luni, mai 16, 2022

„Scoala noastra”: un documentar frumos despre o poveste stanjenitoare

Ipocrizia e un cuvânt inofensiv. Asta până ce ne trezim dimineaţa contemplându-l în oglindă. Priveliştea loveşte până în adâncul conştiinţei şi, dacă aţi văzut ochii vinovaţi ai unui câine, veţi admite că până şi un animal are aşa ceva. Lovitura doare şi atunci încercăm să ne ascundem. Ne pitim după înjurături şi într-o negare agresivă. Ipocrizia nu mai e doar un cuvânt, ci devine un mod de viaţă.

“Şcoala noastră” (Our School) este unul dintre acele documentare de preţ la finalul căruia amuţeşti pentru că ceva nou şi impresionant ţi s-a dezvăluit. Filmul, regizat şi produs de Mona Nicoară şi Miruna Coca-Cozma, urmăreşte de-a lungul a patru ani povestea unor copii din liniştitul orăşel transilvan Târgu Lăpuş.

S-au născut şi au crescut într-o şatră de ţigani, undeva la marginea oraşului, acolo unde profesoarele de la liceul din centru nu îndrăznesc să meargă neînsoţite. Primarul a decis să le construiască, chiar lângă şatră, o şcoală nouă finanţată din bani europeni. Asta pentru că legislaţia europeană cere integrarea copiilor rromi în comunitatea de români. Dar până la finalizarea construcţiei, copiii ţiganilor trebuie integraţi în şcoala din centru, printre copiii românilor. Abia aici începe adevărata poveste, care nu se înclină nici în faţa limbajului politic corect dar nici în faţa prejudecăţilor care-i ţintesc pe rromi.

Adevărul se ridică simplu şi clar la suprafaţa filmului. Tatăl ţigan se roagă în zorii zilei, cu faţa îndreptată spre soarele răsărind. Copilul său fuge de la şcoala din centru, sărind gardul înalt ca o jivină de nedomesticit. Preoteasa locului explică mândră cum, datorită ei, o fată de ţigan a primit acces la lumea civilizată în timp ce, în spatele ei, fata freacă cu o perie dalele curţii uriaşe în care sunt parcate maşinile preotului.

Slugi, stăpâni, robi, boieri… îi priveşti pe toţi vorbind cu uşurinţa firescului. Şi aici se relevă uimitorul: nimeni, ţigan sau român, nu-şi pune o clipă întrebarea dacă ceea ce se întâmplă e corect, just sau creştinesc. Pur şi simplu aşa stau lucrurile din vechime şi, prin urmare, aşa e normal să fie. Ipocrizia e un cuvânt încă inofensiv la Târgu Lăpuş.

La doar câteva zile după ce am văzut filmul, Ministerul Muncii a anunţat iniţierea unui proiect finanţat cu bani europeni (4,5 milioane de euro) prin care 1500 de femei rrome vor fi sprijinite pentru a avea acces pe piaţa forţei de muncă şi vor urma cursuri de alfabetizare. Şcoala nouă de la Târgu Lăpuş, cea finanţată din aceleaşi fonduri europene, a fost terminată. Dar pentru că românii nu-şi lasă copiii să înveţe într-un loc atât de îndepărtat de oraş, şcoala a rămas goală întrucât legislaţia europeană nu permite segregarea pe criterii etnice. Şi, atunci mi-am amintit promisiunile autorităţilor venite în urma scandalurilor legate de expulzarea rromilor din Franţa sau a scandalului Mailat. Şi m-am întrebat de ce programele oficiale de integrare a rromilor îi vizează pe ţigani, dar nu şi pe românii în oraşele cărora aceştia ar trebui să se integreze.

Încă ceva: copiii isteţi din documentar învaţă în prezent la Şcoala pentru Copii cu Deficienţe din Târgu Lăpuş. Ca să aflaţi cum au ajuns acolo trebuie să vedeţi filmul. E ca o oglindă.

PS. „Şcoala noastră” a fost proiectat la mai multe festivaluri din afara României (la Silverdocs a luat Marele Premiu al Juriului pentru Documentar), dar la noi a putut fi văzut doar la TIFF.  Ar trebui ca acest film să fie difuzat în mai multe cinematografe româneşti. E un documentar frumos care poate fi mai eficient decât o sută de programe de integrare a rromilor, finanţate sau nu din fonduri europene.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. De ce asa ?! De ce aceasta lumina nefavorabila aruncata asupra comunitatii rrome ? Care este psihologia urii de rasa ? De ce se propaga percepte naziste in constiinta unor oameni care nu au trait fizic in acele vremuri tulburi ale holocaustului ? Este cumva o afectiune psihiatrica ura de rasa si punerea intr-o lumina defavorabila a comunitatii rome ? Hai sa dovedim ca suntem persoane independente de percepte si idei preconcepute si sa numai incercam sa aratam cu degetul care o societate diferita noua care are si aceasta valorile ei intelectuale . Hai sa aratam ca nu ne mai dorim timpurile limitate de prostia conducatorilor politici primitivi proveniti din oameni simpli si modesti fara un bagaj genetic de invidiat . Mi se pare atat articolul cat si filmul documentar ca promoveaza ura de rasa ! ,, E un documentar frumos …..,, – sau sunteti niste bigoti cu valente evidente in discriminarea sociala bazata pe ura rasiala ! Dau nota 3 autorului articolului si spun RUSINE acestiu site ! Pentru mine rromii sau cum altii le spun tigani , sunt persoane care-i respect , cu calitati si defecte ; care au avut demnitatea sa sufere doar pentru faptul ca s-au nascut rromi . Demnitatea umana consta in promovarea intelegerii intre persoane de etnii diferite , religii diferite si alte orientari sexuale – dar se pare ca romanii de rasa alba sunt mult inferiori acelor romani de rasa mai inchisa . Sa va fie rusine ! Cati dintre voi ati pus pret pe pregatirea scolara si cati dintre voi sunteti demni sa-i judecati pe acesti oameni ?

  2. Am sa va spun o poveste, care de fapt nu e poveste ci tine de istoria marunta.
    Mama mea (nascuta in 1928) provine dintr-o familie de boieri. Parintii ei au fost mai mult burghezi, dar isi aduce aminte bine de bunicii. Traiau la mosie, foarte rar se duceau la oras desi aveau casa „la targ”.
    Bunica ei avea mereu fete in casa, alese pe sprinceana din familiile de tarani din zona. Pe langa ea fetele invatau sa citeasca si sa socoteasca, sa ingrijeasca casa, sa teasa, sa coasa (la masina) si sa brodeze, sa gateasca mancaruri alese, sa faca dulceturi si conserve, sa chiverniseasca banii si multe alte lucruri pe care orice femeie asezata trebuia sa le stie si pe care nu aveau cum sa le invete de la parintii lor. In plus mai capatau si zestre. Acestor fete le crestea enorm „cota” la casatorie, tocmai pentru ca erau instruite. Unele dintre ele s-au casatorit cu profesori sau ingineri. Dar toate au impins familiile lor inainte si au devenit modele. Desi pentru catva ani au fost servitoare.
    Si am sa mai spun o intamplare pe care am trait-o direct. Am incercat la un moment dat (cca 20 de ani in urma) sa iau in grija o familie de tigani cum m-a dus mintea in acel moment. Le-am dat perne, paturi, plapuma, covor, haine, mancare si, mai ales, am ranit la casa lor o saptamana impreuna cu sotul meu. I-am mai pus si pe ei la ceva treaba dar s-au descurcat destul de greu. Pur si simplu nu stiau ce sa faca, care este scopul. Dupa actiunea asta, periodic le-am trimis mancare si dupa un an i-am vizitat. Si m-am speriat de ce am gasit. Aceeasi mizerie si ce nu au vandut din ce le-am dat era de o jegosenie cumplita. M-a socat cel mai tare soarta plapumii. Cand ne-am casatorit fiecare mama ne-a dat cate o plapuma dubla. Una dinter ele, cea pe care nu o folosisem decat pentru musafiri, le-am dat-o lor. Eu folosesc si acum cealalta plapuma, a lor era dupa un an zdrente, parca ar fi sfasiat-o o hoarda de pisici turbate.
    Exista o multime de familii de romani care traiesc cu la fel de putin ca si tiganii. E adevarat, nu au spor, dar nici nu se cufunda in mizerie. I-au o haina veche, o intorc pe dos si fac din ea doua noi pentru copii.
    Nu vreau sa spun ca sunt murdari si lenesi in mod congenital. Daca puneti la cap cele doua povesti intelegeti ca e departe de mine o astfel de idee.
    Pur si simplu tiganii trebuie invatazi sa traiasca. Eu, din pacate, m-am oprit dupa primul pas.
    Degeaba pui pe picioare programe care sa le dea femeilor acces pe piata muncii daca nu le inveti cum sa tina casa, sa gateasca, sa se organizeze, cum sa aiba grija de copii, sa isi schimbe sistemul de valori. Daca nu ii inveti pe barbati cum sa mai aiba grija de una sau alta in gospodarie, sa repare, sa transforme un lucru vechi si inutil in altul nou si bun de ceva. De fapt ar fi greu sa ii invatam daca nici noi nu mai stim astfel de lucruri.
    Prin acest comentariu incerc sa trag alarma ca noi avem mintea umflata cu modele, nu intotdeauna potrivite si nu intelegem cu adevarat de ce e nevoie. Privim cu mila (da, am vazut filmul si e lacrimogen) si venim cu tot felul de solutii heirupiste.
    Era de asteptat ca nici un copil roman sa nu fie trimis la scoala „in tiganie”. E la mintea cocosului. A fost una dintre modalitatile aiurite de a cheltui banii programelor pentru integrarea tiganilor.
    Eu as gasi o utilitate pentru aceasta cladire. Este evident ca acesti copii au nevoie de educatie dincolo de scoala (ca sa nu mai ajunga la scoli speciale). As face ateliere in care sa invete deprinderile de baza, program cu indrumare pentru pregatirea lectiilor, biblioteca. Si mai ales i-as angrena intr-un program de autogospodarire a acestei cladiri. Dar probabil ca propunerile mele nu sunt corecte politic.
    Iar in legatura cu educatia si „integrarea” romanilor, problema este ca romanii trebuie invatati sa se implice social. Nu numai cand e vorba de tigani ci de toti oamenii cu probleme. E vorba de educarea compasiunii si a altruismului. Si de scoaterea din cap a lui „mi se cuvine”. Si, daca familia nu face asta (pentru ca nici parintii nu au fost invatati; nu poti sa le ceri parintilor sa faca ceva ce nu stiu), trebuie sa o faca scoala. Si ajungem la mult discutata problema: la noi scoala nu educa ci injecteaza cunostinte. Si mai realizam si ca e o munca de cel putin o generatie.

    • de ce trebuie sa incercam sa asimilam tot ce-i diferit de noi??????auzi…educatie inainte de scoala.
      Cine decide cine intra intr-o scala si cine nu? nu este firesc sa gandim ca nu putem lua dreptul niciunui copil de la educatie? Ca un cadru didactic este platit sa ofere servicii intregii comunitati, fie ca-i formata din turci, tatari, tigani.
      Termenii de corect/ normal -sunt relativi, desemneaza parerea noastra in legatura cu ce este mai bine pentru noi. Daca pentru unii a pune pret pe o plapuma este normal, se pare ca altii au alte valori, asta nu inseamna ca le interzicem dreptul la educatie.
      Unele persane dornice sa schimbe tot ce-i diferit, sunt convinsa ca au intentii din cele mai bune…dar oamenii, in general, sunt sensibili, nu-i poti forta sa gandeasca altfel peste noapte, da-le exemple oferindu-le tate rezultatele ce pot reiesi din acestea, argumentati-le de ce ganditi ca este spre binele lor…

      E drept ca s-au cheltuit fonduri cu acea cladire, dar si asta este un subiect f delicat, pt a face desegregare scolara este nevoie de o amanuntita investigare, de a alege solutia optima pt intreaga comunitate.
      se va schimba ceva, cand ni ne vom schimba si nu ne vom mai considera mai buni doar in raport cu romii, cand fiecare cadru didactic nu va mai considera ca e sc lu ma-sa si-si poate permite sa aibe afinitati si sa scoata copii cu sechele din sistem…

  3. @Florin Ghituica
    Sunteti sigur ca ati citit articolul lui Vlad Mixich???
    Iar daca ne referim la acelasi articol, l-ati si inteles? Realizati ca e, in esenta, o cronica de film?
    Unde Dumnezeu ati gasit ca „promoveaza ura de rasa” (atat articolul, cat si filmul, pe care deduc ca nu l-ati vazut, da’ oricum stiti foarte bine ce si cum promoveaza…), ca autorul si site-ul (pe care, apropos, nu va tine nimeni cu forta) sunt „bigoti cu valente EVIDENTE (subl. mea) in discriminarea sociala” etc., etc., etc.
    Cred ca Vlad Mixich (el insusi un minoritar) a ramas cu gura cascata; nu cred sa-l mai fi acuzat cineva vreodata de asa enormitati…
    Stiti ce, domnu’ Ghituica? De ce nu mergeti dvs. sa beti un ceai de tei, sa va mai calmati, trageti si-un pui de somn ca pare s-aveti nevoie, iar daca si dupa ce va treziti si recititi articolul tot bigot si rasist si nazist si psihopat o sa vi se para, atunci… chiar ca nu stiu ce sa mai zic.
    Somn usor si take it easy.

  4. Depinde de oamenii scolii din localitate. Odata ce se face un inceput si niste copii romi termina a VIII-a, ajunsi parinti, ei nu-si vor lasa copiii fara carte. Si astfel, se poate vorbi de un viitor al acestei etnii, pardon, al acestor oameni.

  5. Am citi cu atentie comentariile si va spun un lucru: NU MAI DISCUTATI DE ROMI FARA ROMI si nu mai luati decizii pentru ei fara ei. Filmul acesta:) despre care se spune ca oglindeste o realitate si pe care eu nu l-am vazut (decat teaserul) vorbeste de romi si despre proiecte europene (sunt sigur ca si filmul in sine e un proiect european) doua subiecte la moda in acest moment. Daca vreti intr-adevar sa-i ajutati pe romi sa se integreze plecati de la ce au ei nevoie, de la ce cred ei ca e bine pentru ei, ajutat-i sa isi spuna punctul de vedere si sa si-l formeze. Copii aia murdari din teaser nu au ce cauta la scoala ca mai rau le faceti. Ajutati-i sa fie curati, hraniti, bine imbracati si apoi puneti-i pe banca scolii ca altfel o sa ajunga de rasul romanilor si scoala o sa fie un loc pe care ei il vor ura.
    La scoala am invatat ca sa fii tigan e un lucru rau si de nedorit. :)
    E bine ca se fac filme, e bine ca discutati intre voi dar e timpul sa discutati si eu ei si cu Romii si nu doar cu sefii lor:)
    Mi-a placut povestea cu plapuma….si felul subtil in care romii au fost facuti „porci” prin folosirea verbului „am ranit”.
    Ce e de facut? folositi fondurile europene cum trebuie , mai bine banii aia pt constructia scolii se imparteau frateste la toata comunitatea si sunt sigur ca asa se purtau singuri la scolile din oras ca si-ar fi permis.

    • Eu am facut-o. In trei locuri – la mine-n sat, in sediul de comuna si, indirect, in cel mai apropiat oras, in fapt doar un sat mai mare, unul din acele foste „orase agroindustriale”.
      Nu vrei sa stii raspunsurile.
      In cele cat de cat serioase, destul de putine, de altfel, poate o treime, cuvantul cel mai frecvent era „da-mi”, iar cel de „munca” era rar, iar cand totusi aparea, era insotit de numeroase conditii.
      Cele mai numeroase raspunsuri au fost la misto si m-am pricopsit chiar si cu cateva injuraturi; pe unele le-am inteles, altele au fost in tiganeste si doar le-am banuit, dupa expresia fetei si reactia celorlalti.
      Cat despre sugestia ta cu impartit banii catre membrii comunitatii… o, sancta simplicitas… dovada clara ca n-ai avut niciodata de-a face cu o astfel de comunitate. De altfel, nu-mi fac iluzii ca in comunitatile de romani ai avea mare succes cu o asemenea idee.

  6. Daca tot era echipa in zona, ar fi fost interesant sa traga o fuga pana la Ponorata, e aproape. Sa vada si reversul medaliei. De preferat o vizita pe jos prin sat. Ar fi fost un experiment interesant.
    Stiu, tiganii dupa aparitia lor in Europa au fost tratati crunt, probabil in Romania mai crunt decat in alte tari. Probabil erau obisnuiti cu asemenea tratament acolo de unde au plecat si au invatat sa se adapteze. E trist pentru ei. Dar dorinta de a imbunatati lucrurile ar trebui sa vina in primul rand din comunitatea lor. Vad personaje faimoase de etnie rroma, gen Salam, Guta, Vijelie, etc. Oameni care probabil au pornit de jos si acum au averi serioase. Trec peste dezgustul pe care mi-l provoaca majoritatea creatiilor artistice ale respectivilor (daca ei nu sansa de a extrage ceva de calitate din filonul muzical al comunitatii lor, asa intens cum este, atunci nu stiu cine ar putea…). Trec peste faptul ca nu se deranjeaza sa plateasca impozite ca restul lumii. Dar nu ii vad facand vreun pas inainte pentru comunitatea lor. O bursa poate? Cateva burse? O luare de atitudine alta decat „sa moara dujmanii mei”. Sunt si exemple pozitive in acest sens, dar sunt prea putin vizibile.
    Nu e ca si cum ar fi singura minoritate prigonita in lume si in istorie. Minoritatea afro-americana a reusit sa se ridice deasupra prejudecatiilor, cu toate problemele pe care le are si/sau le creeaza. Nu stiu daca mai e cazul sa povestesc de minoritatea evreiasca.
    Nu te poti astepta la nesfarsit ca ceilalti sa iti rezolve problemele, fara sa ridici un deget.
    Stiu ca e neplacut ca parintii ne-rromi nu vor sa isi trimita la scoala copiii intr-o scoala majoritar rroma. Dar ca parinte imi e frica de multe lucruri, nu numai de paraziti sau boli.
    Educatia de acasa ar trebui sa ajute incet incet atat copiii rromi, cat si cei romani.

  7. Ce se-ntelege din tot ce s-a spus aici ? Noi romanii vrem sa-i ajutam pe romi – cu fonduri europene si altele , dar ei sunt niste neadaptati , nedornici sa evolutie intelectuala si sociala ! Este asa sau nu este asa ? Eu nu cred ca ei sunt niste neadaptati vietii sociale moderne ! Dar cred ca acesti romani de aceeasi culoare a pielii cu mine cauta cu predilectie sa-i puna intr-o lumina nefavorabila pe rromi . De ce ? Vorba aceluia care spune ca este mai bine sa numai discutam despre rromi fara ca acestia sa fie prezenti – un om onest !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vlad Mixichhttp://www.mixich.ro
Vlad Mixich este jurnalist la Hotnews.ro si corespondent al Deutsche Welle in Romania. Mai scrie pentru Gazeta de Sud si ocazional pentru Esquire si Dilema. Are o licenta in Medicina si una in Psihoterapie Sistemica. A castigat "Premiul Deutsche Welle pentru Tineri Jurnalisti" si Freedom House i-a acordat premiul "Tanarul Jurnalist al Anului". Este Marshall Memorial Fellow si Carter Fellow for Mental Health Journalism.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro