joi, februarie 13, 2025

Sărbătoarea Paştelui la o dată comună – o discuţie oportună

Faptul că majoritatea bisericilor ortodoxe celebrează în prezent Paştele după calendarul iulian şi nu gregorian are în spate o istorie îndelungată şi foarte sinuoasă.

Despre motivele pentru care Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe celebrează Paştele conform unor calendare diferite s-a scris destul de mult în ultima vreme. Ortodocşii urmează fidel Conciliul de la Niceea din 325, în timp ce catolicii au renunţat la o prevedere importantă legată de trecerea Pesah şi au adoptat începând cu 1582 calendarul gregorian.

Este mai puţin cunoscut faptul că adoptarea calendarului gregorian a fost obiect de dispută în cadrul Bisericilor Ortodoxe începând cu triumful revoluţiei bolşevice în Rusia. Lenin a decis trecerea la un nou calendar civil în ianuarie 1919 şi a încercat să impună şi Bisericii Ortodoxe Ruse renunţarea la calendarul iulian. Patriarhul Tihon a considerat că este vorba de o imixtiune inacceptabilă a statului în treburile bisericii şi a cerut ajutorul Patriarhului Ecumenic Gherman al V-lea, afirmând că biserica pe care o conduce nu va schimba calendarul până cănd acest lucru nu va fi decis de un Sinod pan-ortodox. În această scrisoare Patrisrhul Tihon dădea exemplul Finlandei, devenită independentă în 1918 unde luteranii care deveniseră vasta majoritate foloseau calendarul iulian, iar ruşii, deveniţi minoritate, pe cel gregorian. Patriarhul Tihon considera că în cazul ortodocşilor din Finlanda este justificată trecerea la calendarul iulian, deoarece astfel ar fi evitat riscul de prozelitism din partea luteranilor la adresa ortodocşilor. Mai mult, afirma Patriarhul Tihon, în toate ţările care şi-au dobândit independenţa sau au căpătat noi teritorii, cum ar fi Polonia, Estonia sau Lituania, ortodocşii ar trebui să treacă la calendarul iulian. Patriarhul Ecumenic şi celelalte biserici ortodoxe au agreat cu această perspectivă, consecinţa fiind că ortodocşii din Finlanda şi Estionia au trecut la calendarul iulian.

În scrisoarea sa, Patriarhul Tihon nu menţiona România, cu o situaţie similară ţărilor amintite (momentul decisiv 1918), deoarece considera că ortodocşii sunt în majoritate şi nu este necesar să treacă la calendarul iulian. Cu toate acestea, BOR a luat decizia de a trece la calendarul iulian după ce statul român a impus calendarul gregorian în raporturile civile în 1919, cu ocazia Sfântului Sinod din 31 octombrie 1923 dar a fost obligată să revină la calendarul gregorian patru ani mai târziu. Motivul a fost apariţia unei dizidenţe care respectau întocmai calendarul iulian şi care există şi astăzi (stiliştii). Atunci când s-a revenit la calendarul iulian, principala temere a BOR dar şi a statului român era că dizidenţa stilistă se va transforma în revoltă deschisă care va fi folosită ca motiv de destabilizare a situaţiei interne de către URSS. Era vorba de perioada intensificării provocărilor bolşevice pe teritoriul României care a avut ca rezultat incidentul de la Tatar Bunar.

Biserica Ortodoxă Rusă a acordat autonomie Bisericii Ortodoxe din Finlanda în 1921, iar aceasta a adoptat în acelaşi an calendarul gregorian, astfel încât în Finlanda s-a început celebrarea Paştelui la aceeaşi dată de către ortodocşi şi luterani. În 1923 biserica finlandeză trece sub jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, ceea ce a făcut ca mai mulţi clerici ortodocşi să se refugieze în URSS sau în Iugoslavia.

Biserica Ortodoxă din Estonia a urmat un traseu similar, căpătând autonomie din partea Bisericii Ortodoxe Ruse în 1920, an în care s-a trecut şi la calendarul gregorian. La fel ca şi în cazul bisericii finlandeze, Biserica Ortodoxă Estoniană s-a adresat Patriarhiei Ecumenice în 1923, aceasta acordându-i în acel an tomosul de autonomie.

Situaţia din Finlanda şi Estonia a fost considerată în cadrul Ortodoxiei o excepţie, considerându-se că este nevoie de un Sinod pan-ortodox pentru rezolvarea problemei calendarului dar acesta nu a avut încă loc.

Dacă până la Conciliul Vatican II Biserica Catolică era indiferentă faţă de disputa din cadrul Ortodoxiei privind calendarul iulian sau gregorian, Papa Paul al VI-lea a avut o altă abordare: orice soluţie agreată de comun acord între ortodocşi şi catolici poate fi luată în considerare. Aceasta este şi concluzia documentului din 1963, Sacrosanctum Concilium.

Discuţia a reapărut în cadrul Ortodoxiei după ce Biserica Ortodoxă din Ucraina  a dobândit tomosul de autocefalie din partea Patriarhiei Ecumenice în ianuarie 2019. Patriarhia Ecumenică a iniţiat un dialog cu Biserica Catolică pe această temă în 2021, prin stabilirea unor contacte între Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Bisericilor, cardinalul Kurt Koch şi reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, IPS Iov deTelmessos.

Discuţiile în vederea stabilirii unei date comune de celebrare a Paştelui au stagnat însă în acest format, ceea ce l-a determinat pe Patriarhul Bartolomeu să intervină personal pe data de 18 noiembrie 2022. Acesta a sugerat ca în 2025, la 1700 de ani de la conciliul de la Niceea, ortodocşii şi catolicii să sărbătorească Paştele împreună.

Cu o zi mai târziu, Papa Francisc l-a primit în audienţă la Vatican pe Patriarhul Bisericii Asiriene de Răsărit (cu sediul în Irak), Prea Fericitul Mar Awa III. Principala temă discutată a fost găsirea unei date comune de sărbătorire a Paştelui.

În discuţiile iniţiate în 2021 s-au alăturat Teodor al II-lea al Alexandriei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte şi Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby.

Desigur, suprapunerea celor două  întâlniri din noiembrie 2022 nu este deloc întâmplătoare. Atât Patroarhul Ecumenic Bartolomeu, cât şi Papa Francisc, au interesul să se ajungă la un acord pe tema sărbătorii Paştelui în comun de către ortodocşi şi catolici. Este o conjunctură unică în istoria celor două Biserici. Ideea de a coopta la acest dialog liderii bisericilor anglicană, respectiv coptă este foarte binevenită, având scopul de a arăta că discuţiile nu se poartă de fapt între două biserici, ci între cei care reprezintă o comunitate mai largă, a creştinilor din întreaga lume.

Recent a apărut în România ideea de a adresa Sfântului Sinod al BOR solicitarea de a trece la calendarul gregorian, pentru a putea sărbători Paştele la o dată comună.

Demersul este foarte oportun în actualul context al discuţiilor inter-confesionale.

Întrebarea cheie la care deocamdată nu avem răspuns este dacă o Biserică Ortodoxă poate trece la calendarul gregorian fără ca celelalte Biserici Ortodoxe să facă acelaşi gest sau este nevoie de un Sinod pan-ortodox care să ia o decizie comună în acest sens.

Congresul pan-ortodox din 1923 prin care s-a lăsat la latitudinea Bisericilor Ortodoxe locale trecerea la calendarul iulian sau păstrarea calendarului gregorian mai are valoare în prezent, în condiţiile în care acest congres a fost puternic contestat la vremea respectivă, chiar de către Bisericile Ortodoxe locale?

Deocamdată, nu există o poziţie oficială din partea Patriarhiei Ecumenice pe marginea acestei întrebări. Patriarhia Ecumenică şi-a asumat implicit rolul de a-i reprezenta pe ortodocşi în dialogul cu catolicii pe tema stabilirii unei date comune a Paştelui. Din moment ce Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a declarat în 2022 că termenul 2025 este realist, iar un astfel de Sinod nu poate fi organizat până la acea dată, probabil a avut în vedere o decizie a Patriarhiei Ecumenice care să fie urmată şi de celelate Biserici Ortodoxe. Mai mult ca sigur, în actualul context, Patriarhia de la Moscova nu va fi de acord cu renunţarea la calendarul iulian. În acest scenariu, schisma din interiorul Ortodoxiei se va accentua. Îşi va asuma Patriarhul Ecumenic Bartolomeu un asemenea risc? Din moment ce şi-a asumat toate riscurile în legătură cu jurisdicţia canonică asupra ortodocşilor din Ucraina şi a confruntat deschis Patriarhia de la Moscova şi în legătură cu alte teritorii canonice (cazul Estoniei), este foarte probabil ca acest nou element de separare între cele două Patriarhii să fie asumat ca atare. Pentru a nu părea ceea ce nu este – o aliniere a ortodocşilor la practicile catolice – Bartolomeu a insistat ca în acest dialog să fie implicate şi alte confesiuni. Aducerea în prim plan a Bisericii Ortodoxe Copte, autonomă faţă de Moscova sau Constantinopol, este o mişcare foarte abilă, menită a izola o eventuală abordare negativă din partea Bisericii Ortodoxe Ruse în privinţa trecerii la calendarul gregorian.

Ce poate face BOR în acest moment? Trecerea la calendarul gregorian, fără o consultare prealabilă a celorlalte Biserici Ortodoxe, este posibilă dar ar risca să tensioneze relaţiile cu acestea. Din acest motiv, o consultare se impune cu necesitate. Totodată, este important ca BOR să se poziţioneze de partea eforturilor care se duc în acest moment într-un format inter-confesional. BOR a acceptat tacit într-un fel poziţionarea Patriarhiei Ecumenice pe tema găsirii unei soluţii la orizontul anului 2025, în sensul că nu s-a opus şi nu s-a exprimat nefavorabil pe această temă. Dacă decizia se va lua la nivelul liderilor religioşi, în formatul în care se poartă acum acest dialog, foarte probabil ca BOR să pună în aplicare o asemenea decizie.

Discuţia este de fapt mai complicată şi nu se duce exclusiv în formatul calendar iulian vs. calendar gregorian. Este posibil ca rezultatul acestor discuţii să fie o nouă formulă de calcul a datei Paştelui, aşa cum s-a întâmplat în anul 325 la Nicea. Puţin probabil dar orice variantă de compromis trebuie avută în vedere.

Oportunitatea trecerii la un alt calendar pentru stabilirea datei Paştelui este o problemă strict teologică. Să îi lăsăm pe teologi să decidă dacă se poate face o astfel de trecere, în ce condiţii şi în ce moment. Discuţia din societate este necesară, este benefică dar nu trebuie să se ajungă în extrema atinsă de bolşevici în 1918, când statul a dorit prin orice mijloace să impună o decizie Bisericii.

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Nefiind neaparat interesati de aceasta chestiune ce contine o idee de natura calendaristica lasam pe cei interesati si nominalizati sa isi faca treaba . Totusi, momentul aparitiei unei discutii pe aceasta tema nu este sau nu poate fi cu totul si cu totul ales intimplatoar . Un prim pas, ce contine aducerea discutiei in societate si testarea efectelor ,ei nu face rau nimanui. .Altele sunt prioritatile momentului si ele tin de evolutia razboiului din Ucraina de al carui rezultat final ne-am dori sa ne apropiem spre a putea sa ne reluam vietile de acolo de unde lucrurile s-au schimbat .Momentul de fata este deosebit de important . Ambele tabere risca sa piarda confruntarea ceea ce noua ne arata o noua fata a situatiei aduse la zi .Daca Rusia pierde risca destramarea Federatiei sau poate chiar dincolo de asta . Daca Ucraina pierde risca impartirea Ucrainei intre Rusia si Occident fiind evident pentru toata lumea cum in cazul doi NATO si toate tarile membre impreuna cu trupele NATO si cele de linie vor porni la razboi .Are Rusia nevoie de o astfel de confruntare ? Parerea mea este ca nu si ea se va retrage linistita dupa ce va intelege puterea de lupta si tehnologia pe care o are in fata .Momentul de acalmie isi traieste ultimile clipe .In plan religios Romania deja este desprinsa de Moscova dar un gest de bunavointa aratat Occidentului si Papei de la Roma, dar nu numai lui , nu strica niciodata .

    • Stimate domn/doamna, bateti campii cu gratie! Ce treaba are Rusia, Ucraina cu reunificarea unor sarbatori crestine! Acelasi lucru il faceti la Cotidianul on line!

      • Cum adică ce treabă? Una mare de tot! Serviciile secrete au descoperit foarte recent că Rusia și China au decis ca, în cazul în care chinezăria se va hotărâ să trimită arme în ajutorul bietei RuSSii, RuSSia va sărbători Paștele după calendarul chinezesc… în zodia Porcului!

      • @Agora

        Ca inamic declarat si activ al Occidentului, rusia trebuie izolata cat mai bine, dincolo de noua „cortina de fier” ce se construieste, zilele-astea. Bineinteles, este imperativa si limitarea drastica a influentei rusiei, inclusiv in domenii in care aceasta influenta a fost tolerata, pana acum.
        Fiecare zi de razboi in plus, in Ucraina, este un motiv in plus pentru desavarsirea acestei izolari. Cu cat razboul va dura mai mult, cu atat se va adanci aceasta izolare, inclusiv in domenii mai putin evidente. Prilej bun si pentru Romania de a se scutura de tot soiul de „iliescisti”, „auristi” si „orbanisti”, spoiti in „patrioti” si „democrati”…

  2. Avand in vedere ca data exacta a sarbatoririi Pastelui nu are o legatura directa cu evenimentele biblice, ci este mai mult o constructie omeneasca (calendare diferite, luna plina, dezbinari istorice, orgolii, etc), ar trebui ca BOR sa treaca la calendarul gregorian, cel care de altfel e folosit in toate activitatile in Romania. Trebuie subliniata cooperarea cu catolicii si alte culte (protestanti, biserica copta, etc), in locul unei incapatanari prost intelese si a unei izolari intr-un traditionalism de acum 1700 ani. Unitatea crestinilor din toata lumea e importanta azi, cand in Vest lumea nu mai e credincioasa in general (in Franta, Belgia, de exp bisericile sunt goale mai mereu, in afara de turisti; multe s-au si inchis, altele au fost transformate in cluburi, moschei, etc), si cand apar tot felul de curente neomarxiste si anti-crestine, plus prozelitism si fundamentalism musulman.

    • @Newton – „ar trebui ca BOR sa treaca la calendarul gregorian, cel care de altfel e folosit in toate activitatile in Romania”

      BOR folosește calendarul gregorian, de asta sărbătorim Crăciunul deodată cu englezii și nu deodată cu rușii. Doar data Paștelui este calculată ”pe stil vechi” și într-adevăr, ar trebui calculată și ea tot după calendarul gregorian. Dar se mai poate aștepta până după reintegrarea Basarabiei. Modificarea ar crea o diferență în plus față de basarabeni, diferență pe care anti-unioniștii de pe ambele maluri ale Prutului, unii dintre ei teleghidați de la Moscova, alții teleghidați de la Berlin, ar exploata-o propagandistic pentru a sabota reunificarea.

      În prezent, România încă nu și-a încheiat formarea ca stat național. Deși în 1924, când BOR a trecut la calendarul gregorian, se părea că formarea statului național era încheiată. România Mare ajunsese la vremea aceea să includă toate regiunile locuite majoritar de români.

  3. Cum nici biserica nu ar trebui sa aiba treaba cu statul si/sau cu consumerismul nici statul si/sau consumerismul nu ar trebui sa aiba treaba cu biserica. Interventia mi se pare complet neavenita. Daca exista o intelegere mai benefica sufletului si mai placuta lui Dumnezeu atunci un teolog iscusit si apropiat de Dumnezeu sigur o va gasi si o va expune intr-o lucrare bine intemeiata teologic iar sinoadele daca vor constata acest lucru o vor pune in aplicare. Dar ca vin statul si consumerismul sa zica ca ar da mai bine mercantil ca pastele catolic si cel ortodox sa fie celebrate impreuna si sa si vrea sa impuna aceasta idee este o ineptie.

  4. foarte bine expusa tema, din punctul de vedere al bisericii. nu o sa aduc aici in discutie oportunitatea folosirii calendarului greorian. as vrea doar sa fac o remarca: cred ca BOR s-a subordonat intotdeauna bisericii ortodoxe ruse si cred ca nu vrea sa scape de aceasta meteahna nici acum. pentru ei Tihon a fost farul calauzitor iar acum este Kirill. de Teodosie nici nu mai zic nimic zici ca e o papusa pe care Kirill o manevreaza cum vrea el.

  5. Un articol clarificării binevenite. Trecerea la sărbătorirea Paștelui împreună cu lumea occidentala este un deziderat care se va împlini doar atunci când episcopii nu vor mai fi aleși dintre calugari.
    Un alt pas înainte ar fi renunțarea la slujba de înviere la miezul nopții pentru care nu exista nici un argument teologic, ba chiar dimpotrivă.
    Din nou asta nu se va întâmpla decat atunci când BOR va fi condusa de episcopi mai luminați, aleși din lumea reala. Va msi trece o generație pana asta sa se întâmple și tare ma tem ca atunci numărul credincioșilor practicanți va fi foarte mic.

    • Așa e. Trebuie niște episcopi woke, la fel ca în Biserica Anglicană. Și cu femei în uniformă în biserici, pe post de oameni de ordine de la ONG-uri încălziriste. Tot ca în Biserica Anglicană.

      Reforma gregoriană nu a avut nicio justificare dpdv astronomic. Reforma gregoriană a fost o decizie politică, pentru ca biserica din lumea occidentală să poată spune: ”la noi vine mai repede Crăciunul, la fel și Paștele”.

      Sigur că pentru români, la momentul de față, ar fi util să elimine diferența asta, dacă România tot a ajuns parte a Occidentului. Dar de restul poveștii cu episcopi marxiști se pot lipsi românii.

  6. Este foarte posibil ca urmare a razboiul din Ucraina, aceasta să se depărteze de sarbatorirea unor evenimente care până acum se ţineau o dată cu cele ruseşti. Oricum, Rusia va rămâne fermă pe calendarul ei (păstrat şi de sârbi), mai ales după ce biserica ortodoxă din ţara vecină a ieşit de sub jurisdicţia (nu ştiu dacă acest termen este corect, dar nu am altul) ei. Să fie Ucraina cea care va înclina balanţa în zona noastră ortodoxă?

  7. Pastele e prima duminică după prima lună plină care cade după, sau, de echinocțiul de primăvară.

    Ambele biserici sunt de acord cu aceasta definitie. Absurd mi se pare ca biserica ortodoxa nu ia in considerare echinoctiul real, astronomic, adica data reala cind ziua e egala cu noaptea, ci merge pe niste date interpretate de ei din burta. Scuze dar nu vad nici o legatura cu un calendar sau altul, vorbim de echinoctiu!
    Deci Osternul catolic mi se pare mai logic.
    Pe de alta parte e mai bine ca sunt date diferite. Se mai distribuie inghesuiala, se mai distribuie calatoriile, si ce e rau sa maninci si sa bei de doua ori?

    • Pastele e prima duminică după prima lună plină care cade după, sau, de echinocțiul de primăvară… și se amână cu o săptămână dacă se-ntâmplă să coincidă cu Pesah (paștele evreiesc). Se pare că la catolici nu se amână și de acolo vine de fapt diferența. Oare n-ar putea cineva face o prezentare a algoritmilor exacți folosiți de fiecare biserică?

    • Aiai cu chermeza de două ori e întemeiată.

      Ehei pe vremuri, când calendarele erau decalate cu aproape două săptămâni, să făcea întâi revelionul la Paris și după aia chiar pe când omul apuca să se dreagă, venea și ăla de la București. 😀

    • Toate sarbatorile religioase crestine au fost suprapuse celor pagane. Ceea ce spuneti de echinoctiu poate fi extins.
      Chinezii merg pe fazele lunii, e altceva.

  8. Slujirea Paștelui la aceeași dată. Acest pas mic va putea „astupa” una dintre fisurile, stânjenitoare pentru fiecare credincios, dintre cele două Biserici: Apuseană și Răsăriteană.

  9. Cred ca teologii complica lucrurile mai mult decat este nevoie. Daca Nasterea Domnului este o sarbatoare comuna, cu exceptia celor de rit vechi, atunci si Invierea Domnului ar trebui sa fie la o data comuna. Pana la urma se va produce aceasta unificare, dar va mai dura ceva timp. In fond, fiecare biserica isi pastreaza ritualurile, chiar daca va fi o data comuna. Dzeu este unul pentru toti.

  10. Prima duminică după luna plina dacă nu cumva coincide cu pastele evreiesc, cum s a întâmplat anul acesta!
    Nu cred că problema consta in calcularea datei echinocțiului de primăvară, care variază cu mai puțin de o zi per decenii.
    Învierea Domnului e atunci când vrea Dumnezeu, nu catolicii, protestanții… sau ortodocși.

  11. Echinoxiul de primavara nu e in 21 martie; e cand vrea muschii nostrii. Pe 6 aprilie 2023 a fost luna plina pe toata planeta, mai putin in mintile intunecate…

  12. „Oportunitatea trecerii la un alt calendar pentru stabilirea datei Paştelui este o problemă strict teologică.” Aiurea, nu este deloc strict teologică! Este o problemă geo politică și culturală. Dovadă că în discuție sunt aduse nume ca ale lui Lenin, ca ale unei pleiade de Kaghebisti deghizați în prelați, etc. Pentru unul ca mine, creștin ortodox nu prea practicant :) , discuția trebuie tranșată la nivelul politicii de stat: unde vrem să meargă turma ortodoxă românească? Spre Moscova și Novosibirsk, sau spre Roma și Canterbury? Transferarea discuției in planul dogmei religioase nu este decât o forma de pudoare politica neavenită și neproductivă. Ori, ori.

  13. Domnu’ Țiganu, cred că doar ați ‘zgâriat’ miezul problemei. Ce este dom’ne ăla ‘echinoctiu’? Ăla real, dom’ne? De aici trebuie plecat, de la a explica poporului ce e ăla.

    • dex: echinocțiu, echinocții. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții.

      • Prima utilizare a termenului ”equinox” datează de la anul 1300. Termenul este în latină, dar nu e de pe vremea lui Iulius Cezar.

    • @Liviu Petre – multe civilizații vechi foloseau echinocțiul de primăvară drept început al anului calendaristic.

      Până în ziua de astăzi, Iranul folosește în mod oficial un astfel de calendar, 1 Farvardin este ziua în care miezul nopții este cel mai apropiat de echinocțiul de primăvară. În acel moment Soarele intră în zodia Berbecului (”mielul” de Paști rings a bell? 😀 ). În 3 ani din 4, luna Farvardin din calendarul iranian corespunde cu perioada 21 Martie – 20 Aprilie din calendarul gregorian, deci cu zodia Berbecului din astrologie.

      Ca urmare a iluminismului și a Revoluției Franceze, Europa a eliminat cam toate conexiunile cu calendarul astronomic, de asta cereți astăzi explicații cu privire la echinocțiu. În astronomie, echinocțiul de primăvară se numește ”punctul vernal”, e punctul în care axa de rotație a Pământului e perpendiculară pe linia Pământ – Soare, deci Soarele este aliniat cu ecuatorul în ziua respectivă. Pe timpul verii axa de rotație e înclinată într-o parte, pe timpul iernii e înclinată în cealaltă parte. Numai la echinocții e perpendiculară pe linia Pământ – Soare.

      Anticii știau lucrurile astea încă în urmă cu mii de ani, iar astăzi ele sunt ”redescoperite” de publicul larg, după ce i-au fost ascunse timp de sute de ani.

      În realitate, ziua nu este egală cu noaptea la echinocțiu, pentru că Soarele are dimensiuni apreciabile, nu e punctiform. Iar Pământul, la rândul lui, are atmosferă și nu e nici el punctiform. Dar copiii sunt puși să recite ”ziua este egală cu noaptea” ca să fie eliminate referințele la calendarul astronomic.

    • @Liviu Petre – aveți mai jos o explicație foarte tehnică pentru echinocțiu, data de referință e 1 ianuarie 2000 și este notată J2000.0 unde J vine de la Julian epoch.

      Autorul articolului este geolog. Activiștii sunt rugați să se abțină de la atacuri la persoană, e vorba de un alt geolog 😀

      https://community.esri.com/t5/coordinate-reference-systems-blog/drifting-of-the-celestial-sphere-what-is-j2000/ba-p/902058

      O explicație și pentru Julian epoch:

      ”Epoch J2000.0 is a standard point in time used as a reference in astronomy. It is precisely defined, an exact point that is very close to noon, January 1, 2000 GMT, i.e., precisely Julian date 2451545.0 TT. It was adopted to be used as a basis for cited positions of astronomical objects (…) ”

      http://astro.vaporia.com/start/j20000epoch.html

  14. Nu se poate! A incercat sa explice nenea Shpagoveanu. Ortodocsii au lumina sfanta, care se aprinde de la divinitate cand vrea divinitatea. nu cand vrea calendarul lui Grigore :) Daca se schimba data si se aprinde lumina la noua data se prind oile ca nu divinitatea aprinde lumina iar escrocii de stat isi pot pierde din adepti, scade PIB-ul, vine apocalipsa…

    • „nu cand vrea calendarul lui Grigore”

      Nu există propriu-zis un calendar ”al lui Grigore”, ceea ce folosim astăzi e tot calendarul iulian, pentru că nu s-a inventat un calendar mai bun. ”Grigore” doar a mutat data cu 10 zile, nu a inventat un nou calendar.

      Există și o problemă serioasă cu reperele astronomice. După ce ne orientăm, după Soare sau după alte stele? Calendarul ”gregorian” se orientează după Soare, dar anul sideral e cu 20 de minute mai lung, dacă luăm în considerare poziția Pământului în raport cu stelele fixe. Parcă stabilisem definitiv că Pământul se rotește în jurul Soarelui, nu invers 😀

      • P.S. Adăugarea zilei de 29 februarie din 4 în 4 ani făcea deja parte din calendarul iulian, nu a inventat-o ”Grigore”. Numai că în felul ăsta se adaugă, în medie, 6 ore la durata anului, iar valoarea exactă care ar trebui adăugată este doar 5 ore, 48 de minute și 45 de secunde. Asta fiind tot o valoare medie, de fapt.

        Pe vremea lui ”Grigore” se adunaseră deja 10 zile decalaj, așa că el a mutat data, spre a re-sincroniza calendarul cu vremurile lui Iulius Cezar. S-a adăugat și o metodă de corecție, pentru a nu mai apărea noi decalaje: în anii divizibili cu 100, cum ar fi 1700, 1800 sau 1900, nu se mai adaugă ziua de 29 februarie, deși după regula de bază așa ar fi trebuit.

        Numai că apare totuși un mic decalaj în sens invers, așa că există și o excepție la excepție: în anii divizibili cu 400, cum ar fi 2000 sau 2400, se adaugă totuși ziua de 29 februarie, deși anii divizibili cu 400 sunt divizibili și cu 100.

  15. „Religia, o frază de dânșii inventată … ”. Atâta timp cât religia este implicată în treburile lumești și nu se limitează la viața spirituală care trebuie să fie liberă pentru fiecare om, orice discuție despre cum ar trebui să fie o religie sau alta, la ce zei trebuie să se închine sau nu și care trebuie să fie ritualurile religioase, nu este altceva decât o discuție pur politică. Schisma dintre cele două biserici creștine a fost determinată de rațiuni politice, iar în timp s-a construit un întreg eșafodaj mistic și financiar-economic care a mărit prăpastia dintre cele două religii cu origine comună. Prea multe crime în masă au fost comise de-a lungul istoriei în numele religiei creștine, cu precădere a ramurii catolice, ca reunificarea celor două ramuri să se realizeze fără alte crime.

  16. Inainte de Iulius Cezar, anul calendaristic avea 10 luni, orice sarbatoare faceai (de ex ziua vinului), cadea anapoda anul urmator… Cezar a chemat Savantii si Inteleptii acelor vremuri sa rezolve aceasta problema, ei au calculat si au propus calendarul ramas in istorie cu numele de ,,Iulian”, luna Iulie a fost botezata dupa matusa lui Cezar de unde sustinea el ca-si trage originile divine din Zei!

    Calendarul iulian introdus in anul 45 i.Cr. a fost incredibil de exact, a avut o eroare de doar 11 minute pe an fata de anul astronomic, asta inseamna ca la 128 ani ramanea in urma cu ~1 zi; fara sa intru in alte detalii, aceasta eroare a fost corectata prin trecerea la calendarul gregorian in 1582.

    Romania, de fapt vechiul regat a trecut la calendarul gregorian in 1919 sub ocupatie germana, Transilvania avea deja acest calendar din 1590. BOR a trecut la calendarul gregorian in 1924, dar pentru a mentine de facto unitatea bisericilor ortodoxe, a mentinut calendarul iulian la calcularea Pastelui. Doar Biserica Ortodoxa Rusa, Sarba si Ierusalimul au ramas la calendarul iulian, vedem si astazi ca ei au Craciunul si Anul Nou la 2 saptamani dupa noi…

    In concluzie, nu am sperante pentru anul 2025.

    Dar pana atunci: Hristos a Inviat!

  17. Ați explicat foarte frumos POLITICA din Biserica Ortodoxa. Bla, bla-uri de acum 100 de ani când (și atunci?) Biserica Rusă făcea/dicta jocurile. Până la urmă, eu, credinciosul ortodox, sunt sub „mofturile” Bisericii Ruse (si acum)? Wtf! Cred că 99% din creștinii ortodocși români rezonează mai degraba cu creștinii catolici decât cu creștinii ortodocși ruși, aflați sub oblăduirea unui Patriarh habotnic care binecuvintează moartea/războiul!

    Mulțumesc pentru articol, ați surprins foarte bine. Astfel de discuții sunt necesare în spațiul social românesc! Explicațiile dumneavoastră mă sperie și mă depărtează și mai mult de dogmele și ritualurile habotnice și pur convenționale ale Bisericii Ortodoxe.

    – Patriarhia Ecumenică este …cine este? Ce reprezintă? Pe cine reprezintă? Din cine este formata? Care este rolul ei? Ce „politici” mai face și ea? Ale cui? Ale Rusiei?
    – Care este legătura Patriarhiei Ecumenice ortodoxe cu creștinismul primar, cu Noul Testament, cu Noua Lege și cu Biserica lui Isus? Care este relația Patriarhiei Ecumenice cu Biserica Catolică și Papalitatea?
    (Pe catolici îi înțeleg, le înțeleg unitatea, le apreciez claritatea: Sfântul Petru a plecat la Roma și a construit noua Biserica a lui Isus. Papa este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, pus sa ii tina pe toți creștinii la un loc. Ortodocșii au forțat schisma acum 1000 de ani și au făcut că totul să fie „secret” și complicat in ortodocșii, sub îndrumarea Rusiei ortodoxe!?)
    – Până la urmă, suntem cu toții creștini, sau nu? Daca suntem cu toții creștini, înseamnă că diferența între catolici și ortodocși o fac numai politicile și dogmele?
    – Finlanda și Estonia sunt „excepții” de peste 100 de ani. Deci „Patriarhia Ecumenică” a fost acum 100 de ani de acord cu Finlanda și Estonia. Si de 100 de ani nu a mai pus în discuție aceasta problema, nu a mai interesat-o.
    – anii 2025, genul de politicianism ieftin balcanic, „cândva, in viitor, nu mai devreme de…”

    Mulțumesc pentru articol, e timpul sa deschidem ochii și să înțelegem „ițele” și „politicile” balcanice. Dogmele și obediențele.

  18. Incă o întrebare: de ce NU se sărbătorește Pastele Creștin (catolic/ortodox) în aceeași duminică cu cea a sărbătoririi Paștelui la iudei?

  19. Ca papa de la Rom sa se intalneasca cu patriarhul de la Constatinopole au trebuit sa treaca peste 500 de ani , crede cineva ca o asemnea schimbare poate avea loc intr-o generatie de om ?
    Chiar daca discutia este oportuna si rationala, in biserica si religie nu exista acesti termeni.

  20. Noaptea mintii… Mie mi-e greu sa consider ca inalti clerici, care dibuiesc – cu tot dinadinsul – argumente pentru a nu unifica sarbatorile de Paste, fac lucrarea Domnului. Refuz sa cred ca Dumnezeu lucreaza pentru invrajbirea si dezbinarea celor pe care i-a creat!
    Iar argumente de genul „nu se mai aprinde festila, singura, cu o saptamana mai devreme” nu pot fi emanate decat din rea vointa, zic eu.
    Pot sa inteleg ca o anumita data din antichitate ar putea fi identificata ca „a patra luna plina, dupa echinoctiul de primavara”, de exemplu. Ar face referire la repere imuabile, vechi de milenii, indiferente la interpretari omenesti (care, omenesti fiind, pot avea si intentii condamnabile). Dar sa zici „Pastele nu e pe 9 aprilie, ci pe 16 aprilie”, mi se pare absolut hilar. Iar sa invrajbesti oamenii, clamand ca exista doar o singura cale dreapta catre Dumnezeu si declarandu-i ca „necredinciosi” pe toti cei ce aleg alta cale catre acelasi Dumnezeu, mi se pare chiar malefic.

    • @Decebal – stimate domn, regina Elizabeth II își serba ziua de naștere în iunie, deși era născută în aprilie. În aprilie e încă prea frig în UK pentru serbări publice. În 2016 a fost viscol și temperaturi de zero grade prin 25-27 aprilie.

      A stabili o dată anume la care se celebrează Învierea nu are nimic ”hilar” decât pentru atei. Ce treabă au ateii cu data la care diverși credincioși sărbătoresc Învierea? Cele mai ostile comentarii vin din partea unor atei declarați, care se ocupă de propagandă anti-creștină, că nu de Înviere le pasă lor.

      • @Harald

        Stimate domn, in primul rand, asigurati-va ca intelegeti semnificatia cuvantului „ateu”. Exista si DEX online…
        In al doilea rand, cu dictionarul in mana, va rog sa-mi explicati in ce mod este „ostil” comentariul meu si pentru cine ar putea fi ostil.
        In al treilea rand, ar trebui sa stiti ca sunt mai multe feluri de crestini, pe lumea asta, nu doar ortodocsi.

        P.S. Mai cititi inca o data comentariul meu, la rece. Hilara mi se pare „lupta canonica” pentru „adevarata data calendaristica” a Pastelui. Nu stiu cum sa va explic mai clar.

        • @Decebal – ”Mai cititi inca o data comentariul meu”

          Poate ar fi mai bine invers: mai bine citiți dvs încă o dată comentariile mele pe tema calendarului, după care încercați să explicați de ce a fost nevoie de reforma gregoriană. De ce data stabilită de Iulius Cezar ar fi fost cea corectă și de ce ar fi fost nevoie de corectarea decalajului, după 1500 de ani? Pentru a demonstra că există puterea politică de a schimba data curentă?

          E simplu să prezentăm ortodocșii ca pe o ceată de nebuni, care nu vor să adopte ”înaltele comandamente ale civilizației moderne”, dar calendarul iulian e cel pe care-l folosim până în ziua de astăzi, iar anul sideral e cu 20 de minute mai lung decât anul solar, calendarul nu necesita niciun fel de corecții.

          Cât privește ”mai multe feluri de creștini”, ei s-au separat de lumea ortodoxă, nu invers. Ei și-au făcut reguli noi, iar acum a devenit obligația ortodocșilor să se conformeze regulilor noi impuse de ”dizidenți”? Pentru credincioșii ortodocși este ostil comentariul dvs, fraza citată mai jos se referă în mod evident la ortodocși:

          Decebal 18/04/2023 At 11:25
          ”Dar sa zici „Pastele nu e pe 9 aprilie, ci pe 16 aprilie”, mi se pare absolut hilar.”

          Fiecare cult poate stabili pe cont propriu când sărbătorește Paștele, nu e treaba nimănui să emită judecăți de valoare pe tema asta.

          • @Harald
            Traiasca invrajbirea, jos ecumenismul, adica…
            De parca data calendaristica e cea care conteaza, nu semnificatia sarbatorii…
            Hilar! Penibil, chiar…

            • @Decebal – dacă nu contează data calendaristică, ce sens au comentariile pe care le-ați scris până acum pe subiectul ăsta? V-a obligat cineva să le scrieți, v-a șantajat cineva să le scrieți? Susțineți că e ”hilar” să prefere cineva 16 aprilie, în loc de 9 aprilie, iar după aceea ”nu contează data calendaristică”?!

            • @Harald
              Ori aveti dificultati majore in a intelege limba romana, ori incercati sa iesiti, „elegant”, din fundatura in care v-ati bagat singur… :)
              In spirit crestin, aleg sa consider prima varianta si sumarizez sensul tuturor comentariilor mele:

              Mi se pare stupid sa te certi pe data calendaristica a unei sarbatori a tuturor crestinilor si nu cred ca ne trazneste nimeni daca noi, ortodocsi fiind, o sarbatorim la „data catolicilor”. Dumnezeu e unul.

              Вы понимаете?

            • @Decebal – domnu’, greco-catolicii sunt și ei catolici sau nu?

              La ce dată sărbătoresc Paștele greco-catolicii?

        • @Decebal – un punct de vedere din partea unui preot ortodox, care trăiește de 30 de ani în diaspora:

          ”Pe parcursul celor 30 de ani petrecuți în diaspora, timp în care am celebrat Praznicul Paștilor în fiecare an la Parohia Ortodoxă Română de la Chambésy, subsemnatul am făcut aceeași constatare, anume că în cazurile când am sărbătorit Paștile în aceeași zi cu occidentalii, mai mulți credincioși ai noștri, în special cei cu copii, au profitat de vacanță și au plecat în concediu, iar când am sărbătorit Paștile la date diferite, cum a fost cazul în acest an 2023, au fost prezenți foarte mulți credincioșii, inclusiv unii care au venit la Geneva să își viziteze neamurile sau prietenii.”

          https://basilica.ro/pr-prof-viorel-ionita-reflectii-pe-marginea-petitiei-adresate-conducerii-bisericii-ortodoxe-romane-pentru-a-schimba-data-pastilor/

          Și încă:

          ” (…) celebrarea Paștilor de către occidentali este atât de neînsemnată, cu excepția celebrării de la Vatican, încât nu se deosebește prea mult de o duminică obișnuită. Televiziunea elvețiană de limbă franceză a făcut într-un an un sondaj întrebând oamenii pe stradă ce înseamnă Paștile și cei care știau ce eveniment este sărbătorit erau extrem de puțini. La Geneva, care nu constituie în acest sens o mare excepție, majoritatea bisericilor protestante sunt goale, iar catolicii nu stau mult mai bine.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Carp
Radu Carp
Radu Carp este profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, Director al Departamentului Politici Publice, Relaţii internaţionale, Studii de securitate (2020 - ). Doctor în drept al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2002). MA în studii europene și relații internaționale, Institut Européen des Hautes Etudes Internationales, Nisa (1996). Reprezentant al Universităţii din Bucureşti în proiectul CIII-PL-0702-09-2021 - Ethics and Politics in the European Context, parte a reţelei CEEPUS III, coordonat de Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin care reuneşte universităţi central şi est-europene (2012 -). Coordonator al echipei Universităţii din Bucureşti în reţeaua ştiinţifică europeană Observatory on Local Autonomy, coordonată de Université de Lille (2015 -). Membru al Academic Curriculum Group, în cadrul E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2020 - ). Membru al Comisiei de ştiinţe politice, studii de securitate, ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică a CNATDCU (2020 - ). Membru al Consiliului de Conducere al ICR (2017 -). A ocupat funcțiile de membru al Comitetului Executiv al E.MA - European Master’s Degree in Human Rights and Democratization, program al Global Campus of Human Rights, Veneţia (2015-2020), membru al board-ului International Centre for Black Sea Studies, Atena (2010-2012), director general al Institutului Diplomatic Român, Ministerul Afacerilor Externe (2010-2012), prodecan (2008-2010), secretar științific (2010-2012) director al Şcolii Doctorale de Ştiinţă Politică (2015-2020) la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București. Colaborări și stagii de predare: Global Campus of Human Rights, Veneţia (2019, 2020); Universitá di Genoa (2019); Universitatea Catolică Ioan Paul al II-lea din Lublin (2019); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea din Viena (2017, 2019); National Tchengchi University, Taiwan (2016); EIUC - European Inter-University Centre for Human Rights and Democratization, Veneţia (2016, 2017, 2018); Universitatea Matej Bel, Banska Bystrica (2016); Universitá degli Studi Florența (2015); Institut für Sozialethik, Universitatea din Viena (2015); Institutul de Ştiinţe Politice, Universitatea Wroclaw (2014, 2017); Universitatea Trnava (2014); Universitatea Umea (2013); Universitatea Carolină, Praga (2013); Universitatea Bologna (proiectul internațional 156171-LLP-1-2009-1-IT-ERASMUS JUSTMEN. „Menu for Justice. Towards a European Curriculum on Judicial Studies”, 2009-2013); Universitatea Szeged (2012); The Munk School of Global Affairs, Universitatea din Toronto (2011); Universitatea „Mykolo Romerio”, Vilnius (2010); Universitatea din Atena (2000). A participat la proiecte de cercetare în colaborare cu mai multe instituţii: Fridtjof Nansen Institute - Fridtjof Nansen Stiftelsen på Polhøgda Oslo (2020 - ), Université Libre de Bruxelles (2020 - ); Comisia Europeană/CRPE (2019); Academia Română (2018); Wilfried Martens Centre for European Studies (2015); Institut für Rechtsphilosophie, Religions-und Kulturrecht, Universitatea din Viena (2006 2008); Institutul European din România (2007); Institutul „Ludwig Boltzmann” pentru Studiul Problematicii Religioase a Integrării Europene, program al New Europe College, București (2004); TMC Asser Instituut, Haga (2002) etc. A publicat 16 cărți în calitate de autor și coautor. Ultima carte publicată : O lumină în întuneric. Democraţie, stat de drept şi drepturile omului într-o lume în schimbare, Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2020. Capitole de cărți și articole publicate în: Austria, Belgia, Bulgaria, Germania, Lituania, Polonia, Republica Moldova, Olanda, SUA, Ucraina.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro