miercuri, septembrie 23, 2020

Şapte ani de la moartea lui Silviu Olariu – fizicianul care s-a opus proiectului „marelui laser”

Silviu Olariu (1955 – 2013) a fost unul dintre cei mai dotați cercetători români care s-au afirmat din anii ’70 încoace. A abordat arii foarte diverse ale fizicii, fiind singurul român – și unul dintre foarte puținii fizicieni din lume – care a publicat în cele mai bine cotate reviste americane, Reviews of Modern Physics și Physical Review Letters, dar și în trei serii ale Physical Review: A (dedicată fizicii atomice, moleculare și opticii), B (fizicii materiei condensate și materialelor), C (fizicii nucleare). Aceasta în situația în care a absolvit o facultate mediocră și s-a confruntat cu greutățile inerente ale ceaușismului târziu și ale tranziției.

Silviu Olariu a abordat atât fizica experimentală, cât și pe cea teoretică – situație, iarăși, ieșită din comun. A avut contribuții esențiale și în domeniul matematicii; cartea sa Complex numbers in n dimensions, publicată în prestigioasa serie North Holland Mathematical Studies (vol. 190), este o bijuterie a algebrei clasice. De asemenea, Geneza și evoluția reprezentărilor mecanicii clasice, apărută în Editura Științifică și Enciclopedică (1987), reprezintă o analiză originală, extrem de pătrunzătoare și pedagogică, a dezvoltării mecanicii de la Ptolemeu, la Hamilton și Jacobi.

A fost un deschizător de drumuri, cu contribuții în teoria „laserului cu raze gamma” și cel mai bun cunoscător român al interacției materiei nucleare cu laserii de mare putere, cum s-a amintit recent în presă. Totodată, un critic deschis al proiectului ELI-NP, al „marelui laser” care urma să se construiască în Măgurele.

Erudiția, capacitatea de înțelegere, ușurința de a calcula și, bineînțeles, curajul de a spune adevărul l-au făcut pe Silviu Olariu să critice toate prognozele nerealiste privind realizările „marelui laser”. Un exemplu: procesarea deșeurilor nucleare produse pe an de un reactor de 1 GW s-ar putea face dacă instalația ELI-NP ar funcționa 500 de milioane de ani – timp în care deșeurile s-ar fi decontaminat prin dezintegrare naturală. Recent, nobelistul Mourou, cel mai tenace susținător european al proiectului ELI-NP, explica cercetătorilor din IFIN-HH că marele laser poate face energia nucleară curată.

În perioada care a urmat criticilor făcute proiectului ELI-NP, Silviu Olariu a fost supus în IFIN unei atmosfere extrem de ostile, și a decedat, în urma unui atac de cord. Cei apropiați cred că moartea sa neașteptată s-a datorat necazurilor cu care se confrunse în ultimii ani.

IFIN anunță moartea foștilor săi cercetători, printr-un email trimis întregului institut, în care se exprimă aprecieri pentru defunct, se adresează condoleanțe familiei, se specifică locul și data înmormântării. În cazul morții lui Silviu Olariu, nu s-a transmis un asemenea anunț.

Sfârșitul dramatic al lui Silviu Olariu a fost un inhibitor puternic al discutării critice a proiectului ELI-NP. „Sper să nu ajungem și noi ca familia Olariu”, spunea acum câteva zile o persoană din grupul celor care contesta managementul actual al ELI-NP.

Singura postare pe web, închinată lui Silviu Olariu, este cea pusă de Institutul de Fizică Atomică:

La data de 3 August 2013 s-a stins din viață, la numai 58 de ani și în mod cu totul neașteptat, Dr. Silviu OLARIU, cercetător știintific gr. I la IFIN-HH, ale cărui contribuții științifice de excepție, pasiunea și dăruirea pentru fizică, vor rămâne veșnic în amintirea celor care l-au cunoscut, a Platformei Măgurele și a Fizicii Românești.

https://www.ifa-mg.ro/ifa-old/

Requiescat.

Silviu Olariu. sursa

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Se pare că în paradigma actuală, „țiganul” mai exagerează un pic când își laudă ciocanul, pentru a obține finanțare. Cel puțin în cheia asta am citit eu toate promisiunile legate de laserul de mare putere. Desigur că cercetarea de aia e cercetare, că nu putem ști ce funcționează și ce nu, și de cele mai multe ori ceea ce se descoperă cu adevărat nu are nici o legătură cu previziunile și promisiunile inițiale. Cred că cel mai bun exemplu e Elon Musk: e destul de clar că nu va face colonii pe Marte, probabil nici tunelurile pe care le tot promite nu vor exista niciodată. Totuși, iată că făcu racheta reciclabilă, iată că făcu primul transport uman ( să nu vorbesc cu păcat, întoarcerea cred că e mai dificilă decât plecarea) . Presupun că nici domnul Olariu nu s-a opus construcției laserului ci a criticat promisiunile bombastice legate de el. Este păcat însă că polarizarea ajunge la astfel de cote încât fizicienii sceptici sunt îndepărtați sau marginalizați. Mie totdeauna scepticii mi s-au părut cei mai utili parteneri într-un proiect pentru că te ajută să vezi toate problemele pe care le poți întâmpina, și la care poate nu te-ai gândi singur. Până la urmă, așa cum nu merge în politică, „partidul unic” nu poate funcționa nici în cercetare…

  2. In primul rand, o chestiune de principiu – fara legatura cu cazul descris -, pentru a nu cadea in capcana unei speculatii ieftine. Ca oricine se poate opune la orice e deja un fapt banal. Dar, atentie, acest adevar nu poate fi speculat in sensul ca cine se opune unui proiect mare devine automat si el “mare”. Cu atat mai mult in stiinta, unde “dizidenta” nu are si nu adauga nimanui nicio valoare. Orice fortare a asemanarii cu dizidenta politica a unui posibil dezacord dintre oamenii de stiinta nu poate fi decat de un ridicol sublim. Pe de alta parte, observam ca si statuile cad, acest lucru parand sa insemne ca pana si logica ridicarii de monumente dizidentei politice si-a atins limitele. Ca orice sub soare, de altfel.

    In al doilea rand, afirmatia ca fizicianul in cauza a absolvit o “facultate mediocra” e una tipator trasa de par. Daca a fost un imbold pentru a construi un contrast defaimator cu prestigioasele publicatii americane, el a fost fara indoiala ideologic, avand in vedere politicile acestora de atragere in Vest de inteligente din Est, pe care sa le conditioneze politic. Dovada ca universitatile si publicatiile americane au inceput sa scartaie serios, acuratetea lor stiintifica suferind din cauza politizarii, de cand cu paranoile rasiste si vanatorile de vrajitoare, care au facut ca SUA sa nu mai atraga imigratie din Est.

    Requiescat!

    PS/NB: Daca poate fi instructiva, pentru oamenii din lumea scrisului si cititori, rememorez o pilda, auzita de la fotograful poetului Tudor Arghezi. Marele liric de la Martisor a fost nemultumit de o poza pe care i-o facuse fotograful sau, drept pentru care i-a scazut din plata anterior convenita. Fotograful i-a cerut insa suma promisa, sugerandu-i lui Arghezi sa-l dea in judecata pentru malpraxis, ca posibila compensatie, chiar mai mare, daca poetul ar fi castigat procesul. “He-he-he, i-a replicat Tudor Arghezi, ai vrea tu, un modest fofotograf, sa te fac celebru, prin faptul ca ai fost dat in judecata de un geniu poetic!”.

  3. Cind vezi cita mincatorie exista in Justitie, in cercetare si in mai toate domeniile, te intrebi dece mai rid intelectualii de prostimea fara studii, incaltata in slapi si stirbi?

  4. Impresia mea este ca este un caz tipic de reducere la tacere a opozitiei la marele laser de la Magurele. Prea mult fum ca sa nu fie si ceva foc ..

    Totusi cam orice mare proiect a avut detractori, fara nici o indoiala au ajuns sa isi inghita criticile cand s-a ajuns la rezultatul final si s-a demonstrat fara indoiala ca s-au inselat.
    Dar in lumea stiintifica criticile ar trebui respinse prin documente/lucrari stiintifice si nu prin forta autoritatii ca ne intoarcem la Galileo Galilei.

    Ar fi de dorit ca acesta sa fie rezultatul si cu marele proiect ELI-NP.
    Romania nu prea isi permite sa investeasca bani in proiecte care pleaca de la premise false. Nici in abordari ca pe vremea comunismului cand autoritatea politica depasea adevarul.
    Si nici U.E. … (ne facem de Evul Mediu tovarasi)

    • Fara indoiala? Pai indoiala trebui sa existe in orice proiect stiintific exploratoriu fundamental. Problema se pune nu numai de abordarea stiintifica ci de managementul defectuos. De ce oare cehii si ungurii au deja rezultate, nu simulari. Au stiut sa construiasa nu sa-si faca feude comunistoide. Daca ELI nu va deveni un centru international (sub conducere internationala fara zgura care s-a adunat, de gen Cluster… de profitorisi spagari cu 0 rezultate stiintifice, ci doar sugareti la banul public), ELI va fi o investitie ingropata (macar de ar fi singura).

  5. Facultatile din Romania nu fac doua parale; daca se mai face ceva carte, se datoreaza exclusiv unor norocosi exceptionali, care au reusit cumva sa se strecoare printre tentaculele mafiei.

    Am facut o comparatie intre cartea invatata de tatal meu intre 1941-46 si ce am fost invatat eu intre 1975-80 – nu numai diferenta intre materii este colosala, dar si profesorii au fost din alte lumi; am avut si citiva profesori decent pregatiti, dar program mizerabila a stricat totul.
    Ce-o fi acum, vai de capul nostru !

    • In cercetare, trebuie sa existe pareri pro si contra, din contraverse se nasc idei. Fiecare cercetator pasionat a avut o contributie la mersul institutiei unde a lucrat. A desconsidera pe altii ori a proslavii prea mult pe unii nu este o strategie buna, mereu vor fii doua tabere. Din pacate, cercetarea in Ro este impartita pe gasti de interese materiale si profesionale. Ceea ce ne ofera azi formarea universitara va face ca cercetarea sa devina tot mai mult fara importanta pentru economie si societate. Exista 2-3 exceptii, dar conteaza putin fata de tot ceea ar trebui sa fie cercetarea in Ro.

    • Sunt tare curios care sunt diferentele colosale si despre ce materii e vorba. Eu traiesc de multi ani in Germania iar copiii mei sunt aici la scoala. Cel putin in ceea ce priveste anumite materii (ex. matematica, fizica si gramatica limbii germane) constat carente enorme in felul in care se predau aici. Ce-i drept, experienta mea e limitata la cateva scoli din landul Hessen(*) si un numar foarte restrans de cadre didactice. Dar la fel a fost si in Romania. Deci eu as putea spune ca scoala pe care eu am facut-o in Romania cel putin in anumite privinte a fost mult mai buna decat ceea ce fac ai mei copii in Germania 20-30 de ani mai tarziu.

      (*) In Germania programele scolare variaza de la land la land.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Victor Barsan
Victor Barsanhttp://contributors
Victor Bârsan, născut pe 28 septembrie 1950, la Focşani. Absolvent al Facultăţii de Fizică şi al Facultăţii de Matematică-Mecanică ale Universităţii din Bucureşti; doctorat în fizică. Cercetător în domeniul fizicii teoretice; experienţă profesională în jurnalism, istorie recentă, drepturile omului, diplomaţie, instituţii internaţionale. Ultima carte publicată: Mineriada din iunie, Editura Tracus Arte, 2015.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.