marți, decembrie 3, 2024

Să ne iubim contemporanii. Acceleratorul de metafore

Vreau să aduc un omagiu, conștient fiind că obiceiul nu se mai poartă și că îmi asum riscul de a fi bruftuluit ante portas.

Prin urmare, dedic acest articol, cu admiraţie și respect, cercetătorilor români de la CERN care au contribuit la transcrierea viselor privind nașterea lumii, într-o pagină unică din istoria științei.

Am motive să cred că puțini dintre noi, chiar și cei cu o capacitate mai mare de a-și imagina abstractul, au înțeles pe de-a-ntregul semnificația experimentelor din acceleratorul de la CERN. Mă rog, nu-i pun la socoteală pe cei câțiva fericiți săraci cu duhul din politica noastră de la televizor care acum vreun an, au tras, e drept, fără să-și bată prea mult capul, concluzia fermă că acolo se pregătea sfârșitul lumii. Doar că în loc să se retragă la adăpost în caverne, au ținut musai să ne împărtășească convingerile pe micile ecrane spre deliciul intelectual al știristelor pătrunse de iminența catastrofei.

© CERN

De fapt, la CERN se visează nu la sfârșitul ci la facerea lumii. Fizicienii de-acolo operează cu concepte și teorii care mai întâi sunt imaginate. Iar nouă, pentru a înțelege ceea ce nu putem înțelege, ni se oferă metafore.

Noi recunoaștem doar materia pe care o vedem cu ochiul liber, asta-i situația! Ei au vizualizat concepte inaccesibile simțurilor și inteligenței comune. Cărora, după ce le-au imaginat, să străduiesc să le demonstreze existența.

Am învățat la școală că atomul este cel mai mic și mai mic și, asemenea salariilor, nu mai poate fi tăiat. Mai apoi am admis că atomii au nuclee, formate din protoni și neutroni, în jurul cărora orbitează electroni. Noroc că am terminat liceul la timp, pentru că deja chestia asta cu protonii şi neutronii care se învârt de capul lor în interiorul nostru ne depășea!

© CERN

Fizicienii particulelor au continuat să pătrundă tot mai adânc cu mintea în tainele materiei, imaginând invizibilii fotoni, fermioni, leptoni, gluoni, muoni și cu voia dvs., ultimii pe listă, bosoni.

După 48 de ani de cercetare, a venit și ziua în care bănuita existență a unuia dintre mititei – bosonul Higgs – a fost dovedită, grație acceleratorului de particule de la CERN.

Dar ce-a fost mai greu nu a trecut pentru că descoperirea trebuie explicată muritorilor de rând. Altfel, savanții cu premii Nobel la teșcherea ar vorbi singuri.

Metafora zidului spunea că materia este alcătuită din fermioni care sunt aidoma unor cărămizi. Iar bosonii sunt cei care îndeplinesc rolul de vectori sau mesageri și leagă cărămizile între ele precum un ciment.

Metafora zidului nu explica de ce particulele au masă. Acest neajuns avea să fie remediat prin ipoteza că orice spațiu este umplut cu un câmp, imaginat de Peter Higgs, așa cum între cei doi poli ai unui magnet sub formă de potcoavă se află un câmp magnetic. Particulele capătă masă de îndată ce interacționează cu câmpul lui Higgs.

Ideea câmpului lui Higgs a fost ilustrată cu metafora bazinului în care buretele scufundat capătă masă prin absorbția de apă.

Pentru bosonul Higgs s-a folosit și metafora zvonului: într-o încăpere cu invitați care o umplu în mod uniform cineva lansează un zvon. Invitații se apropie unii de alţii să-l asculte și, prin această asociere, formează mult dorita masă.

© CERN

Presa a preluat metafora „particula lui Dumnezeu” care sugerează importanţa bosonului pentru explicarea originii Universului, inspirată de o glumă a lui Leon Lederman dintr-o carte cu titlul: The God Particle: If the Universe is the Answer, What is the Question? Dar să nu credeți că Lederman a scris culegeri de anecdote. Nicidecum, a luat Premiul Nobel pentru fizică pentru demonstrarea dublei structuri a leptonilor și descoperirea unui ăla micu’ de tot, un neutrino de muon.

Cu acest neutrino precis că situația v-a scăpat de sub control, așa că vă reproduc o poză cu particulele și împărțirea sarcinilor în lumea lor minusculă.

© CERN

Toate acestea mă duc cu gândul la metafora (– ) minus infinitului. Fizicienii pleacă de la materia care se vede cu ochiul liber și ajung să facă demonstrații în subsolurile lui 10-18. Dar să nu uităm că cei care studiază minus infinitul particulelor sunt frați buni cu oamenii de știință care studiază cosmosul. Nu le este suficient să vadă soarele, luna, stelele și să se înfioare de frumusețea lor. Ei vor să ştie ce este dincolo de dincolo în spaţiul cosmic. Ne-au băgat în cap că galaxia noastră este doar una printre multe altele. Asta ar fi metafora (+) plus infinitului.

Și, culmea, cele două infinituri se înțeleg foarte bine unul cu altul. Astă vară astronauții navetei spațiale Endeavour au vizitat CERN unde s-a construit un spectometru magnetic, pe numele lui mic Alpha, pe care l-au transportat și cazat la ei acolo sus, într-o stație spațială. Nici nu s-a bucurat bine de peisajul celest, că Alpha a și detectat în infinitul de sus electroni cu energii superioare, neamuri cu electronii din infinitul de jos.

© CERN

Dragi cititori, dacă ați ajuns cu lectura până aici înseamnă că sunteți oameni cu resurse abundente de răbdare pe care vreun bosom nedescoperit încă vi le-a cimentat printre fermionii personali.

Și cei care au rezistat, dar și cei care nu au apucat finalul, sunt invitați să se destindă uitându-se la imagini. Arată mai bine decât multe dintre operele abstracte din muzeele de artă modernă.

Și, pentru că metaforele pot umaniza fizica nu doar prin forţa de sugestie a imaginii ci şi prin fiorul poeziei, dupa oboseala efortului intelectual la care ne-au supus gingaşele  particule, să revenim la liceu și să ne amintim un fragment din cea mai sublimă dintre toate metaforele cosmogonice pe care ni le-a lăsat vreodată un poet: bosonul Higgs avant la lettre în viziunea de acum 130 de ani, a lui Eminescu, din Scrisoarea I:

Dar deodat-un punct se mișcă… cel dintâi și singur. Iată-l

Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…

Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,

E stăpânul fără margini peste marginile lumii…

© CERN Imaginile au fost folosite cu acordul expres și generos al CERN.

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

  1. domnule, nu i nevoie de cern si bosonul lui higgs pentru a explica facerea lumii.
    partidul e n tot si n toate. in jurul lui graviteaza particule mafiote, care capata masa (se ingrasa) transformind energia primita in excremente (ca sa folosesc o metafora simplificatoare – pe intelesul tuturor – sa explic inexplicabilul). eu zic ca asupra acestor tipuri de particule trebuie sa ne concentram atentia. nu de altceva, dar s ar putea sa ne manince ciinii.

    • @ Liviu

      ELI va stimula si mai mult talentul fizicienilor romani. Sper din toata inima sa nu se introduca si la Magurele vreun algoritm politic, Dumnezeu iarta-ne si pazeste!

  2. bine, bine, dar particulele care intra in campul lui Higgs si capata masa, ce sunt inainte de a capata masa? exista? dar daca exista, cum de exista fara masa? exista particule fara masa?

    • @ Fotie

      Da, particulele nu aveau masa, ci doar proprietati electromagnetice. Modelul teoretic explica totul, dar nu si existenta masei. In teorie s-a umplut vidul de logica prin ipoteza campului lui Higgs. Doar ca acest camp trebuia dovedit ca exista. Iar experimentele de la CERN au demonstrat acest lucru.

      Particulele au masa acum pentru ca au capatat-o atunci, in procesul de formare a Universului, dar abia acum „stim” cum.

      Si ca sa incerc sa raspund, separat, la ultima intrebare, particulele nu aveau masa atunci, dar au acum.

  3. Sa iubim speta contemporanilor care contribuie la explicarea si intelegerea lumii in care traim, de la facere incoace, in lectura propusa de d-voastra, d-le Dumitriu, inseamna a privilegia un mod de gandire conservator; metaforele pentru profani par sa contureze HD minunata noastra lume intr-un mod univoc.
    Fizicienii aceia straluciti insa, cand sapa in micro sau in macrocosmos, gasesc argumente care presupun valide cel putin alte sapte dimensiuni infasurate discret in cele patru ce pareau suficiente pentru a fotografia universul. Desfasurarea simultana si observarea tuturor acestor dimensiuni ar conduce la posibilitatea existentei a 10 la puterea 500 universuri. Din acest punct de vedere nici o alta teorie nu are un potential subversiv mai mare: lozul cel mare ar fi oricand, oricui disponibil.
    In asemenea ipoteza nu exista diplomatie capabila sa impace atatea singularitati. De ce ar mai folosi profanii detergenti si masini de spalat si energie pentru a refolosi o lume deja purtata cand alte si alte lumi, noi-noute ar sta la dispozitie si ar satisfice viziunile individuale despre bine, frumos, adevar, dreptate, etc.
    Oricat de mari vor fi puterea de calcul si capacitatea de a testa noile teorii, cred ca un dram de depresie va mina mintea fizicianului. Cat depre profani… fericiti, fericiti, fericiti ca vor primi mura-n gura Ideea.

    • @ M.Constatin

      De cate orice incerc sa imi reprezint mental infinitul Universului, obosesc mult mai repede decat mi-as dori.

      Dar cred lumea este bine facuta prin proportia mica a oamenilor de stiinta si cea si mai mica a geniilor. Noi, cei multi, profanii noi dam … masa … societatii umane. Cei putini care lucreaza cu abstractul si cu experimentul stiintific nu ar putea exista in absenta noastra … masei de profani.

      E mai comod, e adevarat. Unde mai pui ca nu toti oamenii de stiinta reusesc, unul a sfarsit ars pe rug, in vreme ce noi, dupa ce ca suntem saraci cu duhul, mai avem si accesul garantat la fericire si la imparatia cerurilor.

    • Si eu,ca simpla si permanent diletanta in „‘ale lumii”,aveam senzatia ca,cu cat ma uit mai mult „in sus” cu atat nu mai vad unde pasesc aici jos…si-mi ziceam,ca si dvs M.Constantin,ca adevaratii savanti trebuie sa fie usor depresivi :) !??
      Intr-o zi mi s-a dezvaluit insa un secret(!),fara sa mi se interzica repetarea lui,deci vi-l spun si eu la randul meu „priviti GLOBAL si (ca sa!) actionati LOCAL…”!
      Este,de altfel,mesajul + sau – subliminal (deja clar exprimat in titlu!) pe care acest excelent articol ni-l transmite…nu?

  4. De dimineata cand m-am trezit ,nu numai ca nu banuiam ca voi face acest pasionant voiaj intersideral,eram chiar convinsa ca nimic(!) nu-mi va modifica proiectele clasice si casnice ale acestei duminici…La ce ne-or folosi anticipatiile!?Poate tocmai la a ne invata sa nu le mai facem!
    Totdeauna am fost intrigata de faptul ca,marii oameni de stiinta,din Antichitate si pana in zilele noastre,erau si eminenti filosofi!Ceea ce mie mi se parea un enorm paradox imposibil de acceptat,se dovedea a fi,pur si simplu,realitatea(!),pe care eu neintelegand-o,refuzam sa-i admit,macar probabilitatea!Asta imi aminteste de A.Einstein care spunea ca „este mai simplu de dezintegrat atomul,decat prejudecatile oamenilor!”,ceea ce-mi pare azi un pic mai mult decat relativ ;) …
    Aici gasesc eu interesul major al articolului dvs,dle P.Dumitriu:daca diversele cercetari stiintifice continua,in ciuda gasirii unor raspunsuri momentan valabile,si chiar se perfectioneaza atunci cand elemente contradictorii rastoarna azi ceea ce ieri era considerat valabil,inseamna ca CERTITUDINILE reprezinta piedici oricarei EVOLUTII.
    Cand oamenii vor depasi propriile orgolii,acceptand,cu umilinta de rigoare,sa renunte la convingerile lor absolute,cred ca-si vor oferi un veritabil cadou:sansa de a refuza orice fatalitate!
    Chia si credinciosii pot intelege ca destinul „prescris” fiecaruia de catre Dumnezeu,nu este doar unul(?),ci lasa deplina libertate propriului liber arbitru,altfel ce sens ar mai avea complexitatea ilimitata(!) a aceastei minunata creatii care este omul…?

    • @ Ela

      Admir capacitatea domniei voastre de a sintetiza si a gasi o morala, o lectie a oricarei „fabule”.
      Pana nu de mult si eu aveam impresia ca stiinta reprezinta certitudini.

      Bun, exista multe certitudini, stabilite de stiinta, dar acum aflu, ca de fapt stiinta traieste nu inseamna doar certitudini ci si ipoteze care pot rezista mai mult decat altele.

      • Referitor la „stiinta reprezinta certitudini”,si pentru a nu „derapa” iar intr-o „filosofie a stringului”,cred ca trebuiesc diferentiate cateva aspecte esentiale:
        -Exista adevaruri indiscutabile,stabilite de oameni ca CERTITUDINI necesare evolutiei,de ex:2+2=4,care chiar ca nu e cazul sa fie aprofundate…
        -Exista adevaruri contingente,care deci puteau sa nu se fi produs dar au avut loc,fara interventia directa sau voita a omului,reprezentand astfel sursa de inspiratie dar si de diverse INTERPRETARI,deci de evolutie(!),carora nu li s-a conferit statutul de CONVINGERE ABSOLUTA…
        -Exista o idee larg raspandita(?),care iar e sursa de progres,si care emite ipoteza ca „numai ceea ce nu exista inca,este posibil!”…o ador!
        Revenind pe Pamant ;) ,cred ca nu avem nici un interes sa ne inchidem in certitudinile noastre,orizontul ni se poate largi in fiecare moment, „este posbil,pentru ca inca nu s-a produs…)”,sa luam deci exemplu de la cei pe care-i admiram,care privesc cerul SI ca sa traim noi bine pe Pamant…

    • @ Titirez

      Sa-mi iertati vorba obraznica, dar mai e o particula inca neobservata, care umbla ca un titirez printre fotoni si gluoni, la vremea facerii Universului: gravitonul. Nu cred ca va scapa nici el atentiei fizicienilor de la CERN, care acum planuiesc sa creasca si mai mult acceleratia.

      Iar până una-alta, la CERN s-a stabilit un artist arhitect al sunetului care vrea sa inregistreze undele si vibratiile generate de ciocnirea particulelor. Cu alte cuvinte, muzica sferelor!

  5. Da. Universul tradiţional românesc e limitat de frontiere pe punctele cardinale şi Tatăl care este în ceruri.
    Bossonul lui Higgs pare a fi apocalipsa şi ameninţarea primară la structura identitară a naţiunii, de aceea e mai bine de trăit în promiscuitatea reconfortantă a unui univers previzibil uman între paginile unei cărţi poveste. vorba aia proşti, da fericiţi.

    • @ Daniel T.

      Cumva, in reactia mea la comentariul domnului M. Constantin, se afla si ecoul la comentariul domniei voastre.

      Dar, asa, ca sa va provoc, as spune ca Universul romanesc este si el in expansiune, de vreme ce milioane de romani se afla acum dincole de frontiere, pe toate meridianele, dandu-ne peste cap statisticile electorale.

  6. Suma respectelor mele si felicitari pana la limita maxim legala admisa pentru articol!!! Va acord ***** !

    Acu comentariul meu – prima observatie este ca din toate particulele alea invizibile fix prima e vizibila, anume FOTONUL!!! … care bagat in acceleratorul de metafore da exact la pagina cu „La steaua” ( nici o legatura cu Steaua lu Gigi & Meme), si glasuieste astfel:

    Icoana stelei ce-a murit
    Incet pe cer se suie
    Era pe cand nu s-a zarit
    Azi o vedem, si nu e.

    PS Am sa-mi fac vreo 3 postere cu imaginile de la CERN, sa mi le pun .prin odaie, si o sa spun ca le am de la Dumnezeu, iar CERN sa nu ma dea in judecata nici in apel nici in recurs si nici la instanta de Apoi.

    • @ gonorix

      Sunteti prea amabil.

      Se cuvine sa adaug ca CERN este cea mai deschisa institutie de cercetare stiintifica din lume si ca produsele cercetarii sale sunt accesibile tuturor oamenilor de stiinta si, mai nou, artistilor.

      Multi dintre dvs. poate stiti, la CERN a fost creat www (world wide web) care ulterior a fost pus la dispozitia intregii lumii pe baze non-comerciale.

      Multumesc si pentru sugestia cu fotonul, perfect adevarata. Nu am mentionat-o pentru ca fotonul era descoperit inainte de CERN. Dar versurile citate nu fac decat sa confirme magia cosmogoniei eminesciene.

  7. exista si o parte trista. intre descoperiri de ultima ora reduse, de nevoie, la nivel de metafore, si descoperiri mult mai vechi, dar care pot fi expicate riguros si, cu ceva efort din partea cititorilor, intelese, publicul se pare ca prefera metaforele. nu doar atat, unii le mai iau si in serios, de ajungi sa nu te mai intelegi cu atatia specialisti in relativitate si teoria stringurilor :) noi, publicul larg, avem pretentia sa ne fie explicate ultimele descoperiri ale secolului 21, sa fim la curent cu calatoria in timp, cu „wormholes” si cu particula lui Dumnezeu, cand, la nivel de intelegere, nu prea e clar daca ne putem tine dupa demonstratiile lui euclid.

    • @ r2

      Geometria euclidiana? Nu-mi e clar daca macar o zecime din populatie mai stie sa extraga o radacina patrata.

      Asa ca metaforele sunt utile, si nici pozele nu strica…

  8. In timp ce citeam acest articol fascinant, mi-am adus aminte de o veche constatare facuta la intoarcerea mea in România: absența totală a oricărei preocupări pentru știință în mass media. Dacă BBC are un departament substanțial care se cheamă BBC Science, iar pe site o rubrică de Science and Technology, la noi știința strălucește prin absență, inclusiv la serviciile publice de radio și tv (mai ales tv!). Este probabil unul din motivele pentru care am ajuns în etapă nefastă în care ne aflăm.

    • @ Rodica Culcer

      Ma bucur mult, doamna, ca ati facut aceasta remarca. Sunteti un important formator de opinie si poate… vreodata… desi… cum ar scrie pe frontispiciul infernului…..lasati orice speranta…. voi care …

      Exista cateva zeci de superbi fizicieni de toate varstele care au lucrat de-a lungul anilor la experimentele CERN, inteligenti, creativi, modesti, care nu sunt bagati in seama, nefiind protagonisti ai unor scandaluri. Meritul lor este cu atat mai mare cu cat Romania nu era membru cu drepturi depline al organizatiei.

    • @Rodica Culcer,subscriu!
      Pe de alta parte,cred ca acest cerc vicios existent in Ro este,pe cat de pagubos pe atat de firesc,deoarece el este efectul evident al respectarii principiului cererii si al ofertei,una conditionand-o pe cealalta,si amandoua reflectand o mentalitate majoritara…
      Refuzand fatalitatea,ma intreb deci ce solutii am putea gasi pentru rasturnarea situatiei,si,in cazul de fata,pentru transformarea cercului vicios intr-unul virtuos?
      Poate ca tocmai structura si conceptia acestui articol reprezinta o idee de emisiune TV educativa,care sa intereseze pe cat mai multi…?
      Cred ca inainte de a invita specialisti,terenul trebuie pregatit astfel incat publicul sa nu-i priveasca ca pe niste martieni,ci sa-i considere apropiati de preocuparile lui,sa indrazneasca sa discute liber,decomplexat si fara pretentii…cu alte cuvinte,sa-si schimbe actuala mentalitate!

  9. „Fizicienii particulelor au continuat să pătrundă tot mai adânc cu mintea în
    tainele materiei, imaginând invizibilii fotoni, fermioni, leptoni, gluoni, muoni
    și cu voia dvs., ultimii pe listă, bosoni.”

    Lista aminteste de celebra clasificare chineza a animalelor din „Celestial Emporium of
    Benevolent Knowledge” (Borges): Animale care apartin imparatului, cele
    imbalsamate, cele imblinzite, purcei de lapte, sirene, ciini vagabonzi, cele
    incluse in aceasta clasificare,s.a.m.d.

    Cit despre „invizibilii fotoni”… sint ca ilizibilele metafore.
    Lasati particulele in pace.

    • @ Robinson

      Este dovedit ca particulelor le place sa fie bagate in seama! Asemenea oamenilor.

      Si chiar daca le-am lasa noi in pace, ele nu stau locului, nu-si gasesc linistea, se misca, se ciocnesc intre ele, extind Universul…

      Particulele nu se pot odihni in pace, spre deosebire de oameni.

      • In stiinta „este dovedit” e o vorba grea. Poate in diplomatie sa fie usoara. Nu amestecati lucrurile, si mai ales nu amestecati metodele. Entuziasmul unor comentatori de aici e (fermecator de) copilaresc. Realitatile fizicii nu sint intuitive si a le face accesibile cere o mai adinca intelegere. Cind scrieti la „contributors” incercati sa „contribuiti”, adica veniti cu competentele Dvs. penrtu ca textul sa aiba, intr-adevar, valoare adaugata.

  10. @ Robinson

    Pentru contributiile cu dovezi la evolutia stiintei, savantii sunt rasplatiti cu Premii Nobel.

    Pentru contributiile la „contributors” micile premii de entuziasm, fie si copilaresti, sunt mai mult decat suficiente. Nu e musai sa fim crispati tot timpul.

    Si nu trebuie sa fim noi insine savanti ca sa intelegem in linii mari o descoperire, mai ales cand explicatia, chiar si intr-o forma accesibila, adica superficiala, ne este oferita intr-o maniera prietenoasa si dezinteresata.

    • Celestial Emporium of Benevolent Ignorance…. fie cum ziceti.

      (Si „robinson” fara masjuscula, va rog, I am very case sensitive.)

      • @ robinson

        Asta este pentru ortografia corecta, captatio benevolentiae, ca sa vedeti ca sunt receptiv la nou.

        Si sa stiti ca au si particulele mandria lor.

        Ca si elementele chimice care nu vor sa fie luate la gramada, ci vrea fiecare in casuta lui, precum intr-un alt Celestial Emporium, mai reusit: tabelul lui Mendeleev. Fiecare electron conteaza.

        Si elementele chimice, chiar si amaratii de izotopi, sunt „case sensitive”, in felul lor.

  11. @robinson,eleganta si subtilitatea cu care va exprimati maturitatea gandirii,fata de multimea de ignoranti copilarosi (din care fac parte,si asum!) si usor de entuziasmat,mi se pare ceva „déjà vu”…Unde oare am mai remarcat acest tip de atitudine simpatica?Peste tot!
    Din fericire,asa cum un copil uita repede dupa ce a fost certat,si continua sa se joace,majoritatea diletantilor in d’ale Universului continua sa se minuneze si sa-si pastreze intacta curiozitatea,bucurandu-se atunci cand chestii ermetice le sunt prezentate metaforic,sau frumos colorat,adica pe intelesul lor!
    Daca tot ati inteles mai repede si mai bine ca altii cum stau lucrurile astea complicate,poate ca un dram de toleranta nu v-ar face rau,si ati avea chiar si surpriza sa aflati ceva nou si chiar interesant,de la cine nu va asteptati…!?
    Mi se pare incredibil ca,dupa ororile care s-au produs in istoria umanitatii datorita certitudinilor momentane(!),sa mai batem cu pumnul in masa (calculator ;) ?) ca stim exact cum se face si cum nu…

  12. @Ela

    Va referiti la „ororile care s-au produs in istoria umanitatii datorita
    certitudinilor momentane”. Cel putin cele din fizica nu merita certate astfel.
    Nu sint „momentane” iar in masura in care au produs orori nu va mai inteleg entuziasmul.

    Imi pare sincer rau ca ma vedeti ca pe un strica-chef care „bate cu pumnul in
    masa” si sperie „copiii”. Eu vroiam doar sa va feresc de bucurii „frumos
    colorate, adica pe intelesul” Dvs. Sa deduc ca intelegeti ceva din pozele alea
    de la CERN? Unul din meritele stiintelor exacte este sa ii redea lui „a intelege” sensul
    lui adinc, astazi cam diluat.

    Doamna Rodica Culcer deplinge absenta jurnalismului de stiinta la noi, dar decit
    asa, cu coloranti si E-uri, ca la Dl. Dumitriu, mai bine lipsa. Stiinta e fascinanta si merita
    popularizata. Ca si arta. Dar ce face Dl. Dumitriu este ca popularizarea artei
    prin kitsch. Si sint convins ca cine arata kitsch-ul drept ceea ce este strica
    bucuria multor „copii”.

    • Cateva certitudini care au produs carnagii:
      -astronomii medievali,erau convinsi ca Pamantul este plat si se afla in centrul unui Univers care graviteaza in jurul lui..oricine se indoia public de asta era omorat de Inchizitii&Co
      -timp de sute de ani si pana in sec 19(!) medicii au avut certitudinea ca,producand sangerarea bolnavului,corpul se vindeca.Va las sa va imaginati macelul care s-a produs,de ex cu prilejul epidemiilor de ciuma neagra,gripa spaniola,etc.
      -pana nu de mult plumbul era folosit in amalgamul plombelor dentare,considerat ca inofensiv!!!Multi oameni au murit de diferite forme de cancer sau sufera inca de boli pe care le-au dobandit in mod „inexplicabil”!
      -azbestul s-a folosit masiv in constructii civile si industriale,astazi stim cu totii ce a insemnat asta
      -actualmente nu se cunoaste efectul complet al telefoanelor portabile,si nici a releelor,antenelor aferente,etc,asupra organismului,,etc,dar se asigura utilizatorii ca nu e nimic grav!Aceasta certitudine probabil ca va fi confirmata intr-un viitor…sau nu!?

      Cat despre valabilitatea sau nu a metodelor de invatare sau de popularizare a stiintei sau a artei,dupa parerea mea nu exista nicio reteta care sa mearga la toti in acelasi fel,atentie deci la psiho-rigiditatea ;) care ar putea rezulta din dorinta de a pune aceleasi reguli peste tot…Unii sunt mai receptivi la joaca,altii la profesori rigurosi….whatever works!,inclusiv metoda dvs,cu conditia insa sa nu mi-o impuneti si mie :) !

  13. @ Ela, @ robinson

    Multumesc, doamna Ela.

    CERN a realizat o campanie extraordinara de popularizare a particulei descoperite exact prin aceasta maniera, deplansa de dl robinson, ca fiind echivalenta kitschului. Campania nu era adresata oamenilor de stiinta (desi si printre ei era unul care credea ca se provoaca sfarsitul lumii) ci publicului larg alcatuit din curiosi si contribuabili. Pozele respective sunt puse la dispozitia interesatilor cu intentia de ajuta la intelegerea fenomenului.

    Asta nu exclude ca omenii de meserie sa nu agreeze pozele si metaforele. Eu sunt public larg, dl robinson este un public mai avizat. Avem o majoritate, avem o minoritate, nimic mai normal. Eu am avut ocazia sa-l ascult pe insusi dl Higgs si nu era atat de glacial vis-à-vis de putina minte a publicului sau.

  14. @Ela, @PD,

    Dl Dumitriu l-a ascultat pe Higgs, d-na Ela pe dl. Dumitriu, la forte egale, entuziasme egale.
    Ma declar invins de argumentele Dvs. e limpede ca dragostea de stiinta are multe forme. Cine nu crede sa (re)citeasca „Scrisoare catre un vecin savant” de Cehov.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro