Nu e nici o exagerare in a spune ca in recenta criza economica, pretul cel mai mare a fost platit de angajati si de cei precari. Taierea salariilor din sectorul public si a ajutoarelor sociale in 2010, explozia somajului, precarizarea conditiei angajatilor prin flexibilizarea legislatiei muncii – toate au fost costuri pe care fie statul, fie companiile private le-au “externalizat”, punandu-le in carca saracilor si a fortei de munca. Nici inainte de recesiune nu stateam extraordinar, avand printre cele mai mici ponderi ale remuneratiei muncii in PIB din UE (unde media e de 53%), dar o data cu criza procentul care revine salariatilor a scazut de la 44,1% in 2008 la 37,1% in 2013, in timp ce ponderea profitului a crescut de la 55,3% la 63%. Si un exemplu – la final, dupa cinci ani de criza, compania Petrom are cu 9.300 de angajati mai putin, dar un profit de cinci ori mai mare, asta in timp ce romanii au continuat sa plateasca printre cei mai scumpi carburanti, chiar daca pretul petrolului a scazut.
Unul dintre foarte, dar foarte putinele lucruri bune intamplate in ultimii 5 ani angajatilor din Romania a fost cresterea salariului minim incepand cu anul 2011, dupa o perioada de doi ani in care acesta fusese inghetat. Cu toate acestea, intr-o scrisoare deschisa, un grup de economisti si oameni de afaceri considera aceasta crestere ca fiind anti-sociala si anti-economica. Las la o parte certitudinea aproape dogmatica pe care semnatarii scrisorii o afiseaza in critica adusa masurii de crestere a salariului minim – ei prezinta drept adevaruri absolute fapte si teorii controversate, stabilesc cauzalitati acolo unde e nu e posibil de identificat nici macar corelatii si isi argumenteaza pozitia facand recurs la autoritate (un sondaj in care majoritatea economistilor au afirmat ceva). Dar sa ne concentram pe continut.
Ce ne spun economistii si oamenii de afaceri care au semnat scrisoarea deschisa? Cateva “adevaruri” extrem de contestabile. Pe fond, toate aceste adevaruri se reduc, insa, la urmatoarea teza – o crestere a salariului minim reprezinta o “prohibitie” care ii afecteaza negativ mai ales pe cei slab calificati sau neproductivi, care incurajeaza munca la negru si duce la cresterea somajului, in special in randul tinerilor.
Semnatarii isi bazeaza argumentul pe opinia majoritara reiesita in urma unui sondaj efectuat pe un grup de economisti si, asa cum au facut-o si alteori in trecut, pe simple intuitii nefundamentate. Pentru ca datele empirice pe Romania arata ca nu se poate stabili o legatura intre cresterea salariului minim si cresterea somajului. De exemplu, incepand cu ianuarie 2011 salariul minim a fost majorat printr-o Hotarare de Guvern, dar cu toate acestea somajul a scazut in 2011, ajungand la 5,1 % (de la 6,8% in 2010). Intreaga istorie economica post-decembrista ne ofera exemple in care cresteri substantiale ale salariului minim au fost insotite de scaderi ale somajului, la fel ca si exemple in care salariul minim a crescut foarte putin, dar somajul a explodat. Daca urmarim cu atentie evolutiile salariului minim si ale ratei somajului (vezi graficul de mai jos), vom constata ca este imposibil sa desprindem un pattern al relatiei dintre cele doua. Crearea – sau distrugerea de locuri de munca – este un fenomen complex si depinde de o sumedenie de factori, altii si mai relevant decat salariul minim, cum ar fi fiscalitatea, predictibilitatea mediului de afaceri, stabilitatea politica sau dimensiunea cererii agregate.
Grafic 1. Crestere economica, somaj si salariu minim, 1994-2013, date INS, prelucrare de catre autor.
Un alt element important al opozitiei fata de cresterea salariului minim este impactul acestei cresteri asupra somajului in randul tinerilor. Nici acest lucru nu e sprijinit de evidentele empirice. Datele ne arata ca somajul in randul tinerilor, care este intr-adevar nelinistitor de mare, nu pare sa reactioneze in vreun fel la variatiile de salariu minim. Rata somajului in randul tinerilor cu varsta intre 15-24 de ani a ramas, cu mici oscilatii, relativ stabila, indiferent de situatia salariului minim. In nici un caz cresterile de salariu minim de dupa 2011 nu au dus la o crestere a somajului in randul tinerilor, acesta mentinandu-se la un nivel usor mai ridicat celui de dinainte de criza si fiind in usoara scadere fata de nivelul atins pe perioada recesiunii. Ca si in cazul somajului la nivel national, persistenta somajul tinerilor ne indica ca acesta are cauze structurale, mult mai complexe decat variatia salariului minim. Poate ar trebui sa ne uitam, de exemplu, la sansele copiilor sau tinerilor din mediul rural sau din familiile defavorizate de a accede la educație superioara, pentru a putea explica mai bine lipsa de calificare si propensiunea catre somaj a acestor tineri. E doar o sugestie. Dar cu siguranta subiectul nu poate fi expediat intr-o fraza cu caracter de adevar absolut, cum se procedeaza in scrisoarea de intentie.
Grafic 2. Evolutia somajului in randul tinerilor. Date INS.
Asadar, da, somajul este o problema. Somajul in randul tinerilor este o problema si mai mare. Da, economia informala este o problema, asa cum sustin si autorii scrisorii deschise. Dar salariul minim si cresterea acestui salariu sunt cauza acestor rele? Nu cumva cei 30 de semnatari se afla pe o pista falsa si raul trebuie cautat in alta parte?
Romania a practicat in ultimii 25 de ani o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia, a prejudiciat bugetul public si ne-a plasat in competitie cu state din Asia sau Africa. Am aderat la UE, am adoptat preturile europene, dar salariile noastre au ramas demne de o tara din Africa. Semnatarii scrisorii se alarmeaza ca salariul minim a crescut mai rapid decat cel mediu si in curand ponderea salariului minim in cel mediu va depasi pragul de 40%. Ei bine, abia atunci vom incepe sa devenim europeni. Romania se afla in mod constant la coada clasamentului european in ceea ce priveste raportul salariu minim-salariu mediu – in tarile Europei vestice, spre care ne place sa privim si pe care vrem sa le ajungem din urma, ponderea salariului minim in cel mediu e de peste 40%, ajungand la 50% si chiar mai mult.
De asemenea, costul fortei de munca si flexibilitatea angajatorului in stabilirea salariului – adevarate obsesii nationale – sunt o falsa problema. De fapt, ele sunt o problema, dar in sensul invers fata de cel indicat de semnatarii scrisorii – ele adancesc saracia, fac ca Romania sa aiba cea mai mare proportie de lucratori saraci si precarizeaza conditia angajatului. Din punctul de vedere al angajatorului, cel care ii preocupa pe semnatarii scrisorii, existenta unui salariu minim stabilit de Guvern nu pare sa fie un obstacol. Din contra, cu toate cresterile de salariu minim impuse prin hotarari de guvern in ultimii ani, atunci cand vine vorba de flexibilitate in stabilirea salariului, Romania obtine 5 puncte din 7 (7 insemnand libertate totala a companiei de a stabili salariul, fara imixtiuni din exterior) si se situeaza pe locul 68 din 144 in clasamentul facut de Global Competitivness Report 2014. Din perspectiva competitivitatii globale si a investitorilor, stam mai bine decat aproape orice alta tara vest-europeana – mai bine decat Germania, Suedia, Franta sau Olanda. Suntem foarte ne-europeni in acesta privinta! In schimb, stam prost la institutii, la inventivitate si desigur la infrastructura. Si mai stam foarte prost la ceva – la retentia si atragerea talentelor, adica a capitalului uman inalt calificat. Cu salarii de mizerie, cum ar putea fi altfel ? Cu salariul minim la nivelul practicat in Romania, pierdem nu doar capitalul uman calificat, ci capitalul uman pur si simplu – dovada sunt cei 3,5 romani plecati peste hotare. Iar fara capital uman, nu vom avea niciodata mai mult decat ceea ce avem acum – o minima dezvoltare economica, ca sa nu spun subdezvoltare.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu am o singura intrebare-problema pentru sustinatorii ‘salariului minim’: Am un post liber si am de ales intre o persoana necalificata, care va face munca „de jos” si achizitia unui utilaj care poate inlocui persoana cu un minim efort de supraveghere din partea angajatilor pe care ii am deja. Sa presupunem ca sunt un ‘patron’ care a invatat econometrie si stiu sa pun pe hartie toata firma.. si ajung la concluzia ca toate cheltuielile salariale (salariul minim pe economie) pe 3 ani depasesc semnificativ costul de achizitie al utilajului. Ce voi alege? Dorel ramane somer.. Ramane somer pentru ca nu poate sa spuna nici o lege cat e in stare sa produca Dorel. El este unic – in felul lui – si eu nu-l pot include in ecuatiile mele cu valoarea sa reala pentru ca nu o cunosc inca, asa ca il introduc cu ‘salariul minim’. Este posibil sa fie mai bun de atat, dar la fel de posibil este sa fie mai prost. As putea sa-l iau de proba cateva saptamani. As putea sa-l angajez pe nasturi si sa-i dau un salariu abia dupa ce l-am invatat meseria.. Dar nu o voi face, pentru ca imi leg de gat o cheltuiala ‘minima’ riscanta. Exista, desigur, varianta 2 – il angajez ‘la negru’, il dau afara oricand si la sfarsitul vietii sale triste va trai din cersit. Oricum o dam, Dorel pierde. Dorel ramane captiv in sistemul asigurarilor sociale de stat. Cel mai trist este ca nici macar nu intelege ce i se intampla si pentru ca nu intelege va ramane toata viata captiv in acest sistem.
PS: toate procentele si graficele din articol sunt nule. valoare zero. nu includ economia ‘gri’/’subterana’ sau cum vreti sa ii spuneti. somaj de 5% intr-o tara cu 20% din populatie salariati!?..
PPS: daca vreti sa-i faceti un bine lui Dorel.. ati putea sa-i acordati niste deduceri! alea care nu se mai schimba din 2008.. si fac raportul salariu net / cheltuiala totala pentru salariul minim sa scada in fiecare an. In curand Dorel va plati (procentual) taxe si impozite cat mine, desi venitul lui este de 20 de ori mai mic..
prietene, daca tu angajezi un Dorel ca sa faca manual ceea ce poate face o masina, inseamna ca esti dus rau :))) Victoria se refera la acele joburi in care masina nu poate inlocui omul, si sunt destule
@ clujean – știm, Victoria Stoiciu se referă la bugetari în general și la funcționarii publici în mod special. Aceia nu pot fi înlocuiți în niciun caz de o mașină. Încă nu s-a văzut computer care să dea șpagă pentru angajare, să perceapă el însuși șpagă de la solicitanți sau să dea amenzi firmelor după cum decide primarul locului.
Prieteni sigur nu suntem. Daca eram, nu ratai esentialul comentariului. Pornind totusi de la premisa ca nu am explicat clar, o sa incerc din nou: prin impunerea unui salariu minim apar 2 riscuri: 1. oportunitati economice pierdute cand cheltuiala salariala e prea mare comparativ cu venitul asteptat; 2. se incurajeaza munca ‘la negru. Desigur, exista riscul ‘exploatarii’ bietului Dorel de catre Patronul cel Rau. Ce poate face statul in acest caz? Pai poate face multe: investitii in educatie permanenta, deduceri de taxe (in extremis, deducere 100% sub un anumit venit, ca tot e mai bine sa nu incasezi un impozit potential decat sa platesti ajutoare sociale), scutiri speciale de taxe pentru companiile care angajeaza anumite categorii de ‘persoane neocupate’… Care este cea mai mare bariera pentru un tanar care vrea sa-si deschida azi o afacere? La sfarsitul primei luni, indiferent cat de bine ii merge, este deja dator statului roman! De ce? pentru ca a indraznit sa ridice capul din turma…
In termen economici, a institui un salariu minim inseamna echivaleaza cu a stabili productivitatea minima sub care o persoana nu ar trebui angajata.
pehash +1 :)
Cuvinte grele si frumoase pot fi scrise in multe articole. Realitatea este chiar mai dura insa: nu poti obliga „patronul cel rau” sa angajeze pe nimeni, decat poate intr-un sistem totalitar, cu cetateni captivi, care vor prefera supravietuirea oricarui alt calcul economic.
Doamna autoare a articolului ar putea de asemenea sa sustina si un „venit de baza neconditionat”, avand in vedere ca a folosit „precari”.
Orice sistem va functiona onorabil cata vreme membrii devin parte componenta in mod voluntar.
In locul reglementarilor impuse, poate ar fi mai folositor o campanie nationala de tipul: „Nu mai lasati angajatorii sa va plateasca putin!”
@pehash
Eu zic sa iti cumperi mai bine utilajul, nu iti bate joc de angajati!
Romania are un coeficient de inegalitate sociala co 40% mai mare decat media europeana si este pe penultimul loc in UE la puterea de cumparare (dupa Bulgaria). Iata, intr-o lista a tarilor din Europa, cat este raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:
Norway……………….3,3
Czech Republic….3,4
Iceland……………….3,4
Finland……………….3,6
Netherlands……….3,6
Slovakia………………3,6
Slovenia………………3,6
Sweden………………3,7
Belgium………………3,8
Austria………………..4,1
Malta…………………..4,1
Hungary………………4,2
Switzerland…………4,2
Denmark…………….4,3
France………………..4,5
Germany……………. 4,6
Luxembourg……….4,6
United Kingdom…4,6
Ireland………………..4,7
Media Europeana 4.7
Cyprus…………………4,9
Poland…………………4,9
Croatia…………………5,3
Estonia………………..5,5
Italy…………………….. .5,7
Portugal……………….6,0
Lithuania………………6,1
Latvia……………………6,3
Spain……………………6,3
Bulgaria………………..6,6
Greece………………….6,6
Romania………………6,6
http://tinyurl.com/nhmx5w3
Jose Manuel Barroso:
„Una din tintele principale ale strategiei Europa 2020 pentru slujbe si dezvoltare este promovarea incluziunii sociale…2010 a fost anul european al combaterii saraciei si a excluderii sociale. Trebuie sa ne asiguram ca cei mai vulnerabili nu vor fi lasati in urma.”
http://tinyurl.com/c45vl4x
„Mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”.
http://tinyurl.com/krcxpg2
Situatia pensionarilor este si mai dramatica.
Acesta este tabloul societatii romanesti dupa 25 de ani de „democratie” si „economie de piata”, in care guvernantii au „practicat o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia”.
Datorita faptului ca diferite categiorii socio-profesionale influente (asa-zisele „elite”) „s-au descurcat” (vezi salariile si pensiile „speciale” si „nesimtite”, vezi legile, contractele si privatizarile „cu dedicatie”, vezi coruptia generalizata, licitatiile trucate, vezi „jurnalistii” mituiti de catre patroni, vezi cadrele universitare din „fabricile de diplome”, etc.”), a disparut presiunea pentru asanarea economica a Romaniei din partea „elitelor”. Categoriile privilegiate au format un fel de stat-in-stat si s-au izolat de restul societatii, pe spatele careia au prosperat (o pozitie imorala, lipsita de patriotism, in cel mai bun caz). Daca toate acestea nu s-ar fi intamplat, daca ar fi existat un raport echitabil intre veniturile acestei „elite” si veniturile restului populatiei, ar fi existat si presiunea (absolut necesara) din partea „elitei” pentru o dezvoltare economica sanatoasa, bazata pe strategii nationale compatibile cu cerintele secolului XXI, pe investitii tehnologice (productivitate) dublate de pregatirea corespunzatoare a „fortei de munca” (ce urat suna!), si nu pe „avantajul competitiv” al muncii „sclavilor moderni” (adica pe strategii medievale). Daca exista un raport echitabil intre veniturile acestei „elite” si veniturile restului populatiei, venitutile „elitei” depindeau de performantele economice ale Romaniei, si nu de legi „cu dedicatie” care le asigurau „drepturi” salariale speciale, … (vezi restul categoriilor, mai sus).
Cred ca a venit timpul sa recuplam economic „elitele” la restul populatiei (prin toate mijloacele posibile, diferentiat, in functie de cauzele „sectoriale” care au generat clivajul social)
P.S. In toata lumea civilizata, elitele academice sunt majoritar „de stanga”. In Romania, „elitele” academice sunt majoritar „de dreapta” (sau, cel putin, vocile acestora se fac auzite in spatiul public). Acesta este inca un efect al „democratiei” si „economiei de piata” „originale” din Romania.
Da, cumperi utilajul, dar nu rezolvi problema fundamentala din spate. Ai o parte din populatie care traieste efectiv in evul mediu si un o firava economie privata care trebuie sa concureze cumva cu pietele mult mai evoluate si bine capitalizate din vest si est (China.. forta de munca ieftina, investitii masive). Degeaba cumperi utilajul azi pentru ca tot tu vei ajunge sa platesti indirect si asistenta sociala pentru cei carora nu li se ofera practic nici o sansa. Prapastia dintre ‘elite’ si ‘tarani’ se adanceste..
Iti plac procentele? Si mie. In primul tau link distanta intre prima si ultima quintila se calculeaza pentru toata populatia, nu doar pentru salariati. O fi relevant? ;) Apoi ne adancim in aceasta eroare cu urmatorul link la un articol care vorbeste de prapastia dintre ‘bogati’ si ‘saraci’… De parca bogatii s-au imbogatit din salariu si saracii au contract pe perioada nedeterminata..
In al treilea e vorba de medii aplicate total aiurea. 2 milioane de salariati au sub 1000 de lei, echivalentul a 225 de euro. O fi bine, o fi rau? Cu 225 de euro intr-un judet mai sarac (Tulcea, Vaslui) esti mult peste medie de fapt. Sa comparam o familie cu doi copii cu un venit total de 450 de euro care locuieste intr-o casa ‘mostenita’ undeva in Iasi cu aceeasi familie cu 2 copii, de data asta in Bucuresti, platind chirie.. In primul caz le raman si bani de vacante, in al doilea mor de foame.
Ai dreptate cu elitele. Esecul de dupa ’89 este intr-adevar al elitelor. Pentru ca puteau, dar nu au facut.. Vorbesc de adevarata elita intelectuala, nu de parveniti. Ce nu inteleg insa multi este ca aceste ‘elite’ au azi mult mai multe optiuni. Un profesor universitar valoros poate oricand sa accepte o oferta de la universtiate occidentala care chiar are fonduri pt cercetare!.. Un inginer, un medic, un ‘programator’ cu experienta.. toti pot castiga mult mai mult daca pleaca din tara. Ce inseamna asta? Inseamna ca nu poti avea ‘elite’ in guvern si parlament daca mergi in continuare pe cu ipocrizii socialiste cu salarii minime si maxime. Stau milioane gura casca frecand menta – 4 milioane salariati, 1.5 mil la negru, 1 mil ‘pe cont propriu’.. restul in afara de copii nu fac NIMIC!!! si asteapta sa se sacrifice ‘elitele’ pentru ei.. Pentru salariul de parlamentar roman nici nu m-as obosi sa ma dau jos din pat dimineata. Daca as castiga cat castig azi, dar lucrand intr-o firma privata cu dubiosii care sunt azi in parlament, mi-as da demisia imediat.
Dar revenind la salariul minim, cred ca este important sa intelegem si sa acceptam ca salariul este un pret ca orice alt pret si traim intr-o economie ‘de piata libera’ care regleaza aceste preturi printr-un echilibru cerere/oferta. Va place sau nu, pretul pentru un roman cu 4 clase (sau diploma de 12, dar analfabet functional) este uneori de 20-30.. 100 de ori mai mic decat pentru alt roman cu 17 clase si niste ani de experienta de munca. De ce? Pentru ca 1000 de romani ca asta (http://tinyurl.com/owgn2lg) nu pot inlocui nici macar un singur chirurg de la urgente.. ca sa nu mai spun ca ar falimenta orice afacere/departament le-ai da pe mana.
Esecul este cu atat mai dureros cand vorbim de profesii care nu au sanse egale pe piata privata si singura optiune este sa emigreze – profesori, medici..
@pehash
1. Spui ca: „Ai o parte din populatie care traieste efectiv in evul mediu si un o firava economie privata care trebuie sa concureze cumva cu pietele mult mai evoluate si bine capitalizate din vest si est”.
Acest „discurs” era OK imediat dupa Revolutie. Dupa 25 de ani de „economie de piata” nu mai poate sa reprezinte o scuza pentru a continua in aceeasi maniera: perpetuarea politicii „avantajului competitiv” al muncii „sclavilor moderni”.
2. Ma intrebi: „In primul tau link distanta intre prima si ultima quintila se calculeaza pentru toata populatia, nu doar pentru salariati. O fi relevant?”
Este inca si mai relevant decat iti imaginezi. Exista un procent consistent de oameni care au iesit din somaj si nu mai sunt in evidentele ANOFM. In plus, la tara exista multi oameni care traiesc dintr-o „agricultura de subzistenta”.
3. Spui ca: „2 milioane de salariati au sub 1000 de lei, echivalentul a 225 de euro. O fi bine, o fi rau? Cu 225 de euro intr-un judet mai sarac (Tulcea, Vaslui) esti mult peste medie de fapt”.
Iti doresc si tie sa traiesti in Tulcea sau in Vaslui cu 1000 de lei pe luna, sa vedem ce parere vei avea: „O fi bine, o fi rau?” Iti vor ramane oare „bani de vacanta”?
4. Sunt de vina si „elitele” si elitele pentru situatia Romaniei de astazi. Primele pentru ca „au actionat”, cele din urma pentru ca „NU au actionat”.
5. Ciudat „socialism” avem in Romania! Este evidet ca pana acum nu „s-a mers cu ipocrizii socialiste”, dovada fiind faptul ca Romania are un coeficient de inegalitate sociala cu 40% mai mare decat media europeana, fiind pe ultimul loc din UE. Rezulta ca afirmatia: „mergem IN CONTINUARE cu ipocrizii socialiste” este manipulatorie. Abordarea de pana acum („avantajului competitiv” al muncii „sclavilor moderni”) s-a dovedit falimentara, este timpul ca dupa 25 de ani sa o schimbam.
6. Nu stiu cum sa interpretez afirmatia ta: „Stau milioane gura casca frecand menta – 4 milioane salariati, 1.5 mil la negru, 1 mil «pe cont propriu».. restul in afara de copii nu fac NIMIC!!! si asteapta sa se sacrifice «elitele» pentru ei”. Cinism sau incercare de manipulare? Sau amandoua? Oare de ce „s-ar obosi sa se dea jos din pat dimineata milioanele care freaca menta” pentru un salariu care nu asigura nici macar depasirea pragului de saracie, atunci cand tu, „pentru salariul de parlamentar roman nici nu te-ai obosi sa te dai jos din pat dimineata”? De asemenea, la inceputul comentariului te intrebai (ironic): „distanta intre prima si ultima quintila se calculeaza pentru toata populatia, nu doar pentru salariati. O fi relevant? :-) Acum te intreb si eu: daca avem „milioanele care freaca menta”, mai ramane relevanta intrebarea ta?
7. La sfinal spui ca: „Dar revenind la salariul minim, cred ca este important sa intelegem si sa acceptam ca salariul este un pret ca orice alt pret si traim intr-o economie ‘de piata libera’ care regleaza aceste preturi printr-un echilibru cerere/oferta. Va place sau nu, pretul pentru un roman cu 4 clase (sau diploma de 12, dar analfabet functional) este uneori de 20-30.. 100 de ori mai mic decat pentru alt roman cu 17 clase si niste ani de experienta de munca”.
In primul rand, este normal sa existe diferente salariale intre „un roman cu 4 clase” si „un alt roman cu 17” clase, insa cu conditia ca si „romanul cu 4 clase” sa aiba un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania (daca ne referim la salariul minim pe economie, categorie in care intra aproape o treime dintre salariatii romani). Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa renunte la afaceri (sau sa dea faliment) deoarece „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania.
In al doilea rand, Romania are deja cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din UE, asa ca tendinta trebuie sa fie de reducere a acestuia, nu de crestere.
Sunt multe puncte la care probabil putem dezbate detaliat, dar nu aici. O sa ma opresc doar la ultimul paragraf – pragul de saracie. 2 observatii:
1. stau degeaba pentru ca muncesc altii pentru ei.. altfel nu si-ar permite sa stea degeaba! ar muri de foame…
2. ideea ca a munci inseamna automat un salt peste ‘pragul de saracie’, oricare ar fi acela, mi se pare extrem de naiva. exista societati izolate din ziua de azi, unde munca nu este reglementata si salariile nu pot fi ‘minime’ si ‘maxime’ pentru ca totul e la comun – triburile din Amazon de exemplu. asocierea asta – muncesc, merit un trai decent! (eventual si o pensie „decenta”) – este naucitoare. sa aplicam logica si in alte domenii… alerg, deci am termina cursa.. mananc, deci sunt satul.. invat, deci merit sa iau nota 10…
Este clar ca avem un segmet de populatie ‘defavorizat’, dar voi vreti sa luati o pensula si sa schimbati imaginea, fara sa va uitati la cauze. Daca ii dam persoanei un salariu minim peste nivelul de productivitate, rezultatul este ca acea persoana traieste mai bine din munca altora. Daca ramane fara loc de munca peste 1 an va avea fix aceeasi problema. Daca trage 10 plozi, ii va invata exact ceea ce a inteles si el din viata – cum sa traiasca pe spinarea altora.
@pehash
Argumentatia ta devine hilara. Credeam ca vorbim despre standardele unei tari europeene din secolul XXI, nu de standardele triburilor din Amazon.
Spui ca: „Daca ii dam persoanei un salariu minim peste nivelul de productivitate, rezultatul este ca acea persoana traieste mai bine din munca altora”. Nu ai inteles nimic din argumentatia mea. Daca un salariu minim de 300 de euro pe luna depaseste nivelul de productivitate al unui angajat intr-o anumita firma, atunci problema este la firma si nu la angajat (acelasi angajat ar obtine in Germania – pentru o munca similara – mult mai mult de 300 de euro pe luna, si firma ar mai face si profit). In acest caz, este mai bine ca acea firma sa dea faliment, deoarece nu face altceva decat creeaza iluzia unei economii functionale, cand de fapt „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania.
Stimate cetatean, atat dvs. cat si autoarea articolului, evident sunteti o persoana de stanga, ceea ce este perfect onorabil. Insa inainte de a sustinecu atata ardoare beneficiile stangii pentru Romania actuala ar trebui sa raspundeti sincer (fara tabele oficiale din care reiese, asa cum spunea si cineva anterior, gluma buna ca somajul este 5, 6. 7% sau cate or fi intr-o economie in care gradul de ocupare este spre 25%) macar urmatoarelor intrebari:
– o tara slab dezvoltata economic trebuie sa aiba atentia, discursul politic si actiunea guvernamentala preponderent pe clasa activa privata (atat angajatori cat si angajati) producatoare de venit sau aproape exclusiv (asa cum este acum) pe pensionari si bugetari?
– salariul minim si conditii foarte restrictive de concediere sunt un stimul sau o piedica in calea unor noi locuri de munca? Adica intelegeti ca aparitia unor noi locuri de munca n-are nici in clin, nici in maneca cu mentinerea sau disparitia altora si conditia necesara si suficienta pentru scaderea somajului este ca numarul locurilor de munca nou aparute sa fie mai mare decat a celor disparute si nicidecum cu mentinerea cu orice pret a celor existente
– dintre cei trei clasici factori de productie (pamntul, munca si capitalul) – care vor ramane aceeasi pe veci, oricate doctorate si Nobeluri s-or obtine in economie pe alte teme, cu care credeti ca sta mai prost Romania si caruia, ar fi la mintea cocosului, ar trebui sa-i acorde mai multa atentie (evident nu toata, ca incepem sa stam din ce in ce mai prost si cu calitatea pregatirii purtatorilor factorului munca)?
@Adi
1. Ma intrebi: „O tara slab dezvoltata economic trebuie sa aiba atentia, discursul politic si actiunea guvernamentala preponderent pe clasa activa privata (atat angajatori cat si angajati) producatoare de venit sau aproape exclusiv (asa cum este acum) pe pensionari si bugetari?”
Raspunsul scurt: pe toate categoriile. Aceata intrebare are, insa, doua aspecte. Primul aspect: problema bugetarilor nu invalideaza argumentele pe care le-am expus mai sus, ci le sustine: numarul bugetarilor este mare din cauza politicienilor corupti. Grila de salarizare a „bugetarilor” este distorsionata (de exemplu, medicii au salarii „de mizerie”, exista „salarii nesimtite”, etc.) tot datorita politicienilor corupti.
Al doilea aspect: pensionarii au dreptul la un trai decent, dupa o viata de munca. Daca ne referim la „pensia minima garantata”:
„Cheltuielile Romaniei cu protectia sociala sunt printre cele mai mici din UE, calculate ca pondere in Produsul Intern Brut (PIB), potrivit unui raport al Eurostat. Cele mai mari cheltuieli sociale le au Franta, Danemarca si Suedia. Romania se afla la coada acestui clasament, fiind depasita doar de Letonia.”
http://tinyurl.com/ol4jpzn
2. Mai intrebi: „Salariul minim si conditii foarte restrictive de concediere sunt un stimul sau o piedica in calea unor noi locuri de munca?”
Un salariat TREBUIE sa aibe un salariu care sa il plaseze DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania (daca ne referim la salariul minim pe economie, categorie in care intra aproape o treime dintre salariatii romani). Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa renunte la afaceri (sau sa dea faliment) deoarece „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania. Degeaba scade somajul daca creste numarul celor care traiesc sub pragul de saracie. Romania are deja cel mai mare coeficient de inegalitate sociala din UE, asa ca tendinta trebuie sa fie de reducere a acestuia, nu de crestere.
3. In final ma intrebi: „Dintre cei trei clasici factori de productie (pamntul, munca si capitalul), cu care credeti ca sta mai prost Romania si caruia ar trebui sa-i acorde mai multa atentie?”
Degeaba ai pamant (ai fost candva „granarul Europei”), degeaba „Romanii lucreaza cel mai mult pe saptamana in UE si sunt printre ultimii la zile libere si concediu”
http://tinyurl.com/ovbqjqt
si degeaba ai capital daca il faci cadou (vezi cazul Petrom in comentariul de mai sus, vezi seria de emisiuni „Romania Furata” de pe DIGI24). Cel mai important lucru este „capitalul uman”, atat elitele cat si salariatii „de rand”. Daca „mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna” si „o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”
http://tinyurl.com/krcxpg2
atunci inseamna ca iti bati joc de cel mai important „factor de productie”, iar rezultatele se vad (dupa 25 de ani de „economie de piata”).
Presupunand (prin absurd, cum altfel?) ca maine s-ar elimina complet reglementarea referitoare la salariul minim, care ar fi consecintele imediate?
1. Ce procent din salariatii de azi vor fi pusi sa semneze un nou contract cu salariu mai mic?
2. Cate oferte noi de locuri de munca ar putea sa apara cu salarii sub nivelul impus pana acum?
3. Cate persoane lucrau ‘la negru’ vor insista sa intre in legalitate, macar partial – pe o suma mai mica?
Consecintele pe termen lung – sa admitem ca Patronul cel Rau o sa scada unele salarii, 10 din 100, 10 raman la fel si la alti 30 le dadea oricum minimul legal + alte beneficii mai greu de impozitat, unele „in plic”. Apoi profita de ocazie si mai angajeaza inca 10 pe pozitii pe care nu-si permitea anterior cheltuiala. Cifra de afaceri (departamentul de vanzari e sublim.. merge ca uns) va creste. PIBul creste. Bunastarea natiunii creste. Dorel nu mai e asistat social, e angajat. Copiii lui Dorel au o sansa in plus sa prinda majoratul cand suntem deja in zona Euro. Salariul mediu, care a scazut initial, creste. Venitul mediu creste. Bugetul de stat creste si cheltuielile cu asistenta sociala au scazut. Ramane de vazut daca aceasta crestere se va duce in alte cheltuieli sau in investitii.. Un scenariu de groaza pentru „socialistii” cu milionari in fruntea partidului..
Exista, desigur, argumentul fatal – „Dar daca Patronul cel Rau o sa scada toate salariile!?”
Este posibil asa ceva? Cu siguranta ca este. E afacerea lui, investitia lui, riscul lui.. E dreptul lui.. Te obliga cineva sa lucrezi pentru el? Nu. Daca el este atat de Rau, poti oricand sa iti iei colegii salariati si sa faceti o noua firma!!!! Concurenta e incurajata in economia de piata. Culmea, daca in loc de salariu minim, toata lumea ar cere conditii mai bune pentru IMMuri si intreprinzatori in general, concurenta ar elimina automat Patronul cel Rau….
Si pentru ca, evident, nu putem fi de acord cu eliminarea salariului minim pe economie va propun acelasi exercitiu de imaginatie cu o mica diferenta – in loc sa-l eliminam, hai sa modificam sistemul de impozitare – deducerea sa fie 100% pentru salariul minim. Asta inseamna ca Patronul cel Rau isi permite sa-ti dea acelasi salariu, dar cheltuiala sa va fi cu ~30% mai mica! (nu includem impozitul global pe venit, doar taxele, deci 710 ron in loc de 1044). La fel ca in paragraful anterior, „cel Rau” poate baga diferenta in buzunar.. Diferenta majora insa este ca va creste concurenta.. si va falimenta daca nu ofera salarii competitive.
@pehash
Intr-adevar, nimeni nu te obliga sa lucrezi pentru „Patronul cel Rau”, dar nici „mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal si care au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna” nu sunt obligate sa il tolereze pe „Patronul cel Rau”, daca acesta nu poate oferi salarii care sa le asigure un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE. Intr-o democratie, s-ar putea ca „Patronul cel Rau” sa piarda lupta cu „plebea” si sa accepte un salariu minim decent.
Exista doua variante: ori „Patronul cel Rau” intelege situatia disperata a angajatilor si accepta acest salariu minim, ori va face lobby pe langa niste politicieni inconstienti, pana cand tensiunile sociale vor exploda, cu efecte imprevizibile pentru toata lumea (si astfel angajatii vor scapa de „Patronul cel Rau” prin metode violente). Desigur, un astfel de scenariu nu este de dorit, insa tare mi-e teama ca acesta a fost scenariul care a dus la aparitia comunismului, in prima jumatate a secolului XX. Se pare ca „Patronii cei Rai” nu invata nimic din istorie.
Din tabelul pe care l-ati atasat observ ca RO are un indice de 6,6, si tari in care romanii eu emigrat cu sutele de mii au un indice de inegalitate nu prea departat ca valoare de cel al Romaniei : Spania are 6,3 ,iar italia un 5,7. Diferenta nu este impresionanta : RO/E 66 /63 , RO/I 66/57.
Ca sa concluzionez ideea : tari „admirate” de romani nu stau exceptional la acest indice .
Mult mai important as considera un indice care sa reflecte urmatoarele :accesul la educatie,accesul la ingrijire medicala samd.
Adica are in vederea egalitatea de sanse si nu egalitatea intre veniturilor tuturor cetateni.lor
In orice caz pentru fanii societatilor egalitariste recomand o emigrare in URSS.Ca RSR nu l-as mai dori.
Vis-avis de remarca stupida
„Categoriile privilegiate au format un fel de stat-in-stat si s-au izolat de restul societatii, pe spatele careia au prosperat (o pozitie imorala, lipsita de patriotism, in cel mai bun caz).”
1. elitele nu semnifica categoria celor cu venituri.Nu de alta dar Voiculescu ,Becali si altii asemena ar fi niste super-elite;
2.daca la elite includeti salariatii care sint bine platiti (adaug exemplul celor din IT) exagerati.Acolo lucreza concetateni care au a anumita pregatire tehnica .Nu le-a bagat nimeni nimic in traista.Au invata,au muncit si si-au castigat banii.Nu vad de ce ar trebui sa fie indatorati altor categorii sociale sau profesionale .Toate lumea are taxe de platit,prin asta se sustine bugetul de stat.
3. sa stiti ca nu asa -zisle „elite” s-au impotrivit reformarii statului.De fiecare data cei care au avut la cea mai mare rezistenat la reforma(schimbare) sint cei care nu au avut acces la o educatie mai buna,care nu au acces la informatie si care nu cred ca au vreo sansa intr-o competitie deschisa.Si acestia au votat majoritar ca atare: de fiecare un partid reformist cum ar P$D sau Pc sau PPDD sau alte bazaconii.
As zice ca de vina sint cei care pun ,fara sa vrea sau fara sa stie, frana in calea progresului. O tara saraca nu are de unde sa sustina eforturile financiare necesare unei egalizari ale sanselor.
Iar a pune sarcina asta in seama patronatului nu cred ca este cea mai buna idee: s-ar putea ca unii sa se sufoce sau sa prefere munca la gri.
In fapt una dintre solutii ar fi tocamai incurajarea crearii locurilor de munca.Din pacte guvernul si-a batut joc de buget si de investitii.Locurile de munca pentru cei mai putin calificati nu au fost create.
50 de lei in plus la salariu ii vor ajuta sa-si cumpere cateva paini in nplus pe luna ,dar nu va umbla la cauza problemei.
Si sa nu uit : cuvantul Justitie va spune ceva? s-a furat enorma si se fura enorm.toti acesti bani ar fi putut fi investiti in educatie sau sanatate.Astfel s-ar fi putut reduce decalajul intre sansele de propasire dintre cei mai avuti si cei mai saraci.
Din pacte exact cei mai saraci nu prea inteleg roulul justitiei si al stimulari competitiei cinstite in toate domeniile din societate.Doara asa cei mai bine pregatiti profesional vor trage inainte tara si pentru cei care nu au avut sansa asta.
din pacte nici multi dintre cei mai informati nu inteleg asta…. dovada comentariul de mai sus
@gobru
1. Ironia gratuita nu reprezinta un argument. Eu nu sunt un „fan al societatilor egalitariste” insa nici „fan” al doctrinei libertariene (in economie).
2. Nici manipularea nu tine loc de argument. Atunci cand vorbeam despre „categoriile privilegiate”, pasajul complet suna astfel:
Datorita faptului ca diferite categiorii socio-profesionale influente „s-au descurcat” (vezi salariile si pensiile „speciale” si „nesimtite”, vezi legile, contractele si privatizarile „cu dedicatie”, vezi coruptia generalizata, licitatiile trucate, vezi „jurnalistii” mituiti de catre patroni, vezi cadrele universitare din „fabricile de diplome”, etc.”), a disparut presiunea pentru asanarea economica a Romaniei din partea „elitelor”. Categoriile privilegiate au format un fel de stat-in-stat si s-au izolat de restul societatii, pe spatele careia au prosperat (o pozitie imorala, lipsita de patriotism, in cel mai bun caz).
Dupa cum observi, cuvantul „elite” apare intre ghilimele si sensul acestuia este exemplificat prin enumerarea unor categorii (vezi prima paranteza).
3. Tocmai ca asa-zisele „elite” (intre ghilimele) s-au opus reformarii statului. Tot aceste „elite” i-au manipulat pe „cei care nu au avut acces la o educatie mai buna”, asa ca nu putem sa dam vina pe acestia din urma. Intrebarea pertinenta este: Unde au fost elitele (fara ghilimele) in tot acest timp? Pasivitatea lor ii face mai vinovati decat pe cetatenii „care nu au avut acces la o educatie mai buna”.
4. Spui ca: „O tara saraca nu are de unde sa sustina eforturile financiare necesare unei egalizari ale sanselor”. FALS! Fara o „egalitate a sanselor” NU putem sa vorbim despre Democratie! Ceea ce nu poate „sa sustina o tara saraca” este un standard ridicat de viata pentru majoritatea cetatenilor. Totusi, asigurarea unui trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE pentru majoritatea cetatenilor este obligatorie chiar si pentru o tara saraca din Europa secolului XXI.
5. Mai spui ca: „50 de lei in plus la salariu ii vor ajuta sa-si cumpere cateva paini in nplus pe luna, dar nu va umbla la cauza problemei”. Aceasta marire a salariului minim nu este o solutie la problemele economice ale Romaniei, ci un pas mic (insuficient, insa necesar) spre dezideratul asigurarii unui trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE pentru majoritatea cetatenilor.
6. DA, „cuvantul Justitie imi spune ceva”! Daca citeai atent comentariul meu, nu mai puneai aceasta intrebare.
P.S. In primul tur al alegerilor prezidentiale am votat cu Monica Macovei, tocmai pentru ca eu consider ca problema cea mai mare a Romaniei este coruptia generalizata. Lupta impotriva coruptiei nu implica pauperizarea unui procent mare de salariati de catre „sectorul privat” neperformant sau dispretuitor (nu ma refer la tot sectorul privat).
P.P.S. Dupa Revolutie, eu nu am votat nici o data cu PSD (FSN, PDSR), deoarece (in special) in acest partid s-au adunat fostii nomenclaturisi comunisti. Totusi, nu putem sa facem abstractie de realitatile din Romania dupa 25 de ani de „economie de piata” in care au fost la guvernare TOATE partidele politice importante. Dupa cum am spus mai sus, „sectorul privat” trebuie sa dea salarii care sa le asigure angajatilor un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania (daca ne referim la salariul minim pe economie, categorie in care intra aproape o treime dintre salariatii romani). Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa renunte la afaceri (sau sa dea faliment) deoarece „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania.
As vrea sa rezum intr-o fraza esenta comentariului meu de mai sus. Nu stiu daca va trece de „moderare”, deoarece are o doza de vulgaritate (pentru care imi cer scuze), insa astfel este in ton cu realitatea (urata) din Romania. Deci:
Pe „elitele” romanesti le doare in cur de „plebe”. Este nevoie de „medicamente” care sa trateze cauzele „durerii”, nu de „analgezice”.
Dom’le, cine sunt elitele astea? Puteti sa le definiti mai clar un pic va rog ?
Asa o fi. De ce ar fi alfel? „Plebea” ta are multe dureri in locuri ascunse cand vine vorba de „elite”?
Numai un cinic putea sa dea o replica la acest comentariu, care descrie o realitate dureroasa a Romaniei de azi. Pentru a inlatura posibila confuzie creata de replica ta, iti voi da si eu o replica:
„Elitele” la care ma refeream eu au prosperat „calarind plebea”, asa ca „durerea de spate a plebei” este de inteles si de compatimit, spre deosebire de „durerea elitelor”, care este de fapt „durera feselor calaretului” (fara … suflet).
Raspunsurile tale sunt din categoria ‘axiome din popor’?
Spui mai sus ca Dorel ar fi foarte productiv la o firma din Germania.. Cum ai ajuns la concluzia asta?
Si teoria cu „calaritul plebei”? Tu crezi ca oricare doi romani luati la intamplare, pornind de la conditii financiare identice, vor ajunge la acelasi nivel, cultural, social, profesional?..
@pehash
Raspunsurile mele sunt din categoria celor de bun simt, spre deosebire de ale tale, care sunt din categoria extremista a „axiomelor” libertariene.
Cea mai buna dovada ca „Dorel este mai productiv in Germania” o reprezinta cei peste 3.000.000 de „Dorel” plecati la munca in occident, pentru niste salarii mult mai mari decat in Romania. Este ciudat faptul ca trecerea granitei Romaniei are asa efecte magice asupra productivitatii lui „Dorel”. :-)
Vad ca nu poti sa renunti la manipulari! Eu nu am spus (sugerat) in nici un comentariu ca „pornind de la conditii financiare identice, doi romani vor ajunge la acelasi nivel, cultural, social, profesional”, eu am spus ca in Romania europeana a secolului XXI, salariul minim trebuie sa asigure un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE.
Ma numar si eu din cand in cand printre cele 3 milioane si te asigur ca ai inteles gresit. Exista intr-adevar romani care lucreaza in afara granitelor, dar nu pleaca pentru ca nu le convine salariul minim de aici si vor minimul de la altii ci pentru ca sunt capabili sa lucreze mai mult sau in domenii nedezvoltate in Romania.
Doreii tai se duc la cules de capsuni in sud sau ceapa in Germania, dorm in rulote si se intorc la fel de saraci cum au plecat. Pentru ca atat ii duce capul.. Salariul mai mare din vest nu are nici o legatura cu salariul din Ro. E cu totul alta discutie aici si cred ca nu are rost sa insist daca pana acum nu ai inteles.
Revenind la ‘pragul de saracie’, insisti cu aceeasi eroare. Confunzi venitul cu salariul. Venitul si implicit standardul de viata poate veni din multe surse, incusiv ajutor social, deduceri de taxe, cantine sociale etc. Salariul e recompensa pentru munca. Ti-l dau pentru cat si cum muncesti. Meriti mai mult? Du-te la concurenta si vei primi mai mult iar eu voi pierde… se regleaza automat. Daca tu vrei venituri ‘decente’ pentru un trai ‘decent’, strange societatea si intreaba-i pe toti daca sunt de acord sa cotizeze pentru tine, nu doar pe cei 5, 10, 1000 de angajati din firma. Daca vrei un salariu mai mare, asigura-te ca stii sa faci ceva, ca o faci bine si ca cineva are nevoie de serviciile tale..
@pehash
1. Spui ca: „Exista intr-adevar romani care lucreaza in afara granitelor, dar nu pleaca pentru ca nu le convine salariul minim de aici si vor minimul de la altii ci pentru ca sunt capabili sa lucreze mai mult sau in domenii nedezvoltate in Romania”.
Sa vedem care este de fapt realitatea:
„Romanii aleg sa mearga la munca in strainatate din cauza salariilor mici, nu a somajului, comenteaza postul britanic Sky News in primul dintr-o serie de materiale difuzate in contextul eliminarii restrictiilor impuse romanilor si bulgarilor pe piata muncii”.
„Cand ne-am deplasat la Bucuresti, am gandit ca problema ar fi somajul, ca principala atractie o reprezinta perspectiva diversificarii oportunitatilor profesionale sau accesul la sistemul britanic de indemnizatii sociale. Dar exodul nu este generat de lipsa locurilor de munca in Romania – rata somajului este mai mica decat in Marea Britanie. Problema este nivelul salariilor, care sunt de cel putin patru ori mai mici decat pentru locurile de munca echivalente din Marea Britanie”, explica Sky News”.
http://tinyurl.com/o3ahd3w
Vorbesti despre cazul tau. Cazurile individuale nu sunt relevante intr-o analiza statistica. Si eu cunosc mai multi oameni care au plecat la munca in occident pentru salariile mult mai mari de acolo (pentru a putea sa-si cumpere o locuinta, de exemplu).
2. „Dorelii” nostrii (ai Romaniei, nu ai mei) nu ar merge „la cules de capsuni in sud sau ceapa in Germania”, nu ar „dormi in rulote”, daca s-ar intoarce „la fel de saraci cum au plecat”. Or fi „Dorelii” nostrii saraci, dar nu sunt asa de prosti cum ii consideri tu (cu dispret si cinism).
3. Spui ca: „Revenind la ‘pragul de saracie’, insisti cu aceeasi eroare. Confunzi venitul cu salariul. Venitul si implicit standardul de viata poate veni din multe surse, incusiv ajutor social, deduceri de taxe, cantine sociale etc.”
Chiar si „Dorel” ar rade de aceste afirmatii! :-) Cei care traiesc din ajutoare sociale si mananca la cantine sociale sunt chiar mai saraci decat cei care traiesc din salariul minim fara sa ceara nimanui nimic, acceptandu-si cu demnitate soarta. In ceea ce priveste „deducerile de taxe” (daca ele exista), acestea sunt o „frectie la un picior de lemn” pentru cei „mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”.
4. Mai spui ca: „Du-te la concurenta si vei primi mai mult iar eu voi pierde”. Concurenta este la fel de „breaza” ca si tine, din moment ce in Romania avem „mai mult de jumatate dintre romanii care lucreaza legal au venituri nete din contractele munca de cel mult 1.000 lei pe luna … o treime dintre salariati obtine cel mult 850 lei net”. Se pare ca in Romania firmele se intrec inte ele intr-o „competitie” intitulata: „Cine da salarii mai mici”!
Daca dupa 25 de ani de „economie de piata” avem aceasta realitate, problema nu este una „de concurenta” (cinstita) ci una de politici economice si de coruptie (care transforma „concurenta” intr-o gluma sinistra). Decizia guvernantilor prin care s-a „practicat o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia” a fost una eronata. A fost o decizie prin care „marii” nostrii „oameni de afaceri” au ales calea efortului minim (pe „spinarea” angajatilor). Dupa 25 de ani de „economie de piata” falimentara, a venit momentul schimbarii, chiar si pentru „politicieni” si pentru „oameni de afaceri”.
Omule, categoriile privilegiate sunt comunistii care au furat si parazita statul comunist nereformat. Ce se intampla in Romania e cadavrul comunismului pe care il consuma politicienii necrofagi. Partra sanatoasa din Romania e sectorul privat care nu are legatura cu statul. Acolo oamenii sunt pe banii lor, nu pe ai altora, si ei tin statul confiscator in viata. Deci nu ne da date despre inegalitate, ca asta e metamorfoza vechii nomenclaturi, nu are legatura cu capitalismul, individualismul si meritocratia. Asta e o insula in oceanul coruptiei statului.
@Kalr Sparks
Dupa Revolutie, eu nu am votat nici o data cu PSD (FSN, PDSR) din motivele descrise de tine. Totusi, nu putem sa facem abstractie de realitatile din Romania dupa 25 de ani de „economie de piata” in care au fost la guvernare TOATE partidele politice importante. Dupa cum am spus mai sus, „sectorul privat” trebuie sa dea salarii care sa le asigure angajatilor un trai DEASUPRA PRAGULUI DE SARACIE, ceea ce nu este cazul in Romania (daca ne referim la salariul minim pe economie, categorie in care intra aproape o treime dintre salariatii romani). Un angajator care nu poate sa asigure acest venit minimal (al pragului de saracie) trebuie sa renunte la afaceri (sau sa dea faliment) deoarece „ajuta” la perpetuarea saraciei in Romania.
P.S. In primul tur al alegerilor prezidentiale am votat cu Monica Macovei, tocmai pentru ca eu consider ca problema cea mai mare a Romaniei este coruptia generalizata. Lupta impotriva coruptiei nu implica pauperizarea unui procent mare de salariati de catre „sectorul privat” neperformant sau dispretuitor (nu ma refer la tot sectorul privat).
@ Cetatean – nu prea înțelegeți cum se manifestă în practică productivitatea. Dacă aș încerca să vând în România aceleași produse pe care le vând în UK, n-aș obține nici jumătate din prețul la care le vând aici. Adică firma are o productivitate mai mult decât dublă pentru simplul fapt că funcționează și vinde într-o țară unde sunt mai mulți clienți și mai mulți bani.
Separat de asta, dacă aș vinde respectivele produse ca firmă românească, probabil că ar dispărea și clienții din Grecia și Slovenia, nu doar cei din Germania și Italia. Adică productivitatea scăzută din România are cauze mult mai complexe. Sau așa cum obișnuiesc eu să spun, în România se muncește mult, prost și pe degeaba. Iar asta nu are cum să ajute productivitatea muncii să crească.
@Harald
Cred ca tu ai o problema sa intelegi ca unul dintre principalele motive pentru care in UK „sunt mai multi bani”, ceea ce face ca „firma sa aiba o productivitate mai mult decat dubla” este chiar perpetuarea politicii „avantajului competitiv” al muncii „sclavilor moderni”. Intr-adevar, nu poti sa cresti preturile intr-o tara cu o putere de cumparare foarte scazuta. Dupa 25 de ani de „economie de piata”, este evident ca s-a gresit „practicand o politica a salariilor mici, transformand costul scazut al fortei de munca intr-un amagitor avantaj competitiv, care a saracit populatia”. Angajatul care castiga salariul minim nu are nici o vina pentru aceasta situatie, asa ca nu el este cel care trebuie penalizat si de acum inainte.
Eu am încercat să mă adresez civilizat, dar în loc de argumente tu ai trecut la critici adresate persoanei. Din partea mea poți să mai postezi clasamentele alea de 50 de ori, dacă ești așa prieten cu statistica. Dar ea nu te va ajuta să înțelegi realități economice, degeaba reproduci procentele alea la nesfârșit.
@Harald
Asta este culmea! „Hotul striga hotii”! Tu ti-ai inceput comentariul cu afirmatia: „@ Cetatean – nu prea intelegeti cum se manifesta in practica productivitatea”, la care eu am replicat: „Cred ca tu ai o problema sa intelegi …”. Ti-am raspuns cu aceeasi critica pe care tu mi-ai adus-o initial: „nu intelegi”. Se pare insa ca aceste critica este „civilizata” dace este facuta de cineva „de dreapta”, si este „necivilizata” daca este facuta de cineva „de (centru) stanga”. :-)
Am o rugaminte, renunta sa mai critici METODELE („degeaba reproduci procentele alea la nesfarsit”) prin care pun fata in fata „teoria” cu realitatea, si concentreaza-te pe analiza statisticilor prezentate (adica pe CONTINUT), daca vrei sa fii credibil. Problema „dusmanilor statisticii” este ca statisticile oglindesc realitatea, asa ca este imposibil sa le combati cu lozinci si cu „teorii – fatada”, folosite folosite pentru a disimula tot felul de interese egoiste.
Mie mi se pare trucat exemplul dumneavoastră. Dacă tot stați să vă gândiți ce e de ales, deja s-ar putea să ajungeți și la concluzia surprinzătoare că, spre deosebire de salariul minim, de „nezdruncinat”, prețul utilajului ar putea fi negociat, la o adică să-l angajați și pe numitul Dorel, poate și vreun văr, și luați și utilajul. Eventual o parte din sumele necesare sunt suportate de asigurare, că doar problema a apărut din senin, deci e eveniment asigurat. Sunt de acord că un salariu minim ar trebui să presupună un nivel minim de competență sau instruire, cam asta s-ar susține, că, după învățământ obligatoriu, indiferent de specializare, un loc de muncă (dacă există!) furnizează acest minimum. Realitatea sigur că mă contrazice: nu toată lumea a parcurs învățământul obligatoriu.
Îmi cer scuze. Am repetat ce spuneați și dumneavoastră. La data când scriam comentariul de mai sus, al treilea comentariu al dumneavoastră nu apăruse încă.
domnule pehash, aveti perfecta dreptate. Surse rezonabile pe aceasta tema:
https://www.youtube.com/results?search_query=milton+friedman+minimum+wage+
https://www.youtube.com/results?search_query=thomas+sowell+minimum+wage
Intre noi fie vorba, imi este lehamite de toti stangistii care plang pe urmele saracului, dar care nu fac altceva decat sa joace rolul enabler-ului pt mizeria acestuia.
O chestiune de stilistica: observ ca, pentru stangisti, saracul nu este sarac, ci precariat, iar saracia nu este saracie, ci stare de precariat. Ma scuzati, dar este atat de ridicol. Repetam orbeste niste cuvinte imprumutate din textele vreunui teribilist comunist.
Doamna Stoiciu, uitati-va, va rog, in jurul dumneavoastra: suntem in Romania, o tara saraca. Daca imi dati exemplul unei singure tari care s-a dezvoltat prin masuri economice de stanga, va jur ca imi mananc palaria.
Trending: ⌗precariatulestenouasaracie
„Modelul Nordic” (sau „capitalismul Nordic”, sau „social-democratia Nordica”) se refera la modelul socio-economic al tarilor nordice (Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia), care presupune o combinatie a economiei de piata libera cu un stat al bunastarii”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Nordic_model
Sa vedem o comparatie dintre „capitalismul Nordic” si capitalismul din SUA (care este cel mai apropiat de modelul socio-economic dorit de libertarieni).
Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:
Produsul intern brut pe cap de locuitor:
3 – Norvegia – 99.462 Dolari
7 – Danemarca – 56.202 Dolari
8 – Suedia – 55.158 Dolari
11 – SUA – 49.922 Dolari
Speranta de viata:
10 – Suedia – 81,8 Ani
13 – Norvegia – 81,3 Ani
28 – Danemarca – 79,8 Ani
34 – SUA – 78,6 Ani
Protectia dreptului de proprietate:
10 – Norvegia – 6,0 Puncte
14 – Suedia – 5,9 Puncte
24 – Danemarca – 5,4 Puncte
33 – SUA – 5,2 Puncte
– Cooperarea in relatia angajat-angajator:
3 – Danemarca – 5,8 Puncte
4 – Norvegia – 5,8 Puncte
17 – Suedia – 5,7 Puncte
42 – SUA – 4.7 Puncte
– Increderea in profesionalismul managementului:
3 – Norvegia – 6,2 Puncte
4 – Suedia – 6,1 Puncte
6 – Danemarca – 6,0 Puncte
15 – SUA – 5,6 Puncte
Independeta justitiei:
5 – Norvegia – 6,3 Puncte
8 – Danemarca – 6,2 Puncte
9 – Suedia – 6,2 Puncte
32 – SUA – 5,0 Puncte
Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:
2 – Suedia – 5,3 Puncte
8 – Norvegia – 5,0 Puncte
16 – Danemarca – 4,4 Puncte
54 – SUA – 3,3 Puncte
– Disponibilitatea noilor tehnologii:
2 – Suedia – 6,5 Puncte
3 – Norvegia – 6,5 Puncte
6 – SUA – 6,4 Puncte
29 – Danemarca – 5.9 Puncte
– Procentul utilizatorilor de Internet:
2 – Norvegia – 95,0 %
3 – Suedia – 94,0 %
4 – Danemarca – 93,0 %
20 – SUA – 81,0 %
Calitatea sistemului educational:
17- Suedia – 5,0 Puncte
18 – Norvegia – 5,0 Puncte
21 – Danemarca – 4,9 Puncte
25 – SUA – 4,6 Puncte
„Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „World Happiness Report 2013”, publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):
1. Danemarca
2. Norvegia
3. Elvetia
4. Olanda
5. Suedia
…
17. SUA
…
90. Romania
http://tinyurl.com/nhxy9fh
„What the US Can Learn from Denmark About Happiness!” de Jeffrey Sachs:
http://tinyurl.com/orenr7z
P.S. @tudor: Nu este nevoie sa iti „mananci palaria”, doar sa renunti la ideile preconcepute.
@ Cetatean – cred că ideile preconcepute le aveți chiar dvs. În ultimele luni ați postat clasamentele astea de zeci de ori până acum pe Contributors și aveți impresia că România nu e Danemarca din cauza lui Victor Ponta sau din cauza lui Adrian Năstase.
În realitate lucrurile sunt mult mai complicate, România ar putea (re)deveni superioară Greciei (și probabil va deveni, în următorii 30-50 de ani) însă nu se va putea compara cu Danemarca, Norvegia sau Olanda în următorii 100 de ani, indiferent de câte ori o să postați clasamentele alea pe Contributors.
@Harald
Trebuie sa iti repet ceea ce ti-am mai spus candva: statistica nu este un „instrument de unica folosinta”, ea trebuie (poate fi) folosita in fiecare caz in care este utila (ACEEASI statistica, ultima disponibila). De asemenea, un argument care nu a fost invalidat poate sa fie repetat de cate ori este nevoie (de exemplu, atunci cand revin argumentele care l-au provocat).
Se pare ca cel mai mare dusman al tau este statistica. Voi reda aici si pozitia pe care a luat-o alt comentator (Ulysses Errandus) cu acea ocazie, cu privire la aversiunea ta pentru statistica, pozitie pe care o impartasesc si eu, intru totul:
„Fundamentalistii neoliberalismului si mujahedinii pietii libere si globalizraii urasc aceste statistici: pentru ei daca datele infirma o teorie singura concluzie este ca datele sunt incorecte (si daca asta nu se poate demonstra atunci trebuie ascunse)”.
http://tinyurl.com/n9guyk3
Exemplul cu Petrom este hilar. Ati vrut sa faceti o gluma? Ce treaba are slariul nesimtit al angajatilor de la Petrom cu salariul minim?
Angajatii Petrom au cele mai mari salarii din Romania, la mare distanta de angajatii din domeniile unde in mod traditional se considera ca sunt slujbe bine platite. Si au fost asa mereu, indiferent daca Petrom era privatizata sau nu, indiferent de productivitatea muncii angajatilor. La Petrom, dupa ce a explodat pretul petrolului in deceniul trecut, conducerea societatii s-a trezit in situatia de a nu sti ce sa faca cu banii. Pur si simplu au aruncat cu bani in toate directiile, au construit hoteluri care au ramas goale pe marginea tuturor drumurilor, iar salariatii au benficiat din plin de aceasta risipa fara nici o justificare. Daca maine si-ar trimite toti salariatii un an in vacanta in Caraibe si ar angaja altii care sa le faca treaba cu aceleasi salarii, probabil ca abia s-ar observa in profitul companiei. Cand exploatezi o resursa pentru a carei extractie cheltuiesti in medie cativa euro si pe care o vinzi, in functie de fluctuatia pietii, la preturi de la zece pana la de o suta de ori mai mari vei fi garantat pe profit, chiar daca iti platesti portarul si femeia de servici cu salarii de directori de banca.
Daca asa stau lucrurile, de ce a facut statul roman cadou compania Petrom unei companii private austriece? Nu era mai bine sa decapuseze compania si sa foloseasca profitul rezultat pentru constructia de spitale dotate cu aparatura de ultima generatie (de exemplu)? Intrebarea este, evident, retorica!
Vanzarea compania in sine nu e relevanta, are ea niste active a caror valoare este importanta, dar nu esentiala. La privatizare s-au luta in mod firesc in calcul aceste active: sonde, conducte, terenuri, cladiri, benzinarii, rafinarii etc. Profitul Petrom nu vine insa de acolo, ci din licenta de exploatare pe care o detinea compania si pentru care plateste redevente pe care statul le stabileste periodic. La privatizare s-au luat in considerare si profiturile din licenta , dar numai pentru o perioada limitata de timp, in care statul s-a obligat sa nu majoreze redeventele. Fara licenta Petrom intra in faliment instant. Aceasta perioada a expirat, si in mod normal redeventa ar trebui adusa la un nivel normal, luand in calcul costurile de exploatare, retehnologizare, prospectare si lasand companiei o marja de profit rezonabila, in cazul in care se administreaza bine. Diferenta ramasa, tinand cont de variatiile de pret ale petrolului ar trebui sa se converteasca in redeventa. Daca redeventa ramane la acelasi nivel, inseamna cel mai probabil ca diferenta s-a convertit in spaga.
@Ventidius
Daca statul roman nu „privatiza” Petrom, toate profiturile OMV reveneau Romaniei, acestea adaugandu-se la profiturile obtinute de statul roman din redevente (care ar fi devenit profituri „directe”, nu incasate „indirect” din redevente).
Profitul net al Petrom, dupa „privatizare” (si dupa ce a platit redevente si taxe statului roman):
– In anul 2005 profitul Petrom a fost de 391 milioane de euro.
– In anul 2006 profitul Petrom a fost de 648 milioane de euro.
– In anul 2007 profitul Petrom a fost de 533 milioane de euro.
– In anul 2008 profitul Petrom a fost de 278 milioane de euro.
– In anul 2009 profitul Petrom a fost de 326 milioane de euro.
– In anul 2010 profitul Petrom a fost de 515 milioane de euro (1 Euro = 4,25 Lei).
– In anul 2011 profitul Petrom a fost de 874 milioane de euro (1 Euro = 4,3 Lei).
– In anul 2012 profitul Petrom a fost de 892 milioane de euro (1 Euro = 4,37 Lei).
– In anul 2013 profitul Petrom a fost de 1097 milioane de euro (1,097 miliarde euro).
http://www.curs-bnr.ro/istoric-curs-valutar.html
http://tinyurl.com/d2wwt69
http://tinyurl.com/oj57ylp
http://tinyurl.com/kvvfbrv
http://tinyurl.com/k62b8ym
– In anul 2004 statul roman a obtinut la privatizarea Petrom 670 milioane de euro pentru 33% din actiuni. Petrom a realizat ulterior o majorare de capital in valoare de 830 milioane de euro, care i-a permis sa-si majoreze participatia la 51%.
Actionariat Petrom:
OMV Aktiengesellschaft 51,011%
Ministerul Economiei 20,639%
Fondul Proprietatea 18,993%
Persoane fizice si juridice 9,357%
http://www.zf.ro/wikizf/omv-petrom-s-a-8068381
Rezulta ca statul roman a facut cadou 60% din Petrom. Astfel, rezulta ca in perioada 2005-2013 Romania (cetatenii romani) au pierdut deja mai mult de 3,3 miliarde Euro (profitul aferent celor 60% din actiuni). Putem sa scadem cele 670 milioane de euro cat a incasat Romania de la austrieci la „privatizare”, insa aceasta suma a fost incasata o singura data, in timp ce Petrom va mai face profit multi ani de acum inainte.
In 2004 cand inca apartinea statului roman, Petrom avea pierdere. In 2005, dupa privatizare, a inceput sa aiba profit. Statul roman nu a reusit sa aduca pe profit niciuna din companiile pe care le detine: CFR, Tarom, Posta Romana etc. Eu cred ca daca petrom ramanea neprivatizata nu ar fi facut niciun profit pana acum.
Cea mai mare problema a companiilor de stat este ca nu li se aplica principiul responsabilitatii limitate: daca ai pierdere 5 ani in domeniul privat, dai faliment sigur. O companie de stat nu da faliment pentru ca acopera contribuabilii gaurile negre. Deci nu exista niciun stimulent pentru managerul unei companii de stat sa se zbata sa faca profit. Pe cand pentru managerul unei companii private exista pentru ca pe investitori ii paste falimentul. Asta este diferenta fundamentala intre o companie de stat si una privata.
Daca va intereseaza, un studiu foarte interesant despre cat de putin profitabile sunt companiile de stat chinezesti versus companiile private:
https://ideas.repec.org/p/nbr/nberwo/13103.html
Das (Wasted) Kapital: Firm Ownership and Investment Efficiency in China, Dollar, D and SJ Wei(2009).
@Stefani
Intrebare: „Cum ar fi trebuit decapusata compania Petrom?”
Raspuns: Tot asa cum a decapusat-o OMV!
„Statul roman nu a reusit sa aduca pe profit niciuna din companiile pe care le detine: CFR, Tarom, Posta Romana etc.” din cauza coruptiei generalizate. Solutia la „impotenta” statului este lupta impotriva coruptiei, sustinuta de catre societatea civila, si nu „aruncarea cartofului fierbinte din mana”.
Ai cumva si o lista cu ‘profiturile’ Petrom din ’89 pana la privatizare? Ar fi interesant sa vedem si una cu salariile angajatilor si contributiile virate la bugetul de stat in acea perioada… :)
Nu ca as fi de acord cu modul in care a fost privatizata compania si mult mai rau, date de pomana campurile petrolifere, dar e cu totul alta poveste.
Si cum sa decapuseze compania? Cu companii precum CFR, TAROM statul se chinuie de atata timp si nu a reusit sa le aduca pe profit. Cine ne garanteaza ca ar fi reusit cu PETROM?
@Stefani
Intrebare: „Si cum sa decapuseze compania?”
Raspuns: Tot asa cum a decapusat-o OMV!
Adica dand afara peste 9000 de angajati? Pai si pe astia cine-tine in viata, Cetatene, si din banii cui?
Problema nu este a statului.si nici macar a statului roman,in mod psecial.
Problema este a …romanului functionar la stat.E acel roman care cauta sa profite cat mai mult,sa-si atraga foloase necuvenite.Problema este ca s-a furat (si inca se fura) la scara mare (si la scara mica) fara a fi pedepsit.Si asta e o problema culturala,de mentalitate a acestei natii.
De aceea fara justitie functionala si fara un stat de drept nu se va ajunge nicaieri.
Indiferent de forma de proprietate.Chestiunea formei de proprietate a fost o falsa problema (pina la un punct).
Dovada sint nenumaratele companii de stat din Europa care fac profit.si in mod special le intalnesti in sectorul energetic.Si in sectorul transposrturilor ,de asemenea.Cred ca altfel de exmple puttei gasi si sigur pe internet.
Taierea ajutoarelor sociale in 2010? Explozia somajului – ai idee cum a evoluat somajul in Spania sau Grecia? De unde le-ai scos, Victoria Stoiciu?
Dintr-un manual de critica marxista, cel mai probabil.
Dacă România nu ar avea atât de mulți bugetari, salariile nu ar mai fi atât de mici. Puteți să le plângeți de milă cât doriți, dar trei sferturi dintre funcționarii publici nu fac nimic util societății. Iar dacă dau șpagă pentru angajarea la stat (ceea ce a reînceput prin 1994 și continuă și azi) înseamnă că sistemul e profund bolnav.
Bravo,Harald!
Alt punct nevralgic atins,de care se pare ca d-na autoare nu este constienta.
Aparatul functionaresc supra-dimensionat. Ingrasat consistent de dl prim ministru Tariceanu ,in anii de gratie 2007-2008.Si de atunci nu a mai slabit.Dimpotriva.
Asta e o povara imensa pentru buget.Zece oameni plmba 3 hartii cu eficienta minima.Intr-o lume a informaticii la noi esti inca cu o suta de ani in urma.
Da,dar acesti oameni sunt importanti!Sint importanti din 2 in 2 ani,din 4 in 4 ani sau din 5 in 5 ani.La alegeri.Atunci Puterea (oricare ar fi ea) pune in actiune tot felul de modalitati de motivare a acestei mase in favoarea sa.Este o masa de manevra extraordinara : ea depinde de Putere si Puetrea depinde de ea.La fel si pentru diversele categoriide asistati sociali.
Nu se angajeaza cadre medicale,desi este nevoie.In schimb se angajeaza contopisti.
Pentru o econmoie eficienta este nevoie de mai putina birocratie sau mai bine zis de o brirocratie EFICIENTA.Asta presupune organizare,informatizare si cheltuieli mai putine pentru atingerea scopului .
Si atunci poate anumite fonduri s-ar mai indrepat si catre cei care au nevoie si catre INVESTITII.
Atunci s-ar putea crea locuri de munac ,care automat (datorita unor legi necunoscute d-nei autor),ar impinge toate salariile in sus,inclusiv pe cele de valoare mica.Aceste legi necunoscute se numesc „legile ” cererii si ofertei.Ele se palica inclusiv pe piata locurilor de munca.
As dori sa dau exemplu Germania: o tara in care notiunea de salariu minim a fost practic necunoscuta.Intamplator sau nu diferenta intre salarii nu este cea mai mare din Europa.tot mai puntin intamplator nivelul salarial din Germania este peste cel din Franat sau Italia (tari in ace exsita salriul minim pe economie si care erau comparabil economic acum 10-15 ani).Din pacate de la 1 ian 2015 in Germania se va introduce si notiunea de salariu minim pe economie.Se astepat tulburari in piata muncii locale.O invit de d-na autor sa studieze fenomenul si peste cca 2 ani sa ne povesteasca din nou daca in cazul Germaniei a fost unpas inainte sau inapoi introducerea salariului minim.
Daca va uitati pe statisticile INS veti descoperi cu uimire ca salariatii din administratia publica o duc mai bine (in medie) decat cei din sistemul privat. Probabil ca or fi mai productivi..
Exact așa este cam peste tot în lume. Inclusiv in SUA
http://www.bls.gov/ncs/ebs/sp/ebnr0017.pdf
Când statul angajează preponderent persoane cu studii universitare și cu specializări foarte stricte nici nu poate fi altfel. Statul nu angajează săpători, croitorese, măturători stradali sau alte categorii de personal cu studii modeste. Orice stat din această lume se află în aceeași situație. Dar discursurile manipulatoare din ultimii ani au avut o țintă clară: salarii mici pentru specialiștii din sectorul public pentru ca aceștia să plece să spre sectorul privat și să determine moderație salarială și acolo. Confruntați cu ”concurența” noilor sosiți la ușa patronului, angajații cei vechi vechi renunță să mai ceară o mărire de salariu. Iar rezultatele acestei strategii de prostit proș.tii nu s-au lăsat așteptate. dacă în anul 20008 cheltuala cu salariile reprezenta în România peste 40% din PIB, în anul 2013 a coborât la 33% din PIB.
Ce înseamnă Harald bugetari?
Să-i dăm afară pe medici, pe profesori şi pe poliţişti? Ori pe dragii de la DNA?
Au plecat cam 20000 de medici, este bine?
Sau mai bine să le facem salariul 1000Euro minim şi să-i ardem ptr malpraxis?
Cred că vorbiţi de bugetarii din sistemul administraţiei, dacă nu, atunci sunteţi în mare eroare?
@ joenegut – eu aș zice să vedeți ce proporție de bugetari are România în raport cu orice altă țară vest-europeană și după aceea mai vorbim. Știți că în România de eliberarea permiselor de conducere se ocupă tot Poliția, exact ca pe vremea lui Ceaușescu? Pe hârtie e o structură separată, dar în realitate sunt tot polițiștii de la Rutieră. Aceia sunt ”polițiștii” cărora le plângeți de milă? Sau le plângeți de milă celor care eliberează cărți de identitate, tot polițiști și ei? Ies la pensie la 45 de ani și primesc pensii duble față de un om obișnuit care a lucrat 35 de ani, cam la asta se rezumă activitatea lor de ”polițiști”.
Documentați-vă câți bugetari are România și câți angajați are DNA și o să vă convingeți că ar putea rămâne neafectate chiar și 50 de DNA-uri în eventualitatea în care numărul de bugetari s-ar reduce cu 75%.
Unu: In Norvegia, 32% dintre angajati lucreaza in sectorul de stat, urmeaza Suedia (32%), Danemarca (31%), Finlanda (25%). Avand in vedere ca aceste tari sunt printre cele cu cel mai ridicat standard de viata si cea mai scazuta incidenta a coruptiei, cu cel mai mic indice de inegalitate si cu cea mai mare stabilitate sociala, rezulta ca nu exista in mod necesar o corelatie intre numarul de bugetari si starea economica a unei tari.
Doi: bugetarii romani au in general venituri mai mari decat cei din sectorul privat pentru ca au, in general, o pregatire universitare sau in orice caz dispun de o calificare mai ridicata. Statul nu prea angajzeaza necalificati. Pe de alta parte, sectorul privat a creat in Romania o economie (in tandem cu statul,desigur) care a ratat dezvoltarea tehnologica si se bazeaza in continuare mai mult pe forta bruta decat pe hipercalificare. Asa se explica salariile mai mici din sectorul privat.
Capitalistii romani au mizat in principal pe comert si prelucrarea minimala a materiilor prime, mult prea putin pe o industrie producatoare inalt specializata. Acum s-a ajuns in faza in care si sa vrea sa schimbe macazul nu ar mai avea cu cine, pentru ca cei foarte calificati au cam plecat sau pleaca, din cauza veniturile mizerabile din tara, nu avem un sistem de invatamant dual bine pus la punct si eficient, iar capitalistii autohtoni continua sa creada ca poti obtine performanta contra salarii care de abia asigura subzistenta.
Concluzia ar fi ca Romania va continua sa-si bazeze economia pe exploatarea resurselor naturale si pe mana de lucru ieftina. Adica va ramane o tara bananiera.
@ Ioana – cred că amestecați procentele și datele cam la întâmplare. ”Sectorul de stat” din Norvegia și ”bugetarii” din România înseamnă același lucru, în vziunea dvs.?
Exemplu practic: Statoil are 23.000 de angajați și este deținută în proporție de 67% de către statul norvegian, restul fiind acțiuni tranzacționate public. Unde îi încadrați pe acești 23.000?
În baza participației deținute de statul român, unde în încadrați pe angajații de la OMV Petrom?
Nu amestec nimic. Sector de stat = bugetari=functionari, profesori, medici etc. platiti de STAT, nu de companii private.
http://de.statista.com/statistik/daten/studie/37720/umfrage/beschaeftigte-im-oeffentlichen-dienst-in-oecd-laendern/
Oeffentlicher Dienst = sector public pe romaneste.
„Intreaga istorie economica post-decembrista ne ofera exemple in care cresteri substantiale ale salariului minim au fost insotite de scaderi ale somajului, la fel ca si exemple in care salariul minim a crescut foarte putin, dar somajul a explodat. ”
Explicatia este foarte simpla.”Calitatea” de somer e valabila unsprezece luni.Chiar daca eu timp de trei – patru ani nu sunt angajat, nu mai apar in statisticile referitoare la someri.
Angajarile se fac in functie de utlitate/necesitate.Adevaratul beneficiar al cresterii(lor) salariului minim este statul, in particular bugetul asigurarilor sociale.
Articolul contine o suita de afirmatii nefundamentate. Le-as numi argumente sentimentale si nu economice.
Chiar in prima fraza:”Nu e nici o exagerare in a spune ca in recenta criza economica, pretul cel mai mare a fost platit de angajati si de cei precari”. Atata timp cat nu ne spuneti cat din capital s-a pierdut prin falimentele (nu putine) ale firmelor din Romania sau cu cat a scazut remunerarea capitalului in timpul crizei, nu aveti nicio dovada. Ne dati exemplu profitul Petrom: „la final, dupa cinci ani de criza, compania Petrom are […] un profit de cinci ori mai mare”. Bineinteles, din moment ce anul dumneavoastra de referinta este 2009, cel mai dificil an al crizei economice. Daca va uitati la rentabilitatea capitalului (ROE) , aceasta a fost 19% in 2013 fata de 20% in 2006, inainte de criza. Deci actionarii PETROM nu au o rentabilitate mai mare acum decat au avut in trecut (Sursa datelor: http://www.petrom.com/portal/01/petromcom/petromcom/Petrom/Investor_Relations/Investor_Reports_and_Presentations/Annual_Reports).
In al doilea rand, faptul ca remunerarea muncii detine o pondere atat de mica in PIB poate sa fie motivata si de rata de participare pe piata muncii redusa in Romania, cea mai mica din UE (Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Labour_market_participation_statistics). Daca din total populatie activa, procentual sunt mai putini oameni care muncesc in Romania fata de media UE, atunci si remunerarea lor ca pondere in PIB este mai mica.
In al treilea rand, de cand are statul un rol in stabilirea modului in care se impart veniturile private intre salariu si rentabilitatea capitalului? Cine mandateaza statul sa stabileasca salariul minim si la cat il stabileste? Salariul ar trebui sa fie un rezultat al confruntarii cererii cu oferta de munca. Daca cererea de munca creste, cresc si salariile. Daca oferta de munca creste, scad salariile. Nu v-ati gandit ca problema poate se afla in faptul ca cererea de munca este redusa pentru ca statul nu creeaza premisele necesare desfarsurarii activitatii antreprenorilor? Printre premise numarandu-se o fiscalizare mai redusa, o flexibilitate mai mare la intrarea si iesirea de pe piata etc. Poate actionand mai putin paternalistic, lasand antreprenorii sa actioneze mai liber, statul ar face mai mult bine angajatilor.
In al patrulea rand, este adevarat ce afirma semnatarii scrisorii, piata muncii la negru este uriasa. Sunt peste 9 milioane de romani considerati apti de munca; din acestia doar 4.5 milioane sunt angajati cu carte de munca. Unde sunt restul?
In fine, daca salariul minim este atat de important in reducerea „precaritatii” nivelului de trai, cum se face ca acesta nu exista in tari precum Italia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Elvetia?
@Stefani.
Multumesc pentru feed back.
Asa e, anul de referinta pt Petrom e 2009, dar cifrele din 2006 nu infirma afirmatia mea – si anume aceea ca profitul companiilor s-a facut/mentinut pe seama demiterii angajatilor. Rata de profit a Petrom a ramas la fel ca inainte de criza, dar numarul de angajati a scazut. Iar Petrom era doar un exemplu – la nivel national, productivitatea muncii în industrie a crescut cu aproape 50% în termeni nominali pe parcursul celor cinci ani de criză, iar castigul salarial mediu net pe economie a avansat doar cu 20% (tot in termeni nominali), ceea ce inseamna o diminuare în termeni reali.
Sunt absolut de acord in ceea ce priveste rata mica de ocupare care are impact asupra nivelului mic de remuneratie a salariatilor ca pondere in PIB. Asta explica de ce stam mai rau decat alte state din UE. Dar de ce ponderea acestei remuneratii a scazut in anii de criza, e alta chestiune si nu are legatura cu rata mica a ocuparii – ci cu politica practicata de companii in criza, politica care a tins catre mentinerea aproape intacta a nivelului de profit (unoeri chiar cresterea lui) prin trimiterea angajatilor in somaj (de exemplu : http://www.zf.ro/profesii/angajatii-romani-din-multinationale-mai-profitabili-decat-vesticii-7941207).
In al treila rand, statul are o fucntie redistributiva de cand lumea si pamantul, de la formele cele mai primitive de organizare, cand surplusul era colectat si redistribuit, trecand prin epoca medievala, cand existau forme pre-moderne de asistenta sociala (de ex Legea Saracilor din Anglia) si pana in prezent. Doar o gasca de libertarieni isi imagineaza ca functia redistributiva a statului e un moft socialist modern.
Da, sunt de acord ca statul nu creeaza premisele desfasurarii activitatii antreprenorilor – si am spus asta, in alte cuvinte, la finalul articolului. Nu avem institutii solide, avem o fiscalitate aberanta si impredictibila. Dar binomul stat paternalist-versus stat minimal e un fel fals de a pune problema – adevarata alegere e intre un stat functional si un stat captiv, cum e acum la noi.
Referitor la forta de munca activa – avem 4,5 milioane de angajati, avem vreo 2 milioane in agricultura si inca vreo 800.000 de lucratori casnici neremunerati. Toti, adunati, ne dau acea rata a ocuparii de 63% care e mai mica decat media UE, de care vorbeati mai sus. Mai puneti peste si migrantii si vedeti unde sunt restul. Nu stau degeaba – pur si simplu nu exista suficiente locuri de munca. Si aceatsa e esecul economiei de piata romanesti – din 1990 incoace, nu a reusit sa creeze niciodata, nici macar in perioadele bune, mai mult de 3,5 mil locuri de munca (am scazut milionul + de joburi din sectorul public).
Da, unele state nu au salarii minime stabilite prin lege, in schimb stiti care e diferenta fata de Romania? Acolo exista sindicate puternice, salariile se stabilesc prin negocieri colective, iar contractele rezultate dina ceste negocieri sunt similare literii legii. In Romania am anulat negocierile colective la nivel national, pe cele de la nivel sectorial le-am amputat si acum mai vrem sa eliminam si salariul minim. Sunt de acord sa il eliminam (pe cel decis prin HG), dar hai sa redam puterea de negociere sindicatelor.
„Rata de profit a Petrom a ramas la fel ca inainte de criza, dar numarul de angajati a scazut.”
Daca activitatile Petrom nu s-au resimtit in urma licentierilor inseamna ca angajatii disponibilizati erau redundanti, si este normal ca o firma privata sa scape de angajati neproductivi. Asa functioneaza economia, doamna Stoiciu: daca nu aduci profit firmei (nu esti necesar functionarii acesteia) est pus pe liber – doar statul isi permite sa pastreze frectionari inutili, din motive electorale, o firma privata nu face acest lucru!
De curiozitate insa, credeti ca Petrom ar fi trebuit sa mentina pe statele de plata angajat5i inutili, doar din ratiuni sociale?
Ar mai putea insemna si ca productivitatea a crescut pentru ca Petrom si restul companiilor private au reinvestit o parte din profit? Este o tendinta clara, normala si salutara ca activitatile economice care nu necesita imaginatie sa depinda din ce in ce mai putin de forta de munca bruta. Cine nu e de acord e liber sa se intoarca la sistemul economic din epoca de piatra.
Este posibil, dar cred ca in primul rand s-a datorat renuntarii la contractele paguboase… eu nu cunosc in detaliu decat unul, de 42 de milioane de euro, si presupun ca acesta era un „mizilic”!
Va multumesc pentru raspuns, dar dati-mi voie sa nu fiu de acord cu nici unul din raspunsurile dumneavoastra.
1. Petrom trebuie sa isi mentina rentabilitatea capitalului la un nivel comparabil cu cel din sectorul de activitate din care face parte pentru ca altfel investitorii isi iau banii si pleaca in alta parte. In acest caz nu raman fara locuri de munca doar 9300 de angajati ci toti. Imi pare rau, poate sa sune foarte insensibil, dar mandatul unui manager este sa obtina profit pentru cei care au investit capital nu sa mentina locurile de munca intacte. Asa cum a angajat, in timp, 9300 de angatati pentru a creste rentabilitatea capitalului, asa managerul Petrom are tot dreptul sa ii disponibilizeze pentru a mentine rentabilitatea capitalului. Iar cifrele pe care le-am citat eu erau pentru cei mai buni ani ai Petrom 2006 si 2013, intre acest ani au existat si rentabilitati de 5% (in 2009, aceasta cifra era mai mica decat rentabilitatea unui depozit bancar! Cum ar fi fost daca investitorii Petrom inchideau afacerea si puneau banii la banca sa obtina o rentabilitate mai mare?). Deci ne place sau nu, investitorii iau decizii in intersul lor nu al angajatilor si e normal sa fie asa altfel nu s-ar mai apuca de afaceri.
2. Statul nu a avut de cand lumea o functie redistributiva si, poate e o surpriza pentru dumneavoastra, dar nu are nici in Romania o functie redistributiva. Redistribuirea ar insemna sa iei de la cei care castiga mai mult (sau sunt mai bogati) si sa dai la cei care castiga mai putin (sau sunt mai saraci). Asta ar insemna impozite pe venit si/sau avere progresive. Ori la noi impozitul pe venit este fix(flat) iar impozitele pe avere sunt de dimensiuni foarte mici. In Romania se face redistribuire doar de la cei care muncesc la cei care nu muncesc. Nu vad cum poate ajuta salariul minim in acest sens. De ce nu se trece la impozite progresive daca se doreste redistribuire?
3. Am facut o greseala in cifre, imi cer scuze. In jur de 9 milioane de persoane se declara OCUPATE (adica intreprind o activitate productiva). 4.5 milioane angajati cu carte de munca, 2 milioane si ceva de agricultori. Restul? In datele Eurostat se declara angajati (employees) peste 6 milioane de oameni. Sa intelegem ca diferenta intre 6 si 4.5 milioane lucreaza la negru?
4. Chiar si dintre cei care lucreaza cu carte de munca, foarte multi au salarii declarate mai mici decat ceea ce primesc in mana. deci o crestere a salariului minim nu le creste neparat veniturile efective, cel mai probabil vor primi in mana totat atat. Profitul angajatorului va scadea insa. iar statul va incasa mai mult prin taxe si impozite.
5. Ce ma nelamureste pe mine cel mai mult sunt masurile guvernului care se bat cap in cap. Pe de o parte scadem CAS platit de angajator cu 5 pp – motiv: ca sa se reduca munca la negru si sa incurajam antreprenorii sa angajeze. Pe de alta parte ridicam salariul minim. Efect: incurajam munca la negru si descurajam anagajatorii sa mai angajeze. Deci ca dam antreprenorilor cu o mana, luam cu alta. De ce? Ce fel de politica economica este aceasta?
6. Cat despre sindicate, este dreptul dar si responabilitatea angajatilor sa se organizeze in acest sens daca vor. Nu a statului.
Ce legatura au impozitele progresive cu distribuirea? Si daca impozitul are cota unica inseamna ca toata lumea plateste la fel? Am mai auzit aceasta abordare: daca e cota unica toti platim la fel! Nu! Numai cu impozite progresive se face reistribuire?
Rdistribuire se face si in sanatate si la investitii in infrastructura si la invatamant etc. nu doar cand vine vorba de ajutoare sociale.
Imi pare rau, dar cu redistribuirea gresiti enorm: cu taxare in procent fix o persoana cu venituri duble plateste impozite duble fata de alta persoana; asta e deja redistrubuire pentru ca o parte din impozitele de la prima persoana vor fi folosite pentru a doua sau, ambele sume impozitate, pentru terti.
Chiar un procent fix de taxare ii face pe unii mai cetateni decat altii pentru ca suma efectiva platita statului e diferita. Cheltuielile statului sunt o valoare, nu un procent din ceva, iar valoarea impartita la numarul de cetateni spune costul statului per cetatean care, culmea, nu e legat de nici un procent din venit, ci suma fixa. Orice alt sistem de impozitare e deja socialist.
Deci pur si simplu LoL. Pe linga o profunda necunoastere a economiei avem de a face si cu o necunoastere a istoriei.
„In al treila rand, statul are o fucntie redistributiva de cand lumea si pamantul, de la formele cele mai primitive de organizare, cand surplusul era colectat si redistribuit, trecand prin epoca medievala, cand existau forme pre-moderne de asistenta sociala (de ex Legea Saracilor din Anglia) si pana in prezent. ” – daca prin taxarea taranilor si imbogatirea nobililor in evul mediu Dvs intelegeti ca statul are o functie redistributiva, aveti dreptate (de fapt asa si este ca avutia se „redisitribuia”). Dvs incercati sa promovati ideea ca pe parcursul istoriei se luau bunuri de la clasa medie (taranii/iobagii) si dupa aceea bunurile respective se dadeau inapoi clasei medii sau sarace. Idee total gresita si neadevarata. Bunurile „taxate” ramineau la clasa superioara. Asta in primul rand. In al doilea rand, pina in anul 1910 ponderea statului in economie in Europa era de 10% (ca sa vorbim un pic despre socialism in europa). Pentru referinta in ziua de azi, ponderea statului in economie in Romania este de 30%- 33%.
Rolul companiilor este sa aduca profit proprietarilor lor. Rolul lor nu este sa asigure locuri de munca, nu este sa ajute societatea in totalitatea ei. Daca vi se pare ca nu este adevarat, nu e nici o problema, sunteti libera sa va creeati o companie care sa aiba ca scop binele societatii si sa munciti pe gratis. Daca faceti asta, aveti tot respectul meu… Asa ca faptul ca Petrom are profit de 20% este irelevant – cu mentiunea ca ati ales exact o companie care face parte dintr-un oligopol si unde preturile nu au nici o legatura cu piata libera sau economia de piata. De ce nu ati dat ca exemplu si profitul Enel ? Oligopol si acolo. Sau imprimeria nationala (care tipareste bani)? Avem de a face cu un monopol acolo :D – exemplul perfect.
Referitor la subiectul principal – cum ca cresterea salariului mediu este bine pentru economie, nici o problema. Eu zic ca daca aveti dreptate, cu cat mai mult cu atit mai bine. Haide sa crestem salariul minim la 2000 EUR si atunci toata lumea o sa aiba bani si o sa o duca mult mai bine. Ganditi-va la toti amaritii care acum au un sal de 800 RON si vor castiga 9000 RON, nu e asa ca e bine si ca ar trebui sa facem chestia asta ? Eu zic ca asta e solutia la toate problemele noastre.
Concluzie: toate propunerile astea apar cand un habarnist care nu are nici cea mai vaga idee despre economie se opreste o secunda si se gandeste: Mama ce tare ar fi sa am o caruta de bani!!! Si ce facem ca sa am mai multi bani? Pai simplu, cresc salariul minim (mai e si varianta ca taxam mai mult pe idiotii aia care produc si redistribuim venitul) si atunci o sa mai am mai multi bani si o sa duc mai bine.
Singura problema e ca daca toata lumea are mai multi bani acestia nu folosesc la nimic. Un punct de vedere este ca banii au rolul de a exclude anumiti oameni de la resurse. De exemplu daca avem 10 case si 100 de indivizi pretul caselor va creste pina in momentul in care numai primii 10 in ordinea veniturilor isi vor permite sa cumpere case (legea cererii si ofertei). Sau cu alte cuvinte, cresterea venitului minim nu va afecta cu nimic cine va cumpara casele :) si in consecinta cum se distribuie resursele. Acelasi principiu se aplica si asupra salamului.
de ce sunt sindicatele puternice in Suedia, Danemarca, Finlanda zic unii ca…
…the three Nordic countries of Denmark, Sweden and Finland are at the top of the table with around 70% of all employees in unions. In part this is because, as in Belgium – which also has above average levels of union density – unemployment and other social benefits are normally paid out through the union, although recent changes in the Swedish system of unemployment benefit have had a negative impact on union membership…
si ca…
However, if the levels of union membership are very varied, the direction in which they are moving is less so. Only six states – Belgium, Cyprus, Italy, Luxembourg, Malta, and Norway – have seen a gain in union members among the employed in recent years…
Oricum, pe vreme de criza, este greu de trecut marea cu sindicatele – vezi pana si cazul Greciei… Noi, cam pe acolo ne plasam, mintim in datele statistice, facem bugetul in graba, dam pomeni care mai de care, fara sa existe acoperire! ….
Una peste alta de urmarit povestitoare si povestile ei!
Cu multumiri Contributors.ro
@ Victoria Stoiciu – funcția redistributivă de care vorbiți Dvs. nu trebuie neapărat să fie a statului. Nu ar fi treaba statului să se ocupe de ajutoarele de șomaj și nu ar fi treaba statului să se ocupe de pensii. Treaba statului ar fi doar ca organizațiile independente care s-ar ocupa de pensii și șomaj să respecte legislația în vigoare.
Așa pervertește socialismul societatea: ajutoarele nu mai vin din partea celor care produc în exces față de nevoile lor, ci din partea statului. Care taxează cum vrea el și redistribuie cum vrea el. Așa se ajunge la cohortele nesfârșite de bugetari din RO, tocmai pentru că statul are la dispoziție prea mulți bani pentru binele lui. Și tot în felul ăsta dispar și modelele corecte din societate: pentru multe categorii devine de preferat să facă parte dintre asistații statului, decât să urmeze modelul responsabil al întreprinzătorului, pe care statul îl taxează excesiv.
// Stoiciu, totusi nu ati explicat niciodata in baza carui drept se poate face redistribuirea incalcand complet dreptul de proprietate. Veniturile unei persoane sunt proprietatea sa, e un drept fundamental, plata unei contributii la cheltuielile statului e o alta prevedere constitutionala dar intre cele doua nu exista nici o prevedere care sa limiteze dreptul de proprietate pentru a permite confiscarea (ca sa nu spunem furtul) unei parti importante a veniturilor de catre stat in vederea redistribuirii.
Pe principiu redistribuirii putem confisca si redistribui si casa sau masina cuiva doar pentru ca avem de unde. Care e legalitatea, moralitatea si care e limita?
Exact Declarația universală a drepturilor omului care, în art.17, recunoaște ca drept fundamental dreptul la proprietate , recunoaște în art. 22-26 drepturile sociale, inclusiv dreptul la un salariu care să asigure o existență decentă pentru salariat și familia sa
”Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare care să asigure lui precum şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială.”
http://www.hotararicedo.ro/files/files/DECLARATIA%20UNIVERSALA%20A%20DREPTURILOR%20OMULUI.pdf
În afara actelor internaționale și naționale care consfințesc drepturile fundamentale, acestea nu există. Iar dacă vom nesocoti mult timp unele ditnre drepturi, curând și celelalte vor fi făcute praf și pulbere.
Tovarasa casandra, incercati sa va faceti ca ploua intr-un mod jenant: dreptul de proprietate este un drept fundamental si e garantat, drepturile sociale sunt „recunoscute”, cum asigurati in mod logic un drept „recunoscut” prin incalcarea unuia fundamental? De unde rezulta din niste drepturi o obligatie ce incalca alte drepturi?
Nu de alta, dar drepturile sociale sunt ambigue si imposibil de aplicat fara a incalca drepturile fundamentale. Drepturile sociale nu sunt satisfacute cu resurse care cad din cer, ci prin impunerea unor obligatii si incalcarea dreptului de proprietate pentru a obtine acele resurse. Nu este un drept natural, e la fel de artificial precum dreptul de a zbura dand din maini – asta nu il face direct posibil.
@Adrian,
Te rog să dai dovadă de bună creștere. Eu nu sunt ”tovarășă” cu tine. Nici cu alții. Obrăznicia infantilă nu are loc în acest dialog.
Altfel, poate că ar fi bine să recitești textele universal acceptate de statele lumii în privința drepturilor fundamentale.
ARTICOLUL 17
1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât şi în asociere cu alţii.
2. Nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
ARTICOLUL 22
Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personaliţării sale, prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei ţări.
ARTICOLUL 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure lui precum şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul să întemeieze cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Distincția pe care o faci tu nu este recunoscută în Declarația Universală a Drepturilor Omului.
@casandra
„Altfel, poate că ar fi bine să recitești textele universal acceptate de statele lumii în privința drepturilor fundamentale.” – astea ce mai sunt? Declaratii comune la fel ca alea impotriva incalzirii globale? Ca nu am inteles…
„ARTICOLUL 22
Orice persoană, în calitate de membru al societăţii, are dreptul la securitate socială; ea este îndreptăţită să obţină satisfacerea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personaliţării sale, prin efort naţional şi cooperare internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei ţări.”
Articolul 22 spune ca ai dreptul la pensie dupa ce ai muncit 40 de ani. Ca poti sa fii negru in sudul americii, sa muncesti 40 de ani, sa platesti taxe si la final si sa nu primesti pensie doar ca esti negru. Caz real… Articolul asta nu spune ca daca stai si nu muncesti nimic statul este obligat sa te intretina.
„ARTICOLUL 23
1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.
2. Toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.
3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure lui precum şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială.
4. Orice persoană are dreptul să întemeieze cu alte persoane sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.”
Exact acelasi lucru si la articolul 23 – daca esti negru in america anilor 1880 sau tigan in romania anilor 2014 ai dreptul sa te angajezi, sa fii platit la fel ca si caucazienii si ai dreptul la un salariu decent. Exista nenumarate cazuri in care negrii in USA nu aveau aceste drepturi dar astea nu au nici o relevanta in discutia de fata. Drepturile astea nu au nici cea mai mica legatura cu salariul minim, si au mai degraba legatura cu discriminarea rasiala sau pe baza de gen. Toti economistii de dreapta sunt de acord si militeaza pentru aceste drepturi. Don’soara (sau doamna) liberalismul este despre egalitatea in drepturi in domeniul economic si socialismul este despre egalitatea in consum. Cu tristete trebuie sa spun ca nu ati inteles nimic din economie, social si politica si le bagati pe toate la un loc de-a valma fara nici o logica.
„Distincția pe care o faci tu nu este recunoscută în Declarația Universală a Drepturilor Omului.” – asta e ceva asea…ca si incalzirea globala, ca mor ursii polari ca se topeste calota glaciara, ca nu are nici o valoare pe niciunde.
@Victoria Stoiciu: Afirmati ca „Statul are o functie redistributiva de cand lumea si pamantul”. Statul are trei functii fundamentale: protectia individului in fata agresiunii, a teritoriului statului respectiv in fata unei agresiuni externe si vegherea la respectarea contractelor. Restul sunt inventii recente. Functia redistributiva este o modalitate edulcorata de a spune ca se ia cu forta de la cei care produc sau genereaza mai mult la cei care pot fi mituiti cu dispense de la guvern si, mai mult, este pretextul pentru politicieni de a creste baza de resurse din care pot sa fure mai abitir. „Big Government” nu foloseste pentru mai mult de atat.
Este demonstrat de numerosi economisti, inclusiv cu premii Nobel” ca salariul minim creaza bunastare, ci dimpotriva. Un decret guvernamental nu creste automat valoarea muncii unei persoane care presteaza o munca in acea zona de salarizare. Salariul minim creaza somaj exact in randul categoriilor mai defavorizate pe care „bunii guvernanti” preocupati de „redistribuire” pretind ca le apara.
Exemple practice: vedeti experienta Germaniei in ultimii 10 ani si a SUA. Comparati cu experienta Frantei, o tara foarte preocupata de redistribuire.
@ Stefani – cele mai sincere aprecieri pentru cometariul Dvs. Dar recunoașteți că nu sunteți absolvent de SNSPA? :P
Salariul minim este intedicția de a muncii.
O micșorare, sau o eliminare completă, a salariului minim, cuplată cu o reducere a fiscalității pentru angajatori și angajați și reducerea numărului de angajați la stat ar da un impuls foarte puternic economiei naționale.
Dar acesta este un proiect care ar dura un mandat sau două de parlamentar/guvernant/președinte.
Ce ma distreaza expresia „am inghetat salariile”. Imi aduce aminte de bancul ala cu Putin din 2008, cu „am dat ordin, la noi nu pica bursa”.
Atat au inteles socialistii dintr-o economie – ca dai o lege, si POOF, BY MAGIC, lucrurile „revin pe fagasul normal”. Si creste salariul minim. Doar asa vrea vointa poporului, prin alesi, asa a stabilit nu stiu ce „sindicat al functionarilor publici” sau al nu stiu carui cartel muncitoresc (oops, acum nu mai sunt fabrici – singurulul sindicat semnificativ e cel al bugetarilor :D)… deeeci, prin urmare, „salariul minim” ar trebui sa-si bage mintile in cap si sa inghete (de frica), si sa creasca, ca altfel ii scoatem noi gargaunii astia din cap..
Well, Victoria, ce bine si frumos ar fi. Cat de simplu! Dai un ordin din pix si gata, se rezolva tot. Din nefericire salariul asta minim nu tine cont de sindicalisti. I se rupe complet de parerea lor. Cam ca preturile la imobiliare, you know..
In 2008 Romania beneficiat de un boom economic international fara precedent in istorie. La noi a fost in buna masura artificial. Dupa ce s-a spart balonul, noi am ajuns inapoi la nivelul lui 2003, si ca investitii, si ca potential, resurse de munca, locuri de munca, tot ce vrei. Daca nu chiar mai rau – vezi de exemplul numarul de pensionari. Acest lucru s-a vazut foarte bine in imobiliare, unde preturile au cazut in cap, iar piata e blocata inclusiv azi. Statul a incercat sa deblocheze cumva situatia, in fapt sa ajute cativa dezvoltatori (straini) pe banii populatiei, dar mai rau a facut.
La fel si cursul de schimb: in 2007 un Euro era 3.3 RON. Acum accizele erau cat pe ce sa se calculeze la 4.7. Ce crezi, acolo cursul putea fi „inghetat”, cumva?
Socialistii nu inteleg aceste lucruri, ar fi in stare sa se lupte si cu gravitatia, daca ar putea. Cand toti indicatorii arata ca ne-am intors in 2003, cand investitiile straine sunt la nivel minim si nici macar romanii de afara nu mai trimit la fel de multi bani, cand numai din plata dobanzilor la datorii ajungem fim in incapacitate de plata (cum sunt zeci de mi de primarii), nu stiu cum sa va zic, insa salariile nu prea au cum sa mai fie mentinute la nivelul pe care il cereti voi.
Din contra, ele ar fi fost normal sa scada. Lucru normal, si inteles intr-o anumita masura si de sindicalisti, care au acceptat „inghetarea” salariilor „deja taiate”, timp de 2 ani. Insa ce nu inteleg ei e faptul ca ar fi trebuit sa vedem salarii nu ca in 2007, ci ca in 2001-2003. Adica 50 de dolari. Adica salarii de doua milioane!! Tigari vandute la bucata, fix cum se intampla atunci, in caz ca ati uitat.
Ei bine, in fata acestei realitati nu ai ce sa mai „ingheti”, pentru ca orice inghetare se duce rapid in INFLATIE, indiferent daca e mascata prin diferite metode creative de calcul. Adica omul de rand simte asta oricum, la buzunar. Asa ca pana si cand cereti „inghetarea”, de fapt tot de scadere veti avea parte (cum are parte Rusia), indiferent daca doriti sau nu. De crestere nici nu mai zic.
Vreti crestere? Intrebati-va ce impact au avut mineriadele lui Iliescu, in 90. Cam cati investitori straini au fost fugariti cu pietre sau obligati sa dea spaga unor mafioti ajunsi in functii publice, intrebati-va pe mana cui au ajuns fabricile in care ati lucrat, ce s-a intamplat cu locurile de munca promise mai demult, samd. Nu de alta insa eu chiar sper sa mai existe sindicalisti si in afara Sindicatului Functionarilor Publici, bugetarilor abonati la bugetul de stat. Pentru ca in final, banii aia publici, vin si ei, totusi, de undeva..
Puterea de cumparare este cheia discutiei. Veniturile si preturile din alte tari nu au ce cauta intr-o comparatie. Dar puterea de cumparare, da. In loc sa crestem salariile am putea creste valoarea celor existente. Calculul devine, totusi, mai complicat, intrucat astfel intra in discutie si politica monetara locala si globala.
Solutiile locale sunt salutare, dar temporare si ineficiente. E ca si cum acoperisul casei are gauri si noi, inauntru, discutam ce fel de umbrela sa deschidem.
Corelația dintre remunerarea muncii și participarea pe piața muncii pare intuitivă….însă o contrazic cifrele Eurostat.
Rate de participare pe piața muncii mai mici decât România au avut în anul 2011 unele state europene. Totuși remunerarea muncii a fost cu mult mai bună decât la noi.
Exemple:
1. Ungaria a avut o rată de perticipare pe piața muncii de 62,7% și remunerarea muncii a reprezentat 45% din PIB
2. Italia a avut o rată a participării pe piața muncii de 62,2% și remunerarea muncii a reprezentat 42,4% din PIB
3. România a avut o rată a participării pe piața muncii de 63,3% și remunerarea muncii a reprezentat 33,3% din PIB
Toate sunt cifre definitive Eurostat.
Despre rata de participare pe piața muncii știți deja, ați indicat sursa..
Despre remunerarea muncii:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tec00013&plugin=1
Deci, în România este subremunerată criminal munca. Iar idi.oții visează că se poate chiar mai puțin. Nu se mai poate. decât cu prețul unor violențe sociale pe care nimeni nu le va mai putea controla. Și cu derapaje politice ulterioare către una dintre extreme.
Nu stiu daca datele Eurostat privind remunerarea muncii sunt corectate cu evaziunea. Asa cum spuneam in comentariul meu de mai sus, datele indica ca o mare parte din munca este remunerata la negru. In aceste conditii, calculele dumneavoastra nu ar mai fi la fel de relevante. Sunt 4.5 mil de angajati cu carte de munca, mai putini decat cei care se declara angajati in sondajele gospodariilor (acestia sunt 6 milioane). Deci multi angajati la negru. In plus, din cei angajati cu acte, multi primesc in mana mai mult decat decat au inscris in acte.
Stiti de ce? pentru ca pentru fiecare leu pe care il plateste angajatului, angajatorul mai trebuie sa dea 0.52 lei statului sub forma de contributii la asigurari sociale si impozit pe venit. Rata de fiscalizare a muncii de 52% este criminala (este una din cele mai mari rate de fiscalizare din Europa!), nu remunerarea muncii.
Povestea acesta cu 4,5 milioane salariați a devenit deja supărător de persistentă. De ani de zile, ministerul muncii și INS fac precizarea că cifra aceea de 4,5 milioane salariați (cu mici fluctuații de la un buletin statistic la altul) reprezintă numărul salariaților din organizații cu mai mult de 4 angajați. Periodic, Inspecția muncii – care ține la zi Registrul salariaților – comunică faptul că numărul salariaților cu contracte de muncă active este de aprox. 5,3 mil. Și da, probabil că diferența până la 6 mil. reprezintă fie muncă la negru, fie muncă ocazională.
Ia uitati aici cum se face cercetarea statistica pentru determinarea numarului de angajati de catre INS (copy-paste de pe site-ul INS): cercetare exhaustiva pentru firmele cu peste 50 de angajati si selectiva pentru firmele cu angajati intre 1-49. Deci sunt cuprinse toate firmele in analiza, indiferent de numarul de angajati. In concluzie, ciar atatia angajati sunt. Oricum, mie si 700.000 de angajati la negru mi se pare foarte mult: e 7.77% din populatia ocupata, mai mare decat rata somajului.
„Totalitatea unităţilor active cu personalitate juridică, a căror activitate principală face parte din diviziunile CAEN Rev.2, cod 01–99. În anchetă sunt cercetate exhaustiv unităţile economice cu 50 salariaţi şi peste. Unităţile din sectorul bugetar (administraţie publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, activităţi de spectacole, culturale şi recreative), sunt cuprinse exhaustiv în cercetare, excepţie făcând unităţile administraţiei publice locale pentru care datele la nivelul consiliilor locale comunale se culeg pe bază de eşantion reprezentativ la nivel de judeţ. Pentru sectorul economic, unităţile din clasa de mărime 1-49 salariaţi sunt cuprinse în cercetare selectiv, pe bază de eşantion.”
Nein. Eroare.
Urmăriți ultimul Buletin statistic, de la pagina 98 la pagina 101. La pag. 101 veți găsi și explicații metodologice. Se spune clar că ” Pentru sectorul economic au fost incluse în cercetare unităţile cu 4 salariaţi şi peste (…)).
http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2014/bsl_7.pdf
bravo victoria! ar fi trebuit sa mai fie alaturi de tine cel putin cateva zeci de sustinatori la articolul acesta.
nu o avea mare valoare semnatura mea, dar sigur e mai mult decat cea a tipei care si-a pus sani pe banii bursei de marfuri si a semnat alatuir de cei 32. asa ca te rog sa primesti sustinerea mea, ptr ca aprecierea si stima le ai demult.
perfect de acord cu cele afirmate de @Stefani…as vrea sa adaug la lista cu tari in care salariul minim suna ca o chestie nazbatioasa, Germania si desigur (oribil) S.U.A…
In rest articolul pleaca de la premise false si in mod evident ajunge la concluzii false…
Stimata doamna Suciu, exista un calcul simplu pe care il face orice patron de firma:
– costul total al angajarii unei persoane (salariu total + alte costuri aferente) = X
– contributia estimata a respectivului la cifra de afaceri a firmei = Y
Daca X < Y il angajez, daca nu – NU!
Sa precizez si faptul ca in orice firma exista un raport al salariilor, deci nu pot angaja o persoana cu un salariu mai mare (sau egal) cu al altor angajati mai vechi (sau mai calificati) si veti intelege de ce voi prefera o angajare "la negru"… sau deloc!
E simplu, si tine de "artimetrica", fara plonjoane in sociologie :)
@Andrei
Germania a introdus recent salariul minim. Înainte de asta, sindicatele și patronatele negociau grila salarială pe branșe.
USA a reglementat salariul minim din 1938!
http://money.cnn.com/interactive/economy/minimum-wage-since-1938/
Iar salariul minim a fost legiferat pentru prima dată în Australia, în 1896, în anul în care s-a născut străbunica mea. La noi, încă se mai poartă discuții cretine despre cât de mic ar trebui să fie salariul cel mai mic.
Puțină documentare înainte de exprimarea unei opinii nu usucă creierul nimănui, curaj!
Dar Elvetia, una dintre cele mai bogate tari l-a respins prin referendum. Vehement… Nu au salariu minim cele mai multe tari dezvoltate! Ce ziceti de Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda care, surpriza… nu au salariu minim.
Oare cum explica cassandra aceste lucruri?
Inca ceva: chiar crede cineva ca poate fi bogat printr-o lege? Atunci de ce nu dam o lege sa fie salariu minimde 3000 Euro. Am deveni cei mai bogati din Europa prin efectul legii… Oare asa sa fie?
@Elementul Zero – @Stefani
In tari precum Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda nu este nevoie de stabilirea unui salariu minim deoarece aceste tari au politcieni, oameni de afaceri si cetateni responsabili si patrioti. Aceste tari au printre cei mai mici coeficienti de inegalitate sociala din Europa si sunt cele mai putin corupte state.
Raportul inegalitatii veniturilor (S80/S20) in anul 2013:
Norway (pe primul loc) 3,3
Finland 3,6
Sweden 3,7
Denmark 4,3
Media Europeana 4.7
Romania (pe ultimul loc) 6,6
http://tinyurl.com/nhmx5w3
Parametrii de competitivitate, conform „The Global Competitiveness Report – World Economic Forum, 2013–2014”:
– Cooperarea in relatia angajat-angajator:
3 – Danemarca – 5,8 Puncte
4 – Norvegia – 5,8 Puncte
17 – Suedia – 5,7 Puncte
42 – SUA – 4.7 Puncte
– Increderea in profesionalismul managementului:
3 – Norvegia – 6,2 Puncte
4 – Suedia – 6,1 Puncte
6 – Danemarca – 6,0 Puncte
15 – SUA – 5,6 Puncte
Lipsa favoritismului practicat de guvernanti in beneficul unor indivizi sau firme:
2 – Suedia – 5,3 Puncte
8 – Norvegia – 5,0 Puncte
16 – Danemarca – 4,4 Puncte
54 – SUA – 3,3 Puncte
Independeta justitiei:
5 – Norvegia – 6,3 Puncte
8 – Danemarca – 6,2 Puncte
9 – Suedia – 6,2 Puncte
32 – SUA – 5,0 Puncte
Suedia – Tara politicienilor fara privilegii
Partea 1:
https://www.youtube.com/watch?v=AESeVbCVse8
„Suedia este o monarhie, insa regele si-a pierdut de mult timp puterile. Directia tarii este data de clasa politica, ceea ce nu ii da acesteia dreptul la lux sau privilegii. Parlamentarii suedezi locuesc in apartamente proprietate de stat cu suprafata de 40 mp. O singura incapere are si functia de camera de zi cat si cea de dormitor. … Nici un apartament nu are masina de spalat, ci exista o spalatorie comuna, asa ca parlamentarii trebuie sa isi faca programare pentru a isi spala hainele. Unele apartemente au chiar si mai putin spatiu, de exemplu 18 mp. In aceste cazuri, chiar si bucataria este comuna. Nu exista personal de serviciu, iar regula curateniei este imperativa: pastreaza totul curat!
Partea 2:
https://www.youtube.com/watch?v=ta7PZcw2w1c
„In Suedia, primarii si ministrii nu au dreptul la resedinte oficiale gratuite. Alesii si consilierii locali nu au nici macar dreptul la salariu si nu au nici birouri: lucreaza de acasa. … Karin Hanqvist a primit un computer de la primarie fiind consiliera locala. La fel ca si alesii locali, ea si colegii ei consilieri primesc o remuneratie echivalenta cu 270 euro. Salariul ei real il obtine ca angajata a unei gradinite. «Noi suntem alesi ca sa reprezentam cetatenii obisnuiti, iar cetatenii obisnuiti au servicii» – spune Karin. Numai munca in parlamentul central este considerata una full-time, si este salarizata. Un parlamentar suedez primeste un salariu de aproximativ 6.500 euro, salar care este cu aproximativ 50% mai mare decat cel al unui profesor de la o scoala primara (n.m. vezi coeficientii mici de inegalitate sociala). Parlamentarii care nu locuiesc in capitala nu primesc nici o alta suma de bani pentru inchirieri de birouri sau pentru asistentii din localitatile de resedinta. Zborurile frecvente pe bani publici sunt interzise, toate zborurile trebuie sa fie aprobate, si trebuie rezervate la agentia situata in interiorul parlamentului. Politicienii suedezi nu beneficiaza de nici un fel de imunitate. Mona Sahlin si-a cumparat o ciocolata si alte cateve lucruri personale cu cartea de credit guvernamentala si a platit scump: a fost fortata sa demisioneze din functia de vicepremier. Acest scandal celebru din anii ’90 numit „Cazul Toblerone” a fortat-o sa demisioneze si din functia de lider al partidului social-democrat, dupa esecul istoric de la alegerile din 2010.
Partea 3:
https://www.youtube.com/watch?v=5Di9xDjElmw
Centru puterii in Suedia este parlamentul, insa din „strada”, poporul suedez este atent la modul in care este folosita puterea. Legea transparentei are radacini adanci, in Constitutie: orice cetatean are dreptul sa verifice cheltuielile politicienilor, actele guvernamentale si chiar declaratia de venit a prrimului ministru. Centrul Registrului Guvernamental este deschis pentru public. Exista o lista cu corespondenta zilnica si cu email-urile oficiale ale primului ministru, iar acestea sunt publice. In sala computerelor este posibila verificarea documentelor, precum cheltuielile guvernamentale si detaliile licitatiilor publice. Raportul cheltuielilor de protocol al primului ministru contine informatii detaliate precum nota de plata a dineului cu presedintele bancii centrale: ce au mancat si ce au baut. Toate rapoartele cu cheltuielile parlamentarilor sunt tinute intr-o singura camera a parlamentului. Exista evidente individuale, pentru fiecare dintre cei 349 de parlamentari. Fiecare cetatean poate sa vina aici sa le consulte, sau sa vada informatiile pe internet. Legea transparentei a fost inclusa in Constitutie in urma cu peste 200 de ani. Este o lege care face ca excesele de putere si coruptia sa fie cazuri rare in Suedia. Analistul politic al televiziunii publice suedeze spune ca principiul transparentei este fundamental pentru controlul puterii. Conform acestuia, sistemul suedez nu este perfect, insa este cel mai transparent sistem din lume.
P.S. „Cele mai fericite tari din lume sunt in nordul Europei, potrivit clasamentului „World Happiness Report 2013”, publicat de „Earth Institute” din cadrul Universitatii Columbia (New York, SUA):
1. Danemarca
2. Norvegia
3. Elvetia
4. Olanda
5. Suedia
…
17. SUA
…
90. Romania
http://tinyurl.com/nhxy9fh
Ma doare mintea!
Cresterea salariului minim depinde de intrunirea unor conditii in economie – si de data asta nu avem conditiile necesare pentru cresterea salariului minim si mai ales in doua etape…
Este extrem de posibil ca dupa primele 3 luni sa nu intre in vigoare a doua transa de majorare a salariului minim pentru ca forecast-ul prezentat de guvernul condus de plagiator oficialilor de la FMI sa nu fie implinit…
Nu este cearta intre unii si altii – este vorba despre cum functioneaza si cum raspunde economia intr-un anume moment…
Nu pot sa inteleg cum autoarea se lanseaza public intr-un articolele fara sa isi adune informatiile necesare legate de complexitatea conditiilor in care o masura a functionat si cand se poate sa nu functioneze…
P.S.
o sa iau niste grafice si o sa suprapun cu ciclul politic – poractic pot sa demonstrez cum PSD-ul si toate formatiunile care au fost si s-au asociat acestuia – au urmarit, prin economia pe care si-a subordonat-o imediat dupa 1989, sa blocheze progresul economic si bunastarea si au dorit si doresc si acum sa ne transforme pe toti in SCLAVI. Incredibil cum cifrele economice ilustreaza acest fenomen! Asta ca sa ne pastram in acelasi cadru.
Când îţi spune unu’ că eşti beat îl trimiţi la culcare. Când îţi spun doi, te duci tu să te culci. Aici sunt 34! :D
„Cu salariul minim la nivelul practicat in Romania, pierdem nu doar capitalul uman calificat, ci capitalul uman pur si simplu – dovada sunt cei 3,5 romani plecati peste hotare.”
:) [emoticonul ăsta precar nu poate reda hohotele mele homerice, efectiv nu mă pot opri din râs]
O fi de rău sau de bine că ne fuge capitalul uman peste hotare?
Ceauşescu şi gaşca lui de socialişti antici ar zice că, dacă e vorba de capital uman român get-beget, e tare nasol că se stinge naţia de daci iubitori de redistribuitivism, iar dacă e vorba de capital uman german sau evreu atunci să-l vindem iute înainte să plece singur, pe degeaba.
:)
Gaşca de libertarieni ar zice că orice capital, chiar şi cel uman, fuge după cel mai bun investitor, recte cumpărător dispus să plătească cel mai bun preţ, deci e cât se poate de natural să plece de aici.
:)
Gaşca de socialişti europeni zice că este şi rău şi bine in acelaşi timp. E rău pentru că şeptelul împuţinat aduce mai puţini bani la buget; şi e bine pentru că asta inseamnă că scapă de acea parte mai intrepridă şi implicit mai periculoasă a şeptelului şi că cetăţenii precari cu duhul rămaşi in ţară se dovedesc mult mai dispuşi să participe la procesul strămoşesc de redistribuire a averilor şi, ca atare, dornici să voteze aceleaşi partide socialiste înfiinţate in timpul lui Burebista. E de rău pentru că acel capital evadat contaminează cumva capitalul patriot din ţară şi ăştia, precarii cu duhul, devin tot mai pretenţioşi şi se vând tot mai scump [pachetul tradiţional de ajutoare oferit de partidul-stat inainte de alegeri nu mai e suficient], pe de altă parte e totuşi bine pentru că acel capital fraier ce se vinde străinilor in Occident e şi sentimental, ţine la rădăcinile lui daco-gete-redistribuitiviste şi trimite in neştire capital bănesc rudelor din capitalul uman legat de glie de voievozii sistemului de pensii, deci implicit contribuie masiv la umplerea găurilor din buget plătind taxe şi impozite prin intermediarii de a căror grijă nu pot scăpa. Dar e bine şi pentru că statul socialist găseseşte astfel o justificare solidă pentru importul de capital uman african şi asiatic din soiul cel precar cu putinţă, din moment ce capitalul trădător e suspect de părăsire definitivă a domiciliului matern redistribuitivist. Iar diluarea rasială şi stocurile bogate de capital uman minoritar sunt visul de aur al socialiştilor moderni, dintre cei hrăniţi cu delicatesele marxismului cultural. Capitalul uman de import se constituie -in mintea socialiştilor- intr-un lot extrem de fidel de alegători care vor inlocui astfel baza electorală tradiţională a precariatului muncitoresc, astăzi pe cale de dispariţie, desigur…din cauza capitaliştilor cei malefici care-şi mută uzinele in Asia intr-o manieră organizată ce sugerează un complot globalist de tip libertarian împotriva redistribuitivismului..
Şi totuşi, soluţia tuturor problemelor in care se zbat socialiştii e atât de simplă şi la îndemână: să se fixeze salariul minim la nivel european, de către Comisie, şi să fie cel puţin la fel de mare ca şi cel mai mare salariu minim actual, respectiv cel din Luxemburg -1921 E. Adică 1922 de euro. La un asemenea venit putem spune că precaritatea a fost eradicată din Europa, iar diferenţele nejustificate, inumane, dintre pauperi şi bogaţi, dintre salariaţi şi patroni se vor estompa cu rapiditate până la dispariţia lor definitivă.
Insă, in niciun caz Comisia nu trebuie să cadă in eroarea descentralizării şi să lase la latitudinea autorităţilor naţionale o politică atât de importantă, precum au făcut-o tovarăşii chinezi, de au ajuns bieţii proletari să-şi mănânce de sub unghii din cauza unui salariu minim absurd de mic. [„Autorităţile locale sunt cele care stabilesc valoarea acestui salariu. În funcţie de condiţiile locale, în China sunt stabilite salarii minime în fiecare provincie, municipalitate, regiune autonomă şi chiar district. Prin urmare, valoarea salariului minim variază între 0,84 euro pe oră (7 renminbi pe oră) în districtul C din Hubei şi 1,8 euro pe oră (15,2 renminbi pe oră) în Beijing”]. Europa NU este China, o ţară distrusă de comunism şi de partidul-stat unde oamenii muncii suferă din cauza patronilor toleraţi de autorităţi, politicieni vânduţi ce au frânat in mod deliberat motoarele redistribuitivismului, Europa este cea mai progresistă entitate din lume şi ca atare România -parte din această entitate multilateral-dezvoltată, merită un salariu minim conform aptitudinilor ei dovedite prin Tratatul de aderare.
:)
@Cetatean
Pe scurt, ca n-are sens sa combat pe lung aberatii socialiste:
1. Cresterea salariului minim ar genera cresterea tuturor salariilor intr-o IMM, pentru ca exista o ierarhiue a salariilor (bazata pe calificare si vechime) care nu poate fi desfiintata. Sunteti capabil sa le explicati celor mai calificati / mai vechi in firma de ce este logic sa castige la fel ca ultimul Dorel angajat?
2. Rezultatul ar fi, desigur, falimentarea a mii de IMM-uri (asa merita, daca patronii contribuie la saracia generala!) si cresterea numarului de someri platiti din taxe si impozite. Desigur, cei care vor avea norocul sa-si pastreze locul de munca vor fi fericiti sa constate ca veniturile lor nete vor fi reduse pentru a asigura asistenta sociala pentru inca vreun milion de asistati sociali.
3. Competitivitatea produselor romanesti pe pietele internationale (si-asa scazuta) va scadea drastic, in conditiile in care singurul argument competitiv pe care il avem este forta de munca ieftina. Va las sa estimati efectul asupra balantei de plati cu celelalte state UE si efectul pe termen lung asupra economiei.
Cam atat!
Stimata d-na Victoria Stoiciu,
mentionez inca de la inceput ca sunt unul dintre semnatarii scrisorii cu pricina. Va multumesc in numele colegilor pentru aplecarea atentiei dvs catre cele scrise de noi. Va multumesc totodata pentru comentariile critice la adresa ideilor expuse de noi pentru ca, nu-i asa, critica constructiva este absolut necesara omului de stiinta preocupat de gasirea adevarului stiintific pentru binele sau si al societatii in care traieste.
Imi permit – daca sunteti de acord – sa pornim in discutia noastra virtuala de la niste ipoteze de lucru cu care sper ca putem fi de acord:
1. salariul este un pret platit de angajator (purtatorul cererii) pentru munca prestata de angajat (purtatorul ofertei de munca) in conditiile unor negocieri purtate liber.
Comentariul meu la aprecierile dvs: daca angajatul este de acord si semneaza ca vrea sa fie „exploatat” (dupa cum spuneti dvs) de ex. pentru suma de 500 lei, care ar fi caderea dvs sa spuneti ca este inacceptabila incheierea unui astfel de contract, in ciuda acordului explicit al ambelor parti? In calitate de tert (chiar si economist fiind), eu nu pot aprecia ex-ante valoarea muncii acelui individ oricat de mult mi-as dori. Pentru simplul motiv ca nu stiu nici abilitatile reale ale angajatului, nici alternativele acestuia de angajare, nici disponibilitatea de plata a patronului pentru munca ce urmeaza a fi facuta.
Va rog sa nu ma interpretati gresit: NU sustin ca o astfel de suma este suficienta macar pentru a acoperi traiul zilnic!!! Insa in calitate de formatori de opinie (fiecare la locul lui in societate), trebuie sa analizam obiectiv lucurile. Credeti ca daca angajatul ar fi avut si/sau stiut de o alta alternativa de angajare in alta parte (unde munca lui sa fie apreciata la o valoare mai mare) ar mai fi fost dispus sa se lase exploatat de acel patron pentru 500 lei. Rezonabil este sa prezumam ca raspunsul este NU. Prin urmare, nu spun ca angajatul respectiv ar trebui sa-i ridice statuie patronului sau, dar trebuie sa recunoasca macar ca este „raul cel mai mic” pentru el.
Puteti opina ca ar fi mai bine sa stea degeaba si sa primeasca ajutor social de cca. 300 lei decat sa munceasca 21 zile pentru 500 lei cat am exemplificat eu anterior. Da, ar putea. Dar decizia aceasta trebuie sa-i apartina DOAR lui, nu noua, in functie de preferintele si stringentele sale si nu de aprecierilor noastre subiective – pentru ca atunci am iesi de pe taramul pozitiv al stiintei si am intra (vrem nu vrem) in zona normativa a judecatilor de valoare.
Retineti inca un lucru important referitor la ceea ce am spus mai sus: poate presupuneti ca patronul are o putere de negociere mai mare in raport cu potentialul angajat! Este foarte probabil, mai ales acum in perioada de recesiune prelungita cu o rata a somajului ridicata. Dar nu poate da nimeni vina pe patron cu privire la acest lucru! Si va explicati destul de simplu. Insa va ofer un argument suplimentar sa vedeti ca situatia patronului nu este asa de roza precum pare: cand isi vinde produsele pe piata se va confrunta la randu-i cu o multitudine de clienti care sunt foarte pretentiosi, care vor sa cumpere produsul (realizat si cu munca angajatului respectiv) doar daca ii dai discount mai mare decat magazinul vecin etc. Prin urmare, daca intelegem ca de fapt patronul este cel care se afla in menghina preturi – costuri de productie, vom putea desprinde faptul ca preturile determina costurile si nu invers. Daca populatia – prin deciziile de cumparare in functie de venit – impune patronilor preturi mai mici, tot la fel patronii atunci cand vor achizitiona materii prime vor fi nevoiti sa liciteze preturi mai mici, sa cumpere forta de munca mai ieftina sau, in ultima instanta, sa substituie munca cu capital tehnic.
Va ofer un exemplu empiric destul de usor de urmarit: in conditiile in care procesul de creditare de la banci facilita oamenilor achizitionarea de case, pretul acestora crestea substantial de la o luna la alta. La randul lor intreprinzatorii din domeniu erau atrasi de mirajul construirii de case si al profitului. Dar pentru asta aveau nevoie de factori de productie mai multi (materiale de constructii, forta de munca, utilaje etc). Probabil va aduceti aminte cum crestea pretul cimentului, fierului. La fel se intampla si cu salariile cerute de angajati, indiferent ca aveau sau nu calificarea necesara. De ce? Simplu. Pentru ca fiind din ce in ce mai putini disponibili pe piata, puterea lor de negociere crestea. Evident ca si patronii mareau pretul caselor scoase la vanzare, dar ceea ce vreau eu sa va fac sa intelegeti este tocmai dinamica si interconectivitatea dintre cele doua piete (cea a bunurilor si cea a factorilor de productie). Nu degeaba spunem in economie ca cererea de munca deriva din cererea de bunuri!!!!
2. salariul minim (la fel ca orice alt pret minim) este in mod aprioric peste nivelul stabilit in mod liber pe piata.
Daca lucrurile nu ar sta asa, atunci va intreb la ce bun salariul minim?! Va sigur ca daca salariul minim ar fi stabilit la 300 lei lunar, interventia guvernului nu va produce nicio modificare a salariilor existente pe o piata libera (in care salariul este agreat liber intre parti fara raportarea la o limita artificiala a guvernului).
Duap cum bine stiti, costul total cu salariul minim al unui angajat nu este suma neta de 636 lei oferita angajatului, ci 1044 lei (net + toate contributiile virate de firma la stat. Daca salariul minim brut garantat in plata va creste la 1050 lei – cum doreste guvernul – anvelopa salariala totala ce trebuie suportata de patron este 1292 lei, adica cu 248 lei mai mult decat in prezent (la nivelul unui an, efortul suplimentar este de 2.976 lei cu acel angajat).
Iar daca acceptati functionarea legii cererii, veti intelege cu usurinta de ce atunci cand un pretul unui anumit factor de productie (cu o valoare data a productivitatii marginale) creste, cumparatorul- patron va incerca substituirea lui cu un altul relativ mai ieftin. La acelasi salariu acordat, va prefera pe cel ce are o productivitate mai mare. Tocmai de aceea spuneam noi in scrisoare ca salariul minim nu mareste veniturile celor angajati si care au productivitatea cea mai mica, ci ii face mai degraba someri. Iar exemplele celor afectati continua cu tinerii fara experienta, cu etniile discriminate etc. Inchipuiti-va spre exemplu, un rrom care doreste sa se angajeze chiar pentru un salariu de 500 lei (stiind ca nu are experienta, dar si pentru ca este constient ca poate fi obiectul unei discriminari negative pe piata muncii). Singura lui modalitate de a se promova – si a-i fi un pic mai bine decat asistat social – este sa-i ceara patronului un salariu mai mic decat un angajat de etnie majoritara care cere sa spunem 636 lei. Daca ar fi discriminat, patronul ar fi trebuit sa suporte din buzunar diferenta de 136 lei drept cost al discriminarii. Ce se intampla daca statul obliga patronul sa plateasca 636 lei pentru munca unui angajat, indiferent ca este majoritar sau minoritar? Ii reduce patronului costul discriminarii la zero.
Dar substituirea poate fi facuta si cu elemente de capital tehnic fix. In masura posibilitatilor, patronul nostru, presat de preturile mici cerute de clienti si de nevoia de a supravietui pe piata, va incerca inlocuirea muncii care a devenit artificial mai scumpa (fara un plus de productivitate) cu utilaje, tehnologii care sa faca acelasi lucru. Prin urmare, noi spunem ca nu este inelastic la dinamica salariului pentru ca nici piata nu este inelastica la pretul practicat de el pe piata.
Sau poate fi sacrificat pur si siplu locul de munca. Este decizia individuala a patronului si nu indraznesc sa-i spun eu ce sa faca pentru ca nu se cade si pentru ca nu am niciun drept so fac. Eu pot insa sa constat si sa analizez comportamentul sau si trebuie sa recunoastem amadoi ca (in mod cert) nu vom asista la cresterea numarului angajatilor sai.
Daca am putea creste artificial salariile oamenilor fara a tine cont de legitatile economice fundamentale, eu cred ca n-ar trebui ca guvernul sa se limiteze doar la 1050 lei pentru ca in fond plusul net este de doar 141 lei, oricum insuficienti pentru acoperirea cosului lunar de consum. Incercati sa va imaginati cum guvernul va creste de la 1050 lei la 2050 lei, apoi la 3050 lei, 4050 lei… pentru a ajunge din urma salariul minim al tarilor dezvoltate. Tot vrem sa ajungem la nivelul lor, nu-i asa? Exercitiul pe care vi-l propun nu trebuie considerat lipsit de utilitate practica, ci din contra. Ne ajuta pe toti sa intelegem cum stiinta economica este necrutatoare fata de erorile de logica (vorba lui Thomas H. Huxley).
Ar mai fi multe lucruri de spus si analizat. Totusi, nu pot sa inchei fara sa spun urmatorul lucru. Desi ar putea parea o masura buna in ochii multora, in ochii economistilor lucrurile se vad altfel nu pentru ca noi, economistii, vrem sa fim impotriva poporului, ci pentru ca noi intelegem poate mai bine efectele pe termen scurt cat si pe cele pe termen lung, efectele asupra celor vizati cat si asupra celor care nu se vad, ca sa-l citez pe F. Bastiat.
In final, manat de dorinta sincera de a avea in continuare o dezbatere deschisa si specifica tinutei academice, imi permit sa deschid o punte a solutiilor ce ar putea fi acceptate de toti, indiferent ca sunt sau nu impotriva salariului minim. Daca suntem cu adevarat preocupati de binele celor napastuiti (cum i-am numit eu in titlul articolului postat pe blogul personal), exista solutii mai bune decat cresterea salariului minim: introducerea unei deduceri fiscale suplimentare pentru cei ce venitul salarial sub nivelul XXX astfel incat sa le creasca veniturile nete cu 141 lei (diferenta exacta dintre 636 si 777 lei salariile nete prezent si viitor).
Iar daca guvernul si apologetii sai nu vor dori acest lucru (ceea ce nu vreau sa va surprinda), va veti da seama ca de fapt nu le pasa de cei multi si napastuiti pe umarul carora plang, ci doar de finantele bugetului de stat! Nu-i asa ca e bine sa faci bine, dar sa fie pe spatele altuia?!
Spuneți că ”Desi ar putea parea o masura buna in ochii multora, in ochii economistilor lucrurile se vad altfel nu pentru ca noi, economistii, vrem sa fim impotriva poporului, ci pentru ca noi intelegem poate mai bine efectele pe termen scurt cat si pe cele pe termen lung(…)”.
Nu aș vrea să vă întristez, însă vă anunț că dezbatere despre Salariul minim s-a purtat și în SUA, destul de spectaculos, chiar între economiști.
Poate nu cunoașteți scrisoarea din ianuarie 2014 a celor 600 de economiști americani, mulți dintre ei mari profesori și vreo 7 dintre aceștia chiar laureați Nobel pentru economie. Toți susțin Salariul minim și creșterea acestuia.
http://www.epi.org/minimum-wage-statement/
Poate lecturarea argumentelor acestor proeminenți economiști americani să vă mai tempereze puțin din zelul excesiv cu care a firmați că ”noi, economiștii….”. Nu toți economiștii sunt împotriva salariului minim. Chiar cei mai mari nu sunt deloc ostili.
@casandra
600 de profesori de economie, asta suna ca si scrisorile ‘telectualilor romani pentru una si alta…
7 laureati nobel ? M-am uitat sa vad daca Krugman a semnat-o pe asta…nu a semnat, nu stiu cum de a ratat-o. Pacat…ca atunci lucrurile erau clare in ceea ce ma priveste :D.
„Poate lecturarea argumentelor acestor proeminenți economiști americani să vă mai tempereze puțin din zelul excesiv cu care a firmați că ”noi, economiștii….”” – In scrisoarea aia nu era nici un argument. Zero, zilch, nada… dvs ati citit-o? Proeminenti ? Poate la dvs acasa, la noi nu prea sunt „proeminenti”…
In lumea asta sunt economisti si „economisti”. Unii economisti sunt Adi Copilul Minune al politicienilor. La fel cum Adi vine la masa ta si cand incepi sa arunci cu bani in el iti canta ce vrei tu, la fel si „economistii” astia cand te duci la TV sau la o conferinta ceva iti „canta” ce vrei sa auzi…
Lăutar. Având opinii despre Mozart.
Lipsa de argumente. Iluzii de cunoastere dar in realitate noaptea mintii.
Și un mic studiu pe tema respectivă, studiul fiind un pic mai vechi (1994), dar nu atât de vechi precum Bastiat.
http://davidcard.berkeley.edu/papers/njmin-aer.pdf
Tudor Smirna, – un excelent articol scris de un economist inteligent.
http://mises.ro/1114/