Am scris săptămâna trecută un articol despre dreptul la vot al cetățenilor români care trăiesc în afara granițelor României pentru că, așa cum am presupus, mulți vor acuza diaspora că ar fi mai bine să se abțină de la a-și da electoral cu părerea. Am explicat acolo de ce diaspora trebuie să-și exprime opinia electoral.
Dar înțeleg românii din țară cu adevărat cum simt și gândesc românii din afara granițelor României și cine sunt ei?
Să facem o scurtă anatomie a diasporei europene.
Astfel avem o clasificare în funcție de perioada în care românii au părăsit țara. Se disting trei categorii: românii nevoiți să ia calea exilului înainte de 1989, românii plecați din țară în perioada intermediară 1990-2007 și românii care au venit în Europa (inclusiv Marea Britanie) ca cetățeni europeni, datorită aderării României la UE și a principiului liberei circulații a persoanelor, una din politicile de bază ale acestei alianțe, formată din 27 de state.
Românii din prima categorie (în jur de 97.000 în perioada 1968-1989) sunt în general cei care au plecat din țară din necesități de ordin politic, mulți dintre cei care au ajuns în Germania fiind sași (în parte parte cumpărați/vânduți de Germania/România ca o marfă). O altă parte au preferat Franța. Alți români au emigrat în Israel, Canada, Statele Unite, Elveția. Acești oameni știu foarte bine ce înseamnă azilul politic, exilul și dorul de țară. Acești români au rămas spectatori ai lumii politice românești, puțini dintre ei s-au implicat și se implică în viața politică românească, ei sunt integrați în general, într-o măsură mai mare decât sunt celelalte categorii, în lumea unde s-au stabilit, o foarte mică parte dintre ei s-au reîntors în țară după 1989.
Din cea de-a două categorie fac parte românii ”deștepți” ai României, pe care țara i-a pierdut din cauza corupției și a ambramburelii economice din anii ulteriori evenimentelor din 1989. S-a vorbit despre ”exodul creierelor” în această perioadă, deoarece majoritatea au plecat în Occident din cauza unor programe gen ”green card” ale statelor europene care erau în căutare de specialiști, în special ingineri. Acești oameni (în jur de 400.000) au plecat în Occident pentru că doreau să-și petreacă viața în alte locuri decât într-o societate plină de corupție, bișniță și nepotism, dar și pentru a-și face meseria și pentru a fi platiți mai bine și respectați mai mult. O parte dintre ei sunt migranți economici. Dar România fiind considerată, la acea vreme, o țară democratic sigură, nu mai existau avantajele financiare și sociale ale azilului/exilului bazate pe vremurile comuniste ale României. Majoritatea românilor din această categorie sunt buni profesioniști, cu studii superioare, definitivate în România și perfecționate în afara țării sau cu studii făcute în țările unde s-au stabilit. Integrarea lor este defectuoasă, are un element psihologic, emoțional poate chiar mai important decât a celor din prima categorie. Momentul în care au plecat ei din țară a coincis cu perioada în care România era atacată în Occident, iar socotelile lor despre tratamentul plin de respect pe care și-l imaginau a cam eșuat, lupta lor pentru a se face remarcați a fost o luptă foarte dură, adesea nemilioasă. Acești migranți sunt cei prinși realmente între două lumi, incapabili să se adapteze în mod complet, dar sunt oameni cu simț critic, au receptionat și au îmbrățișat valorile europene, occidentale, în general sunt cei care văd cu adevărat că România și-a schimbat înfățișarea, recunosc beneficiile UE, dar au în continuare percepția că în România sistemul politic trebuie schimbat, corupția și nepotismul încă persistă în structurile statului român. Ei sunt românii care nu au fost sprijiniți nici de România, nici de țările în care s-au stabilit, nu au fost beneficiarii nici ai dreptului la azil, nici ai dreptului la liberă circulație.
Ultima categorie, este categoria românilor care au venit în Europa după aderarea României la UE (în jur de pest 3,5 milioane între 2008-2022). Ei sunt practic masiv un fel de migranți economici, fără studii solide în marea lor majoritate, dar care trimit cei mai mulți bani în România. Munca lor în general este respectată. Lor România le datorează în principal sprijinul economic. Dar ei au profitat de avantajul oferit de aderare, au avut ajutoare sociale și alte beneficii prin calitatea lor de cetățeni europeni (de exemplu drepturi egale la angajare cu toți cetățenii europeni), însăși frica aceea cu care trăiau cei din a doua categorie, că la prima amendă/abatere vor fi expulzați, acestei categorii i-a lipsit. Practic sunt singurii români care au beneficiat de fapt de globalizare, globalizare împotriva căreia acum votează. Majoritatea din ei nu sunt integrați, trăiesc în grupuri, socializează în acele grupuri, pentru ei Biserica este a doua casă, Occidentul nu este pentru majoritatea dintre ei decât o zonă în care trăiesc mai bine, câștigă mai bine decât în țară, dar sunt lipsiți de recunoștință față de Uniunea Europeană, deși se bucură zilnic în beneficiile ei. Puțini dintre ei au idee despre această construcție politică și economică, și nici nu se străduiesc să o înțeleagă. Ei fac parte din pătura de mijloc a claselor sociaale. Practic, România a exportat în Europa o masă de oameni harnici, dar lipsiți de spirit critic, care nu au arme pentru a se proteja împotriva manipulărilor.
Pentru a pune în lumină mai bine votul masiv pro izolaționism din 4 mai 2025 al românilor din diaspora trebuie neapărat să amintim curentul antieuropean din care se hrănesc toți naționaliștii, ultranaționaliștii și extremiștii europeni. Chiar dacă această categorie de migranți români au puțin contact cu societățile și cultura țărilor unde au emigrat, ei respiră în acest aer care pornește, în primul rând, de la ura contra migranților din țările terțe fiind infectați de ura de rasă, fiind totodată contra unei alte religii decât a lor, contra minorităților de orice fel. Această ură este însă complet ipocrită deoarece ei înșiși trăiesc în altă țară decât țara lor, cel puțin pe palierul discriminării etnice. Și ura merge mai departe deoarece oamenii sunt împotriva beneficiilor pe care le trimesc acești migranți, care le ”fură” lor, practic și teoretic, multe oferte de muncă . În acest scenariu Europa devine un spațiu al unui joc al discriminărilor și efectelor lor.
Odată cu răspândirea rețelelor de socializare și mai ales datorită unor măsuri insuficient explicate în pandemie, UE s-a transformat pentru ei într-o potențială dictatură a unui sistem pe care ei îl văd corupt, așa cum era sistemul din care au plecat din România. Iar mesajele pe care le primesc pe rețelele de socializare de la diverse grupuri manipulatoare, le sună a ceva cunoscut, îi atrage și le confirmă frica pe care o simt. Așadar, frica este centrul tuturor relelor. Cu frica și nesiguranța oamenilor se joacă manipulatorii curentului anti-european. Și nimeni nu face nimic contra acestui fenomen.
Am remarcat zilele acestea un text postat pe o rețea de socializare de domnul Eduard Harnisch de la Asociația Integro Mittelfranken din Germania care spunea că activitatea asociațiilor românilor din Diaspora constă în ”Evenimente „culturale”, discursuri plate, festivisme de carton”. Și mai spune domnul Harnisch, referindu-se la neimplicarea asociațiilor românești din diaspora la aceste alegeri, dar și în general, că ”Ignoranță și neutralitatea te face complice. Ni s-a reproșat că ne-am pierdut integritatea. Că ne-am „pătat neutralitatea”. Că am îndrăznit să avem o opinie. Pardon? Să înțelegem că, în ochii unora, orice formă de atitudine este o trădare a „neutralității”, dar tăcerea asurzitoare a majorității e o virtute? Când exact a devenit indiferența un standard moral? În fața unui climat tot mai infectat cu populism, demagogie și fake news, comunitatea românească din diaspora germană tace. Sau, mai grav, mimează echilibrul în timp ce își ascunde lașitatea sub preșul unei pretinse apoliticități. Dar neutralitatea într-un context de criză democratică nu e un semn de înțelepciune, ci de complicitate. E acel gen de tăcere care, în istorie, a lăsat loc extremismului să se strecoare până în măduva societăților.”
Într-adevăr, sunt și eu neplăcut surprinsă că asociațiile românești din diaspora au făcut prea puțin (spre deloc) pentru a încerca să explice oamenilor beneficiile europene și beneficiile democrației, nici înainte de alegeri, nici în timpul acestor alegeri.
Pe de altă parte, trebuie să o spunem deschis că cei mai mulți bani din România în diaspora nu vin la asociații pro democrație sau la cursuri de limba română organizate de acestea decât cu titlu de excepție. Majoritatea fondurilor acordate proiectelor de Ministerul Românilor de Pretudindeni merg la biserici unde ar trebui să se facă ore de religie, nu de limba română sau poate chiar de istorie. Acestea trebuie să fie realizate de asociațiile apolitice, fără implicarea vreunei religii, fie ea ortodoxa, penticostală, musulmană sau, cel mai bine, prin mijlocirea autorităților române. să se realizeze direct în scolile copiilor. Și iarăși trebuie să menționez că biserica trebuie să se ocupe de verticalitatea omului, de moralitatea în societate, de valorile de bază, de readucerea respectului care a dispărut în comunicarea dintre oameni, de lipsa violenței de toate felurile. Credința nu are ce căuta în politică. Credința este o chestiune intimă a fiecărui om, dar manipularea totuși a devenit un mijloc de a trafica sufletul. Nici raportarea la homosexualitate sau la avort nu are ce căuta în discursurile bisericii din același motiv. Valorile pe care Biserica ar fi trebui să le construiască în oameni ar trebui să se vadă în societate. Iar faptul că societatea noastră este atât de dezbinată și a devenit atât de violentă se datorează eșecului Educației din școli și al Bisericii, care s-a ocupat mai mult de a construi ziduri și mai puțin de a șlefui oameni. Implicându-se în politică Biserica își face inclusiv un mare deserviciu sieși și mai ales valorilor pe care trebuie să le apere.
Și mai este un aspect la care trebuie să fim atenți. Președintele României reprezintă inclusiv grupul românilor care trăiesc în străinătate. Până acum au existat foarte puține atitudini din partea unui Președinte al României de sprijin pentru români. Atunci când românii au fost batjocoriți, discriminați, acuzați pe nedrept prin diaspora, România a tăcut, președinții noștri au tăcut. Le-au oferit românilor din străinătate posibilitatea de a alege organizând secții de votare pe pacursul a trei zile, au făcut planuri pentru ei înainte de alegeri, s-au fotografiat cu românii și apoi au uitat de existența lor. Românii din străinătate facturează acum toate aceste neajunsuri și frustrări.
Și da, iată, ne-am câstigat în 4 mai 2025 încă o dată dreptul la schimbare. Dar care dorim să fie schimbarea: la est sau la vest, pentru viitor sau pentru întoarcerea în trecut?
Îi rog pe românii din diaspora să se gândească bine pe cine aleg ca să-i reprezinte. Căci dacă ne alegem un președinte care se va lua de guler cu Macron sau cu orice alt lider european nu ne folosește la nimic. În plus, imaginea noastră se va înrăutăți inclusiv în diaspora cu un președinte care ar avea un astfel de comportament, și, în loc să fim respectați, vom fi toți umiliți, numiți iar huligani, handicapați, țară balcanică din lumea a treia. De cealaltă parte avem o ofertă respectabilă, un om pragmatic, serios cu o ofertă bine intenționată, respectuos și argumentat conservatoare. Oare ce vom alege? Ce va alege România?
Am numit această săpămână o săptămână a speranței în care ne trăim ultimele clipe ale îndoielii, ale incertitudinii dar, în același timp, ale speranței. Să ne hrănim pentru încă câteva zile cu speranță și să alegem cu mintea, nu cu inima.
Eu am încrederea că poporul meu va alege înțelept! Va fi greu, dar nu imposibil!
Linkuri utile:
https://ziare.com/comunism-romania/numar-romani-fugiti-tara-inainte-revolutie-1890500
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Autoarea spune: „[B]iserica trebuie să se ocupe […] de moralitatea în societate”, iar ceva mai jos: „raportarea la homosexualitate sau la avort nu are ce căuta în discursurile [B]isericii”. Cred că cele două enunțuri se contrazic, pentru că trebuie să admitem că, oricum te-ai raporta la homosexualitate sau la avort, ele sunt chestiuni care țin de moralitate; nu poți să le aprobi sau să le dezaprobi în afara unui discurs conotat etic.
Cele doua enunțuri se contrazic doar pt. cineva îndoctrinat religios de mic. Religia nare nimic în comun cu moralitatea. Exemplul elocvent îl pot da cu biserica ortodoxă, contrastul dintre iconostasul aurit și cerșetorii de la întrare!
Domnule Nătângeanu,
Eu vorbeam despre anumite enunțuri din text; dumneavoastră vorbiți despre religie și Biserică. Nu e nimic socratic în a vorbi pe lângă subiect.
Mă bucur că ați spus lucrurilor pe nume. Gândesc foarte asemănător cu dvs., după 22 de ani de Germania. Felicitări pentru articol!
si io sunt diaspora, am trait toate stadiile, ca viermele de matase, ou, vierme, cocon, fluture, nu am avut rude si nici prieteni, care sa ma sustina am avut doar doua miini, doua picioare si cap. Nu am intrat in nici o organizatie romaneasca, si-i las pe cei care traiesc in Ro sa decida cum e mai bine.
Pe undeva am otravit fintinile!
M-am așteptat la comentariul Dumneavoastră. Confirmați că românii plecați în occident în urmă cu 4 decenii sunte în mare parte oameni serioși, harnici, muncitori, civilizați, care și-au realizat o situație economică solidă. Un grup bine integrat social, care la început era privit ca ceva exotic, dar care printr-o educație decenta a obținut acceptanța în rândul „băștinașilor“. Lingvistic limba română s-a alterat un pic, mai ales la accent în vorbirea curentă. După câteva zile în țară și cu multe discuții de obicei ne revenim. Limba germană o vorbim tot cu accent, dar comparativ cu cei veniți după 90 avem un vocabular significant mai larg și știm să folosim corect genurile și cazurile.
Mulți au fost mai rezervați să se alăture altor români sau grupuri de români, pentru ca am fost crescuți cu frică și nu sriam dacă avem de a face cu cineva trimis să ne iscodească. În anii 90 imaginea românilor era dată de cei câțiva, care spărgeau seifuri și bancomate. Așa ca fiecare își vedea silitor de viața lui fără prea multă interacțiune cu alți români.
Da, tu esti vocea cea mai reprezentativa din Germania a Aliantei pentru Umilirea Romanilor.
Corect !
CUM să alegi Președinte o paiață-marionetă în mîna Statului Mafiot ( partide, Servicii, gînditori de bine, televiziuni, jurnaliști & Comp.) post-comunist ex-securist semi-analfabet care conduce și jefuiește țara de 35 de ani ? CUM ?