© Stela Vesa
Am făcut o socoteală grăbită a numărului de autoare de pe contributors.ro și a rezultat o proporție de circa 16% doamne și domnișoare, de pe lista curentă, cu nume, prenume și față la vedere[1].
Câți dintre cititori aparțin sexului frumos, este mai greu de spus. Subsolul articolelor de blog este locuit într-o proporție covârșitoare de bărbați apți și combatanți[2], de a căror virilitate, chiar înveșmântată în gingașe pseudonime, nu ne putem îndoi.
Dar mă așez, astăzi, la dreapta lor, a femeilor din majoritatea reală și din minoritatea virtuală.
© Stela Vesa
De 8 martie, m-am gândit să fac femeilor educate și inteligente care citesc sau scriu contributors.ro, un dar. Un dar, chiar virtual fiind, de mai mare dragul: un buchet proaspăt de culori, de la expoziția unei pictorițe, Stela Vesa, a cărei mitologie este populată predominant de femei întru totul elegante și rafinate.
Artista româncă, descendentă din Matisse, Chagall și Picasso, dar care ni-l evocă și pe Ion Țuculescu din „Autoportret cu frunză”, sau pe Ștefan Luchian din „Două fete”, a fost invitată să expună 33 de tablouri la Palatul Națiunilor din Geneva, sub stelele Delegației permanente a Consiliului Europei, de Ziua internațională a femeii.
Expoziția va fi vernisată în timpul sesiunii Consiliului Drepturilor Omului și va fi deschisă până sfârșitul marelui areopag diplomatic, la 28 martie 2014. E mai curând o veste bună, nu-i așa?
© Stela Vesa
În intenția organizatorilor, avem de-a face nu doar cu un eveniment artistic, ci și cu unul politico-diplomatic. Expoziția se numește „Atingerea muzelor” (The Touch of Muses) și, în afară de generozitatea regalului de culoare și senzația intensă a bucuriei de a trăi, mai are vocația de a pleda pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei pentru combaterea violenței împotriva femeii.
Cum ar spune poporul, dacă ar fi consultat, nu prin plebiscit, ci printr-un proverb, pe o femeie să nu o atingi nici cu o floare! Lumea paradisiacă a Stelei Vesa miroase însă a flori și a fructe proaspete.
© Stela Vesa
Atingerea muzelor Stelei Vesa este eterică, parfumată, tonifiantă, dezirabilă. Făpturi de vis, ele își declamă feminitatea și frumusețea cu discreție și pudoare.
În contrast cu violențele de limbă și atitudine ale societății contemporane, romantismul pe care îl degajă picturile Stelei Vesa poate părea exagerat, din altă lume. Parcă văd grimasele blazate ale voluntarilor din luptele cotidiene pentru triumful convingerilor politice personale și de gașcă, pentru care o emoție feciorelnică generată de o operă de artă poate trece drept act de frivolitate nedemn de impetuozitatea masculină a atacurilor la persoană.
Și totuși, nădăjduiesc că o scăpare de romantism și o evadare vremelnică în universul oniric al muzelor doamnei Vesa nu vor răni pe nimeni.
Da, recunosc, ele vin din altă lume.
© Stela Vesa
Imaginea de mai sus, o reprezentare alegorică a diversității, a egalității între tenuri, a aspirației spre armonie interrasială, a fost aleasă pentru afișul evenimentului.
ONU și Consiliul Europei oferă comunității diplomatice din Geneva o explozie bine temperată de culori născute din penelul unui mare artist român, care va încălzi timp de trei săptămâni vestibulul auster al Palatului Națiunilor. Să ne bucurăm așadar și să mulțumim grațioaselor muze și creatoarei lor!
Inter arma silent musae, spuneau bunii noștri romani. Iată însă că, deși trăim în perpetuu zăngănit de arme, muzele nu vor să tacă.
La mulți ani, muzelor!
–––––––––––––––––––––––––––
[1] Mi-am luat libertatea să presupun că autorul intitulat „Iepurele mizantrop” nu este fată. Dacă totuși e, intră în marja statistică de eroare.
[2] Am fost impresionat zilele trecute de vitejia irepresibilă a unor comentatori din tranșeele mediatice care păreau a fi plecat deja pe front, deși războiul Crimeii nici nu începuse.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un monsieur en visite pousse par erreur la porte d’une salle de bain et découvre une dame absolument nue. Il recule aussitôt, referme la porte et dit : “Pardon madame.” Ça, c’est la politesse. Le même monsieur poussant la même porte découvrant la même dame complètement nue sort, lui, en disant : “Pardon monsieur.” Ça, c’est le tact…
(Delphine Seyrig alias Mme Tabard în Baisers Volés de François Truffaut, 1968)
Ader neezitant la titlul hortativ al articolului.
La mulți ani!
@ Vali
hortativ, dar condițional optativ!
„Le même monsieur poussant la même porte découvrant la même dame complètement nue sort, lui, en disant : “Pardon monsieur.” Ça, c’est le tact…”
Ou une offense impardonnable, du fait de de ne pas avoir remarque la difference!
Sau mioritic vorbind: „monsieur” sa-i spui lu’ ma-ta!
Mai întîi, distincția politesse / tact o gîndește și o exprimă, aici, o doamnă (qui sait mieux ce genre de choses…). Apoi, exemplul ei îmi impune, e excelent. Da, abia cînd bărbatul procedează ca și cum n-ar fi văzut suficient încît să-i fie limpede sexul persoanei respective, atunci putem vorbi de tact. Nu cunosc o mai bună ilustrare a termenului.
Privind aceste frumoase creatii ale doamnei Stela Vesa ma duce gindul la o alta doamna din Barcelona Catalina Estrada care se inspira din natura,prin forme geometrice dar aceeasi explozie de culori.O veste buna intradevar ! La Multi ani femeilor si din partea mea.
Fără să înțeleg legătura dintre datele statistice prezentate, sex și arta de cea mai bună calitate, picturile sunt minunate și voi urmări mai atent lucrările dnei. Vesa. Implicit, îmi recunosc ”puținătatea” culturii artistice.
@ Stefan Bragarea
Ați reacționat exact foarte bine. Important este că v-au plăcut picturile.
Textul este un pretext. Expoziția a fost dedicată Zilei internaționale a femeii, ocazie cu care unii ONU vorbește despre eliminarea discriminării împotriva femeii, iar Consiliul Europei își promovează o Convenție….
Domnule Dumitriu
Pentru a limpezi lucrurile sunt feminist. Î
nimeni nu-i perfect.
Un text elegant, delicat și binevenit. Mulțumim :)
Chiar nu e nimeni capabil ca atunci cand sarbatorim femeile sa evite idiotul contrast cu badarania sau „virilitatea inversunata” a barbatilor? Nu e chiar nimeni in stare sa aduca un elogiu femeii fara a-l construi in contrast cu sexul opus sau cu ce-i mai rau la sexul opus? Mi se pare chiar o insulta la adresa femeii s-o preamaresti in comparatie cu barbatul si o mojicie sa faci acelasi lucru in contrast cu ce-i reprobabil in caracterul sexului tare. Ba mai mult, autorul gaseste de cuviinta sa strecoare cu ocazia zilei femeii intr-una din notele de subsol o critica cu subiect politic adresat comentatorilor (de sex masculin presupun daca urmam logica autorului) de pe aceasta platforma. Halal elogiu textual de ziua femeii! Noroc cu picturile.
PRILEJUIREA ESTE-OCAZIE ( şi deci)
n-ar trebui „delicatessen” fiind
să spunem adevărurilor DREPT pe nume
pe ocolite s-ar fi potrivit mai bine
DAR neaoşi noi şi verbul fraged
imberb năvală dînd avem nevoi de a numi
CUVÎNTUL ceea ce EL ne pare-a FI
’nceput de TEXT sex DEZ-Velire ATUU-pornire
De a putea circ-cum şi scrie împrejur DIRECT :
Nu orice formă de-expresie-artistică-o putem numi Şi
CHIAR
ARTĂ-fiindu-ne iertatĂ-astfel intruZiunea Sfîntă-n Sanct-Uar.
Interesant doar ne rămîne demersul-suav al zilei de-OPT
Martie pe pămînt Aici şi nu pe
Marte, femeii dedicat cu SFÎNT AVÎNT
Corect şi delicat „approche”
„politic” CLAR !
ECLECTIC vom apecia Special comentul scurt al unuia numit drept „Vali” !
LOR să le Fie BINE ! şi mai a-DES !
M-au vrăjit…
M-am plimbat pe îndelete prin toată galeria doamnei Stela Vesa. Aș vrea să le văd și pe viu.
Mulțumiri din „minoritatea virtuală”! (de fapt, dacă m-aș virtualiza mâine, dimineața aș vrea să fiu una din ele, din „muze”, și, mai pe seară, în variantă alb/negru, Monica Vitti din „La Notte” a lui Antonioni).
@ Dl. Victor
Poate că aveți dreptate, dar ați răspuns micii răutăți din nota de subsol cu o răutate mai mare. Asta se numește escaladare.
@ Dna Victoria
Bine că vă plac muzele. In fond asta și-a dorit autorul.
+1
M-ati amuzat teribil.
Chiar daca pseudonimul ales se poate interpreta in nota androgina a discursului lui Aristofan din Simpozionul lui Platon, ce va face sa credeti ca lucrurile nu stau invers: ca victor e iubitor de arta si victoria este rautacioasa? Chiar va recomand sa cititi discursul respectiv. Revenind la comentariul meu, mi-am exprimat pur si simplu pe deoparte lehamitea ca raspunsul la o misoginie este intotdeauna o misandrie si pe de alta parte revolta fata de uzul misandriei in presupusul elogiu adus femeii. Evident ca revolta mea nu izvoraste din cazul particular al acestui articol ci din unanimitatea acestui gen de raspuns. De ce sunt observatiile mele rautacioase? Ori orice critica ce ni se adreseaza trebuie neaparat sa aiba radacina in ceva negativ: rautate, invidie, resentiment sau vreo psihoza? Ca nu putem accepta criticile altora ca fiind genuine pt. ca noi avem dreptate tot timpul, nu?
Acum, nu am interpretat deloc nota de subsol ca simpla „mica rautate.” O consider un tripotaj sau matrapazlac (asta ca sa acopar si frantizismul dar si orientalismul adjectivului) intelectual. Profitand de o oarecare relaxare a ratiunii in favoarea afectului prilejuit de imaginea si rolul femeii, ati strecurat o critica de natura politica ce ne arata prin inductie logica opozitia dvs. fata de criticile la adresa Rusiei. Metoda aceasta retorica este binecunoscuta si des uzitata in discursuri constand in atasarea unei anumite opinii de un sentiment puternic ce marcheaza pe termen lung fiinta si constiinta noastra. Pe scurt si in termenii informaticii, ati virusat programul de operare al fiintei noastre.
@ Victor/Victoria
Mulțumesc pentru comentariu și pentru recomandarea pe care o voi urma.
Sunt de acord cu abordarea dvs. privind critica binevoitoare, constructivă, care nu se inspiră, cum bine spuneți din invidie, resentiment sau psihoze. De altfel remarca din nota de subsol era făcură cu zâmbetul pe buze, nu cu rictusul încrâncenării.
Insă mai departe, pe cinstite, faceți un proces de intenție puțin deplasat. „Ființa și conștiința, „Programul de operare al fiintei”? Mergeți prea departe cu prezumțiile!
Mama și alte rude apropiate din generația ei au fost refugiați din Basarabia și actuala Ucraină, prăvălia bunicului meu a fost devalizată de „aliații” ruși etc. Dar nu-mi plac războaiele indiferent de cine le declanșează. Mă consider fericit că fac parte dintr-o generație care nu a cunoscut războiul decât din cărți și din filme.
Așa că iertați-mă că m-au amuzat plecările intempestive și cât se poate de virtuale pe front.
„Virtualiza”? …m-aș cizela cu infinită răbdare, ca pe o piatră prețioasă, m-aș alchimiza în complicate distilerii și în sublimate plăceri spirituale, m-aș livresciza și intelectualiza, m-aș desfăta în subtilități și m-aș alinta în mii de ficțiuni, m-aș înnebuni de plăceri fabulatorii și mi-aș dărui toate întâmplările pe care aș fi vrut sau aș fi putut să le trăiesc. Da, m-aș rafina cu infinită precauție ca pe cel mai prețios diamant… Cam asta ar fi „virtualiza”.
@ Lia
Sper ca Stela Vesa să citească rândurile dvs. pentru că s-ar putea ca aceste sublime dorințe să coincidă cu spiritul care i-a animat propria sa matriță de creare a „muzelor”. Doar că dânsa a „virtualizat” cu penelul
Mulțumesc, cu întârziere, pentru răspuns. Și pentru frumusețe. Rezonez foarte tare cu pictura doamnei Stela. Poate pentru că simt în straturile adânci ale tablourilor, acolo unde se formează culoarea și iau naștere primele linii ondulate, reminiscențe dintr-o lume foarte specială pentru mine – prima „lume” de frumusețe pură pe care am descoperit-o foarte devreme în viață: lumea frescelor minoice din palatele cretane. Care e în legătură directă cu altă lume cu care rezonez foarte mult – Art Nouveau-ul. Nu e o întâmplare, poate, că descoperirea civilizației minoice s-a făcut în plin Art Nouveau în Europa. Sunt atât de asemănătoare încât, în epocă, circulau, în presă sau în cărți, astfel de titluri: „Minoan Art Nouveau”, „Jazz, corsets and Bathtubs in Old Knossos 5000 years ago”, „the royalty of the fleur-de-lys, the virgin mother, Our Lady of the Mountain or of the Waves, the plastic symbols, the number three or the cross, the Parisienne of Knossos …. bring very close to us a life separated from our own by thousands of years”. „Ladies in Blue”(sau „the Priestesses”), „the Parisienne” și toate celelalte fresce minoice dau măsura unei lumi fericite (sfârșită tragic nu în urma unei acțiuni umane, ci în urma unei catastrofe naturale; cum ar fi fost Europa de azi dacă civilizația minoică n-ar fi dispărut brusc?), iar cercetări recente pun în lumină faptul că „on the oldest throne of Europe (cel din Sala Tronului din palatul din Knossos) sat a queen, not a king” – dar nu asta e important, ci faptul că cele două au în comun aceeași frumusețe sofisticată, fericită, ne-tenebroasă.
Acestea ar fi, pentru mine, straturile foarte adânci care mi-au deschis canalul de rezonanță cu creația doamnei Stela, cu universul ei singular, complex, armonios și seducător. M-a vrăjit… Mi-am imaginat cândva cum e să călătorești într-o frunză, ca într-o Veneție, toamna. Acum, privind tablourile doamnei Stela, mă întreb cum e să călătorești prin nervurile unui „trandafir albastru” visat, sau prin vitraliul de frunze vii al unei eșarfe ieșite direct din tiparnița toamnei și risipit pe umerii doamnei, ca în „blue symphony”…
Rafinare, eleganţă, armonie şi sensibilitate.
Mulţumim dle Dumitriu, pentru a face cunoscute aceste minunate compoziţii care încântă ochiul şi mintea.
@ DanielT
Mă bucur că v-au plăcut și dvs.
Va multumesc dle P.Dumitriu,pentru superbul dvs cadou adresat femeilor,pe care eu l-am primit cu bucurie,si care mi-a procurat emotie,recunostinta si placere…
Am descoperit aceasta remarcabila pictorita,Stela Vesa,care m-a incantat si m-a surprins prin forta care se degaja din fragilitatea chipurilor pe care le ni prezinta,ceea ce eu am perceput ca fiind un vibrant omagiu adus femeii in toata complexitatea ei,dar mai ales o invitatie la a o privi cu ochii sufletului,dicolo de aparente…
Sunt rare femeile care aleg sa picteze sau sa sculpteze alte femei,probabil de teama de a nu fi acuzate de comunitarism,feminism excesiv sau de misandrie ;) ,si ma bucur ca o romanca se numara printre aceste pioniere decomplexate care contribuie la avansarea mentalitatilor!
Textul care acompaniaza tablourile este savuros si el,subtil si presarat cu umor,asa cum va este obiceiul,dle P.Dumitriu,spre exasperarea unora si satisfactia altora!
Multumesc.
@ Ela
Mă bucur să vă bucur, doamna Ela!
Selecția mea de reproduceri este subiectivă și a fost adaptată ocaziei. Dar, deși femeile sunt aici în majoritate, în alte tablouri ale artistei apar și personaje masculine, bărbați bine, unii chiar purtători de mustață. Dar, așa cum bine spuneți, opțiunea doamnei este limpede și curajoasă.
Un pic de feminism nu strică, să nu uităm ca femeilor nu li s-a „dat” drept de vot, ci și l-au obținut singure, prin tenacitate și forța argumentelor.
Si, oricât de grotesc ar suna, mai există încă societăți și familii în care se consideră că violența conjugală este un drept al celui mai tare, care vine o dată cu pirostriile.
N-as fi abordat subiectul delicat al violentei conjugale,daca nu ati fi deschis…cutia Pandorei (prima femeie a umanitatii…).
Probabil ca sunteti la curent cu recenta analiza care desemneaza tarile nordice,respectiv Danemarka(!),ca fiind zona unde se inregistreaza cele mai multe agresiuni facute femeilor!
Explicatia pare surprinzatoare la prima abordare,si anume,egalitatea barbat-femeie aproape ca impusa prin lege,ar produce atitudini castratoare unora,si frustratii explozive altora…Privind mai atent insa,se pare ca nivelarea fortata a oamenilor nu duce automat la o egalitate unanim apreciata…
Probabil deci,ca excesele ar fi de evitat,chiar cand e vorba de actiuni initial laudabile,ca cele ale feminismului.Intre,a aplauda fetele de la Femen care se extaziaza goale,la Nôtre-Dame din Paris,pentru ca Papa Benedict 16 a demisionat (…?) si a le trimite manu-militari la inchisoare in Rusia pentru fapte asemanatoare,exista o limita de respect a diferitelor sensibilitati care,neglijata,nici nu serveste cauzei si nici nu ajuta concret pe cineva…
In ceea ce ma priveste,nu tin neaparat sa conduc camioane,nici sa imi amenint sotul cu politia ca sa ma respecte…Cred ca noi,femeile,dispunem astazi de toata libertatea ca sa apreciem diferentele dintre sexe,multumita si feministelor de ieri,mai putin celor de azi…
@ Ela
Oricât de delicat ar fi subiectul violenței conjugale, din moment ce a devenit temă de drept internațional, el nu mai poate fi evitat.
Observațiile mele la comentariile dvs. ar fi: 1. Convenția despre care am vorbit este a Europei, o lume cu standarde mai ridicate de protecție a drepturilor omului, deci avem de-a face implicit cu o recunoaștere a unei realități existente, aici, nu la alte capete ale lumii. 2. Faptul că în Danemarca se „înregistrează” mai multe cazuri de violență conjugală nu înseamnă neapărat că se „comit” mai multe astfel de agresiuni, ci poate însemna că există un cadrul legal care încurajează femeile să reclame abuzurile de care suferă și le protejează împotriva consecințelor îndrăznelii lor. Convenția își are acest rost principal, pentru că altfel o „vătămare corporală” se pedepsește oricum dacă este cunoscută și dovedită.
In rest da, de acord, de la sublim la ridicol nu este decât un singur pas. De la sufragete la Pussy Riot, omenirea s-a schimbat …