vineri, iunie 21, 2024

… servesc Patria! Chemati Protectia Copilului!

… pentru ca asa trebuia sa raspunda soldatul roman cand i se intampla sa fie laudat de catre vreun ofiter pentru oarescare fapte “de vitejie”: “Servesc Patria!” Folosesc “vitejia” intre ghilimele, pentru ca, pe vremea lui Ceausescu, trageam cu gloante oarbe:  la saptesprezece ani am tras cu Kalasnikovul, cu PSL-ul, cu mitraliera de 14, cu TT-ul, cu AG-ul si ce se mai gasea prin ograda unitatii din Zalau. De la infanterie am fost trecut la “operatiuni speciale” (parca asa le zicea – ni s-a spus ca suntem “trupe de commando”), dar toamna culegeam porumb pe langa Satu Mare, ceea ce, simteam de pe-atunci, nu ma califica automat la statutul de Mihai Viteazul. Am crescut, in schimb, cu povesti de vitejie, de la Harap Alb la Ahile, si de la Ioan Voda cel Cumplit la Ecaterina Teodoroiu. Ma visam sarind din transee strigand, “Inainte, baieti! Sunteti cu mine!” Iar, in somn, “baietii” ma urmau. Aveti a ma ierta, asadar, daca intampin dificultati insurmontabile, incercand sa mi-i imaginez pe alde Nicolae Ciuca sau Lucian Bode trecand prin foc, prin fum si mii de baionete, intru apararea patriei si a democratiei, ba chiar insufletind, prin curajul personal, armate intregi. Nu stiu cum se face, dar oamenii, astia, lipsiti pana si de curajul de a-si da demisia, ajung in pozitii de conducere, ba ne mai si explica si de ce merita.

De ce merita? De ce merita oamenii astia pensii speciale de la 45 sau 50 de ani? Pentru ca si-au facut, daca si-au facut, meseria! Meseria, nu datoria! Datoria de roman si-ar face-o voluntarii care s-ar duce sa-si apere tara. Datoria de roman si-o fac cei care isi fac studiile pe cinstite. Meseria de militar si-o fac aia care-s platiti pentru asta! Aud, in aceste zile, cum s-ar depopula armata romana fara pensiile speciale! Pe coridoarele Parlamentului se striga: “Daca va iubiti tara, nu va atingeti de pensile militarilor, ca n-o sa mai aiba cine sa bage obuzul pe teava!” Pardon? Toti acesti viteji striga in gura mare ca sunt gata sa-si sacrifice vietile nu pentru patrie ci pentru … pensia speciala? O si vad, cu ochii mintii, pe Ecaterina Teodoroiu strigand din transee, “Dupa mine, baieti, dar numai daca ne dau astia pensii speciale! Altminteri, la loc comanda!” Magistratul nu ar mai fi dispus sa serveasca Justitia daca nu are pensie speciala? Pai de ce sa ne oprim aici? Profesorul sa fie platit daca merge la ore, chirurgul daca opereaza, electricianul daca iti schimba becul si ciobanul daca paste oile! Pana la 45 de ani – dupa care sa iasa la pensie, ca sa se poata re-angaja la stat!

Astia ne sunt eroii de astazi? Niste plagiatori si niste fameni? Furtul sub 50,000 de euro nu e infractiune? Astia isi iubesc tara? Si nu ne e noua rusine de nerusinarea lor? Cum sa-mi cresc nepotii (copii-s deja adulti si inca mai puteau sa viseze)? Cum sa-i motivez? Daca tragi tare, bunicule, vei ajunge ca … Ciuca? Ca … Bode? Nu credeti c-ar fi un abuz? Ca i-as traumuatiza? C-ar visa urat noaptea? Ar trebui, fara gluma, sa se sesizeze, din oficiu, Protectia Copilului cand oameni din astia apar la televizor inainte de miezul noptii! Sau macar sa ne avertizeze pe burtiera: Urmeaza imagini cu un puternic impact emotional!

P.S. Imi cer scuze colegilor de arme – n-am apucat sa le cer permisiunea de-a le publica fotografia din tinerete, dar nadajduiesc sa ma ierte (medici amandoi). (Neamtu Tiganu e de vina!:))

Distribuie acest articol

59 COMENTARII

  1. Cica ale militaroshilor sunt si nu sunt SPECIALE – cica ar fi de serviciu, ba chiar ca ar fi contribuit ei cumva. Dracu stie, de aia au si dat cu atatea fumigene.
    (politie, servicii, pompieri-militari, dracu sa-i cheptene… au Lobby, intr-adevar, ca doar sunt inruditi cu tot Parlamentul si Guvernul!
    Ca, la o adica, tot pe noi ne cheama sa murim, deoarece structura acestei armate e la baza aceeasi cu a celei ruse care tocmai o ia pe coaja prin Ucraina – doar spoiala e NATO. Vorba-ceea … cu Leopardu!
    Par a fi mai degraba MERCENARI, cum s-au naravit calindu-se pe toate fronturile externe alaturi de aliati – patriotismul mei lor majoritati fiid doar de Parada.

  2. Singurul sef de serviciu secret care a refuzat sa fie racolat de sovietici cu un copil in fasa omorat ingropat si astazi intr-o locatie secreta a murit cu pensia taiata si cu dosarul aranjat de Petre Roman si pana la moarte si-a trait viata in amenintarile sefilor de servicii secrete romanesti pentru toata trupa de informatori din asociatia fostilor detinuti politici – un senator din cercul lui Ticu Dumitreescu cu discursuri pe legea lustratiei era un fost spion sovietic…de era pe jos de ras cand l-a vazut parlamentar.
    In momentul de fata nu exista public nici macar o singura epurare stalinista si executie de ofiteri. Monitoriza si cunostea zeci de cazuri cu o memorie fantastica incepand cu autorii , motivatia si locatia lichidarii. Zeci de cazuri si nu unul in care toate aprobarile au fost date de Boico Mihail….
    Mai tare , singura revolta in sistem pt deportarile din Basarabia e cenzurata chiar de catre MApN cu toate ca refuzul de racolare a fost si subiect de predare la o universitate din Moscova in care ii invata cum sa se faca o racolare si sa nu repete greselile…

  3. Felicitari!
    (Eu n-am tras cu mitraliera de 14,5…. in rest, cu de toate.)
    Totusi, Ecaterina a fost una. Restul ofiterilor si subofiterilor (in armata „burgheza” ofiterul raspunde de comanda tactica si strategica; subofiterul tine trupa in mina) au fost barbati. Ii discriminati?

      • 14.5. E mare si gros cartusul, la vreo 12+ cm lungime si vreo 2+(?) cm diametru. Glontul sa tot aiba 4 cm lungime. Cartusul e impresionant sa-l tii in mina, e mare si greu. Tragerea cu mitraliera aia e neobisnuita, nu o simti pentru ca nu esti in contact fizic cu ea ca la cea de 7.62, nu se pune problema, ti-ar rupe umarul. Nu clantane ci bubuie. Uite ca nu-mi aduc aminte cum/prin ce se vizeaza, m-am urcat in TAB si parca am stat pe un scaun rotativ cind am tras cu ea? Parca.

  4. discutia despre pensiile militare este o mare perdea de fum. de fapt banii se pierd in contractele nefinalizate dar platite, pe studiile de fezabilitate fara finalitate, pe tot felul de sinecuri si agentii fguvernamentale fara rost. pentru cei ce inteleg niste lucruri, nu mai generalizati ca militarii ies la 45 de ani la pensie. sunt putini cei care au acest privilegiu, prin natura functiilor ocupate. si in mediul civil sunt grupe de munca din care se iese mai devreme la pensie…..e usor sa cazi in capcana daca nu esti informat.

    • Ma indoiesc ca este o perdea de fum. Banii europeni se pierd prin studii de fezabilitate si „experti” de cand a intrat Romania in UE si nu s-a sesizat nimeni. Adica, la Bruxelles se stie chestiunea, insa problema se baga sub pres (personal am un amic care face astfel de inspectii din parte UE). Ca sa ne intelegem, exista un procent din fondurile UE care se poate fura, insa un procent mic. Asa functioneaza sistemul…trebuie schimbat uleiul si lichidul de parbriz constant ca sa functioneze bine. Doar ca, atuci cand se fura peste acel prag, intervine OLAF-ul, EPPO si alte institutii ale UE care ancheteaza aceste fraude. Stau si mai intreb daca 9000 de lei stabiliti de Min. Justitiei se incadreaza in „procentul neoficial” de furat.

      • „exista un procent din fondurile UE care se poate fura, insa un procent mic. Asa functioneaza sistemul…trebuie schimbat uleiul si lichidul de parbriz constant ca sa functioneze bine. Doar ca, atuci cand se fura peste acel prag, intervine..”. Gresiti, este ineficient si cheltuitor de ban public orice cercetare. Peste, incepe eficienta .

      • @Mike
        De unde stiti ca este mic? Cred ca va referiti la costurile placutelor „Acest proiect a fost implementat din fonduri UE”.

        Studii de fezabilitate care costa 10%+ din valoarea proiectului cu abonatii din USR?
        S-a facut vreodata un AUDIT in UE?
        Daca da, sa vedem referinta.

        Unde este Linoleumul Ioropean?
        Se uita si la varful aisbergului de coruptie cu Qatargate?

    • Whataboutism. Cum ar veni, daca tot se pierd bani pe o mie de alte lucruri, ce mai conteaza pensiile speciale? Problema cu whataboutismul e ca e contradictoriu: foloseste exemple condamnabile pentru a apara un lucru asemanator exemplelor.

  5. Desi am facut armata nu prea am apucat sa trag cu nimic, de fiecare data cind erau trageri eram la bulau. Dar am tot fost avansat cit eram in rezerva, aflasem intimplator ca eram maior, acum cred ca sunt general, dara fara pensie.
    Nea Aline cind mai mergi in Amazonia?

    • @neamtu tiganu – Bulau n-am facut mult – dar plantoane schimbul doi, da! Vreo 124, daca nu ma inseala memoria – eram la concurenta pentru recordul pe unitate cu un baiat bun, Basarb il chema. Pentru jungla Amazonului nu cred ca mai mai tin puterile, dar niste mlastini pe-aici, pe langa New Orleans, da :)

      • De abia daca am facut doua plantoane. In armata am stat in clasa, in laboratore, pe aeroporturi si … la bulau.

        Tare frumoase au fost povestile amazoane, repede trece tineretea, acum nici macar tintarii nu ii mai suport, da pai amazoanele ce devin tot mai feroce.

      • Am facut eu garda, 43 de zile, 7 pe unitate si restul la Depozitul de munitie al Garnizoanei. Dumbravita, jud Timis, cum iesi din Timisoara spre Arad pe dreapta, era doar un cimp pustiu, niste sere si la 2-3 km depozitul de-l pazeam noi. Azi e un cartier de case in jur, tot Dumbravita-i zice. Am mincat frig rau, am prins o iarna aspra intr-un oras altfel cu clima blinda. (In cite-o noapte luam peste manta o bitusa ciobaneasca din blana de oaie, lunga pina-n pamint, mare si grea si pislari peste bocanci si tot nu era bine. Nici sa fumezi nu-ti venea atit era de frig. Arma o atirnai pe undeva. Dar ce sa spun, veneau, dom’le, unguri, sarbi, americani sa ne ia tarisoara si boii de la bicicleta, asa ca stai acolo si pazeste, TR-istule, lumina-ti-as fata! Dupa o saptamina de garda de-asta primeai permisie 3 zile. Daca puneai si un pachet de Kent sau 2 de BT linga primeai 4.
        Prin binoclu puteam vedea caminul studentesc unde imi era fosta iubita, colega de liceu. (Multumesc Proniei Ceresti ca fata aia mi-a dat papucii! :)))) Dar mi-a trebuit facultate? Ia: culcat, salt inainte in strigate de ura. Da, ura aveam, multa si am si azi, nu-i iert pina-n mormint pe cei care si-au batut joc 9 luni de niste bieti adolescenti. Cele 9 luni ar fi trebuit sa fie interesante insa au fost o combinatie de cosmar, jeg, foame si delir, un coleg intr-o garda chiar a vrut sa-si bage teava-n gura. Am aflat si i-am dat radioul meu, era mic cit palma, sa-i tina de urit cit e in post, sa nu se mai gindeasca la prostii, lasa ca gasesti o alta Maricica, uit-o p-asta, nu mai prezinti interes pentru ea. Peste citeva luni o sa ai de ales din citeva camine de Maricici). Cite-o saptamina, de simbata pina simbata. 60 de cartuse in permanenta la noi, 17 baieti. Complet izolati, mincarea si apa ni se aduceau in marmite de 2 ori pe zi, apa doar de baut si de spalat pe dinti. Piine? Nu, niste ceva sub forma de biscuiti. Ne faceam ceai din zahar ars si cu biscuitii aia mai trecea foamea. Daca primeam orez trebuia si grija si ceva bafta, exista riscul sa-ti spargi vreun dinte in cite-o pietricica. Asta dupa ce separai cite-un viermisor. Viu!
        9 paturi (4 suprapuse intr-o camera de 3×3 +1 separat, cel al „loctiitorului sefului de garda” care initial a fost un ofiter, apoi era unul dintre noi. Faceam focul in sobe cu bocanci dati la reforma pe care-i umpleam cu carbuni. Asta era „consemnul”. Bocancii erau evident din carton si ardeau bine. Fara gluma. Nu exista curent, baie, nici macar o chiuveta. Buda? la vreo 40 de metri. Deci jeg, jeg si iar jeg. Mai spre vara citiva ne spalam uneori in piriul care traversa depozitul ala, nu era voie dar dupa ora 15 eram doar noi de capul nostru acolo. Zicea cineva ca „asa s-a calit otelul”? Nu zau? Foarte caliti am iesit din timpenia aia, ce sa spun. Si muuuult mai barbati, si mai „pregatiti pentru viata” cum sa nu. Alte de-astea mai aveti, tovarasi?
        Cineva a aflat ca in sat in Dumbravita se vinde vin asa ca de citeva ori am trimis 2 colegi si-am tras niste „sfestanii” numa’ de-ai dracului. Nu vreau sa stiu din ce era facut vinul ala ca a doua zi nu era bine :)
        Cred ca 5 trageri am facut (una sau doua? de noapte. Absolut ridicole, sa fi fost un urs la 10 metri si nu-l impuscam, poate cu un incarcator plin tragind prosteste), am tras cu de toate mai putin cu „teava introdusa” la tunul de tanc. Pusca mitraliera mi-a placut mult iar pistolul mi s-a parut mai eficient daca-l arunc dupa tinta decit daca trag cu el :)))

          • Alte povești de adormit copiii. Muniția se preda după fiecare serviciu de 4 ore. La revenirea din serviciul de pază trebuiau descărcate încărcătoarele și puse toate cartușele pe lamele de câte 10, care stăteau într-un dulap metalic din camera SS.

            Se mai rotunjeau uneori colțurile, în sensul că se mai transferau încărcătoarele pline de la un militar la altul, când erau patrule care plecau chiar la ora la care veniseră altele, se mai întâmpla să rămână câteva încărcătoare pline în același dulap metalic, dar și asta era încălcare de regulament. În orice caz, era exclus să rămână muniția la militari în afara serviciului de 4 ore. Nu umblă nimeni prin unitate cu armă și muniție la el. Ori e santinelă și stă la postul respectiv 4 ore, ori merge însoțit până la poartă de ofițerul de serviciu sau de sergentul de serviciu. La fel e și la revenirea posturilor din pază, vin însoțiți de la poartă până la rastel.

            120 de cartușe erau numai dacă unitatea era în stare de alarmă, atunci se făceau 12 ore de serviciu zilnic, dar tot în ture de câte 4 ore. Garda în unitate sau la depozite de muniție se făcea cu 5 sau cu 10 cartușe, în niciun caz cu încărcătoare pline. La noi santinela avea 60 de cartușe, la fel ca restul posturilor, doar fiindcă eram în frontieră. Dar la batalion în oraș, santinelele aveau doar câte 5 cartușe.

            • Nu. La garda pe unitate aveam intr-adevar 5 cartuse, predam incarcatorul la iesirea din schimb si lasam arma la rastel.
              La depozitul ala insa aveam in permanenta tasca aia greuta cu 4 incarcatoare pline la noi. In permanenta. 24/24. Dormeam cu ea in pat, mergeam cu ea la buda. Armele da, le lasam la rastel in camaruta cu 1 pat a sefului garzii, dupa o vreme un coleg, la iesirea din schimb. Program 3 ore paza, 3 ore veghe, 3 ore somn. Nu 4, 3. Incepind cu ora 0. Cel mai greu, Schimbul 2, de la 3 la 6 dimineata. Acelasi program la garda pe Unitate. 5 gloante, neobisnuit pentru noi ca alea 120 de cartuse atirnau destul de greu la sold. A, si la Divizie, tot 5 gloante, in Centrul Timisoarei – unde ca militar in termen nu aveai voie, exista o zona centrala a Timisoarei unde nu aveai voie cind aveai invoire – c-am pazit si Comandamentul Diviziei o zi sau doua, uitasem. Am pazit pe dracu, am stat in spatele unei usi inalte de lemn, duble. Dincolo de ea Piata Alba Iulia, actuala a Libertatii.
              La depozit schimbul de garda il faceam la inceput cu tot tacimul, dupa regulament, in post, cu seful garzii la comanda. Si mai tirziu il respectam ziua ca mai erau ochi prin depozit, aproape zilnic intrau si ieseau camioane cu ce se tinea in depozitul ala dar noi n-aveam acces, noi ne miscam de fapt doar pe o fisiie lata de citeva zeci de metri de jur imprejurul depozitului, insa inauntru n-am intrat decit o data chemati sa ajutam la descarcat niste cutii de lemn grele, care depozit era compus din niste case si niste cladiri lungi si joase cam cum erau cladirile in care se tineu animalele si intre ele niste biute lungi si inalte de vreo 5-6 metri fiecare. A, si aratura, garduri si sirma cu clopotei/talangi si intre noi si depozit dar aratura si intre noi si gardul exterior. Dupa ce am inteles ce si cum, noaptea plecam singuri in post si se intorceau ceilalti, adica schimbul il faceam „in zona” postului de paza (6 la numar) si fara colegul sef de garda. O fi fost obligatoriu dupa regulament insa nu era necesar. De la ora 15 nu era nimeni acolo decit noi, nu avea cine sa ne controleze. Oricum dupa citeva luni nu ne controla nici dracu nici ziua nici noaptea. Cine ce sa caute-n cimpu-ala? Oricum nu era nimic in jur (pina la serele aflate la vreun kilometru distanta), s-ar fi trezit somat si luat la intrebari. Ma indoiesc ca i-ar fi placut indiferent ce grad si ce intentii ar fi avut, noi nu eram totusi degeaba acolo cu o capabilitate de foc, 120 de cartuse x 19 oameni, deloc neglijabila. Si pe care chiar stiam s-o folosim! Oricum, nimeni niciodata nu s-a apropiat la macar 1 km de depozit, cu sau fara masina, ca am fi intrat in alarma. Doar cite-o caprioara, cite-un fazan sau vreun iepure.
              Respectam insa procedura de scoatere la incarcatorului din arma la iesirea din schimb, aia da, o faceam intotdeauna in locul special amenajat in fata casei zise Corp de Garda (exista si azi, tomai m-am uitat pe GEarth s-au schimbat multe inauntrul depozitului aluia, pare a fi parasit, e inconjurat de case) si daca facea vreunul altfel ne luam de el. Ca s-a intimplat intr-o noapte sa n-aiba cineva grija. Bagase cartus pe teava. A plecat un glont. Daca arma nu era in locul special amenajat si in pozitia obligatorie pentru descarcat putea sa iasa rau. Cu unele lucruri nu se glumeste!
              Nu stiu cita munitie purtau cei care erau pe granita cu sarbii. Nu e treaba mea. Circulau insa tot soiul de povesti si de zvonuri cu ce se intimpla pe-acolo, unele destul de urite.

            • In primavara a fost o alarma, parca aia a doua, Radu Cel Frumos ii zicea?, ca era inspectie de la Armata III Craiova pe Garnizoana, Divizie, ceva. Bon, se stia de ea de citeva zile. Automat la alarma se schimba garda la depozit, au plecat tot atitia colegi, nu s-a dublat garda. Ca niciodata au stat doar 2 nopti, pina a plecat inspectia din Garnizoana, si-au fost inlocuiti cu cei pe care-i inlocuisera!

              Eu caram uneori mitraliera de companie. Cred ca am fost si singurul soldat, ma rog, cred ca eram fruntas, din Armia Romana care a prezentat mitraliera de companie exact ca pe pistolul mitraliera. Am primit ordin direct de la locotenentul comandant de pluton, eram pe Platou cu tot regimentul in formatie, n-am avut ce face. Au suierat niste colegi in pluton… Da, si dupa aia m-am descurcat cu ea „la umar arm’ „. Cu cele 9.5 kg ale ei. Asta e, ordin direct, cu gradul si numele meu. A doua zi dimineata am prezentat onorul cu pistolul mitraliera avind mitraliera de companie la spate. Iarasi, ordin direct. La instructie insa am mers doar cu pistolul mitraliera, cateaua am dus-o in camera in rastel.
              Putine mitraliere chiar functionau, in tot Batalionul TR doar 3. La trageri se tragea doar cu a mea si compania cealalta tragea cu celelalte doua. Daca bine-mi aduc aminte teava la „catea” se schimba la fiecare 200 de cartuse. Nici pomeneala, a tras toata compania cu ea! Am schimbat teava o singura data, facuse ceva la ghinturi.
              La fel cu AKM-ul. Toate tragerile le-am facut cu el, sa fi fost citeva zeci de cartuse cu totul? Intr-adevar, teava AKM-ului unui coleg s-a defectat, a facut o umflatura sau asa, n-am vazut-o. Stiu ca a dus-o la SRTM.
              In ziua „liberarii” citiva colegi l-au invitat pe lent la bere. Cica. La Vaporu’. L-au aruncat in Bega. N-am fost de fata, eram pe tren spre casa, mergeam pe munte. Spre ghinionul lui l-am intilnit pe individ prin ’92. Fusese dat afara din armata. M-a recunoscut. A ajuns repede chircit pe jos ajutat de pumnii si de picioarele mele, n-a fost nici macar capabil si demn de o lupta barbateasca.

            • În 1987 apăruse RG2 (regulamentul de gardă și garnizoană), care a schimbat unele reguli. Astfel, erau unele posturi de garda mai sensibile, de exemplu la depozitele de muniție sau la tehnica militară, unde nu se făcea veghe. Ieșeai din schimb și mergeai direct în dormitor. Dormeai încălțat, cu ghetele pe o mușama pusă peste cearșaf la picioare, și cu centura cu încărcătoare la brâu. Eu, pentru că aveam rude in capitalism, nu aveam voie să fac pază la astfel de obiective si ii invidiam oarecum pe camarazi că nu mai trebuiau să stea de veghe si să răspundă la intrebarile stupide ale ofițerului de la continuitate care venea in control cand se plictisea in camera lui. :) are, probabil, dreptate.

            • Inca ceva. Prin mai am facut o tragere demonstrativa in poligon in Chisoda. Eu am fost la distrugere, altii erau la precizie, PSL-uri. Aia cu tancurile si cu autotunurile trageau cu teava introdusa mai incolo. Am muncit o saptamina in poligon sa facem 3 tinte la 100m. Una nr 8 din tabla de 8 mm (cred) taiata la SRTM, am zidit un zid de caramida de 1m x 80 cm inaltime si cumva am adus si un bloc de beton de vreo 30 x 30 x 80 cm gasit pe linga poligon. In toate astea trebuia sa traga mitraliera mea si sa le distruga, in fata generalului comandant de divizie (cred) si a unei multimi de colonei si de capitani cu Academia Militara – erau anii la care comandantii de regiment, locotenenti colonei in virsta si fara scoala erau inlocuiti cu capitani tineri – pe la 35 de ani dar cu Academia Militara, asa s-a intimplat si la noi si la unitatea de artilerie vecina. (Cea la care fuseseram noi initial incartiruiti. La APR-uri. La 3 saptamini dupa aia, inainte de juramint ne-au mutat pe noi peste gard, la unitatea de infanterie mecanizata unde am stat 8 luni si o saptamina).
              Am incarcat 2 benzi pentru mitraliera mea, puse pe mine imi ajungeau de la glezna peste umar si jos la glezna. Le-am luat pe ambele pe umeri, erau foarte grele. Nu stiu cite gloante fiecare 100? 150? 200? Nu stiu. Mitraliera era pusa pe afet si pe-ala il fixasem in pamint cu niste scoabe lungi de fier. Nu am tras eu ca s-a bagat in fata lentu’, ala care-a luat bataie. Nu m-a lasat sa trag eu, eu doar am ghidat benzile in mina cit ieseau din cutii. A luat zidul de caramida la rind si l-a facut zob repede. Tintei 8 a incercat sa-i rupa capul. A fost cit pe ce, era toata o gaura in zona pieptului si a gitului. Apoi a luat blocul ala de beton armat. A ramas vreo jumatate din el. A fost interesant sa vad ce putere de distrugere are mitraliera de companie.
              Cei cu PSL-urile isi atirnasera pe niste cadre metalice ceva oase si niste badoace (conserve de tabla). Naiba stie de unde or fi facut rost de ele.
              Am primit permisie 3 zile.

          • Și caporali de schimb se vede treaba că nu erau pe-acolo, făcea unul singur de serviciu toată săptămâna, 24 din 24 😀

            • Exact, era un coleg, TR-ist. Inainte fusese cite-un locotenent tinar. Cine mama dracului ar fi vrut sa stea 1 saptamina acolo?

            • @ :) – iar eu eram nemulțumit că am făcut armata cu cai și că bucătarul nostru gătea la plită cu lemne. La noi se pare că era vacanță, față de experiențele dvs.

              P.S: asta fusese formula folosită de un militar care venise la noi transferat disciplinar, de pe frontiera cu Ungaria. După vreo lună de când ajunsese la noi, încă nu-i venea să creadă:
              – La voi aici așa e tot timpul?
              – Da. De ce întrebi?
              – Păi, aici la voi e vacanță. Pe noi ne amenințau în fiecare zi că ne trimit disciplinar pe frontiera cu rușii. Dacă le-aș scrie la foștii mei colegi cum e aici, nu m-ar crede niciunul 😀

            • @ Harald 01/04/2023 At 18:13

              Inca citeva
              – doar de doua ori am luat solda intreaga! Sub varii pretexte, ba ca s-a spart un geam nu stiu unde, ba ca trebuie luata crema de ghete si cirpe etc. Stiti la ce se folosea crema (transparenta) de ghete? Cu asta dadeam pe jos dupa ce „faceam sectoarele”. Chiar lucea pe jos.
              – in dimineata alarmei aceleia a fost asa: desteptare, spalat, adunare pe platou, masa si …, si …? Wait for it … Ne-au trimis inapoi in camere si ne-am bagat in pat ca alarma era la 9. Un regiment intreg a stat imbracat in pat vreo ora!
              – tot cu alarma au vrut sa scoata 2 tancuri afara din Unitate. (Erau citeva T34 in stare jalnica. Tancurile adevarate erau in Unitatea din Giroc). Parca ca si niste autotunuri, nu stiu exact. Un tanc s-a proptit in stilpul portii Punctului de control si l-a facut praf. Dupa vreo ora a luat-o scirtiind alene chinuit spre poligon. Cel de-al doilea a iesit cu bine si s-a defectat peste 50m in strada (drum public) exact in fata Unitatii. Acolo a ramas toata ziua. Zice ca un alt camion (sau blindat, nu stiu) ar fi ajuns in oras undeva in Piata Maria si s-a defectat exact pe liniile de tramvai de-a ris Timisoara o saptamina de ei.

              Bref: la unitatea de artilerie la care fuseseram intial incartituiti regimul era mult diferit. Foarte aproape de ceea ce mi s-a fi parut normal sa fie. Ofiterii erau aspri dar corecti, mincarea era buna. La sfirsitul programului daca nu ploua plutonul meu facea alergare 1 km pe stadion inainte de masa. Foarte bine! Locotenentul alerga cot la cot cu noi. MI-a placut mult asta la el. Pusesem pariu cu el ca voi pleca de-acolo tot fumator :)
              Mi-aduc aminte ca acum: in dupa amiaza in care am plecat incolonati din unitatea de artilerie ne-a spus trist: „Va duceti „la aia”, o sa aveti viata grea”. „La aia” insemna in jargonul artileristilor „la prostii aia”. A avut perfecta dreptate, niciodata n-am vazut atita rautate si prostie sleita la un loc.

        • @ :) – „A avut perfecta dreptate, niciodata n-am vazut atita rautate si prostie sleita la un loc.”

          Armata de pe vremea lui Ceaușescu era locul perfect pentru așa ceva. Dar soluțiile erau suprinzător de simple: cineva trebuia să oprească răutatea și prostia la nivelul lui, să n-o transmită mai departe subordonaților. De exemplu, într-o dimineață comandantul a început să urle la mine când m-a găsit dând cu mătura în club, pe la 7:00:
          – Tu dai cu mătura în club și pe restul militarilor îi lași să doarmă, în loc să-i trezești la 5:30 după regulament și să-l pui pe unul dintre ei să dea cu mătura? Așa prost ești?
          – Da, toa’rșu’ căpitan, așa sunt eu, prost! 😀

          Expresia a făcut carieră, de câte ori începea comandantul să urle la unul sau la altul, făcându-i proști, erau mulți care îi răspundeau regulamentar:
          – Am înțeles, toa’rșu’ căpitan, așa sunt eu, prost! 😀

          Pe restul îi umfla râsul, iar căpitanul pleca de-acolo înjurând, dar îi lăsa în pace.

  6. Armata a participat și participă la multe misiuni de menținere a păcii. De când am fost primiți în NATO, armata a avut o singură misiune de LUPTĂ, iar aceea a fost condusă de către domnul Ciucă. Nu erau tranșee acolo, că era imposibil și inutil de săpat, dar a fost singurul comandant de după război care a condus o misiune de luptă pe un front real. Măcar pentru acest detaliu merită un pic de respect.

    • Bre, aia-i o facatura. Toti ce au fost in Afganistan au fost in misiune de lupta. S-a luptat Ciuca cum m-am luptat eu… In plus, in perioada aia taman isi pregatea si teza de doctorat… Ma lesi? Intr-o armata de profesionisti unde recrutarea e pe voluntariat Ciuca nici sergent n-ar fi ajuns. Dar el a ajuns direct ofiter si din 87 pina in 2017 a ajuns de la 2 stele mici la 4 bolovani. Ia de-mi explica babeste, ca pentru prosti ca mine cum se poate respectind legea de promovare ca nu iese. Si cum a facut el ca intai a facut doctorat si apoi master? Ia explica si asta tot asa ca pentru prosti ca mine. Ca mie nu-mi iese. Si care din scolile facute de Ciuca cel Viteaz ii da dreptul sa se inscrie la doctorat???

    • NADA!

      Pentru ca o actiune care de fapt a fost discret supervizata din alta parte nu reprezitna nici un merit alocat domnului Ciuca. PM Ciuca a fost plasat, accidental, intr-o conjunctura care i-a favorizat avansarea si participarea. Ramane un bun organizator dar este un MARE PLAGIATOR si putintel cam redus pentru gustul meu.

      Dl. Ciuca isi stie limitele dar ajuns in RO a pus impins intr-o functie in care nu poate face fata.

      Ideea sustinuta de Dl Ciuca ref. pensiile speciale este de inteless – vine dintr-o familie in care papa a fost militar si mama casnica asa ca mereu au avut respectul cuvenit mainii intinse care i-a hranit.

      Dar pensiile speciale nu pot si nu trebuie sa fie privite doar dintr-un singur punct de vedere si de aceea acest articole este DE APRECIAT daca ma intrebati pe mine. Poza de la sfrsitul articolului ne aduce aminte ce inseamna ARMATA si oamenii ei in realitatea din RO.

      Cat despre dl. Ciuca – accidental PM in RO – pot sa discut mai mult dar subiectul in sine devine din ce in ce mai putin interesant.

      Scuze pentru un discurs asa de lung dar nu m-am putut abtine.

      In rest doresc la celor care cred si fac posibila existenta unei lumi civilizate urarile mele de mai bine!

      Numai de bine sa auzim!

  7. NO ROOM FOR IMPOSTURE! Asta aș pune pe frontispiciul Parlamentului, Guvernului, I.O.S.U.D. și al tuturor celorlalte instituții din România!

  8. Am tras sute de gloante cu Kalashnikowul, dormeam cu el agatat la capul patului din lipsa unor rastele, asa era in cantonamentele Spartachiadelor de iarna si vara, a fost fain , facem mult sport iar in timpul liber numai tampenii, a fost fain.
    Eu stiu ca din in armata americana se iese la 45 de ani cu o pensie babana si asigurari sociale gen sanatate pana mori incl, familie.
    Multi isi gasesc joburi bune in economie unde gastiga bani frumosi, doar de plictiseala de apuci sa muncesti, doar n-a sa stai de la 45 de ani toata ziua la pescuit sau in parc la table.
    Poate ar fi interesant de stiut cum procedeaza alte state cu acest categorii profesionale, speciale.
    In rest nu vad nici o necesitate ca cei de la MI sau magistratura sa iasa inainte de termen la pensie, poti fi agent de circulatie si la 60 de ani asa cum poti lucra si la tribunal.
    Armata e altceva, daca de trimite in zone de conflict, asta e, ai dat cu semnatura, iti pui pielea la saramura.

  9. Si pe noi ne duceau la munci agricole. Noi pe o tarla. detinutii pe tarlaua alaturata.
    Am fost si la Zalau in delegatie pentru un proiect.
    Macar aveati tuica de Zalau ca doar aia si cea de la Satu Mare trec testele de calitate? :))

    Una dintre probleme este ca la razboi mor barbatii.
    Si femeile trebuie sa suplineasca lipsa de forta de munca.
    Asta s-a intamplat in Anglia.
    Si mai sunt indicatori demografici importanti.
    Cand numarul de barbati creste peste jumatate, de multe ori asta precede razboaie.
    Acum cativa ani, la chinezi erau vreo 20 de milioane de barbati in plus.
    Acum, se poate merge si pe ideea de matriarhat dar nu cred ca este fezabila.

      • Multumesc . Ma gindesc la faptul ca din aceasta carte ar trebui sa citeasca la clasa cu voce tare si pe rind fiecare elev ; odata pe saptamina timp de citiva ani . Ca sa le intre in cap din frageda pruncie cum este construita societatea omeneasca in general si cea romaneasca in particular .

  10. Admirabil articol si un umor inteligent. Adevaruri dure spuse corect. Tatal meu a facut 7 ani de front si la pensie, in 1975 Min.Ap.Nat nu i-a acordat nici un fel de pensie. A avut pensie dupa meseria prestata. Nu a avut pile, relatii, altii cu doar 1- 2 ani de front au luat pensie. Si atunci ca si acum armata are coruptii ei.

  11. Tema cu cei 50000 de euro este deja depasita . A fost un fake politico – mediatic spre a se incerca „ marea cu degetul”. Ciuca si Predoiu au demontat rapid „gogoasa” pseudo mediatica .Media este plina de„ gogosi”de presa care incerca sa revitalizeze Opozitia .Cetatenii nu mai pot fi pacaliti de astfel de facaturi mediatice .Cit despre vechea militarie Ceausista putem spune ca este stiut faptul ce ne arata odinioara care era nivelul de inteligenta al recrutilor cel putin la nivelul celor care nu aveau o facultate inceputa sau terminata in momentul recrutarii ..Cei mai „natarai ”erau din vreme separati de restul si mergeau la detasamentele de munca numite Diribau .Ceilalti, erau inrolati in armata de linie dar si acolo existau ,ca oriunde in lumea romanesca, unii „ prosti facuti gramada” ce nu stiau nici cum ii chema, nici sa se semneze sau nu stiau nici macar in ce Secol traiesc .La asa numitele trageri, cu armamentul din dotare cu munitia reala ,pot doar sa va spun cum eu impreuna cu câţiva colegi, olecuta mai isteti , am tras cu „Kalsnicoavele” toata noaptea , cit pentru intreg regimentul , Capitanii de Companii nu aveau curajul sa dea armamentul si munitia pe mina „prosticutilor” de tot felul si a trebuit ca noi sa luam locul altora spre a rezolva nevoia aparuta, la nivel de Regiment ,de a trece testele . Acestea fiind zise ca am tras pe timp de noapte cu Kalasnicovul zeci de incarcatoare si cu trasoare de noapte , iarna ,pe un ger napraznic , in timp ce in Turnul de Control stateau Coloneii si Generali care avizau si urmareau cu binoclul desfasurarea Aplicatiei .Evident , dupa ce toata lumea a fost multumita si laudele au fost impartite Comandatilor de Batalioane si Companii ,am primit si noi citeva zile libere de mers la o bauta prin oraselul in care „ s-a rasturnat Carul cu Prosti” .In luna Decembrie , tot cucuruzul ,ce inca mai zacea pe cimpiile patriei, trebuia strins de catre militarii care chiar inainte de Craciun mai scapau ,prin satele din imprejurimi si mergeau din casa in casa ca sa primeasca cite ceva dar grosul era bautura oferita de bravii nostri concetateni ce ne dadeau, cit incape ,celebrul vin negru ca pacura sau cel usor rozaliu aidoma zaibarului celui numit Amza Pelea .Si aici aflati fiind (intreg Plutonul locotenentului Pantelimon- un tip simpatic si strajnic de istet )ne-am imbatat „crita” si am plecat care cum am putut spre locul nostru de cazare .Cind am ajuns „acasa” locotenentul Pantelimon numara din greu citi suntem .Vazind ca unii inca nu au ajuns la destinatie am plecat impreuna cu el si cu inca un coleg de suferinta bahica (cred ca ramasem singurii care mai puteau sa mearga pe propriile lor picioare )si suiti fiind intr-o masina, numita Carpati ,am mers pe drumul doar mie cunoscut si am strins(cit de grei ne pareau atunci colegii ) intreaga trupa de prin santurile unde sforaiau de zor de beti ce erau .Recunostinta Locotenentului atasata de propria mea persoana ,ce am reusit sa il scot dintr-un mare necaz , el nestiind cam pe unde erau betivanii de ocazie, mi-a fost aratata mai tirziu intr-o situatie limita pentru a carei rezolvare inca ii multumesc atunci cind imi aduc aminte .Hai sa va spun si asta . Muncile, de vara – toamna ,se suprapuneau peste „ Defilarea ” facuta de catre regimul Comunist cu ocazia zilei de 23 August cel cu „ stejar extrema urgenta ”.Neavind la dispozitie cadre militare suficiente ,pina la terminarea muncilor de vara, intrega organizare si repetitiile care erau facute in Bucuresti , la o Unitate Militara, era gestionata temporar si cu ajutorul unor sergenti sau caporali .Locotenentul Pantelimon impreuna cu cei care am reusit, militari in termen fiind , sa fentam participarea la muncile agricole (Medicul si sanitarul Batalionului imi erau mereu indatorati atunci cind jucind cite vreun poker le restituiam sumele de bani pierdute ) si care am fost astfel nevoiti sa venim in Bucuresti am fost repartizati spre a asigura paza Unitatii Militare si a tehnicii de lupta folosita la defilarea cu pricina . Locotenentul Pantelimon(avea o incredere totala in mine ) imi ofera astfel o functie (stiut este ca functia bate gradul ) asimilata unui SEF peste intreaga structura de paza a Regimentului o functieoferita temporar pina la sosirea celorlalti Sefi de Plutoane , Companii si Batalioane, inca aflati la muncile agricole . Cum, aveam propriul meu cort si propriul meu telefon imi faceam da cap mai toata ziua asa cum ii sade bine unui SEF .Intr-una dintre zile, aflat fiind la poarta Regimentului , intr-un spatiu amenajat pentru primirea vizetelor , Bucurestean get beget fiind , au venit in vizita mai toti prietenii si prietenele mele ba chiar prietenii a celor doi amici si colegi de Companie si ei nascuti si crescuti in Bucuresti .Cum ne jucam si noi de-a soldatii si fermecati de frumusetea prietenelor noaste le-am oferit acestora chipiurile si vestoanele ,de un verde spalacit ,cu care fetele s-au si imbracat rapid spre a face niste fotografii cu un deja celebru aparat de fotografiat numit Laika .Tocmai cind ne era lumea mai draga si mai trageam si noi cite vreun coniac adus de minunatele noastre iubite, de niciunde, poarta regimentului se deschide si toata suflarea milităriceasca ,aflata la Poarta , trece rapid in pozitia de „drepti ” salutind aparitia unui maret General al Armatei Romane .Noi cei aflati ,dincolo de gardul de sirma, nu am reactionat in nici un fel si ne-am continuat nestingheriti joaca. Generalul , aflat in masina, vede situatia si coboara spre a ne certa .Noi nici macar nu il bagam in seama continuind sa ne jucam crezind ca daca esti in „pauza de vizitare ”obligatiile nostre , fata de superiori, inceteaza temporar . Generalul mi se adreseaza direct intelegind rapid cam cine e capul rautatilor si in acelasi timp solicita sa vina rapid, la Poarta Regimentului, Colonelul ce conducea intrega structura militara formata cu ocazie zilei de 23 August . .Nu o sa va sun numele lor dar Generalul cu multe ,multe stele ,ii ordona Colonelului , venit in fuga mare,sa ne pedepseasca drastic pe noi cei care am ignorat aparitia Generalului cu pricina . Colonelul ramine sa ne mustruluiasca zdravan si minat de situatia nou creeata nu isi poate stapini nervii si imi altoieste un„ sut ”bine tintit in glezna mea stinga chemind imediat la ordin , dupa ce afla cine suntem si cine m-a investit cu functie de sef al Pazei,pe locotenetul Pantelimon, caruia ii ordona sa ma bage rapid 15 zile la Carcera , cea mai strajnica ,aflata in Bucuresti (nici asta nu mai stiu unde era ) asta ca prima pedeapsa .Locotenentul Pantelimon, vizibil nemultumit ,ma intreaba ce s-a intimplat .Stiind cita simpatie mi-a aratat ii povestesc cu lux de amanunte totul si ma declar alaturi de colegii mei total nemultumit de atitudinea „Colonelului sef ” ce nu numai ca a folosit un set de cuvinte rau intentionate dar mi-a altoit si o lovitura de picior ( este stiuta greutatea cismelor de colonel ) ,in glezna stinga, ale carui urme sunt vizibile .Locotenentul , aflind tarasenia , ii intreba pe colegii mei de suferinta daca au vazut si daca doresc sa faca o confirmare a celor spuse de mine, ca si adevar, in scris .Am scris rapid o declaratie ce a fost semnata si de cei doi colegi cu care Locotenentul nostru s-a dus a doua zi la Colonelul cu pricina .Nu mare ne-a fost mirarea cind ,aproape instantaneu, am fost chemati la ordin si Colonelul ne-a solicitat ,amabil din cale afara fiind ,sa uitam cumva toata taresenia avind in vedere iminenta sa pensionare dupa incheierea Defilarii cu pricina tinind si el ca si noi locul altora ce inca nu sosisera de la muncile agricole . Am acceptat compromisul si am mai capatat citeva zile libere, de mers cu fetele prin Bucuresti, pe la unele dintre Hotelurile stiute de noi ce ne asigurau , cu costuri cit mai mici, cele citeva ore, de intimitate maxima, petrecute impreuna .Asa se face ca nu il pot uita pe locotenentul Pantelimon ce cumva si-a ricat si el situatia atunci cind ne-a luat apararea .Tinind cont de vremurile din Comunism toata povestirea poate parea unora o inventie dar va asigur ca ea este adevarul absolut din care am reusit sa extrag invaturi ce mi-au folosit in intreaga mea viata viitoare in care am rezolvat (avind in minte mereu ceea ce locotentul a facut )toate situatiile dificile ce mi-au insotit existenta .Am vazut , de-a lungul vietii ,cum frica indusa de un adevar spus la timp ,este cu mult mai mare decit orisice altceva si cum această frica poate produce uneori reactii la care nu te poti astepta .De atunci, in intreaga mea viata ,am incercat sa nu fac diferenta intre oameni si sa vorbesc cu fiecare la fel indiferent care era functia cuiva . A fi domn e o intimplare .A fi om e lucru mare .Asa imi spunea cindva o matusica .

    • „am tras pe timp de noapte cu Kalasnicovul zeci de incarcatoare”

      Povești de adormit copiii. Nu poți trage mai mult de 4 încărcătoare la rând cu un AK-47, se blochează de mai multe ori și se deformează și țeava, se decălește oțelul din cauza temperaturii excesive. Aveam ”tragerea a 7-a specială” pe care o repetam în fiecare lună, eram în singurele trupe din MApN considerate ”combatante în timp de pace”.

      Tragerea asta ”a 7-a specială” presupunea 15 cartușe de fiecare soldat, iar 4 încărcătoare înseamnă 120 de cartușe, e maximum ce se poate spera de la un AK-47 într-o singură ședință de tragere.

      Restul comentariului constă tot din fabulații, în armată funcția respectivă nu se cheamă ”șef al pazei”, se cheamă ”comandantul gărzii”. Iar dacă ai fi fost comandantul gărzii, fii convins că erai deja la poartă când a venit generalul, că nu santinelele deschid poarta.

      • Iar presupui aiurea și te cerți de unul singur?
        BS scrie clar: am tras cu „Kalsnicoavele” toata noaptea , cit pentru intreg regimentul (…) si a trebuit ca noi sa luam locul altora
        Nu trăgeau cu aceeași armă toată noaptea, dar profitând de întuneric, trăgătorii de elită rămâneau în tranșee și trăgeau cu armele celorlalți. Ca recompensa, ei erau absolviti la căutarea de muniție de după tragere si se întorceau de la poligon în unitate cu camionul. Ceilalți … la marșul de noapte.

        • Hantzy este exact asa cum zici .Nu am avut nici o intentie sa pacalesc pe nimeni . Povestirile mele sunt traite nu inventate .Regimentul trebuia sa iasa bine la trageri cu nota mare si erau putini cei care stiau sa traga cu Kalasnicoavele .Nu pot uita acea noapte niciodata . Un efort supromenesc dar care a fost rasplatit atit cit se putea face ca si rasplata in acele vremuri .Dar nu am nici cea mai mica suparare daca oamenii nu ma cred . Cit despre Comandatul Garzii asa este si asa se numea dar pe moment nu mi-a venit in minte si am scris ceva oarecum similar si am uitat sa revin sa reformulez . Patesc asta mereu din prea multa graba . .Aveam cortul meu personal si telefon la dispozitie ba chiar si portie speciala de mincare .Evident, totul era o chestie temporara asa cum am explicat deja .

    • Mai USL tu esti neamul lu’ Sadoveanu! Ai primit „punctaj ” de la partid ca s-o dai cotita cu 50k? Sefii tai tac ca pestii si se ascund ca sobolanii, sa nu rasunda! A incercat ceva Fenechiu la „Buna Romania” da nici macar el n-a reusit. Cel mai de rahat s-a facut insa sefu la comisia juridica de la Senat,Țâgârlaș, monument de obraznicie, aroganta si incompetenta! Cat priveste armata „ta”, cum iti ziceam: povesti si povestiri..:((!

  12. Subiectul preferat al barbatilor la un pahar de vorba e armata. Dar articolul de fata vorbeste de pensii, se pune intrebarea daca pensiile si virsta de pensionare a militarilor sunt, sau nu, justificate.
    In Germania militarii, nu rideti, exista chiar si-n Ge militari, ies la pensie astfel: pilotii de „reactie”, la 40, ofitierii la 55, grade mai mari la 56 iar generalii la 65. Soldatii ies la 62. Cea mai mare pensie e de 71,75% din ultimul salariu, la o vechime de 40 de ani.
    Exista si alte variante, de ex. un soldat profesionist poate sa se retraga dupa 12 ani si obtine o pensie de 800 de euroi.

  13. Un cuvânt, de mi-e îngăduit:
    Nu știu dacă voit sau din eroare tehnică (nepricepere, prostie) au ajuns să fie numite pensii niște rente viagere.
    Militarul a început să beneficieze de o pensie (militară) printr-o lege dată de Cuza. Reglementarea pensiei militare era parte a efortului de profesionalizare a militarului, care putea avea o carieră, precum odinioară legionarii romani.
    Probabil istorii similare găsim și la judecători, magistrați… Pensionarea, la încheierea carierei, când se primește o pensie de serviciu.
    De curând s-a reglementat prin tot felul de legi instituirea unor rente viagere, dar care au fost numite tot pensii. Ai 4 ani de mandat, iei „pensie”.
    Eu aici identific abuzul: de ce numim pensie o rentă viageră?
    Apoi ascundem aceste rente după pensiile de carieră, într-un fel de ipocrită perdea de fum tipic dâmbovițeană.
    Partea a doua. Abuzul de calcul.
    Politizând milităria și magistratura, umplând-o la vârf de carieriști, s-a ajuns la abuzul de calcul: pensii de serviciu mai mari decât soldele. Înainte de 2015 așa ceva nu a fost posibil la militari Dar după 2015, până în 2017, da, s-a putut. Se pare după exemplul dat de magistrați.
    Abuzul de calcul trebuie oprit. Este firesc într-o țară normală.
    La militari s-a oprit în 2017, când veniturile din pensie au fost limitate prin lege la 80% din veniturile din soldă. La magistrați nu știu să se fi oprit abuzul. Încă.
    Să fiu iertat (de judecători, magistrati) dacă între timp și la domniile lor s-a limitat pensia la 80% din salariile din activitate, iar eu nu m-am informat corect. 🙂

  14. Ma uit des prin Blog de Om si citesc articolele din Contributors( cred ca sunt mai rare de cand a inceput razboiul) Plutonul nou constituit era de cercetasi, am facut parte din el. La planton schimbul II ti-am facut concurenta, loctiitorul comandantului de pluton nu ma avea la suflet. Noroc cu Gota ca imi mai lua apararea,(fiind un tip solid) ca eu eram tare slabut pe atunci.Oricum in 80 % din plantoane , ma imbracam si apoi ma culcam pana intra schimbul III. Am scris pentru ca mi-ai starnit amintiri din acele vremuri.( Imi amintesc cat ai suferit cand ti-ai piedut luleaua ). sanatate

  15. Am făcut armata 3 ani. Haios. Cînd ne-am urcat în tren ziceam că nu suntem siguri că plecăm pînă nu se pune trenul în mişcare…

    Ei, cam cu toţii ştim cine ne sunt politicienii de azi şi cu ce pile, propte şi rude au ajuns unde au ajuns.

    Mai tragic este – cred eu – că armata română se desfinţează. Hint: din curiozitate mergeţi la un centru militar şi cereţi să vă dea materialul despre testele fizice pentru a fi admis ca soldat angajat. Şi să vă spună cu cît ai fi plătit ca soldat angajat, echivalent în alte armate cu privat.

    Cine-i cretinu care a inventat baremele alea? Cine-şi închipuie că pentru cîteva sute de lei cineva vrea să devina soldatul armatei române care are armament de pe vremea bunicilor?

  16. As putea scrie un volum intreg despre armata facuta (la TR) in Romania (ca probabil multi dintre dv). O mare pierdere de vreme dar o sinteza perfecta a societatii socialiste de dinainte de ’90.
    Poate cel mai suprarealist episod a fost cel in care am ascultat la 5, inainte de apelul de seara, „Cantafabule” (imi placea mult pe atunci – dar si azi – moogul lui Spitzi) si Black Sabbath Vol 4. Ireal pentru o unitate din Romania ceausista.

    Altfel concluzia articolului e ca fraieri sint aia care mai voteaza PSD, PNL, UDMR dupa mitocania asta.

  17. Bunului samaritean: Pare pentru că este ceea ce pare: o invenție. Armata română a fost, este și, poate, va fi multă vreme de-acum înainte o mizerie. După modelul vecinului de la răsărit. Ofițerii germani în al doilea RM îi disprețuiau pe aliații români, pentru că umileau soldații, tratându-i drept niște slugi fără drepturi. ”Scorpionii” actuali, care au fost în Irak și în alte părți, s-au ocupat de treburi auxiliare (gen producerea de băuturi alcoolice din portocale, smochine, curmale și pufoaică). Glorioasa armată română și mărețul ei gheneral plagiator. Care comandant militar s-ar coborî la asemenea act (să accepte un doctorat plagiat) ? Întreb, nu dau cu parul.

    • Dar D-voastra din ce surse ati extras aceste informatii si aprecieri, cum ar fi ocupatiile auxiliare ale Scorpionilor? Ati gustat din bauturile lor de portocale si smochine?

      Ati avut ofiteri in familie care sa fi luptat mai intai alaturi de dispretuitorii germani si apoi contra lor? Cum stiti asa de bine sa aruncati cu insulte asupra unei institutii care, mai ales in contextul actual, se cere intarita si respectata.

      Nu incetez sa ma minunez de usurinta cu care se arunca vorbe si sentinte de catre obisnuitii acestui forum, reprezentativi pentru o categorie larga de carcotasi, vesnic scormonitori ai raului si uratului din viata. Nimic pozitiv, nimic incurajator. Dar nimic nu este intamplator.

  18. Un articol care pune punctul pe i (sau I din a da asta doriti). Problema pensiilor speciale este mai vasta decât cea a pensiilor militaurilor, oricat s-ar strădui mercenarii condeiului de mai sus sa ne demonstreze in cele 300 cuvinte regulamentare pentru o pagina A4, parte din contract. Pur și simplu s-a creat un sistem de casta în România, o casta a nesimțiților si agramatilor care nu realizează ca în 10 ani nici măcar pensiile de 1400 lei nu vor putea fi plătite. Apres de moi le deluge spun cei din casta de azi și mai fac un împrumut pentru plata pensiilor speciale. Domniile fanariote au fost de departe mai putin ticăloase decât guvernanții de azi, măcar au creat scoli și au introdus reforme care au împins inainte Principatele. Guvernanții de azi nu au paralel în istoria României, sunt o clasa hotărâtă sa îngroape definitiv această tara. Mai ieri îl aud pe un mare europarlamentar, prim vice libera,l care pana acum un an spunea ca va desființa pensiile speciale in 30 de zile, ca nu contează dacă acumulezi o pensie militara de 18000 lei plus salariul de prim ministru, conteza ce faci. Si cne stabilește daca ce faci valorează solda unui soldat de acum 25 ani?
    Cred ca stimabilul se gândește deja la o pensie speciala de la București și un salariu special de la Bruxelles.

    • PS
      Mai toate, dacă nu toate, pensiile speciale sunt din sectorul Armata, SRI, Justiție și Parlament. Pe scurt Scutul Puterii.

  19. Scurt si la obiect. Punct ochit, punct lovit!

    Da, asa era armata pe “vremea noastra”: inutila si pentru noi si pentru “apararea patriei”. “Dar eram tineri”…

    (Excelent si utimul articol al d-lui Fumurescu din Dilema Veche.)

  20. Mulțumesc domnule Fumurescu, mi-ai făcut o zi faină. Nu te bănuiam ”de OM cu atât umor”. Mai ”bagă și din astea”, cred că sunt bune pentru un oarece echilibru – la frunte, (înțelege-mă și pe mine, am multe riduri). Cu respect și distanță regulamentară, un fost sergent.

  21. Armata in vechea Ro depindea de arma pe care o slujeai.

    Unii au fost mai norocosi si au avut parte de experiente interesante sub arma aleasa mai ales daca au avut parte de un comandant realist si cu bun simt.

    Corect spunea cineva: „A fi domn e o intimplare .A fi om e lucru mare”

  22. Este curios cum înfierați cu mânie proletară niște experiențe pe care le-ați trăit acum ceva zeci de ani intr-un sistem depășit de istorie! In caz că nu știți, suntem în 2023, România este parte a NATO! Ați prezentat numai neadevăruri despre militari și nimic depsre drepturile și salariile de care se bucura militarii celorlalte state membre NATO! Manipulare cum s-ar spune!
    Aplicând principiile moderne, ale libertății, economiei, corporatiste meseria de militar ar trebui să fie doar un job, bine plătit care să compenseze restrângerile de drepturi și libertăți de care Dvs vă bucurați! Știți, Dvs puteți face multe, militarii nu au voie, că așa e legea….puteți lucra in multe locuri, deține firme, să fiți acționari….militarii nu! In firmele private orice minut peste programul de lucru se plătește, așa-i? Munca de noapte, sâmbătă și duminică se plătește? La militari nu! Dacă pe Dvs vă cheamă patronul la 2 noaptea vă plătește? Pe militari nu! Dacă o firmă de deszăpezire nu își îndeplinește obligațiile, chemați armata…
    Obligațiile României în NATO le îndepliniți cu firme, lucrători, cu necalificați din construcții sau cu militari?
    Majoritatea comentariilor descriu experiențe de acum ceva ani….dar acum aveți idee despre cum este? Știți ce salarii au militarii de urlați așa? Comparativ cu militarii altor state…nici măcar nu există termene de comparație!
    De ce majoritatea lucrătorilor acceptă minim pe economie și restul în mână? Taxele și impozitele alea sunt derizorii și așa va fi și pensia, pe baza contributivității!
    Că tot iubiți acest termen și care ar fi normal, știți ce și cum se plătesc pensiile militarilor in statele ,,unde este apă caldă”???? Nu cred, având in vedere ce comentarii sunt pe aici și ce expune autorul….
    Cum era…,,nu îți convine, pleci”, așa și militarii…nu o sa le convină și o să plece…as așa că in loc de pompieri militari o să fie chemate firme civile de pompieri…..firme private de intervenție la accidente și alte evenimente iar in caz de război…..ce vă trebuie armată?

    • Armata a ajuns azi sa faca alte activitati din cauza guvernarii proaste de 32 de ani. Munca la inundatii, incendii, seisme majore, etc. este data de politica asistatilor sociali. In fiecare ora sau comuna parte din locuitori sa fi fost instruiti pentru asa cevs. In goana dupa voturi, toti guvernantii si parrtidele le au dat pensii si ajutoare sociale sa stea la bodega sau in curtile lor fara sa faca mai nimic. Exista judete unde domina asistatii sociali, multi apti de munca.

  23. din pacate am citit doar frustrati si necunascatori ……in momentul cand generalizezi si jignesti ce esti tu ?.., altfel vorbim fara sa cunoastem- ce se mai face prin armata…., cum se munceste…. cati sunt,… ce salarii au,,,ce conditii exceptionale de munca si ce tehnica moderna le asiguram noi toti prin munca noastra deosebita….cu ce pensii ies domnule Fumurescu ? din partea mea ai un mare NU…frustrare si necunoastere, il locul dumneavoastra as mai reflecta…..

    • Daca armata este nemultumita de statutul ei de ce prin conducatorii ei, nu arata in toata mass media ceea ce fac in realitate. Nu pe vorbe fara acoperire. Nu este vorba de jigniri si de frustrari ci de aspecte care tin de pensionare la 45- 50 de ani, la contributii derizorii pentru pensii, la pensii mai mari decat soldele si salariile.

  24. Scopul a fost atins! Mult scandal pe pensiile militare si nimic-nimic despre pensiile parlamenatarilor harnici si priceputi. Lumea a uitat de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro