barmani sau instalatori” este opțiunea profesională pentru oameni care au făcut greșala sa se super-specializeze in anumite domenii. Ma pun in ipostaza unui cercetător si ma intreb ce sa fac ma tem ca nu sunt calificat ca inginer, sau instalator, deci imi propuneți sa fiu barman. Din păcate nici asta nu pot face, e o profesie numai pentru tineri. Deci la târnăcop sau la cules de zmeura? Sau băjenie… asta propun libertarienii cercetătorilor? Prea multă ideologie spre dreapta, sau stânga este lipsă de realism. Cel mai adesea este prostie cronică.
    Piața liberă nu finanțează cercetare fundamentală. Asta este realitatea. Si cercetarea fundamentală este necesară pentru ca cercetarea aplicativă să progreseze. Si asta este o realitate. Trebuie zeci de ani de specializare pentru a aduce un mic pas înainte, si o sclipire de geniu pentru un pas semnificativ. Dvs puneți etichete generale pe o colectivitate de oameni a căror muncă o înțeleg realmente o mână de oameni. Sunt domenii de cercetare unde sunt efectiv 1-2 specialiști in fiecare țară, dacă sunt. Pentru cine să publice? Si ce vânzare ar avea un text care se adresează la o mână de oameni? Ce impact măsurabil poate avea o asemenea creație intelectuală (aviz scientometristilor).
    Stalinismul e mai simplu, ce nu înțelegem nu e necesar, nu e util, si probabil e subversiv. Sau poate preferi varianta occidentală, McCarthy, sau varianta creștină Torquemada. Piața liberă românească vrea biserici nu universități și spitale. Librăriile in mare majoritate au dat faliment. Dacă te uiți pe Pinterest la mobila trending, niciodată nu vezi o bibliotecă. Cercetătorii adevărați, din marea majoritate a domeniilor nu citesc dezbateri sociale sau politice, pentru că sunt complet in afara sferei lor de preocupare. De asta, nu prea se apără si nu prea sunt oricum pregătiți să o facă. Asta nu înseamnă că se poate permite infierarea colectivă cu voioșie stalinistă a intelectualilor adevărați și retezarea firicelului de resurse care le permite să existe.

    • „Piața liberă nu finanțează cercetare fundamentală. ”
      …dacă mai era nevoie de vreo frază care să ilustreze concepțiile dumneavostră etatiste.

      o zi și o lume bună vă doresc.

    • Domnu Bolos…stati linistit ca puteti sa fiti barman si la 40 + și inca un barman cu valoare adaugata formarea intelectuala aducand un plus de stil basca se presupune ca mai stiti si niscaiva limbi straine. Cat despre intelectualii adevarati la care te referi dumneata…din nou…stati linistit ca pot sa faca cercetare fundamentala si dupa 8 ore de chelnerit…daca intradevar sunt dedicati si au ceva de spus umanitatii. In alta oridine de idei la nivelul anului 2021..un CP 1 intr-un Centru de excelenta nu are acolo un firicel de finantare cum spui dumneata ci un salariu consistent.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Silaghi-Dumitrescu
Profesor Universitar Universitatea Babeș-Bolyai , Cluj-Napoca (România) Predare chimie bioanorganică, materiale și procese bioanorganice / chimie bioanorganică avansată, biochimie avansată, biochimie aplicată, chimie computațională, enzimologie clinică și imunologie, cercetare Director al Centrului pentru Strategie Universitară al UBB, din 2020

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Mixul energetic al agromerărilor urbane

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în...

Așa grăit-a Cîțu

Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate).

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Despotismul statal, lichidarea libertăţii şi tentaţia utopiei

Pentru creatorii de utopii statul, cu  despotismul său birocratic implacabil, este instrumentul ideal de acţiune. Nivelarea pe care o presupune atingerea perfecţiunii...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro