marți, februarie 18, 2025

Scurtă notă informativă despre o carte de Cristian Tudor Popescu

În urmă cu exact doi ani, Cristian Tudor Popescu, despre care în repetate rânduri primisem asigurări chiar de la sursă că e ateu, șoca pe toată lumea căci, chiar din titlul cărții sale apărută atunci, ne informa la modul categoric că Dumnezeu nu e mort. Or, nefiind mort, Dumnezeu nu prea putea să îl lase indiferent și nici în pace nici măcar pe Cristian Tudor Popescu.

Iar cum cel cunoscut sub numele de cod CTP este inginer “la bază”, așadar un om al științelor exacte, științe din care în aproape 35 de ani de gazetărie nu a uitat o iotă, atât în carte cât și într-o serie de apariții publice găseam demonstrația aserțiunii din mai sus menționatul titlu. Șocul era cu atât mai mare cu cât volumul de interceptări și note informative apărut în 2022 la Polirom devenea bun public într-un moment în care mulți se înghesuiau să îi cânte prohodul gazetarului. Cristian Tudor Popescu tocmai fusese concediat de la Digi 24 (adică la scurt timp de la apariția volumului, cel mai bine vândut la Bookfest) fiindcă gândise cu capul propriu, cap ce, în plus, se mai dovedise și limpede în probleme despre care pare-se că postul primise ordin să nu scoată o vorbă. Așa că CTP a primit firman de mazil despre care nacealnicii postului, pentru care și minciuna-i vorbă, au spus că nu ar fi nici pe departe asta. Că încetarea bruscă a colaborării nu ar însemna decât o pauză și nicidecum o întrerupere definitivă. 

Imediat după ce a clarificat cazul și a risipit minciuna, gazetarul și-a anunțat atât fanii cât și dușmanii că nu se află în tratative cu nici o altă televiziune, că își va reduce  aproape total aparițiile publice, că nu își va mai expune opiniile decât fie pe platforma Republica, fie pe rețelele sociale. Nicidecum în ziare sau la tv. Iar cum lumea la noi nu mai prea (mai) citește presă, și chiar dacă o face se mulțumește cel mai adesea cu parcurgerea grăbită a titlurilor, mulți s-au grăbit să spună gata, kaput! S-a terminat cu Cristian Tudor Popescu!

Numai că nu mor caii când vor câinii. Și spun asta, deși CTP crede că sentințele conținute în proverbe nu sunt tocmai infailibile.Așa că în 2024 gazetarul și scriitorul a publicat tot la Polirom o nouă carte care, asemenea celei anterioare, a deveni rapid lider de vânzări. Cartea se cheamă sarcastic Râsul dracului, seamănă în linii mari cu cea de acum doi ani, e o culegere de texte atent articulate sau de notații fugare, conține interceptări, informații, desecretizate și autodenunțuri. Unele dintre ele despre un anume Popescu, altele despre cel numit tandru-ironic Asulică, despre decizia lui CT. Popescu de a scrie tot mai rar cronică de film sau despre motivele care l-au făcut pe cronicar să dea de pământ cu Oppenheimer, filmul lui Nolan,  însă mai ales despre terți. Indivizi care se preumblă liber, foarte adesea sfidător și toxic prin viața publică. În noua lui carte, CTP nu îl omite cu totul  pe Dumnezeu, și mai ales nu omite în nici un caz Biblia ca și alte texte sfinte din care scriitorul comentează adesea lungi pasaje.

Volumul are o copertă care pe mine, sincer să fiu, m-a pus serios pe gânduri. Și mai ales în încurcătură.  De ce? Pentru a da o explicație, iată că mă simt și eu dator să livrez o informație și să recurg la un autodenunț. Nu sunt chiar foarte familiarizat cu pictura flamandă, despre un pictor cu numele Quentin Massys nu știu aproape nimic, cum cam tot mai nimic știam până mai deunăzi despre o creație a lui numită Ecce homo. O superbă,o deșteaptă pictură în care foarte aproape, în imediata vecinătate a lui Iisus se găsește un personaj diavolesc care seamănă teribil cu însuși CTP. Așa că mi-a trebuit un pic de vreme să mă conving că nu e vorba despre o minciuna în falș, adică despre nici un fel de photoșopare.

 Cartea mai are și un foarte inteligent moto extras dintr-o carte a psihiatrului austriac Victor E. Frankl care a cunoscut pe piele proprie ororile Holocaustului, fiind astfel absolut îndreptățit să spună că “niciun vis, oricât de groaznic, nu poate fi mai rău decât realitatea lagărului care ne înconjura ”.

În urmă cu aproape 35 de ani, România a ieșit brusc, sângeros, din ceea ce se chema lagărul comunist. Un coșmar. Inginerul Cristian Tudor Popescu care, până atunci, se ocupa cu ficțiunile speculative , cu matematica și meditațiile în domeniu și cu textele științifice ( de altminteri, singurul articol datat-1989- din carte aparține genului), s-a bucurat de șansa oferită de preluarea puterii la Moscova de un anume Mihail Sergheevici Gorbaciov (despre care este vorba de vreo două-trei ori în această culegere de autodenunțuri și note informative, dintre care una despre PNȚCD mi-a amintit ceva defel de bine despre conducerea partidului și faptele ei în august 1991), a ieșit în stradă. După care a ajuns gazetar la Adevărul. Ziar unde, la un moment dat, a șocat pe toată lumea, de la foștii scânteiști rămași în redacție la cititori, făcându-i neașteptate daruri celui care pe vremea aceea era președintele României.

De atunci, din acel moment să-i zicem crucial,  poate chiar mai devreme, Cristian Tudor Popescu scrie despre coșmarurile vieții cotidiene. Care nu au dispărut cu totul nici în fragila noastră democrație, nici în în democrația de azi, zisă un pic mai întărită, nici în UE și nici în NATO. Coșmarurile sunt de felurite calibre. Uneori au nume proprii și se cheamă Varanul, Teodosie Șpagoveanul, adică Mache,   sau Klaus Werner Iohannis, se cheamă Trump, Putin, Viktor Orbán. Un mega-coșmar e  războiul din Ucraina. Coșmarurile se mai cheamă în multe, multe alte feluri. Esența lor e disecată cu lux de amănunte de pixul-bisturiu al lui Cristian Tudor Popescu.

Când, stimați cititori, nu mai puteți face față inflației de coșmaruri pe care le colecționează în carte Cristian Tudor Popescu (nu zicea el Oracolul din Bălcești, citat în carte, că românii ar putea fi fericiți, numai că nu îi lasă C. T. Popescu?), aveți chiar acolo un antidot la disperare. El înseamnă articolele despre Iosif Sava și Andrei Pleșu, despre I.D. Sîrbu, despre Cristian Popescu, Traian T. Coșovei și despre Ion Stratan. Ori reproducerile transcrise ca atare din Eminescu (un Eminescu care avea umor) și Maiorescu.

Am spus ceva mai sus că singurul articol căruia i se precizează data scrierii este unul mai curând de știință. Și că a fost scris în 1989. Probabil că în felul acesta autorul a dorit să marcheze falia între preocupările sale de dinainte și de după 1989. Cred însă că tuturor articolelor era util să li se precizeze data scrierii. Poate fiindcă și numai pentru faptul că CTP nu modifică nimic. Nici măcar acel comentariu în care este vorba despre formidabila gafă a bătrânilor lideri ai PNȚCD (Ioan Lup, Corneliu Coposu) care, după puciul din august 1991 de la Moscova, au făcut niște declarații care și la recitire, și la mai bine de 30 de ani distanță de la zicere,  te fac să te doară mintea.

Cristian Tudor Popescu- RÂSUL DRACULUI; Editura Polirom, Iași, 2024

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Popescu stie ca este scriitor, e comunistul care stie multe. E constient ca e scriitor si stie multe, trebuie sa scrie. Scriitorul.

  2. As indrazni a spune ca, daca insemnarea de mai sus nu e neaparat un omagiu , rindurile ei sint cel putin binevoitoare in ce priveste scrierile gazetaresti/de atitudine ale lui CTP. Si , dupa ce am apucat sa citesc si eu in ultimii 10 ani sub semnatura-i, pot spune ca merita sa fie asa. Nu doresc sa fiu un Grinch sau un party pooper, dar as zice ca domnul CT Popescu ar avea niste datorii de soldat cu trecutul din acel an I al Adevarului (directia D Tinu) „crucial ” cum e pomenit mai sus. Am incercat sa testez memoria dinsului pe la mijlocul lui octombrie, 2022 cind si-a promovat la Cluj (sala Tonitza, Muzeul de Arta) recent aparutul tilu *Dumnezeu nu e mort….) Eu sint „bibicul” care am intervenit atunci cu termenul folosit pentru Sfintul Duh in Ioan 14 si altele, Paraclet. Dupa aceea la Q&A/R, l-am intrebat daca isi mai aminteste ce scrisese domnia sa in acel prim an al fostei Scintei despre Doamna demnitatii noastre, careia pina si municipalitatea clujeana a catadixit, finalmente, sa-i dea titlul post-mortem de cetatean de onoare al mun’cipiului (dupa ce il acordase mai inainte unora care au dezonorat exact ideile pe care le Doamna le aparase) Poate ca am fost prea optimist , domnul CTP nu-si amintea, sau isi amintea asa cum nu statusera lucrurile, sau nu binevoia sa-si aminteasca. Spun asta dupa felul in care si-a inceput „anamneza” , fel care m-a si facut sa parasesc sala , cu regret (in fond, mai erau de dat dedicatiile pe cartile puse in vinzare…). Desi aveam pregatite date care vorbeau de la sine, nu le-am mai folosit. Nu cutez a crede ca domnul CTP are vreme a se apleca peste ce apare pe/in Contributors , insa, ca aide-memoire for whom it may concern cele scrise de domnia sa despre Doamna Doina Cornea, in acel an crucial (1990), pun aici o singura nota bibliografica, mai de specialitate (amintirile mele fiind vinovat partizane…): Cornel Jurju, ” Doina Cornea Dincolo de Zid” editura Argonaut 2017, p. 100

    • Nu am acces la carte; posibil ca multe lume care a citit comentariul d-voastra. Va rog frumos sa reproduceti fragmentul la care va referiti (daca va permite autorul). Nu vreau sa ramana imagini trunchiate despre cei care ne-au influentat.

  3. Mai scriu un comentariu chiar dacă nu se publică. Al treilea.
    Leonardo dă București ne arată, pentru cei care mai aveau încă dubii, încă odată spiritul enciclopedic: se pricepe și la gimnastică. Nu doar tenis, filme, politică, gândaci de Colorado. Desigur că în același comentariu a bălăcărit un alt sportiv acuzându-l de lipsă de creier și inimă. Iar cireașa de pe colivă e întrebarea care se dorește retorică: oare sportivul fără creier, inimă, egoist, etc. îl votează pe Trump? De noaptea minții!!
    https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/reactia-lui-ctp-in-scandalul-medaliei-furate-de-la-2380317.html

  4. Stiu coperta cartii si personajul diavolesc seamana fizic cu CTP. In general mi se pareau corecte afirmatiile lui CTP cand aparea la Tv si luarile lui de pozitie pe Republica. Nici mie nu prea mi-a placut filmul Oppenheimer, mi s-a parut facil, cam superficial si bizar pe alocuri. De exp portretizarea lui Einstein e gresita, f.slaba in film.
    Unele luari de pozitie ale lui CTP sunt insa false. De exp cea ca S. Voinea e conspirationista. Contestatia lui Sabrina e perfect fondata si dovedita de fotografii. Arbitrii au favorizat nepermis pe americanca.
    Fara a cadea in conspirationism ca suntem neindreptatiti mereu, totusi de destule ori si in diferite imprejurari romanii sunt neindreptatiti nejustificat.

    • Din cate inteleg, CTP spune ca e conspirationista teoria ca juriul ar fi prezentat ca dovezi imagini din alta competitie. Daca ea crede asa, e conspirationism.

      • Nu a fost deloc vorba de prezentat imagini din alta competitie. Sabrina a spus ca a fost depunctata nejustificat de arbitrii ca ar fi calcat in afara spatiului. Imaginile arata ca ea are dreptate, de aici si contestatia oficiala a Comitetului Olimpic Roman, a Nadiei, etc. Deci ce spune Sabrina nu e ceva conspirationist.

        • Repet, este argumentul invocat de CTP :
          „Pe de altă parte, reacția Sabrinei, care zice că echipa de arbitri a folosit o imagine din alt concurs ca s-o depuncteze, este „conspiraționistă” …”
          Nu zice ca a fost…

          • CTP a inteles aiurea (nu e prima data). Sabrina Voinea nu a zis ca arbitrii au folosit imagini din alt concurs ca s-o depuncteze, ci ca au folosit imagini de la o camera aflata deasupra, in care calcaiul parea in afara covorului (cand in realitate nu a fost). Pe imagini de la alte camere se vede clar calcaiul corect in spatiul covorului.

  5. Am citit cartea, si ? Ceva lucruri interesante, nu prea multe, articole politice de pus pe Facebook si niste povestiri vechi. Intrebat cum ar incadra cartea a spus: eu am scris-o voi s-o incadrati. Ma rog, nu prea e ceva de incadrat dupa parerea mea. Nu e nimic inchegat, o colectie de scurte texte amalgamate, rasul de pe coperta o poate o autoironie La o intalnire cu cititorii invoca eul epic. Poftim ? Care e ala ? Cand scrie despre de Sosoaca sau Trump ? Ha ! Din pacate CTP se crede scriitorul care de fapt nu este, sau ma rog e intr-o masura neglijabila. Altfel cand vorbeste, chiar daca nu esti de acord cu ce declara, trezeste niste interogatii binevenite iar asta-i marele sau merit.

  6. Ultimele carti? De o modestie intelectuala cum rar poti vedea. Popescu? Nu are ce face! Nu stapaneste subiectul dar se apuca de scris, asa ii placea lui. Dar nu poate realiza nimic!

  7. S-a apucat sa scrie de oameni importanti, pe care i-a vorbit de rau. De la Basescu la Trump, pana la fratii Tate. A sarit sa atace, are ura in suflet. Il placea pe Iliescu, si avea textele alea in Adevarul. Nu e ateu, asa ne-a zis-o intr-o emisiune la Iasi cand isi prezenta cartea aia de scriitor. Si nici agnostic nu stia daca e, cand l-a intrebat domnul acela din Iasi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro