„Nu se poate construi o economie solidă dacă niciodată nu știi de Crăciun ce taxe vei avea de plătit în prima zi după Revelion. Am primit nenumărate asigurări că acest lucru nu se va mai întâmpla, că deciziile fiscale vor avea un orizont de minimum 3-6 luni de zile. Deciziile de ieri privind limitarea sau înghețarea unor cheltuieli publice sunt mai mult decât binevenite, având în vedere că încheiem anul cu un deficit care se apropie milimetric de 9% din PIB. (…) Am fost asigurați în repetate rânduri că vom fi consultați atunci când Guvernul se va uita la creșterea veniturilor bugetare în 2025 conform obligațiilor din PNRR și din Planul de Ajustare pe 7 ani agreat cu Comisia Europeană. De ce Guvernul continuă să ne spună una, dar să facă alta, rămâne un mister, însă unul cu grave consecințe economice.„[1]
Radu Burnete, director executiv al Confederației Patronale „Concordia„
Nu știu exact cine anume ia deciziile în statul nostru, dar vreau să cred că acestea sunt luate în mod transparent, conform reglementărilor legale de funcționare a Guvernului, ministerelor și celorlalte structuri subordonate; că se iau la Palatul Cotroceni conform prevederilor constituționale și a reglementărilor legale și la nivel de teritoriu de către cei aleși sau numiți de Guvern. Sper că cei care iau aceste decizii o fac cu toată responsabilitatea și că-și asumă inclusiv consecințele care derivă din deciziile luate. Doresc să cred că decidenții înțeleg responsabilitatea de a comunica societății deciziile pe care le iau: comunități, mediul de afaceri, cetățeni, în toate fazele procesului, pentru a se asigura că acestea concordă cu mandatul alegătorilor și mai apoi că sunt bine înțelese de întreaga societate, în beneficiul tuturor.
Deși vreau mult să cred că totul decurge conform, urme grele de îndoială mă încearcă pentru că observ cum multe decizii în stat scapă procedurilor legale și aduc nu de puține ori atingere Constituției. Impresia că este așa se alimentează din tragica apetență a politicianului și birocratului român de a acționa netransparent. De pildă, nu știm de ce Guvernul a permis un deficit bugetar de 6,6% în anul 2023 și s-a ajuns la un grad de îndatorare de 48,8% la finele acelui an? Mai mult și mai dificil de înțeles – și nimeni care să explice în conformitate cu cadrul legal privind responsabilitatea guvernării – de ce în anul 2024 guvernarea a derapat și mai serios și contemplăm posibilitatea unui deficit bugetar în proximitatea a 9% din PIB și de ce datoria externă a țării bate spre 53 – 54%, ajungând la finele anului undeva la 182,5 miliarde de euro[2]?
Se spune că nou an vine cu semne bune! Să avem încredere! Guvernul face tot ce poate, tot ce trebuie ca sacrificiile noastre financiare să fie de scurtă durată și să votăm cu încredere în martie – aprilie viitorul locatar de la Cotroceni, desigur în persoana fostului co-lider al USL-ului (moșit de Dan Voiculescu în anii 2011 – 2012), Crin Antonescu (celălalt co-lider fiind, cum sper că se mai știe, V.V. Ponta). Semnele se spune că ar fi bune. În 20 ianuarie 2025 Donald Trump se va instala la Casa Albă și aproape imediat va impune pacea în Ucraina, după cum ne-a dat multiple asigurări în campania sa electorală și după cum ne încredințează de câte ori are ocazia și Viktor Orbán.
În Siria, dictatorul Bashar al-Assad a fost alungat în brațele prietenului său de conjunctură Vladimir Putin, care l-a primit cu o căldură destul de reținută, preocupat mai mult de perspectiva incertă a bazelor militare ale imperiului său înființate la Tartus și Hmeimim, Latakia. Noua putere instalată la Damasc, o asociație de insurgenți condusă de organizația Hayat Tahrir al-Sham (HTS) cu legături transparente cu Statul Islamic și Frăția Musulmană, anunță, prin liderul său Ahmad al-Sharaa că s-a pus pe treabă pentru a pregăti viitoarele alegeri undeva peste patru ani. Ce se va întâmpla cu Siria între timp, cum va fi guvernată și ce relații va avea cu Turcia, Qatar, Arabia Saudită, Iordania, Israel, Rusia și așa mai departe, nu știm, dar putem bănui.
Totul va fi bine și în Europa. Începând cu prima zi a anului viitor, noi și bulgarii ne vom putea mișca în voie în „Spațiul Schengen” care ne va include pe deplin. Ar trebui să ne bucurăm, pentru că, în rest, dat fiind faptul că guvernele „Ciucă”, „Ciolacu I” și „Ciolacu II” s-au ferit și se feresc ca de tămâie de reformarea statului, nu știm în ce măsură banii europeni din PNRR și din bugetul unional vor mai ajunge la București. Unde mai pui că guvernul „Ciolacu II” pare decis să nu se țină nici de Planul de Ajustare bugetară de șapte ani convenit cu Bruxellesul, cu care se lăuda înainte de procesul electoral de toamnă – iarnă?
Este adevărat că există semne de deranj tot mai pronunțate la frontiera nordică și de est a Europei cu Rusia lui Vladimir Putin, că pe finalul anului 2024 două nave, una chineză și o alta rusească au fost reținute pentru că au provocat daune rețelelor submarine de comunicații din Baltica, motiv ca Articolul 4 din Tratatul NATO să fie invocat pentru asistența aliată în patrularea Mării Baltice și prevenirea unor incidente similare.
Este adevărat și că Ungaria lui Viktor Orbán sau Slovacia lui Robert Fico își merită din plin felicitările pe care le-au primit de sărbători de la Vladimir Putin[3], pentru că au dovedit cât se poate de clar că depun serioase eforturi să submineze sprijinul european pentru Ucraina, în lupta sa împotriva imperiului rus. La fel de adevărat este și că Turcia lui Recep Tayyip Erdogăn a înțeles foarte bine (de la marele „prieten” de la Kremlin) cum funcționează ideea de „șantaj energetic”, motiv pentru care – dincolo de ideea otomanistă care l-a adus și-l menține la putere – a implicat Ankara în jocuri complicate în Mediterana de Est, alături de aliatul Qatar și organizația pe care o finanțează și o protejează, Frații Musulmani.
Semne bune anul are, doar că la București decidenții noștri citesc probabil o astrogramă diferită, pe care o interpretează în răspăr. Eșecul de securitate major care a permis compromiterea procesului electoral pentru Cotroceni și a transformat „candidatul altora” într-o efigie a nemulțumiților și măsurile de austeritate anunțate de guvernul Ciolacu redivivus pun România, în prag de nou an, într-o poziție absolut vulnerabilă, atât în plan intern cât și internațional. Iar terenul pe care se vor da bătăliile pentru aducerea țării noastre sub o zodie iliberală în prima parte a anului sunt în principal două: energia și alegerile prezidențiale.
MEDITERANA DE EST ȘI MAREA NEAGRĂ, ACEEAȘI PROVOCARE
„La câteva zile după ce Assad a părăsit Damascul, Turcia a trimis un emisar și alți oficiali de rang înalt pentru a iniția discuții pe diverse subiecte cu noua conducere, fiind printre primii pe teren, alături de Qatar. Din delegația Turciei au făcut parte ministrul turc de externe, Hakan Fidan, și șeful agenției de informații, Ibrahim Kalin”, scrie presa noastră[4]. „La sfârșitul lunii decembrie, Ankara se afla deja în discuții avansate cu Siria pentru semnarea unui acord de delimitare a zonelor maritime în Marea Mediterană. «Vom încheia un acord de jurisdicție maritimă cu administrația siriană […] lucrăm la un plan de contingență care include servicii aeriene, feroviare, rutiere și de comunicații în Siria», a declarat ministrul transporturilor, Abdulkadir Uraloğlu. Știrea a declanșat reacții la Atena, după ce un acord similar între Turcia și Libia în decembrie 2019, a ignorat existența insulei Creta.”
În câteva cuvinte, avem o excelentă introducere în mizele energetice ale complicatei ecuații pe care o reprezintă Estul Mediteranei, ca ecouri ale Primăverii Arabe și ale conflictului dintre Iran și Israel în Orientul Mijlociu.
La finele anului 2019, Turcia și guvernul recunoscut internațional al Libiei au semnat un acord privind delimitarea graniței maritime dintre cele două state, precum și un acord privind cooperarea militară, documente despre care autoritățile de la Ankara declarau că „au fost semnate pentru protejarea drepturilor Turciei”. Grecia a reacționat, susținând că acordul privind granița maritimă este „absurd”, întrucât ignoră prezența insulei Creta între coastele Turciei și Libiei. Și autoritățile din Egipt și Cipru și-au exprimat nemulțumirea cu privire la semnarea acestui acord.[5] Uniunea Europeană a declarat acordul nul din punct de vedere juridic.
Ulterior, Grecia și Egiptul au răspuns prin încheierea unui acord mutual care viza și o parte semnificativă a zonei pe care Turcia și Libia conveniseră să o gestioneze în comun în Mediterana. Spre finele anului 2022, ministrul turc de externe, Mevlüt Çavuşoğlu, a postat pe „Twitter” (actuala „X”) anunțul că Ankara a semnat două memorandumuri cu privire la hidrocarburi și un protocol cu guvernul Libiei. Cele două memorandumuri urmau să transpună înțelegerea consemnată în acordul mutual din anul 2019, prin care Libia concesiona Turciei exploatarea zonei economice exclusive, deși respectivul acord fusese contestat internațional.[6]
La începutul anului 2024, presa turcă a difuzat știri potrivit cărora: „Curtea de Apel de la Tripoli a decis să anuleze memorandumul de înțelegere semnat de guvernul de unitate națională cu Turcia în 2022 cu privire la cooperarea în domeniul hidrocarburilor.” Decizia de anulare a acordului de concesiune în favoarea companiilor turcești, care începuseră operațiuni de prospectare a zăcămintelor de hidrocarburi din zona economică exclusivă a Libiei, a inflamat Ankara, care a denunțat presiunile internaționale asupra guvernului condus de Khalifa Haftar și duplicitatea acestuia din urmă, pe care presa turcă la numit ulterior „clovnul Haftar”.
În anul 2020, Turcia anunța descoperirea de rezervă comercială de gaze naturale în zona economică exclusivă din Marea Neagră. Doi ani mai târziu, Recep Tayyip Erdogăn asista la conectarea primei conducte la fundul mării din portul Filyos, în provincia Zonguldak, la circa 400 de km est de Istanbul, pe coasta Mării Negre.[7] Turcia consumă între 62 și 65 de miliarde de mc de gaze naturale anual, în principal din import: Federația Rusă, mai ales, apoi Iranul și Azerbaidjan. Zăcământul „Sakarya” din Marea Neagră, cu o rezervă exploatabilă de circa 320 miliarde mc, ar urma să acopere circa 15% din consumul național.
Dar mizele energetice ale Ankarei sunt mai mari de atât și acesta este unul dintre motivele pentru care joacă îndrăzneț în Estul Mediteranei. În anul 2020, după ce Grecia a denunțat acordul turco-libian privind zona economică exclusivă comună, în Mediterana de Est au fost organizate manevre maritime comune ale forțelor navale ale Greciei, Ciprului, Franței și Italiei, într-o încercare de a tempera ambițiile lui Recep Tayyip Erdogăn. Sprijinul Franței pentru Grecia l-a înfuriat pe președintele turc, care și-a înăsprit retorica, a îndemnat la boicotul importului de produse franceze, s-a erijat în lider politic al minorității musulmane din Franța și nu a ezitat să-l insulte pe Emmanuel Macron.
Sprijinind ofensiva neașteptată a insurgenților HTS împotriva regimului Al-Assad, Recep Tayyip Erdogăn este acum nerăbdător să culeagă roadele și să revină cu o nouă lovitură pentru interesele Franței în regiune. Oportunist, dar și un strateg regional de luat în seamă, președintele Turciei a mutat în ultimii ani cu bătaie lungă, punctând peste greutatea specifică a țării sale. Obiectivul real al lui Recep Tayyip Erdogăn este extrem de asemănător cu cel al lui Vladimir Putin: recuperarea influenței pierdute a Imperiului Otoman în Orientul Mijlociu, Nordul Africii și până în Asia Centrală.
„Analiștii de la Atena sugerează că Turcia urmărește să-și sporească influența geopolitică și să devină un hub energetic pentru Europa”, scrie presa. Pentru a fi credibilă, Turcia nu poate doar găzdui gazoducte și oleoducte, ci are nevoie să devină producător și, de ce nu, chiar exportator de hidrocarburi pentru ca Bruxellesul să ajungă să-i „ciugulească din palmă” la un moment dat. Toate acestea pot să pară simple aiureli? Să nu subestimăm ambiția unui lider hotărât și autoritar cum este Recep Tayyip Erdogăn! Dar, mai ales, să încercăm să cântărim bine evoluțiile din regiune și să învățăm ceva din toate acestea.
POPULISM ÎNVINGĂTOR, ȚARĂ ÎNVINSĂ!
„Faptul că azi, în România, se agită iar steagul suveranismului și naționalismului economic ține de o generație care simte că pierde definitiv controlul. O bătălie cu o miză economică enormă. Care nu are nicio legătură cu binele oamenilor. Patriotismul sau naționalismul economic nu au de ce să fie aplicate dacă produc probleme, dacă nu duc la mai multă prosperitate prin comparație cu alternativele lor. Protecționismul și izolaționismul trebuie evitate dacă nu aduc mai mult bine în societate.” Am reprodus câteva fraze dintr-un text publicat de analistul și profesorul de economie Cristian Păun[8] pe contul său de „Facebook”, preluat ulterior de presă[9].
Agitarea populistă, pe alocuri cu accente mistice – care pe bună dreptate aduce aminte de lozincile (care au precedat acțiunile violente și sângeroase) ale legionarilor în interbelic – a unui naționalism de inspirație ceaușistă, redenumit după o licență occidentală „suveranism”, are scopuri multiple, pe care eu le-aș cuprinde într-o singură idee: nostalgicii național-comunismului, încă puternic legați de structurile de decizie ale statului și de instituțiile de forță „își vor țara înapoi”, cu prețul democrației și al libertăților noastre.
Această idee explică, dacă avem răbdare să analizăm atent, multe dintre evoluțiile care au provocat atâta tulburare în societatea românească în ultimul timp. Explică modul în care aceste elite create în ceaușism și îmbogățite în tranziție și-au dat mâna cu o putere străină pentru o restaurație de tip iliberal și la București. Explică de ce în septembrie – octombrie 2021 s-a refăcut USL-ul prin coaliția de guvernare PSD – PNL, explică acțiunile guvernelor „Ciucă” și „Ciolacu I”, dar și curba de sacrificiu pe care ne-o oferă din anul 2025 guvernul „Ciolacu II”. Explică de ce PSD și PNL au tolerat și încurajat emergența forțelor așa-zis „suveraniste” – AUR, SOS și POT – pentru a oferi alegătorului frustrat și debusolat sentimentul că ar vota o „alternativă”. Doar că „alternativa” este nimic altceva decât un set de „emanații” controlate.
În stilul său concis și limpede, Nicușor Dan, candidatul independent pentru Cotroceni din fotoliul de primar general al Capitalei, explică cum au „lucrat” (corupția instituțională fiind ingredientul nelipsit) guvernanții la nivel central și local pentru a ne pune pe masa săracă din anii 2025 – 2026 o criză ca la carte[10]: „A venit nota de plată, nu doar din anul 2024, ci și din 2023 și 2022. Adică e bine să faci autostrăzi. Pentru că, dacă faci autostrăzi, vor veni firme în localitățile alea și oamenii vor avea de lucru, vor plăti taxe mai mari și așa mai departe. Dar dacă n-ai bani, nu e bine să faci investiții cum ar fi reabilitarea unor sedii de instituții care pot să mai aștepte 5 ani, 7 ani. Nu e bine să faci câte un stadion în fiecare oraș. Pentru că nu produc bani stadioanele alea.”
De fapt nu ne-am spălat încă în România de negura pe care o avem pe ochi după aproape cinci decenii de comunism, jumătate bolșevism sălbatic și altă jumătate de național comunism autist. Vă amintiți de un ministru al transporturilor (devenit ulterior primar general al Capitalei și apoi locatar la Cotroceni) care ne explica în 2009 că nu avem nevoie de autostrăzi pentru a ne dezvolta?[11] Același personaj susținea demersul „Coaliției pentru familie” pentru modificarea Constituției și mai apoi s-a dovedit că a făcut poliție politică, adică a fost omul securității ceaușiste. Acest prototip de „om nou comunist” alimentează astăzi curentul restaurator care împarte țara în două, a inventat un lider de carton ca efigie (un fel de „vițel de aur”) în persoana lui Călin Georgescu, la fel de legat de fosta securitate și guvernează țara după Revoluție exclusiv prin prisma intereselor personale și de grup.
Cu astfel de guvernanți și lideri politici nu este de mirare că trăim într-o țară divizată, că cei care țin în mâini aparatul de stat și soarta națiunii nu se ridică la înălțimea evoluțiilor rapide de pe continent și din lume. Recep Tayyip Erdogăn, ca să mă întorc la exemplul său, dovedește ținuta unui om de stat, chiar dacă rămâne un autoritarist convins. Victoria din Siria nu i-a întunecat judecata și în virtutea planului său strategic este capabil să negocieze cu Abdullah Öcalan, liderul iconic al PKK, un plan de reconciliere care să-i dezlege mâinile în Orientul Mijlociu. Și, cine știe, poate că la un moment dat kurzii vor juca pentru Ankara rolul pe care druzii îl joacă în relația cu Ierusalimul, de pildă.
Speranțele într-o guvernare luminoasă, care să facă noi progrese în eliberarea energiilor națiunii îmi slăbesc cu fiecare zi care a trecut din septembrie 2024 încoace. „Ordonanța trenuleț”, pe care guvernul „Ciolacu II” a aprobat-o în penultima zi din an este ciomagul cu care premierul PSD a atacat carul de oale al sistemului energetic național și nu numai. „Taxa pe stâlp”, cu toate bunele intenții ale ministrului UDMR al finanțelor, va scoate alți bani din companiile energetice, cu capital de stat sau private, aruncându-le în aer planurile de investiții. Vrem să fim „hub energetic regional”? Vorbe! Cine să le mai creadă?
Este guvernarea de la București mai ales o fabrică de vorbe? Cu siguranță. La fel cum strategii din spatele cortinei, foști politruci comuniști și securiști îmbogățiți în tranziție și cu ambiții de a conduce țara (responsabilii cu ideile actuale legate de „suveranism”) sunt o fabrică de fum și păpușarii care țin țara divizată pe tot felul de falii ca să poată rămâne nestingheriți cu frâiele puterii în mâini. Să luăm ca exemplu proiectul „strategic” de la Caragele, Buzău, un zăcământ de gaze de mare adâncime cu un potențial comercial de circa 30 miliarde de mc.:
„În mai 2017 a fost organizată o mare vizită în teren la Caragele, la care au participat premierul de atunci, Sorin Grindeanu, Călin Popescu Tăriceanu (președinte al Senatului la acea dată), Liviu Dragnea (președintele Camerei Deputaților), Toma Petcu (ministrul Energiei), Mihai Tudose (ministrul Economiei), dar și Marcel Ciolacu, actualul premier. Cu această ocazie, Tudose spunea că România poate deveni exportator de gaze, «un hub energetic în zona Balcanilor», iar Grindeanu, actualul ministru al Transporturilor, afirma că „descoperirea zăcământului de la Caragele este «încă un pas pe drumul României spre asigurarea independenței energetice».”[12]
La mijlocul anului 2024 – adică 7 ani mai târziu! -, presa descria astfel situația de la Caragele: „«Directorul general al Romgaz este azi la Caragele și va pune în funcțiune sonda 55 Damianca. Creșterea producției de la Romgaz este ca urmare a creșterii producției la Caragele, este un program de un miliard de lei, dacă avem gaze naturale pe uscat trebuie să le scoatem», a declarat ministrul Energiei, Sebastian Burduja” sau „Directorul general al Romgaz, Răzvan Popescu, ne-a confirmat că azi va fi pornită sonda, dar nu a dorit să ofere încă o estimare a producției”[13] etc. În șapte ani valoarea investiției a crescut de la 500 milioane la un miliard și avem o singură sondă în probe în anul 2024. Așa se lucrează în compania de stat Romgaz. Ca să nu mai amintesc de cazul centralei în ciclu combinat de la Iernut, o investiție a Romgaz cu un istoric ce devine pe zi ce trece tot penibil pentru managementul acestei companii.
Punem taxe peste noapte și amenințăm investitorii străini că, dacă nu le convine, n-au decât să plece: „În final, fac un apel către companiile care continuă să nu își plătească corect taxele și să își externalizeze profiturile. Nu mai putem așeza povară fiscală tot pe companiile care sunt corecte, care investesc, produc și creează locuri de muncă. Cu alte cuvinte: deci plătiți toți corect sau plecați!” – Marcel Ciolacu dixit![14] Premierul în plină retorică suveranistă. Să plece străinii, rămânem cu „oamenii noștri”, la fel de pricepuți și de bine intenționați ca cei de la Romgaz!
Nu mai continui, deși aș putea să mai aduc în discuție impactul „taxei pe stâlp” asupra programului ambițios de investiții al Nuclearelectrica, asupra proiectul gazifer offshore „Neptun Deep” sau asupra proiectului de suflet al ministrului Sebastian Burduja, fermele eoliene ce ar urma să fie instalate offshore (cazul proiectului anunțat de BSOG). Mă opresc și încerc să mă gândesc că, cine știe, cuiva acolo sus i se va face milă de noi și anul 2025 ne va aduce totuși mai multe vești bune decât proaste.
Semne bune anul are! Să credem cu tărie și sigur se va întâmpla! Mult noroc tuturor!
[1] https://economedia.ro/burnete-concordia-am-fost-extrem-de-neplacut-surprinsi-sa-aflam-ca-vor-fi-introduse-noi-taxe-si-eliminate-facilitati-fiscale-nu-se-poate-construi-o-economie-solida-daca-niciodata-nu-stii-d.html
[2] https://www.bnr.ro/uploads/editor/1402949409.pdf
[3] https://hotnews.ro/vladimir-putin-a-felicitat-3-lideri-europeni-de-anul-nou-dar-unul-a-fost-uitat-de-pe-lista-oficiala-1871087
[4] https://cursdeguvernare.ro/in-estul-mediteranei-se-joaca-un-poker-energetic-dur-dupa-caderea-lui-bashar-al-assad-in-siria.html
[5] https://hotnews.ro/grecia-cere-onu-sa-condamne-oficial-acordul-maritim-dintre-turcia-si-libia-285805
[6] https://hotnews.ro/o-noua-problema-incendiara-n-estul-mediteranei-concesionarea-zonei-economice-exclusive-a-libiei-catre-turcia-1546654
[7] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/turcia-a-inceput-exploatarea-gazelor-naturale-in-marea-neagra-zacamantul-a-fost-descoperit-in-2020-1974081
[8] http://doctorat.snspa.ro/wp-content/uploads/2022/11/CV_PaunCristian.pdf
[9] https://economedia.ro/cristian-paun-faptul-ca-se-agita-iar-steagul-suveranismului-si-nationalismului-economic-tine-de-o-generatie-care-simte-ca-pierde-definitiv-controlul-o-batalie-cu-o-miza-economica-enorma.html
[10] https://www.bursa.ro/primarul-capitalei-despre-ordonanta-trenulet-pregatita-de-executiv-a-venit-nota-de-plata-nu-doar-din-anul-2024-ci-si-din-2023-si-2022-03553455
[11] https://www.zf.ro/zf-24/basescu-despre-cum-se-face-turism-fara-autostrazi-e-un-cliseu-70-din-turism-se-face-cu-avionul-4908216
[12] https://onoff.greatnews.ro/de-ce-s-a-impotmolit-exploatarea-de-mare-adancime-de-la-caragele/
[13] https://www.economica.net/romgaz-pune-o-functiune-o-sonda-din-campul-caragele-cel-mai-promitator-zacamant-onshore-din-romania_786940.html
[14] https://www.g4media.ro/live-guvernul-adopta-ordonanta-austeritatii-declaratiile-premierului-marcel-ciolacu.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Poate ca ar fi meritat sa fie mentionate si alegerile din Croatia unde se pare ca are sanse Georgescu.
Si poate ca ar fi meritat sa se mentioneze si situatia din germania care are mari implicatii asupra situatiei economice din Romania.
Poate si o privire un pic mai critica asupra PNRR, ar fi buna, a carui finantare nu e exclusiv europeana ci si din buzunarul propriu. As intreba daca toate proiectele PNRR sunt potrivite pt Romania acestui moment?
NU !!!
Proiectele acelea sint pentru oameni ; prin urmare comunitatile trebuie intrebate . Dar nu , rostul lor asa cum sint concepute este acela de a consuma banii pentru a umfla buzunarele unora . Sint atit de multe proiecte finalizate care nu folosesc nimanui ….
pe sfarsit de an mi-am permis sa dau un tur de forta prin lume – virtual, of course. Materialul acesta intra in pachetul ales. Multumesc.
Cadou – un interviu cu Tim Marshal: https://www.youtube.com/watch?v=92qoib5c24Q
Imi place ca jurnalistul e polonez si se vorbeste de Polonia, pot intui cum as vrea sa fie Romania aliniata la temele atinse aici, ma ingrijoreaza vulnerabilitatea regiunii noastre (cum Polonia si tarile baltice isi iau masuri serioase de aparare, zona Carpatilor ramane vulberabila), raman cu o doza de optimism legata de tinerea sub control a razboaielor in 2025 si imi iau doza de realism de care am nevoie. Sper sa fie de folos.
Iata ca Romania a devenit deja un exemplu… Plimbindu-ma prin forumurile germane intilnesc tot mai des : Demokratie nach rumänischem Vorbild?
Aceasta negura si orbire care a frinat Romania de 35 ani se numeste „post-comunism”, lipsa de meritocratie si promovare doar pe criterii de „partid” ca pe vremea Impuscatului, doar ca acum intre mai multe partide. La fel cei mai prosti dar lingai au fost promovati in functii de conducere. Cand la sefia multor regii si agentii sau ministere ai tot felul de gogomani, asta e rezultatul. Coruptie, dezvoltare cu frina trasa, pensii speciale nesimtite, pensionari la 45 ani (cine naiba a mai auzit asa ceva, tocmai cand omul ar trebui sa fie pregatit de a prelua responsabilitati sunt pensionati!)…
Cand in fruntea statului sunt oameni cu facultati nefacute la timp sau facute dubios pe la private, care nu au citit mai mult de 2 carti in viata lor, tot felul de corupti si habarnisti, avem o democratie semi-functionala si ratarea unor mari oportunitati.
Partea proasta e ca alternativa e si mai rea, hauristi, sosoci si pot-i interlopi, habotnici si extremisti …!
Bezna asta e tot o urmare a comunismului, care a distrus sistemele de valori si a promovat numai secaturi.
NU cred ca se va schimba mare lucru in viitorul apropiat, macar sa nu involuam si mai mult. Macar sa ramanem in UE si NATO, si o tara democratica. Doar prin presiuni externe si ale societatii civile, mai fac si politrucii nostri cate ceva… Sanatate in 2025!
Legat de Romania.
https://hotnews.ro/deficitul-bugetar-a-urcat-la-712-din-pib-cheltuieli-de-personal-in-sistemul-public-mai-mari-cu-238-fata-de-anul-trecut-care-a-fost-impactul-majorarii-pensiilor-1871927.
Deci guvernul Ciolacu a reușit performanța istorică să ducă deficitul bugetar pe 11 luni la 125,72 miliarde lei.
Și mai este de contabilizat încă o lună de orgie financiara. ( Decembrie)
Pentru a corecta dezastrul total al clasei politice , a coaliției USL, imitația de președinte Iohannis a numit ca prim ministru tot pe Ciolacu. Basca a reciclat pe funcții ministeriale o grămadă de „elemente de nădejde” a haosului fiscal bugetar.
Semne bune anul are. ☹️☹️☹️☹️
Aș aminti, cu permisiunea autorului, ca ANAF a constatat ca C Georgescu a fost promovat de către PNL, care a plătit campania [inclusiv] din banii mei.
Iar domnul N Dan a declarat ca îl susține pe dl Ciolacu, pentru ca este un bun prim-ministru.
Eu cred ca anul are semne mult mai “bune” decât menționează autorul articolului.
Semne bune anu’ n-are! Nu numai în România ci și în Europa. Fiindcă adevarata tragedie din 2025 va fi taman în Europa noastră.
Revenind la România, aceasta încă doarme somnul cel de moarte. Încă nu a înțeles nimic din rezultatul surprinzător al alegerilor din anul 2024. Dacă voi nu ne vreți, noi vă vrem! Nu v-a plăcut de Ciolacu+Ciucă, poftim, vi-l servim din nou pe Ciolacu! O sfidare iresponsabilă a electoratului.
Nu știu dacă statul român își va reveni în 2025 deși poporul pare că s-a trezit. Există o falie periculoasă între popor și stat care poate duce la aneantizarea statului. Chiar nu există oameni de stat responsabili? Iată, prin jurul nostru toți se agită: Hungaria, Austria, Turcia, Rusia, etc au scos armele la luptă numai România și Europa dorm somnul cel de moarte…
Treziți- vă bă că dispăreți din Istorie!
Cred ca ii dati prea mult credit lui Ciolacu. A avut FSN/PSD lideri cu cateva clase peste el. Dar nu se faceau decat din niste gainarii cu termopane si tablori, in timp ce papusarii si-au trecut in proprietate tara.
Este bunica decedata de ani de zile, pusa in geam de smecherul Bula, ca sa primeasca pensia.
Ar fi chiar trist pentru Romania, daca toate aceste matrapazlacuri ar fi opera lui Ciolacu si a gugustiucilor aflati la vedere.
Marele automobilist Băsescu spunea că nu avem nevoie de autostrăzi cu un deceniu mai devreme, prin 1998, s-ar fi făcut de râs în 2009. El a adus atunci, în 1998 trenurile alea Diesel care acum sunt o mizerie absolută, pentru că CFR nu s-a mai dotat cu rame noi de atunci.
La multi ani, cu sanatate, bucurii, implinirea dorintelor pentru cei care conduc blogul Contributors si pentru toti autorii stiuti si mai putin stiuti, comentatorilor de aici si de pe Terra. Anul Nou 2025 sa ne arate semne bune pentru toti!
La multi ani tuturor comentatorilor de bun simt, in special dvs!
Semne bune: anulare!
Daca va uitati cu atentie, mai toate directiile strategice favorabile Romaniei, din 1990 incoace, au fost ratate.
Industria distrusa, agricultura distrusa, lipsa masurilor minime pentru repornirea motoarelor economice cu autohtoni, lipsa aliantelor strategice in zona, lipsa infrastructurii minime necesare unui stat modern, lipsa unor taxe si reglementari la nivel UE pentru exploatarea bogatiilor naturale etc.
Este o situatie ridicola. Daca nu atrage mania. Nu se poate ca parlamentarii, ministrii, presedintii, inaltii functionari din ministere sa fie atit de prosti, pe timp atit de lung.
Inseamna ca alta e cauza. „Prostii nostri” nu-s prosti… si nici ai nostri. Poate ca aici e buba unde trebuie scormonit si scos puroiul. (Pentru ca prostii altora sunt pusi sa arate lipsurile si cu manie patriotica sa ceara votul, pentru a remedia situatia…. -?!!!-)
In ce priveste infrastructura, cum sa mearga bine treburile, daca nu s-a privatizat sectorul? Proiectarea, constructia si exploatarea autostrazilor si c.f., a posturilor si aeroporturilor trebuie sa se deruleze numai prin agenti privati. Statul sa plece din zona. Cu catel, cu purcel si cu mita lui, cu tot. Dar cum sa piarda -ei- atita mita? Si atunci, da-i cu „interesul national”… sa inghita prostii.
Si vedeti culoarul IV european: vine pe la Brasov/Bucuresti/ Constanta. De ce ? Sa aglomereze Bucurestiul inutil? Trebuia sa vina pe la Brasov/Intorsura Buzaului/Nehoiu/Buzau/Braila/Tulcea, cu legatura Macin/Constanta. In felul asta se puneau in valoare noi zone izolate, Bucurestiul (si Valea Prahovei) era decongestionat de traficul greu, si autostrada era in legatura cu 3 porturi dunarene maritime (Braila, Tulcea si Galati -exista deja legatura Braila-Galati) plus Constanta. Prostia noastra a fost maxima si continua sa fie fie (Basescu, doamna Antonescu), dar nici europenii nu s-au uitat pe o hartta a ZONEI.
Dar privind in jur, observam ca Rusia are interesul sa tina Romania cat mai subdezvoltata, cu un nivel de viata extrem de redus, pentru a nu constitui un magnet pentru Moldova. Ungaria are aceleasi interese, pentru a deteremina populatia din Transilvania si Banat sa se orienteze spre Budapesta.
Occidentul nu are nevoie de o Romanie puternica, pentru a nu le face concurenta. Este mai rentabila sa migreze romanii la ei, pentru salarii mari. Sa lucreze in fabricile si fermele lor.
Prin urmare, ce interese strategice avem noi si cu cine le promovam? Cu agentii altor puteri? Sau indivizi corupti de straini? Sub amenintarea suveranistilor moscoviti?
Nici nu erau utile atatea autostrazi. Doar Nord – Sud si Est – Vest. In rest drumuri expres mai multe, bine asfaltate, semnalizate, cu dotari de parcari, etc. La noi traseele autostrazilor sunt paralele cu calea ferata, ceea ce era de evitat. Au pus pe butuci transportul feroviar. Am avut ministri in transporturi si dezvoltare numai idioti utili care in viata lor nu s- au uitat pe o harta la detaliu, daramite sa mai citeasca simbolurile si toate semnele topografice de pe acestea.
Um comentariu care atinge niște puncte sensibile. Felicitări.
https://youtu.be/cuCCZ0dPsOM?si=paYcnFBWtcqCR-uR
Semnele bune se vor arata când cetatenii Iohannis, Arafat, Tătaru, Streinu Cercel vor raspunde în fata Justitiei pentru abuzurile, ilegalitatile, neglijentele fatale comise în perioada restrictiilor impuse abuziv sub pretextul pandemiei.
https://www.7sur7.be/belgique/apres-ursula-von-der-leyen-un-belge-poursuit-la-cheffe-du-parquet-europeen-en-justice~ae3aeff3/?referrer=android-app%3A%2F%2Fcom.google.android.googlequicksearchbox%2F