Acceptând să trăim, începând din anul 1990, în “lumea intereselor” – existente și manifestate ca atare nu numai în România ci și, mai ales, în afara ei – era normal ca, de atunci, să se modifice o mare parte din legislația României, prin inițiativele și eforturile noilor noștri „aleși ai poporului”, pentru a lua în considerare noile realități.
S-a constatat atunci că ceea ce, până atunci – în absența proprietății economice private și a competiției pe piața internă – funcționa în economia românească conform unui vechi model sovietic – cu proprietate integrală a statului și planificare centralizată (cu „abordare planificată și pasiv-represivă a calității” cu standarde de stat (STAS) obligatorii, cu control de stat al calității și cu „poliția calității”, care sancționa persoanele considerate vinovate pentru non-calitate) – nu mai putea continua să funcționeze în noile condiții politice. economice și sociale în prezența predominantă a proprietății economice private și a competiției pe piața internă.
1.SATISFACEREA PROPRIILOR INTERESE LEGITIME NECESITĂ RESPECT ȘI ÎNCREDERE RECIPROCĂ INTRE PARTENERII DE AFACERI DIN RELAȚIA COMERCIANȚI-CONSUMATORI
Din păcate, suntem obligați să constatăm, după 30 de ani de transformări economice și sociale, prin noua legislație, că unele mentalități, atitudini și comportamente specifice vechilor circumstanțe s-au menținut și datorită existenței unor deficiențe legislative și/ sau ineficienței dialogurilor sociale și ale unor organisme de inspecție/audit, pe plan central/ local.
Așa cum comercianții/ furnizorii (având ca parteneri de afaceri consumatorii) au acum interesul legitim, legal și primordial de-a vinde cât mai mult și mai repede (pentru a-și maximiza veniturile, profiturile și segmentele de piață) și consumatorii (având ca parteneri de afaceri comercianții) au acum interesul esențial, legitim și legal de-a obține pe piețe produse și servicii sigure, de calitate maximă și la preț/ tarif minim (de identificat cât mai lesne și rapid pe piețele locală și europeană, având tot mai mulți competitori activi și dinamici).
Aceste interese legitime și legale ar trebui și ar putea să fie respectate reciproc în beneficiul unei relații durabile comerciant-consumator, întrucât reprezintă de fapt strategia de afaceri optimă „win-win” / câștig-câștig, singura rezistentă în timp (spre deosebire de strategiile alternative „win-loose” / câștig-pierd și „loose-loose” / pierd-pierd care, implicând perdanți, nu se pot manifesta durabil atunci când există suficienți parteneri de afaceri cu mentalitate de câștigător)…
Dar, atunci când și acolo unde, se mai manifestă mentalități/ atitudini/ comportamente contra-productive, chiar nocive (uneori, aparent de câștigător dar, de fapt, de perdant) ale unor manageri/ angajați din organizațiile agenților economici sau chiar ale unor unități administrativ – teritoriale (UAT-uri) ilustrabile prin zicalele/ dictoanele noastre neaoșe, aparent nemuritoare : „las’că merge și așa”, „una gândesc, alta spun și fac cu totul altceva – este dreptul meu”, „dacă nu curge pică”, „scoală-te tu ca să stau eu”, „dacă vrei să trăiești bine în România trebuie sî trăiești ascuns”, „clientul nostru – fraierul nostru”, „nu ne interesează cerințele și reacțiile consumatorilor/ cetățenilor căci noi știm mai bine ce le trebuie lor”, „orice cetățean este un potențial infractor și rolul administrației publice este să apere legea în fața tentativelor acestuia”, „timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim”, „cine fură azi un ou mâine va fura un bou”, „dă-i-nainte cu tupeu ca să vezi că nu e greu”, etc. cetățenii/ consumatorii care ajung să efectueze tranzacții administrative/ comerciale cu organizațiile având asemenea manageri/ angajați riscă nu numai să fie prejudiciați financiar (devenind perdanți) ci și să piardă ulterior și timp, alți bani și nervi cu numeroasele proceduri administrative și judiciare aplicabile, de multe ori și fără garanția unei reușite…
Dacă, în ceea ce privește administrația publică centrală/ locală, de regulă, cetățenii și contribuabilii nu au de ales (fiind, în mod legal, „clienți captivi” administrativ sau teritorial), în ceea ce privește comercializarea diferitelor produse și servicii (inclusiv furnizarea unor utilități curente, de exemplu energia, și comunicațiile electronice) clienții/ consumatorii din România au în prezent la dispoziție o gamă tot mai largă de oferte comerciale având astfel de unde alege. Acesta este un drept colateral, neoficializat ca atare în vechile economii de piață (fiind inutil acolo!!!!), dar refuzat pe parcursul a trei decenii, în România socialistă, deci fiind foarte important și în prezent.
In noile circumstanțe, este necesar și util ca orice consumator să dorească, să poată și să știe nu numai să-și definească (înainte de-a decide ce și de la ce furnizor să achiziționeze un anumit produs/ serviciu) caracteristicile produsului/ serviciului dorit ci și să evalueze critic, exigent și cu discernământ (prin prisma propriilor sale interese cerințe, nevoi, așteptări) caracteristicile diferitelor oferte promovate de comercianți (și identificate pe piață) cât și interesele și credibilitatea acestora (producător, distribuitor, importator, dealer, etc.).
O simplă comparare a prețurilor/ tarifelor disponibile pe piață cu cele ce ar putea fi achitate de consumator nu înseamnă că s-a identificat oferta cu preț/ tarif minim pe piață ! In plus, o asemenea abordare simplistă înseamnă că se evită/ neglijează complet evaluarea/ identificarea ofertelor cu calitate maximă pe piață. În consecință, asemenea atitudini și comportamente – nocive, chiar iresponsabile, pentru consumator – trebuie să fie evitate!
Evaluarea (prealabilă deciziei de achiziție) a comercianților identificați/ disponibili și evitarea (prin cunoașterea și, eventual, boicotarea lor) a celor cu atitudini/ comportamente nocive, ilegitime, ilegale, etc. – mai ales repetate – este recomandabilă tuturor consumatorilor care nu vor să devină perdanți și care doresc să câștige din relația lor exclusiv cu comercianții în care au încredere…
Ideea nocivă conform căreia orice tranzacție comercială ar fi un „joc cu sumă nulă” (astfel încât atunci când un partener câștigă, celălalt ar trebui automat să piardă) nu este o regulă general valabilă în relația comerciant-consumator.
2.ÎNCREDEREA CONSUMATORULUI ÎN COMERCIANT – FACTOR DETERMINANT ESENȚIAL AL VENITURILOR ȘI PROFITURILOR ACESTUIA
Prin promovarea drepturilor legale ale consumatorilor se recunoaște, printre altele, faptul că, pentru a se putea decide să achiziționeze un anumit produs/ serviciu de la un anumit comerciant, un consumator suficient de informat și educat are nevoie, în prealabil, de suficiente date și informații credibile pe care să-și poată construi un anumit nivel de încredere absolut necesară pentru adoptarea deciziei de achiziție.
Dar atunci când un consumator a avut deja o experiență pozitivă cu un anumit comerciant, de regulă acesta va reveni în calitate de consumator la acel comerciant (devenindu-i astfel loial) și, de multe ori, chiar îi va aduce noi clienți/ consumatori prin recomandarea comerciantului respectiv acestora. Încrederea astfel generată – prin predictibilitatea comportamentului în sens dorit al comerciantului – este de natură să contribuie la realizarea interesului major al comerciantului…Și invers, atunci când comportamentul unui comerciant este predictibil în sens nedorit, consumatorul nu va decide să achiziționeze ceva de la el – nu numai o singură dată ci și în mod repetat – boicotând astfel comerciantul vinovat care, în consecință, nu-și va realiza vânzările și profiturile planificate.
Dar, din păcate, mult prea frecvent, consumatorii noștri – spre diferență de cei din alte state – nu vor sau nu pot să țină cont de acest important detaliu, fie pentru că nu sunt interesați, fie pentru că acest comportament este imposibil de determinat (altfel decât prin propria experiență, uneori prea riscantă!), fie pentru că unele „review”-uri (publicate, chipurile, de consumatori la comercianți, după achiziția unui produs) sau „advertoriale” (publicate în social media fiind plătite de comercianți sau realizate de troli) includ date și informații exclusiv pozitive, chiar laudative, fără aspecte negative/ critice, deci „cosmetizate”, cu scop evident manipulator, fiind deci puțin sau deloc credibile.
3.GENERAREA/ CONSOLIDAREA ÎNCREDERII CLIENȚILOR ÎN COMERCIANȚI ÎNCEPE CU RESPECTAREA TUTUROR PROMISIUNILOR COMUNICATE PUBLIC DE ACEȘTIA (MAI ALES PRIN PUBLICITATE „DE PRIMĂ PARTE” (PLĂTITĂ DE EI) – DIN PĂCATE CVASI-EXCLUSIVĂ ÎN ROMÂNIA)
Legea nr. 202/2013 (pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă) are drept scop (art.1) doar „protecţia comercianţilor împotriva publicităţii înşelătoare şi a consecinţelor defavorabile ale acesteia, precum şi stabilirea condiţiilor în care publicitatea comparativă este permisă”.
Conform art.2 „Comunicaţiilor audiovizuale comerciale difuzate în cadrul serviciilor de programe audiovizuale le sunt aplicabile prevederile prezentei legi, ale Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi normele de reglementare emise în aplicarea acesteia.”
Legea nr. 202/2013 stabilește că publicitatea înşelătoare este interzisă iar publicitatea comparativă (care ”identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri sau servicii oferite de acesta”) este legal permisă doar cu respectarea „cumulativă” a 8 cerințe (art.6) !!! Această prevedere – deosebit de dificil de satisfăcut practic – este, cu siguranță, un hatâr făcut consumatorilor pentru a permite difuzarea rezultatelor testărilor comparative de produse (încă inexistente în România, din păcate, deși au fost introduse încă din 1991 în proiectul viitoarei OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, pe cale de-a fi înlocuită cu Legea 647/2022 – privind protecția drepturilor consumatorilor!).
In final, legea nr.202/2013 precizează (art.7) că eventualele reclamații/ sesizări ale comercianților și organizațiilor acestora trebuie adresate doar MFP, Ministerului Finanțelor Publice și CNA, Consiliului Național al Audiovizualului, iar cele ale consumatorilor – la ANPC, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Din păcate, în practică, nu numai că mult prea frecventele și deficitarele spoturi publicitare comerciale, difuzate de regulă PRIORITAR (în regim de Breaking News dar și la ore prestabilite) prin mai toate canalele noastre TV, sunt – aproape în exclusivitate – plătite de comercianți (aflați, evident, în conflict de interese) având astfel (doar pentru cunoscători!) credibilitate minimă/ nulă, dar au uneori și un conținut agresiv, agasant (prin repetare prea frecventă), pentru telespectatorii nevoiți să afle repetat insistent toate găselnițele publicitare și cât de numeroși sunt comercianții care doar au … mare nevoie de banii lor, oferind în schimb ceea ce, de regulă, ei nu au nevoie! In plus, uneori, aceste spoturi publicitare audio-vizuale prezintă și date/ informații false/ irelevante/ inutile, neinteresând CNA dar realizate probabil doar pentru a justifica durata plătită creatorilor spotului …
Aceste mesaje publicitare enervante pot fi, desigur, evitate utilizând telecomanda TV care permite selecția, în CATV digital, a altor peste 200 posturi TV mult mai agreabile, cu documentare, filme, muzică, etc. interesante și realmente utile…
În mediul virtual (social media) mesajele publicitare sunt însă cu mult mai numeroase și enervante (prin blocarea sau întreruperea comunicării conținutului audio-vizual urmărit, de real interes), prin mesaje repetitive mizerabil traduse, agramate, cu erori ortografice flagrante sau ilogice, chiar înșelătoare/ mincinoase sau pentru produse ce nu sunt ceea ce indică mesajul publicitar sau ar fi trebuit să fie interzise (de exemplu: lucrări de licență/ masterat/ doctorat la comandă, gadget-uri electronice/ informatice permițând/ facilitând fraudarea examenelor, etc.)
Dacă de mesajele publicitare audiovizuale, se ocupă de bine de rău, CNA (dar numai pentru criteriile impuse de legislație și monitorizate de ei, nicidecum cele menționate mai sus!), în cadrul ANPC și al asociațiilor pentru protecția consumatorilor de mesajele publicitare audiovizuale și online nu se ocupă nimeni, având în vedere faimosul și frecvent invocatul drept la libera exprimare!
Iată mai jos (în traducere) mesajul unui comerciant din Franța pentru clienții săi. Așa ceva este considerat în România de azi ca fiind inedit, inexistent și, pentru unii, chiar șocant, demonstrând astfel un aspect al diferențelor culturale existente! Deși a existat cândva și la noi sloganul „Clientul nostru – stăpânul nostru” – devenit, din păcate, azi, pentru unii „Clientul nostru – fraierul nostru” (în condițiile tristei bipolarizări a societății românești în „șmecheri și fraieri”, cu perspectiva de-a deveni „bogați și săraci” !).
Promisiunile din acest mesaj francez au fost și sunt chiar respectate (am constatat personal, inclusiv prin cartea de onoare și albumul cu poze incluzând identitățile și imaginile clienților remarcabili !!) ceea ce a fost și este de natură să genereze încrederea clientului, urmată de fidelizarea/ loializarea lui. Astfel, dorința legitimă a comerciantului de a-și maximiza veniturile și profiturile, poate fi mai ușor și mai repede satisfăcută…
CE ESTE CLIENTUL PENTRU NOI
“Clientul este persoana cea mai importantă din firma noastră, indiferent dacă el se manifestă personal, în scris sau electronic.
Clientul nostru nu depinde de noi ci noi depindem de el.
Clientul nu ne deranjează și nu ne întrerupe activitățile întrucât el este însuși scopul acestora.
Noi nu-i facem o favoare clientului servindu-l așa cum dorește întrucât el este cel care ne face nouă o favoare oferindu-ne oportunitatea de-a acționa astfel.
Clientul este persoana care ne face cunoscute dorințele, nevoile și așteptările sale.
Meseria noastră constă în satisfacerea tuturor acestora în mod optim, atât pentru client cât și pentru noi.”
4.LOIALITATEA ȘI LOIALIZAREA CLIENȚILOR – O CALE SIGURĂ SPRE CREȘTEREA PROFITABILITĂȚII FIRMEI
Prin loialitatea clientuluise înțeleg intenția (atitudinea) și acțiunea (comportamentul) clientului de-a selecționa/ realege un anumit comerciant/ furnizor (brand)/ produs/ serviciu, în mod repetat, ignorând sau respingând eventualele alternative disponibile. Clienții loiali tind să cumpere mai frecvent, în cantități mai mari, cheltuie mai mult, unii chiar doresc și acționează pentru a deveni “ambasadori”/ promotori ai brand-ului/ furnizorului selecționat de ei prima dată.
Sfaturi pentru comercianții dornici să-și fidelizeze clienții
“1.Adoptați politici orientate spre client !
2.Oferiți servicii excepţionale de prima dată și de fiecare dată !
3.Nu vă justificați prin tehnologii ! Loializarea se face între oameni.
4.Comunicați în permanenţă cu clienţii! Realizați și actualizați continuu o bază cu date și informaţii relevante despre aceştia.
5.Oferiți clienţilor atenţia cuvenită pentru a se simţi unici !
6.Investiți în educarea clienţilor, oferindu-le la timp informaţii corecte, relevante și de valoare
7.Instruiţi-vă şi motivați-vă angajaţii cu consecvenţă!
8.Investiți în loializarea angajaţilor dvs.!
9.Oferiți-le clienţilor dvs. un motiv în plus să revină – de exemplu prin crearea unor programe de fidelizare !
10.Construiți-vă o reputaţie bazată pe încredere, respectarea promisiunilor şi produse fiabile !
11.Stabiliți și respectați proceduri transparente standardizate de relaţionare cu clienţii, dar fiți flexibili atunci când situaţia vă impune!
12.Oferiți oportunități clienţilor să vă cunoască (ca brand, angajaţi, etc.)!”
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In cazul unei acerbe competitii intre comercianti , productori si eficientizare maxima a resurselor nu poate exista decat incredere limitata , „tepele” fiind la ordinea zilei iar comerciantul va incerca intotdeauna situatia de win a fie de partea sa pt ca este o competitie nu-i asa ? in piata libera nu exista „meci egal” .
E multa spoiala si merketing , de multe ori produse indoielnice, ajunge sa privim doar la alimentele procesate industrial, componenete ieftine cu ajutorul chimiei alimentare transformate in produse de „calitate”, ambalaj frumos cu o poveste in spatele sau.
Suntem de acord ca „marketing”-ul contemporan este de fapt „market-in” – insemnand punerea pe piata a unui produs/ serviciu – de regula prin informarea obiectiva nemanipulatoare (in unele state dezvoltate) sau prin manipulare informationala (in Romania si alte state in curs de dezvoltare), in scopul maximizarii vanzarilor si profiturilor furnizorilor (producatori, prestatori, distribuitori, retaileri, agenti/ operatori economici, etc. – denumiti in unele texte de lege, la noi, si „profesionisti” probabil pentru a se deosebi fundamental de consumatori/ clienti/ cumparatori considerati, in bloc, a fi neprofesionisti/ amatori!). Acest drept la maximizarea profiturilor este astazi legal, cu conditia respectarii legislatiei si reglementarilor privind comercializarea si drepturile consumatorilor. Acestea sunt necesare intrucat publicitatea inselatoare, practicile abuzive si lacomia unor furnizori se opun interesului real si benefic al tot mai multor consumatori de-a achizitiona doar produse/ servicii de CALITATE MAXIMA la PRETURI/ TARIFE MINIME (nu doar la preturi/ tarife minime ca in cazul unor conationali).
Pot fi de acord cu dvs ca, in conditiile competitiei acerbe pe piata – dar si ale legislatiei/ reglementarii deficitare (ineficace/ ineficiente/ inexistente/ inaplicabile) si ale ineficientei autoritatilor de supraveghere a pietelor sau de inspectie/ control ale administratiei publice – UNII furnizori din Romania profita din plin de toate circumstantele favorabile lor, oferind frecvent „ȚEPE” (mai mult sau mai putin importante) consumatorilor cu care au de-a face…Uneori si fara ca acestia sa-si dea seama si chiar fara ca autoritatile de supraveghere, sesizate in timp util, sa doreasca/ poata sa intervina legal, eficient si prompt, si chiar trimitand consumatorul pagubit sa-si rezolve singur problema in Justitia noastra (imprevizibila, cronofaga si costisitoare, din pacate)… Cunosc mai multe asemenea situatii care vor fi prezentate in numerele urmatoare ale SFATULUI CONSUMATORULUI RATIONAL…Cu solutii realizabile si eficace!
Dar nu pot fi de acord cu concluzia dvs FALS generalizatoare „in piata libera nu exista meci egal”… Daca dvs si eu am vazut asemenea situatii in Romania, asta nu inseamna ca situatia ar fi valabila pretutindeni in lume. Textul acestei contributii aduce argumente clare si incontestabile in favoarea comportamentelor echitabile „win-win” in relatia furnizor-client… Va rog sa-l recititi! Daca unii conationali considera ca societatea romaneasca s-ar fi bipolarizat in SMECHERI/ BOGATI (țeparii, multi imbogatindu-se peste noapte) si FRAIERI/ SARACI (victimele țeparilor, saraciti in consecinta), este evident ca o asemenea situatie, daca ar exista realmente, s-ar datora in primul rand legislatiei deficitare si supravegherii ineficiente a pietelor de bunuri de consum dar si lipsei de interes si discernamant a multor consumatori…In realitate, vigilenta si discernamantul – in continua dezvoltare – ale tot mai multor concetateni au determinat identificarea si marginalizarea țeparilor… Sper ca acest proces sa continue, cu ajutorul massmedia si social media. Daca și Justiția noastra ar acționa strict conform articolelor de lege implicate (fara interpretari partinitoare si blocari surprinzatoare) și ar fi mai accesibilă și operativă, situația s-a îmbunătăți și mai mult…UE a inventat „procesele colective” (in cazul existentei a numerosi pagubiti de un acelasi furnizor, de exemplu), dar la noi inca nu se declanseaza asa ceva sau opinia publica nu este informata…In plus deciziile judecatoresti privind agentii economici care au fost condamnati pentru nerespectarea drepturilor consumatorilor nu fac obiectul publicitatii (din considerente, probabil, de imagine) ceea ce este contraproductiv pentru consumatorii care astfel nu-i pot boicota (situatie frecventa in unele state)! Nu ar strica sa adoptam si in Romania principiile si standardele internationale privind responsabilitatea sociala si responsabilitatea societala – respinse cu peste 2 decenii in urma de anumite organizatii sindicale si patronale, din pacate…Dar si sa introducem, in fine, cu mare intarziere, testarea comparativa a produselor oferite pe pietele noastre si educarea consumatorilor tineri, in scoli si facultati…
Si uite asa „ Clientul devine , martorul tuturor politicilor de marketing indiferent cine este vinzatorul .Pacientul a devenit Client .Consumatorul ,de tot felul, a devenit si el Client .Politicienii au acum si ei Clientii lor .Clientul este stapinul nostru .Totusi exista Clienti si Clienti nu ii putem baga pe toti la gramada .Unii sunt mai mofturosi altii mai panicati , altii sunt doar precauti sau pusi pe sotii .Unii devin recalcitranti dar altii sunt numai lapte si miere .Cum nu poti impaca si „capra si varza” trebuie doar sa ii momesti pe fiecare conform defectelor sau calitatilor general valabile .Si uite asa a luat fiinta publicitatea .
Da, publicitatea de prima parte (platita de furnizori, aflati astfel in conflict de interese) – practicata cvasi-exclusiv la noi – are doar menirea de-a manipula consumatorii pentru a achizitiona diverse produse si servicii, chipurile perfecte, chiar daca nu le cunosc in detaliu sau chiar daca nici macar nu au nevoie de el (eventual doar pentru ca se vinde in Black Friday sau cu anumite reduceri, promotii si li se aplica unele gaselnite publicitare – 0,99 lei, etc).
Dar in lume – si mai ales in statele dezvoltate – exista si publicitate de secunda parte si de terta parte (platita de asociatiile consumatorilor, respectiv de organisme independente si acreditate de testare/ inspectie/ certificare) – CELE MAI CREDIBILE dar din pacate cvasi-inexistente in Romania (datorita legislatiei inadecvate si partinitoare promulgate la noi in domeniul publicitatii dar si ineficientei CNA si ANPC in domeniul publicitatii intrucat cifrele de afaceri ale numeroaselor agentii de publicitate genereaza venituri importante pentru mass media audiovizuala)… Sunt necesare si in acest domeniu completarea/ modificarea, eficientizarea si credibilizarea legislatiei aplicabile..
firma lui sulica frinaru din senat (sau a nevestei) vinde vata pe bat, apevistul/militianul pensionat la patruj de ani vinde aifoane ultima generatie sau pariuri superbet sa nu moara de foame din pensiile de speciali. securistul/sereistul (mare jmecher pensionat din pruncie si asta!) se baga pe securitate nationala : vaccinuri, pastile/leacuri/dezinfectanti sa nu moara prostii ce i tin in viata. pai vedti, de ce nu merg treburile in romania capitalista lansata de iliescu si sustinuta de toti mascaricii ce i au urmat?
Trăim într-o lume deformată de comercianți (și producători, bineînțeles!) care sunt de o lăcomie și o rapacitate infecte și în care nu poți să ai pic de încredere. Un părinte pare total iresponsabil să-și lase copiii să mănânce din supermarketuri ori din tot felul de buticuri cu nume celebre și divinizate de o publicitate deșănțată. Asta când ai crede că, intrând într-un magazin autorizat, nu ar trebui să ai nicio grijă de calitate, igienă, gramaj, preț, corectitudine – toate acestea fiind în grija inspecțiilor de specialitate ale statului pe care le-ai crede devotate clientului. Din păcate sunt prea dese cazurile când cei din ”inspecții” ajunși în funcții prin protecție politică ori plătindu-și postul trădează clienții încât a intra într-o unitate comercială devine pe zi ce trece un risc tot mai mare să fii furat, otrăvit, păcălit la preț, gramaj și calitate fără să ai vreo șansă să te plângi cuiva. E vina ta că ai vrut să cumperi de acolo… Publicitatea este cel mai mizerabil spectacol și e adresată, de regulă, imbecililor. Fac tot ce pot să o evit ca și cum ar trebui să ocolesc un coș de gunoi ce pute îngrozitor…
Din păcate nu prea ai de ales. iar lozinca: E alegerea ta! e una dintre cele mai ipocrite ziceri. Mărfurile, bune cândva, dispar de pe piață, sunt înlocuite cu altele tot mai proaste și mai scumpe iar tu rămâi cu banii în mână și cu plasa goală. Dar, văd, vine o generație care consumă orice, oricât de prost și de scump iar comerțul prosperă. Cel cu pretenții nu are decât să trăiască din amintiri!
Ce rost are să mă zbat, să câștig și să dau banii pe gunoaie? Pot sta degeaba ori pot arunca banii direct la tomberon: e o distracție și asta!
Amplul tablou descris de dvs al deficientelor multe si grave existente (de fapt, nu numai la noi!) in relatia furnizor (inclusiv comerciant) – consumator este, din pacate, nu numai cvasi complet ci si cat se poate de REALIST, relevant si edificator… VA MULTUMESC! Consecinta situatiilor descrise de dvs. poate fi sintetizata – ca efect – prin cresterea NEINCREDERII consumatorilor in onestitatea furnizorilor (producatori, prestatori, distribuitori, comercianti, etc.) – de la care se pot astepta oricand si oriunde la o ȚEAPĂ, fara ca numeroasele organe ale Statului si chiar Justitia sa doreasca/ poata sa intervina legal, prompt, eficace si eficient pentru identificarea si sanctionarea faptelor abuzive. Poate i-ati auzit si vazut si dvs la televiziuni pe reprezentantii unor asociatii patronale sau comerciale declarand public nonsalant dar manipulator : „consumatorii nostri ar trebui sa aiba deplina incredere in comercianti si nu au motive sa fie vigilenti / intransigenti in relatiile lor cu comerciantii, intrucat acestia respecta cu totii legislatia si reglementarile aferente”…. De fapt, INCREDEREA unui consumator intrun anumit produs/ producator/ distribuitor sau chiar in anumite persoane provine exclusiv din PREDICTIBILITATEA comportamentelor acestora in sensul dorit de consumator. Daca acesta nu doreste/ agreeaza anumite comportamente, de fapt el nu are INCREDERE (are NEINCREDERE) in cel/ cea care le manifesta, afisand o reactie de respingere sau chiar de BOICOTARE (prin popularizarea faptelor abuzive) a comerciantului care nu respecta drepturile. nevoile si asteptarile sale. In Romania, pana de curand, ANPC evita sa dezvaluie identitatea agentilor economici sanctionati pentru contraventii… Iar mass media si Justitia nu informeaza consumatorii cu privire la infractiunile comise de unii furnizori/ operatori si deciziile judecatoresti aferente… Doar in social media mai apar sporadic (mai ales prin paginile Facebook ale unor furnizori) opinii, reclamatii si critici ale unor consumatori pagubiti (atunci cand acestea nu sunt cenzurate de troli sau functionarii proprii). Mai grave sunt masurile adoptate de unii producatori (mai ales din strainatate) de-a modifica structura sau reduce gramajul/ greutatea unor produse, mentinand pretul de vanzare… S-a vorbit o vreme in mass media de „dublul standard” adoptat de unii producatori renumiti din Europa, dar de fapt este vorba de „multiplul standard” si de discriminare nationala clasica, doar datorita lacomiei si iresponsabilitatii unor producatori externi. Exista numeroase exemple de produse electrocasnice, electronice, informatice, etc. si de servicii (de exemplu de comunicatii electronice) ale caror performante nu pot fi integral cunoscute si chiar acceptate de consumatori sau de produse care nu pot fi intretinute sau reparate intrucat in societatea de consum, produsele defecte nu se pot repara si devin deseuri, de fapt pentru a obliga detinatorii sa cumpere alte produse, noi, dar avand cam aceleasi deficiente conceptuale… Solutia totusi posibila si in Romania consta in dezvoltarea CULTURII TEHNICE, a DISCERNAMANTULUI si a VIGILENTEI oricarui consumator inainte de-a decide sa aleaga si sa plateasca un anumit produs…. IGNORANTA si CREDULITATEA multor conationali si preferintele exclusive ale unora pentru PRETUL/ TARIFUL MINIM nu pot fi decat CONTRAPRODUCTIVE pe pietele noastre avand deficientele constatate (si) de dvs.