Suie pretutindeni pe scena exprimărilor libere, în teatrul vorbăriilor civice, de parc-a dispărut decența oricărei minime abțineri de sine, tot felul de flecari. Care, auzi domle, își permit să cârtească fățiș împotriva acestui atât de nobil și preafrumos act al militarizării (ba chiar și a supra- și para-militarizării) patriei. Fraieri! Moftangii! Mocofani! Drept e că niște de-ald-ăștia erau ceva mai numeroși cu vreun an-doi-trei marș înapoi, rărindu-se progresiv, sigur și definitiv. Și precis vor dispărea ca potârnichile cu toții, ori vor schelălăii și ascunde-n cotețe ca potăile când încep a răpăii kalașnicoiele soldaților noștri în exerciții de tragere peste dealuri. De-altminteri după exemplul rokărilor și panchiștilor muzicanți din anii ’90, aceia care urlau sus și tare împotriva politicii și politicienilor (deci implicit contra statului și a siguranței naționale), pentru ca să-și modifice radical atitudinea, + textele aferente, după ce și-au dat seama că banii și celebritatea lor stau la îndemâna agenturilor de stat care ori le dau lor piețe de muncă, public și mălai de-onorar, ori pa și pusi, țuț/canci.
De fapt, dinăștia îndrăzneau a mai fi pripășiți ca neghinile-n holde chiar și pe vremea tov. Ceaușescu Nicolae, care scriind pe garduri însă liniștindu-se după o bătaie soră cu extracția manuală de dinți sănătoși și unghii curate, care dactilografiind prostii la mașinile de scris și la xeroxurile pe care oricum le verifica bine miliția și deci iute erau săltați, care trimițând epistole însuși Comandantului Suprem al Forțelor Armate ori către Europa Liberă, până la urmă obținând și pașapoartele de emigrare care erau tot ce-i interesa. Dar vă aduceți bine aminte cât de tenace și eficace erau neutralizați, mai ales că nu doar prietenii și colegii lor erau oamenii noștri, dar chiar și printre rude sau parteneri de pat beneficiau tot de tovarăși cu contracte plătite discret însă militărește ca popa. Oricum, țara-ntreagă ar trebui să zică sărumâna părinte cremei de patrioți ultramilitari și paramilitari care au perfectat lovitura de stat din București decembrie 1989, că de nu erau dragii de ei, eroi pursânge nu alta, așazisa revoluție populară ar fi fost doar o gogoașă bulbucindă cu iz de glumă sleită, o sarma de post prost, o mămăligă bleago-molâie, să nu zic balon săpunar, ce s-ar fi fost fâsâită într-o oră-două-trei (hai o noapte-două) și basta.
Căci nu pentru o țar-a lui pește prăjit, să nu zic Vodă Mihai prin Lobodă de Cai, am luptat noi. Iar atâta creier ar trebui să aibă toți în cvadratura căpățânilor pentru ca să priceapă că între democrație și forțele-armate nu-i nicio contradicție, ci dincontră. Nominal: armata și miliția sau poliția a fost, este și va fi liantul și garantul sănătății fizice și mintale a nației, ba chiar și-a egalității de șanse, a ambițiilor de parvenire, a instituțiilor de Stat și a rahaturilor de asociere civică, a proprietății de Stat sau private, a prosperității și păcii tuturor, iar asta la orice nivel sau strat, de la altitudine ierarhică până la ultima hudă umană. Evoc cuvântul din urmă nu din greșală tâmpă sau fără schepsis, sper că-nțelegeți, deoarece mă gândesc și ar fi impardonabil să nu mă gândesc și la bieții mineri, care ne-au fost și trebuie menținuți binemersi pentru ca și-n prezent/viitor să ne fie parteneri de încredere întru păstrarea echilibrelor politice, informaționale, comunicaționale și mai ales interactive din țară.
Militarizarea totală (nu doar parțială) a oricărei instituții de stat, deci nu doar a parlamentului, guvernului și partidelor aferente, ci și a unora mai puțin evidente, cum ar fi să zicem inocentul Minister al Culturii, Cultelor și Identității Ultranaționale, este un mast nespus de folositor. Căci numai așa, de-i să dau sau să iau un exemplu, se vor putea elabora legi, respectiv se va pune guvernul la croit cât mai multe ordonanțe, pentru ca tot timpul liber al românilor să fie nu numai fan și vanitos și risipitor, ci și foarte bine susținut și asigurat, așadar managerizat sistematic și corespunzător.
În asentimentul întregii societăți civile și al tuturor oengeurilor de bine, un liderșip cazon va fi mult mai eficient pentru ca, de pildă, să se dubleze repede întreg preasfântul Calendar Ortodox cu un preacinstit Calendar perfect Laic. Asta nicidecum înspre competiție, suprapunere și ocultare, ci dincontră. Practic ambele calendare își vor uni forțele pentru a pune poporul să sărbătorească și să se veselească cât mai abitir, să chiuie și să joace, să pape mult și bine, ba chiar să bea inclusiv excesiv. Important fiind să se cumpere și să se vândă, omul consumând câte ceva aproape nonstop.
Așadepildă, atunci când vom lansa și serba an de an Zilele Cocoșului de Horezu, Bâtei Ciobănești, Calului Bălan, Pâinii de Țăst, Vetrei Satului, Iiei, Naiului, Călușarilor, Mărțișoarelor, Colindei, Bocetului, Bărbuncului și Bătutei, Ilenei Cosânzenei, Babei Dochia, ale lui Trăian și Decebal, Mihai Viteazu, Matei Corvinu, Ștefan cel Mare și Sfânt, ale lui Bacchus și Deceneu, Imnului Patriei și Horei Unirii, etc. etc… absolut orice celulă a administrației naționale, regionale, județene și comunale sau urbane va trebui să organizeze spații și mijloace de distracții publice, va trebui să investească resurse financiare și umane fără număr, pentru ca tot românul, dar absolut tot, să fie fericit. Medicii, asistentele, brancardierii și smurdu trebuid a fi corespunzător reprezentate prin prezență, în număr și densitate proporțională cu masele populare care vor bea și mânca (în vreme ce poliția și jandarmeria vor avea grijă să nu se încaiere și snopească) pe măsură.
În sensu ăsta să se termine odată cu tâmpeniile privind dietele, cumpătarea, anti-excesul. „O viaț-are omul!”, „Cu-o moarte toți suntem datori!” – ce sfinte cuvinte, eterne sloganuri atât de nobile… Așa că lăsați ironiile la adresa slăninii celor care-o posedă și cultivă personal, bașca le dă o încredere-n sine ceva de speriat, că nu e cazul să devină corpolența obsesie națională negativă. Cine-i bolnav… n-avem doctori, spitale?… Cine moare (de una/alta, nu contează, mai ales că nimeni nu moare degeaba, în sensul că oricum se-ntâmplă conform Datului, Sorții, Providenței)… nu are urmași? N-are copii/nepoți/strănepoți ca să le lase locul? Ori vă freacă acuma grija demografiei naționale!… Vreți ca toașu Ceaușescu minim 5 decreței pe cap de damă? Ori ca penticostalii, câte 10 habotnici mici? Visați la suprapopulații ca-n India/China, să se calce-n picioare ori să fugă unde-or vedea cu ochii din cap? De parcă nu-s destui transfugi imigranți, să se integreze pe-aici ca-n toată Europa și America… De parcă nu-s destule țări mici și foarte mici, cu puțină și foarte puțină lume, de-o duc binemersi.
Revenind însă la faptele care trebuiesc legiferate și reglementate la concret, trebuie ca absolut toate evenimentele sărbătorite, așadar sărbătorile legiferate și reglementate inclusiv prin buget, trebuie să se știe că absolut toate zilele calendaristice bifate creștinește și marcate cu-n ix secular vor fi negreșit gratulate și cu timp liber. Cu una sau două-trei zile de concediu plătit, așadar libere la stat și foarte ocupate de către instituțiile care slujesc ordinea, disciplina, liniștea, securitatea și cheful aparținând cetățenilor și turiștilor străinezi. Adică cele mai importante instituții din stat vor fi foarte ocupate atunci când cetățenii sunt liberi; iară când cei din urmă revin la treabă toate aceste instituții care se bucură de maxima încredere a cetățenilor, cu sau fără variile lor uniforme și poziții de drepți/pasalé/stai/pe-loc-repaus, ori se vor relaxa prin somn automat, bairam, plajă, ori se vor compensa monetar la alegere.
Pe de altă parte [deschizând încă una bucată paranteză fermă], noua ordine a prosperei și fericitei societăți naționale române o va lăsa mai moale și cu tărășenia asta cu alcoolismul. Că dacă aproape 200 de ani de poliloghie contra (ia amintiți-vă frumos cât de hidos urlau și scriau primii doctori, ba chiar și mulți popi, mirându-se cât de mult trăgea la măsea țăranul român prin secolul 19), deci dacă două secole de politică antialcoolică dusă de tot felul de-ntelectuali și medici prin țara asta n-au reușit mare brânză, să nu ne mai facem iluzii. Și nu doar atât, dar dimpotrivă, să acceptăm și să satisfacem acest hobii, această plăcere și relaxare a românului, având doar grijă să nu-și bată nevasta deranjând vecinii, să nu se suie la volan (ori de s-a urcat să-l coborâm noi imediat), să nu spargă vitrine, să n-omoare pe nimeni. Iar de ne mai scapă uneori vigilenței specific instituționale, respectivul scăpat să plătească din plin, cu vârf bine-ndesat.
Deci să respectăm slăbiciunile omului de rând, ba chiar și pe-ale vipurilor sociale, doar având grijă să nu încalece legea prea mult. Iar tot câte o sărbătoare numită Zilele Berii și Vinului (în toată țara), ale Răchiei (în Maramu), ale Pălincii (în Ardeal), ale Țuicii (Oltenia), ale Brăgii (Dobrogea), de ce nu ale Uischiului (măcar pe la ambasade și-n Centrul Vechi al Bucureștiului), ar rezolva și alte pături sociale aflate în deplasare, concediu sau interes de serviciu în timpul altor tipuri de sărbători populare, libere, democrate.
În altă bună ordine de idei, zic și eu: de ce să se mai umilească românu-n genunchi? În ortostatism ca bradu nu se poate? Vreau să zic deci că omul să se-ncline și ploconească doar în biserică, iar în rest noi să cultivăm ținuta, statura, postura, mersul trufaș și pompos, marșul și alergatul cu varii forme de eleganță clasică sau neoclasică. Căci să fim serioși, numărul membrilor de națiune preponderent împovărați de obezitate, boli sangvine, zbârciri, anchilozări și cocoșări pe la orice vertebre s-ar împuțina văzând cu ochii dacă toată lumea ar ști ce-i aia exercițiu fizic practic, tactic și strategic, instrucția de pază, apărare, atac și retragere ordonată, antrenamentul de-o-sută-de-metri-garduri, târâșul grăbiș, marș/trap/galop de un-doi-trei kilometri, saltul înainte/lateral/înapoi și alte detalii științifice de genul.
Față de-o bleagă lălăială la fix ora 8 în curtea școlii, prin care nici măcar să se scoale din somn nu e-n stare copilu, atunci când mândrul elev încă din grădiniță și clasa a-ntâia intonează dacapoalfine Imnul Național (mărșăluind fie și doar pe loc, eventual chiar și cu pumnii strânși la piept sau ridicați în cadență spre slăvi), nu e-o cu totul altă mâncare de pește? Iar în pauzele de așazisă recreație, decât să-i lăsăm să se bată și hârjonească, sau să sugă pepsi molfăind cipsurile multinaționalelor nesănătoase și nepatriotice, nu mai bine s-alerge regulat la comenzile sonice și precise de tip drepți/la dreapta/fuga-nainte-marș/stai/stânga-mprejur/pe-loc-repaus eventual salt-înainte/târâș/etc.?
Căci în privința cărții, ce să mai vorbim… Merge educația galopant din rău înspre rău tot mai rău și-ngrozitor ca dracu? Merge. Este elevul de gimnaziu și de liceu analfabet funcțional, ba chiar polifuncțional de nu chiar disfuncțional am putea zice? Este. Păi de ce? Apăi de-aia c-am fost proști și-am desființat frumoasele organizații de tineret precum Șoimii Patriei, Pionierii, UTC, Gărzile Patriotice. Nu vedeți că fără de-atari plutoane fudule și pline de ritualuri cazone, de defilări și marșuri regulate măcar periodic, s-a dus dracului orice ordine și disciplină, orice respect și bunsimț încă din prima copilărie în care s-ar mai fi putut face ceva? Școlile militare, stimați tovarăși domni și preastimate tovarășe doamne. Asta e alternativa!
Cât despre dascălii aștia tradiționali… Șlehte de pălăvrăgitori țipând la copii mai ceva ca onor militarii, boscorodind la ora clasei aproape aiurea de unii singuri, eventual făcând bancuri ca să fie populari și să dea meditații pe șpagă. Iară în cancelarii numai cafea, bârfe, țigară de foi, chestii… Muierile, că numai doamne nu poți să le spui, așteptând să capete mereu flori, ciocolăți, bijuuri ieftine și iar flori… Păi asta e clasă superioară, elită? Profesorii în mod cu totul deosebit trebuie puși să exerseze exerciții ofensive și mișcări defensive plus stagii de pază și apărare militarizată în fiecare vacanță. Fără discuții!
La rândul ei, presa, mai ales că va fi plină și aceasta de oamenii noștri (și nu numai la vârfurile conducerii, că evident n-ajunge, ci și ca amărâți reporteri de teren sau prezentatori cu caș la gură recte mucii-n mustăți) va fi mai liberă și organizată (veți vedea cu ochii beneficiile libertății bine organizate!) ca niciodată. Deci nu va fi vorba de cenzură absurdă, ci de rigoare și rafinament conceptual, informațional, comunicațional, deci de artă și meserie.
Se va putea scrie orice. Să se scrie și porcării, că tuturor și cu-atât mai mult angajaților în diferite uniforme ne plac înjurăturile, expresiile goale pușcă, cântecele porcoase, filmele porno. Deci nu trebuie s-avem ceva contra mitocăniei, că și mitocănia, vulgariatea, grobianul și frivolul, ba chiar și porcosul sunt, vorba lui Benedetto Croce, Umberto Eco, Ion Ianoși, categorii estetico-filozofice. Dar să se adreseze oral și să se scrie explicit unde, când și cui se cuvine, unde/când/cui este adecvat, cu rigori sau măsură, cu bună rânduială + grafie specifică. De pildă să nu se mai scrie doamne ferește pulă, pizdă, futu-ți crucea mă-ti, ci cum ne-a învațat frumos folcloristica academică: fie cu grațioasele croșete sau săltărețele puncte-puncte (de tip p…, p…, f… c… mă-ti), fie sau mai ales, propun personal, cu epoleții minusculi dar atât de sugestivi și măgulitori ai parantezelor drepte. (Ex.: […].) Alternativ, cum fac și mai prescurtații, dar plini de zvâc rebel, pezevenghi și pușlamale de puberi netnofili (gen p, p, FCM). Pentru moment, cred (desigur vom mai discuta aspectul acesta), va fi ochei să se scrie urât chiar și despre unii funcționari publici și personalități politice. Dar măcar cu câte-un pardon/mă scuzați/poate revin/dacă-nu-se-adeverește-legal-cerem-scuze-anticipat…
Ah, dar era să uit ce-i cel mai important (de, așa ceva se-ntâmplă destul de des la români, constituind un alt specific național de care-ar trebui să fim mândri). Și-anume că privitor la reintroducerea obligativității servirii, aservirii și deservirii serviciului militar… n-am cuvinte! Adică sunt dispus să-mi dau palme ori să-mi trag gârbace și tot nu găsesc destule cuvinte potrivite pentru a susține cât mai pozitiv și entuziast acest proiect genial. (Singurul regret în viață pe care-l am e că nu-am fost chiar eu primul care să lanseze inițiativa. Acuma drept fiind și că orice idee tre raportată de jos în sus, pentru ca să fie asumată și implementar ordonată de sus în jos.) Orișicum, pot măcar să declar… exact în clipa asta copleșindu-mă brusc o euforie maximă și benignă ceva de speriat, de-mi vine să ies la ferești larg deschise și să-i strig publicului larg: Lă-sa-ți-mă să cââââââââââânt! Căci da, dispus mi-s, eu în persoană și de unul singur, până și să intonez vocal în orice spațiu deschis și la orice oră imne gen Deșteaptă-te române, Horea Iancului, Noi suntem români. Desigur acapela, pe dinafară și cu cea mai țanțoșe acustică și timbralitate urlătoare, adică de-așa manieră operetistică (+ figuri!) încât să subînțeleagă toată lumea nesurdă cum că milităria obligatorie e chiar absolut tot ce mai lipsește bravei noastre de nații. Să priceapă că asta e soluția (SOLUȚIA!) la absolut toate și-orice. Căci, deci, da: susțin din toată inima obligarea oricărui flăcău de 18 ani, împliniți ori chiar pazancor, să sufere și să treacă acest minunat test și ucenicie întru maturizare. Am fost, sunt și voi fi forevăr PENTRU!
Ba mai mult, în sensu-acesta din urmă supun aprobărilor patriotice și unanime încă vreo două-trei propuneri de maxim (sau minim?) bun simț. Și-anume:
1) Să fie recuperat absolut orice bărbat român, din țară ori dinafară, care a ratat efectuarea serviciului militar din cauza tâmpeniei ăsteia de perioade de ani în care minunatul stagiu milităros a fost suspendat prostește. Deci absolut oricine n-a avut încă parte de dumnealui, indiferent de vârsta maximă pe care-ar avea-o (deci fără limită gen bătrânețe sau talon de pensii), să se prezinte fainfrumos de urgență la inspectoratele de recrutare-n masă. Ori direct la sediile SRI (sau mai bine nu, căci acuma-mi dau seama că prea va fi pe-acolo o coadă și-un buluc de te ia groaza, deci mai bine să continue toate felurile de sereiiuri să-și racoleze răcanii de peste tot pe șestache, ca pân-acum).
2) Serviciul militar să fie obligatoriu nu numai pentru bărbați, dar (fără discuție!) și pentru absolut orice femeie. Căci trebuie și cazul e să aplicăm și noi impecabilul model al mărețului Eretz Israel, în care orice domnișoară e extrem de mândră și-orice doamnă nespus de fericită să facă doi ani grei de militărie serioasă în slujba propriei țări și nații. Spre deosebire însă, în cazul nost, nu cred că 2-3 ani percapita este suficient pentru a face ceva ca lumea pentru draga asta de țară. Eu zic să-i batem pe toți și la curul acestui capitol, să devină absolut toată țara un fel de imbatabilă Nadia Comăneci de nota 10 cu punct sau Gigă Hagi cu geniu în labe, devenind primii și singurii de pe lume în care serviciul militar elementar să fie de 3 ani (hai 2 și 6 luni) la femei și 4 ani (hai 3+6) la bărbați. Fără scuză, excepții sau suspendare, măcar în felul acesta ajungând și noi în Cartea Recordurilor per națiune.
3) Să nu așteptăm să ne silească evenimentele rușilor care dau buzna peste Ukraina vecină și pretenă, nici ale americanilor care acuși saltă și cărăbănesc toate rachetele și avioanele pe care ne-au pus pe noi să le cumpărăm de la ei. Să fim iar mai deștepți decât toți, luând-o înaintea tuturora. Deci chestiile de mai sus să se petreacă iute ca săgeata (peste-o noapte sau maxim o zi-două), dovedind noi a fi mai tari ca piatra și mai fulgerători sau supersonici decât supermenii blocbastărurilor pentru puberi retardați.
4) Cine nu zice ca mine este împotriva noastră! În rest: sănătate și voiebună (zâmbet bleg) la doamne și la bietul popor, să trăiți (cu voce tunată) la preaiubiții și magistralii noștri conducători!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Țivilia nu ne mai satisface, avem nevoie de o mînă de ajutor pentru finalizare (de proiecte vreau să zic), care după cum se vede trebuie să fie musai manu militari. Avem nevoie de o mînă de militar pizdos (mai mult pizdă decît os), adică de o labă păroasă de meseriaș încleștată dîrz pe cîrma țării aflată la vreme de restriște (vin rușii!), îngenuncheată economic de ciuma roșie, dusă în prăpastie de grupul infracțional organizat al lui Dragnea, furată sistematic de pee-see-dee și dusă de rîpă de comuniștii care au liberalizat peața de gaze și curenți. E vremea ca echipa cîștigătoare, nea Manole zis ”Țintașul inflației” de la BNR, ”guvernul meu”, adică gl.dr.Ciucă cu ciuchiștii lui și congregația martorii lui Iohannis din SRI să restabilească situațiunea și să scoață țara din marasm. Sub comanda ciucană justiția independentă va scormoni și va descoperi tot ce a îngropat pisica în legătură cu revoluția, mineriadele, marile averi, fraudarea alegerilor și școala regimentară de doctori a SRI. După ce scoatem totul la iveală avem ocazia unui nou început, adică să atingem pe rînd cele trei obiective prioritare ale proiectului de țară al României, așa cum a fost el stabilit de cine trebuie, adică achiziționarea accelerată de fier vechi NATO, depășirea pragului psihologic de 200 de miliarde de euro la datoria externă (Cîțu nu a reușit să ajungă decît la 131 mld.) și îndeplinirea visului de aur al românilor, trecerea la emisii zero, adică s-o rezolvăm și p-asta cu Green Deal și să fim rromâni verzi pă cum ne spunea profetul nostru, marele Caragiale. Dacă nu dăm armata jos din pod mai repede ne ia mama dracu’, că toți țivilii sînt puși pe dezertat peste hotare, se pustiește țara, jandarmii nu mai au pe cine bate, polițiștii ajung să se amendeze între ei, securiștii nu mai au pe cine să asculte și să șantajeze, procurorii rămîn fără materie primă pentru dosare și fără dosare mor de foame judecătorii, adică e groasă rău, se prăbușește sistemu’ și atunci nici rușii nu mai vin că n-au la ce. Dacă totuși vin o să fie nasol, Ciucă și Iohannis împreună cu tot ”sistemul” trebuie să învețe rapid limba rusă și nu mai avem profesori pe specialitatea asta, singura care e în stare să-i pupe-n cur pe limba lor e madam Turcanu cu Iliescu, lucru cu care nici măcar rușii n-ar fi de acord, oricît de decăzute le-ar fi standardele.
😀😀
Istoria face sa fiu unu care a trăit educația paramilitara ( cu pusca Geco calibru 5 virgula ceva ) serviciul militar obligatoriu ( un an și 7 luni efectiv ) departe de casa .La regimentul 1 mecanizat cu formidabilul T 34 in dotarea batalionului de tancuri . Mereu acoperite cu prelate. Sa nu vada inamicul din satelit ce mega scule ultramoderne aveam sau se rușinau și ei de ce era în dotate , nu am înțeles veci. 😀
Deci faceți armata.
Propaganda e una , realitatea alta.
Unde o să dormiți, ce o să mâncați și cu ce o să vă îmbrace , mister. Presupun că grosul a fost vândut. Model Ucraina dar bănuiesc că se tace.
In plus musai și domnisoarele să facă obligatoriu cătănie. Nu ca înainte . Doar studentele.
Dormitoare mixte și așa se rezolvă și problema natalității scăzute. 😀
Copii patriei născuți deja în uniformă . Cine o să-i crească ? Armata. Reeditare a ce era cindva numit copil de trupa”
Sparta cu spartanii va fi nimic comparat cu o Românie militarizată dar si tembelizată .
Serus șogore. 😀😀😀
M-am amuzat teribil. Ultrafina si suprafina ironie.
Zic asta nu pentru ca as vrea sa fiu in ton cu formularile din articol ci pentru ca asa simt eu.
As vrea insa sa cer militareste permisiunea de a interveni cu o corectie asupra urmatoarei formulari „…a răpăii kalașnicoiele „.
Corecta gramatical mi se pare a fi formularea ” a rapaii kalasnicoaiele” !!
Dixit !
De cind lumea si pamintul stim doar d-unde bate vintul .Si cum pe „ un picior de plai ” am mai ramas in tarisoara doar d-astia de „ a lor e imparatia cerurilor” facem si noi matanii de unde ne vine tot banetul ca mai toata intelegerea natiunii . . Cum ,necum„ bucurosi le-om duce toate de e pace de-i razboi ”sau inca mai crede cineva ca cel nepereche nu a stiut ce spune ? Romanasii nostri neaosi ,ca de ailalti nu prea se mai leaga lumea , stau ca potirnichiile , alea de is gustoase rau si inca asteapta sa le cada „bucatele ”mura in gura” alaturea cu drumul. Drobul de sare nu cade , nicind ,in capul lenesului national ala de mai mult pagubeste decit alearga si cel ce mai bine arunca cu buzduganul in Luna (aia de sta in ceruri )incercind sa sperie dracimea cea atit de criticata de raspopitii neamului aia de jucara rolul prin filmele trecutului nostru cel socialist si multilateral dezvoltat .Apoimiine este parca mai actual decit oricind chiar daca cu totii stim zicerea : nu lasa pe miine ce poti face azi .Cui ii mai pasa de „neghiobiile neamului”? Amu suntem cu totii„ doctoroi ”de mare clasa internationala si ridem cu gura pina la urechi de aceea(Elena dar nu din Troia ) ce isi zisese de una singura „savant de renume international ” ca doar nu am fi noi mai fraieri ca aia de pierdura puterea in anii de gratie 1989 . Nu ne saturaram de cita „ amar de claca ” facura mosii si stramosii nostri de „li se lungira urechile de foame ”si li se facura bataturi in palme mai ceva ca aia de frecara cindva stremeleagul, pedepsiti fiind de legile Mavrocordatului, ce nu avea iertare pentru nimerica .Iata cum erau pedepsiti rumanii cei doritori de amor ghebos :Nicolae Mavrocordat dixit : Cel ce va fi prins cu stromeleagul invartosat primprejurul partilor fatatoare ale muierii i seva taia scarbavnicul madular, intru vesnica lui nefolosinta. Ce lume ce obiceiuri ? Acuma suntem si noi boieri (dar nu Bibescu )si doara nu o sa ne frecam palmele devenite „ peste noapte , gingase, ajutind pe altii pentru doar ciitiva „zloti ” .Eu mis boier „de lume buna ”chiar daca zac inca de dis de dimineata prin singura si inegalabila „micuta circiumioara ”(dar nu la sosea )unde ne mai depanam amintirele cu prietenii nostri de o viata .Munca e pentru tractoare , asta o stie oriscare invatat al neamului si „slava Domnului ”acum avem tractoare, mestesugite , de fac ele toata treabusoara .Pensioara curge in valuri ,luna de luna , paznici pe la mosile altuia ne grabim a ne angaja ca doara ce mare lucru face un paznic si oricind avem ocaziunea ne exprimam haiduceste impotriva alora de nu tin cu neamurile noastre atit de raspopite cindva .Abia acum vedem si noi , aia de mai au aceasta pricepere , cum colhozul inca ne bintuie imaginatia si doamne fereste sa spunem vreodata ca altul este mai destept ca noi ca doara se stie bine noi suntem intelighentia omenirii si ca nu degeaba facuram Revolutie pe bune nu ca aia de ii zisera de Catifea .„Hai pa si la mai mare ” ca doara am jucat si mai jucam inca „ barbut ”o viata intreaga cu Natiunea .
In Norvegia exista stagiu militar obligatoriu pt baieti si fete. Mai de curand, din cauza lipsurilor
din dotare, le cere recrutilor care si-au terminat stagiul, sa inapoieze ciorapii, chilotii si sutienele ca sa fie folosite de noii recruti.
Colosala evocarea lui Radu Paraschivescu a stagiului militar in povestirea. Gaina si Curcan la Corbu, din volumul Am fost candva femeie de onoare.
Baga faza mica, i s-a adresat unui baiat brunet cu obrazul ciupit de varsat, barbia prelunga si priviri curioase.
Poftiti?
Daca poftim , ni se-apleaca, a filosofat majurul, mandru ca nu-si uitase replicile de la gradinita. „Ordonati” de-acum incolo asa spui. Cum te cheama?
Umberath Bruno.
Bozgor, ai?
Neamt, a raspuns vocea moale a vecinului de bancheta.
Tu ce te bagi, ba, ca musca sub coada calului? Pe tine cum te cheama?
Csupor Sandor. Tot neamt?
Bozgor.
Rog a nu se rade prea tare – De ce nu ar fi posibil un model elvetian? https://en.wikipedia.org/wiki/Conscription_in_Switzerland.
Elvetia INCA se teme de „bullies” din proximitate i.e. Germania si Franta;
italia nu cred si oricum si Vaticanul are garda ELVETIANA. NU ESTE o intamplare.
Romania este geografic intr-o zona cu buruieni mai mari.
Cat priveste Israelul:
1, Serviciul militar al femeilor nu mai este ca pe vremea cand se spunea „cei mai buni la aviatie; cele mai bune la aviatori”. Doar femeile religioase sau casatorite au exceptie de la serviciul militar sau civil
2. Perioadele de chemare din rezerva sunt privite FAVORABIL de catre barbati. Au prilejul nu numai sa aiba mandria ca apara tara ,,, dar si pot sa scape pentru cateva saptamani de corvoadele casnice si ciocaneala conjugala la cap!” :))
3. Departarea fizica pentru perioade scurte ajuta si la mentinerea si reinnodarea legaturilor conjugale odata reajunsi acasa.
4. Pentru pierderea/destramarea pudibonderiei si influenta culturala (comparativa dpdv al impactului cu ceea ce facea Adrian Paunescu) ar trebui sa li se ridice statui, in Cismigiu sau Herastrau sau unde o fi stand-up-istilor patriarhi – Teo, Costel, Bobonete, Micutu, Cristi Popesco, Dan Franculescu. Dar si lui Exarhu de la Rock-FM care functioneaza diminetile cand exista restrictii de limbaj in media radio. Si Ursu, Maria Popovici, Adrian Nicolae si scuze ca nu i-am mentionat pe multi altii.
Modelul cubanez:
Samba si, trabajo NO!
m-au amuzat cele citite, dar părerea sinceră de rău pt. țărișoara asta nu cred că va putea să dispară vreodată
nici cu toată „milităria dată jos din pod” nu cred să se mai schimbe ceva
și totul pornește de la ancestrala „educație” pe care societatea autohtonă ne-o oferă (de când ne naștem până hăt târziu, când nu prea se mai poate face ceva pt. o schimbare/reeducare a minții și sufletului ființei umane)
(cu siguranță ai înțeles că prin „educație” am vrut să spun că, din păcate, am fost programați/învățați cum să ne trăim viața și, cel mai rău, să transmitem cele învățate și urmașilor noștri)
atâta timp cât fiecare individ nu conștientizează, cu toată ființa sa, că e/a fost „orb și surd” până acum, atunci nici schimbarea nu se va produce
ce schimbare să avem, când (aproape) toate reclamele de la TV încurajează societatea să joace la casele de pariuri, să consume medicamente și să bea (bere) în neștire?
(ăsta e doar un exemplu; halal educație pt. copiii noștri, ce să mai zic…)
Stagiu, nestagiu, important ar fi ca cei care doresc, pe baza de voluntariat, sa mearga in poligon si sa traga cateva incarcatoare la tinta. Ar fi ieftin, rapid si extrem de util, mai mult decat curatat cartofi, parada si manevre de secol XIX.
Domnule Balasa, chiar va numiti Marin Marian?
Sincer, ma copleseste pozitiv faptul ca genitorii domniei voastre au avut o asemenea frumoasa inspiratie.
Absolut nicio ironie in afirmatia mea. Intamplarea face ca ieri, lovindu-ma pofta de a citi cateva pagini despre Marius Bunescu in ” Studii Muzeale” 1966, taina trudnicei deveniri a artistului mi-s-a revelat prin lepadarea lui Marius de Marin.
Cum sa te lepezi de Marialul Marin ?
Poate vi-se par aiurea aiabeurile mele dar mi-se trag de la desavarsita scriere cu care ne-ati onorat si ma trimiteti cu gandul la un alt Marin, la Sorescu.
Cat despre catanie… Daca le venea ideea in urma cu 20 de ani mai intelegeam, nu apucau
flacaii sa plece cu zecile de mii in lumea larga.
Deconectati de tablete, dezintoxicati de pacanele, deprinsi cu oleaca de ordine , alfabetizati in cazul in care.., antrenati profesionist pentru a interveni in caz de dezastre naturale, contribuiau la crearea unui alt profil al Barbatului roman.
Este o mare dovada de nesimtire ( in sensul de lipsa de sensibilitate) din partea unui ministru doctor in sociologie sa vina cu o asemenea propunere dupa ce le-a pus romanilor in batatura acareturile americanilor.