Sfidarea

Extrem de greu de precizat cărui gen anume îi aparține cartea Cercul trădătorilor, Cei care s-au revoltat împotriva naziștilor și spionul care i-a trădat. Datorată lui Jonathan Freedland. Apărută în anul 2025 în Anglia și în 2026, în traducerea lui Dan Criste, în românește, la editura ieșeană Polirom. Carte a cărei acțiune se petrece în Germania și nu numai, între anii 1933 -1945 și încă câțiva ani după aceea. Adică în perioada în care întreaga Europă a simțit ce a adus cu sine ascensiunea nazismului și preluarea puterii la Berlin de național-socialiști și de Adolf Hitler.

În Cercul trădătorilor se vorbește cu lux de amănunte despre ascensiunea fascismului, despre persecuții anti-evreiești, despre  Noaptea de cristal, despre deportări și despre Holocaust, despre război și despre Gestapo, despre urmăriri, areștări și condamnări la moarte, despre pactizări cu monstrul hitlerist, despre germani ca o națiune vinovată. Dar și despre disidență, refuzuri, salvarea celor cărora li se spunea codificat submarine, despre comploturi vizând înlăturarea de la putere a lui Hitler.

Fiecare afirmație din volum este riguros documentată, de aici numărul impresionant de referințe și de surse bibliografice. Cartea se bazează pe cercetări intense întreprinse în arhivele din Berlin, München, Karlsruhe, Koblenz, Lichterfelde, Lüneburg, Anklam, Ierusalim, Washington, Stanford, Londra. E scrisă cu un incontestabil talent literar, cu o admirabilă capacitate de dozare a faptelor, cu un evident gust pentru suspans, pentru ceea ce se ascunde îndeobște în spatele anunțului  to be continued.Volumul are ceva cinematografic.  

Cartea se citește ca un roman. Cum spuneam, conținutul ei s-ar putea lesne metamorfoza în scenariu de film. Existența, originea, starea socială, acțiunile fiecărui personaj sunt înfățișate cu lux de amănunte. Cum e este admirabil pregătită și fiecare nouă intrare în scenă.

Suntem însă preveniți de la bun început că Cercul trădătorilor, Cei care s-au revoltat împotriva naziștilor și spionul care i-a trădat nu este nicidecum o carte de ficțiune. Că fiecare amănunt din volum “este extras din scrisori, jurnale, intime, mărturii și documente juridice, din memoriile celor implicați, din rapoarte și relatări istorice ale vremii sau din din interviuri cu urmașii în viață ai protagoniștilor”. Numai că autorul, Jonathan Freedland, același care a scris și Evadatul de la Auschwitz, nu este de profesie istoric. Ci ziarist. Acesta a investigat cine au fost cei care au luat parte la un ceai în ziua de 10 septembrie 1943, ce s-a întâmplat și ce s-a vorbit atunci, cum zicerile contrare doctrinei național-socialiste  acțiunilor Führerului, optimismului obligatoriu și încrederii oarbe în veșnicia Reichului au fost raportate de un infiltrat, un trădător, poliției politice germane. După ce aflăm cine au fost Elizabeth von Tadden, Anza Braune, Anne Rüble, Isa Grüner, Otto Kriep, Hilger van Sharpenberger, Arden Zarden, Hanna Solf, Fany von Kurowski, Carl Goerdeler, Friederich Siegmund, Friederich Siegmund-Schültze și generalul Ludwig Beck, cum s-au poziționat ei de-a lungul timpului în raport cu regimul hitlerist, cum s-au concretizat acțiunile lor pe ani, pe luni, pe zile, chiar pe ore, cum au contribuit ei la salvarea de la moartea sigură a unor evrei (interesant și răscolitor detaliul că în 1933 doar în Berlin  erau 160.000 de evrei, iar în 1945 au mai rămas doar 1500), ajungem și la întrunirea din septembrie 1943. Aceea a întrunirii cercului trădătorilor.

La invitația lui Elizabeth van Tadden au luat parte la un ceai un număr de bărbați și femei, de vărste, profesii și origini sociale diferite pe care îi uneau sentimentele antihitleriste. Erau, cum îi numește Jonathan Freedland, spirite înrudite. Pe neașteptate, lor li s-a alăturat un musafir neinvitat. Un tânăr medic pe nume Paul Reckzeh. Bănuit de mulți că ar fi informator al poliției politice. Faptele de după ceai ale doctorului Reckzeh au confirmat bănuielile cu pricina. Acesta a întocmit un raport detaliat din care rezultau așa numitele atitudini defetiste ale invitaților doamnei van Tadden. Raportul a fost citit și examinat de zelosul Lange Herbert, cunoscut sub apelativul Leo. Unul dintre marii criminali naziști. Au urmat pentru participanții la acel ceai zile de spaime și de așteptări, arestări și anchete. A urmat procesul al cărui judecător a fost neiertătorul Roland Friesler. Cunoscut sub numele de judecătorul care spânzură.  

Cum au intervenit și suprapunerea cu atentatul nereușit asupra lui Hitler (operat de contele Claus von Stauffenberg) și furia dementă de după, verdictele pronunțate de Friesler au fost dintre cele mai dure. Elizabeth van Tadden și Otto Carl Kiep au fost condamnați la moarte. Alții au primit pedepse mai mici și au avut șansa eliberării de după capitularea Reichului. Jonathan Freeland le-a urmărit destinele. Așa cum a urmărit-o și pe cea a lui Paul Reckzeh.

Trebuie spus că autorul cărții Cercul trădătorilor. Cei care s-au revoltat împotriva naziștilor și spionul care i-a trădat este de etnie evreiască. În paginile de început ale cărții, el mărturisește că mama lui, care nu a fost tocmai o victimă a Holocaustului, însă a simțit totuși în ceafă suflarea Shoahului, nu a permis ca, după război, în casă să se afle produse de fabricație germană.”În familie, nu era îngăduit nimic care să amintească de Germania: nicio vizită, nicio sărbătoare, niciun contact. Germanii erau o națiune vinovată, fiecare dintre ei fiind implicat în cea mai grozavă crimă a secolului XX”. Hitler, admite Freedland, a găsit în națiunea germană un complice dispus la orice. Însă au existat și excepții. “Au existat germani care au sfidat de la bun început și pe toată durata dictaturii naziste”.

E ceea ce probează strălucitor cartea.

Jonathan Freedland- CERCUL TRĂDĂTORILOR. Cei care s-au revoltat împotriva naziștilor și spionul care i-a trădat; Traducere din limba engleză de Dan Criste; Editura Polirom, Iași, 2026