Shakespeare pe scenă la MaFESZT

1.Timon, mizantropul

Se joacă relativ rar pe scenele românești Timon de Atena.

Cel mai consecvent în reprezentarea piesei s-a dovedit Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. Care în 1998 a propus o variantă scenică semnată de Mihai Măniuțiu, cu regretatul Ilie Gheorghe în rolul risipitorului înțelepțit.

Douăzeci de ani mai târziu, același titlu apărea în dramaturgia spectacolului Nopți ateniene. Dramaturgie în a cărei alcătuire, regizorul Charles Chemin a asociat această piesă socotită unanim a fi de rangul al doilea sau al treilea în creația lui Shakespeare (mulți specialiști în opera marelui Will susțin că Timon… nici măcar nu ar fi fost jucată în timpul vieții autorului care nici nu ar fi făcut prea multe eforturi pentru asta) cu infinit mai celebra Visul unei nopți de vară. Rolul stăpânului înșelat de pretinși prieteni și plecat în pribegie i-a revenit lui Claudiu Bleonț.

Prin anii 2000, piesa a mai fost la Teatrul Fani Tardini din Galați, în regia lui Gheorghe Mlletineanu.

Curajos, așadar, regizorul  Zakárias Zalan care a optat în favoarea lui Timon din Atena pentru colaborarea sa cu Teatrul Tomcsa Sándor din Odorheiu Secuiesc. Curajos, însă și bine cumpănit căci, cu toate că respectivul Teatru nu prea este răsfățat cu vizitele criticilor de limba română (nu-i vorbă, la Festivall MaFeszt conducerea Teatrului Szigligeti din Oradea, gazda manifestării,nu a invitat nici unul, iar Secretariatul literar nu a făcut minimul efort de a transcrie pe site distribuția), trupa de acolo este una absolut notabilă. Nu am uitat nici azi excelentul spectacol cu Orașul nostru, montat la Odorhei de Vladimir Anton. Cu excelentul actor Barabás Árpád în rolul Regizorului. Același Barabás Árpád care acum este se dovedește excelent în rolul Timon.

La intrarea în sală, noi, spectatorii, suntem întâmpinați de grupuri de tineri. Care dansează compulsiv pe muzica anume creată pentru spectacol de Boca Hunor-Lehel. Începutul din Timon din Atena debordează de veselie. Oare numai atât? Nu cumva și de decadență?  Un semn al iminentului sfârșit al inconștientului Timon. Poetul (Esti Norbert) și pictorul (Mezei Gabriella) ne pun rapid în temă, Apemantus, cel numit Prostul (Szücs- Olcsváry Gellert) face ultimele pregătiri. El e înțeleptul. Omul simplu. Adept al echilibrului de care Timon s-a dovedit a fi defectiv.

 Îl vedem mai apoi pe Timon (Barabás Árpád) alcoolizat și căzut victimă paradei lingușitorilor pe care îi portretizează cu aplomb actorii Dunkler Róbert, Pál-Varga Márta, Tóth Árpád, Wagner Aaron. Excepție fac Alcibiade (foarte bună evoluția lui Jakab Támas,trezoriera Flavia (în tristețea impusă personajului de actrița Nagy Xénia-Abigél putem intui indicii ale unei iubiri neîmplinite pentru Timon) și Flaminius (Paul Attila). Urmează zvonurile tot mai insistente referitoare la iminentul faliment al lui Timon. Și apoi parada răzbunărilor de toate felurile ale dregătorilor. Până mai ieri lingușitori. Actorilor numiți deja li se asociază Lukács Emöke, Veress Orsolya, Albert Orsolya, László Kata, Ciocan Raul-Krisztian.Grupurile au coerență. Conving.

Urmează partea în care vedem un Timon trădat, pierdut, însingurat. Chiar mizantrop. Nici un moment trimis în melodramatic sau în derizoriu de excelentul Barabás Árpád. Insensibil la pelerinajele și rugămințile celor ce i-au rămas fideli și care îi solicită acum revenirea.

Poate că ultimele scene ale spectacolului de la Odorheiu Secuiesc sunt prea lungi. Cele mai multe sunt așa din scritură. Asta neînsemnând însă că Zakárias Zalán nu ar fi putut face apel la foarfece sau la mereu utilul pix roșu.  

Teatrul TOMCSA SÁNDOR din Odorheiu Secuiesc

TIMON DIN ATENA de William Shakespeare

Regia: Zakárias Zalán    

Dramaturgia: Bereczki Agota

Decor: Csika Csaba

Costume: Kovács Aliz

Muzica de scenă: Boca Hunor-Lehel

Cu: Barabás Árpád (Timon), Esti Norbert (Poet),Mezei Gabriella (Pictor), Dunkler Róbert (senator), Pál-Várga Márta (Lucia, senator), Tóth Árpád (Sempronius, senator), Wagner Aaron (Fals prieten), Lukács Emöke (slujitor, femeie, dansatoare orientală), Szücs- Olcsváry Gellert (Apemantus, prostul lui Timon), Veres Orsolya (slujitoare, dansatoare, femeie), Albert Orsolya (Femeie, dansatoare, slujitoare), Jakab Tamás (Alcibiade), Nagy Xénia-Abigél (Flavia, trezorier), Paul Attila (Flaminius, servitorul lui Timon), László Kata (Keyno), Ciocan Raul –Krisztián (slujitor)

2.Shakespeare și “The Doors”

Măcar în această privinţă istoricii de teatru sunt unanimi. Nu e nici cel mai mic loc de controverse. William Shakespeare a scris Richard III în 1593, servindu-se ca mai întotdeauna de felurite documente. De o mulțime de letopiseți. O parte dintre ele enumerate de Haig Acterian în atât de actuala și mereu citabila lui monografie.

Aplecându-se asupra vieții și morții lui Richard III, Shakespeare a vrut să scrie încă o tragedie istorică. După părerea mea, însă, a reușit cu mult mai mult. A scris unul dintre cele mai bune tratate de politologie de care dispunem până astăzi. O carte despre anatomia puterii. Despre tehnicile, strategiile și psihologia dictatorilor. Despre cei ce se identifică cu răul. Și care se bucură, savurează să afirme asta.

La o atare operațiune, la punerea în evidență a anatomiei răului din Richard III din perspective contemporaneității și mizând pe sensibilitatea și capacitățile cognitive ale publicului de astăzi ne poftește regizorul Albu István în provocatorul său spectacol de la Trupa Harag György din Satu Mare. Provocator fiindcă Albu István mizează pe ideea Shakespeare, contemporanul nostru. Însă nu o face numai îmbrăcându-l pe Richard în blue jeans sau în pantaloni de piele. Intenționează și reușește cu mult mai mult.

Profitând de faptul că actorul Nagy Csongor Zsolt, deținătorul rolului titular, este un showman în lege care cântă asemenea unei mari vedete rock, că alți câțiva componenți ai trupei, precum Budizsa Evelyn,Erdei Máté,Péter Attila Zsolt, Orbán Zsolt, Modován Blanka, Rappert-Vencz Stella, Szabó János Szilárd, Bodea, Gall Tibor dețin și ei o pregătire muzicală consistentă, evidențiată altminteri în spectacole anterioare (mă gândesc la My Fair Lady sau la Mizantropul, ca să le numesc doar pe cele de dată recentă), că unii dintre ei performează și la câte un instrument (vioară, chitară, saxofon, clape, percuție, trompetă), Albu István a realizat la Satu Mare nu doar un spectacol-concert, ci o operă rock cu totul remarcabilă. A făcut-o nu, nu servindu-se de o partitură muzicală anume scrisă pentru spectacol, ci convocând și reactualizând (aranjamente și conducerea orchestrei:Bakk- Dávid László)  câteva piese celebre ale încă și mai celebrei trupe The Doors. Așa cum a făcut-o mai înainte cu Woyzeck, spectacol în a cărui construcție scenică s-a bazat pe muzica formației Rammstein.

Cântecele lui Jim Morrisson sunt interpretate în limba engleză, o engleză perfectă. Textele lor aparent nu sunt întotdeauna conforme cu felul de a fi al unui criminal în serie, așa cum este Richard. Mă gândesc însă că textele acelea sunt folosite și pentru a explica măcar în parte mobilurilor comportamentului lui Richard. Schilod. Un năpăstuit al sorții. Care, la rândul lui, năpăstuiește.

Ceea ce nu înseamnă însă că regizorul și probabil și Bessenyei Gedö István, semnatarul dramaturgiei, ar intenționa să îi găsească scuze celui obsedat de preluarea prin rapt și crime a coroanei. O coroană luminoasă care se insinuează periodic din podul scenei. Căreia i se contrapune tronul, de fapt un vas de toaletă. Soluție pe care nu o prea agreez și numai pentru faptul că am mai văzut-o și cu alte ocazii. Decorurile și costumele altminteri inspirate sunt semnate de Márton Erika. 

Dar revenind la muzică, la texte și la perspectiva asupra lui Richard. Repet, nu cred că Albu István vrea să îl absolve de păcate. Dimpotrivă, am chiar impresia că așa muzicalizată, piesa lui Shakespeare devine în versiunea de la Trupa Harag György a Teatrului de Nord din Satu Mare parcă încă și mai neagră, și mai sângeroasă, punând indirect sub semnul întrebării afirmațiile shakespearologilor care i-au rezervat locul întâi la capitolul moarte și sânge lui Macbeth.E un criminal pe drum/Creierul lui se zbate ca o broască. Așa ne spune cântecul lui Morrison. Ale cărui ziceri ne sunt acum reamintite de Richard, via extraordinarul lui interpret Nagy Csongor Zsolt.

Sunt mulți oameni în negru sau în alb și negru care se mișcă în decorul în trei etaje imaginat de Márton Erika. Așa sunt Elisabeta (Rappert-Vencz Stella), George și Edward (Dioszégi Attila), Margareta (Moldován Blanka), Budisza Evelyn (Anna). Mai sunt și alții. Hastings (Frumen Gedö) e în costum multicolor.Lordul Buckingam (NagyOrbán), Catesby (Gaál Gyula), Rivers (Erdei Máté),Stanley (Poszet Nándor), Brakenbury (Péter Attila Zsolt) sunt plasați sub spectrul crimei și al trădării. La fel și soldații (Orbán Zsolt, Bodea Gál Tibor). Ceva mai ambiguă e situația preotului (Varga Sándor). Îl vedem pe bicicletă, asemenea unui curé de campagne. Albul complet este rezervat Annei (Sosovicza Anna), ducelui de York (Jankó-Szép Tamás) și fiului Elisabetei (Szabó Janos Szilárd). 

A doua operațiune curajoasă la care se înhamă regizorul e de a scoate piesa lui Shakspeare din matricea strictă a tragediei. Există în spectacol momente de teatru în teatru. De instituire a unui dialog cu publicul. Există destule inserturi comice, există și note de autoironie regizorală. Am în vedere când spun asta îndeosebi  comentariile pe seama teatrului modern făcute de trioul compus din actrițele Bándi Johanna, Bogár Barbara și Keresztes Ágnes.Lor le revine, de pildă, misiunea de a ne înștiința că Diószégi Attila, care până mai adineauri a fost George, va deveni Edward.

Albu István mizează în relația cu piesa lui Skakespeare pe un fel de aproape-departe. Și nu aș zice că greșește. Din contră. 

Teatrul de Nord din Satu Mare. Trupa Harag György

RICHARD III de William Shakespeare

Regia: Albu István

Dramaturgia: Bessenyei Gedö István

Decoruri și costume: Márton Erika

Coregrafia: Szabó Franciska

Conducerea muzicală: Bakk-Dávid László

Cu: Nagy Csongor Zsolt (Richard III), Rappert-Vencz Stella (Elisabeta), Diószégi Attila (George, Edward),Moldován Blanka (Margaret),Budisza Evelyn (Anna),Nagy Orbán (Buckingham), Gaál Gyula (Gatesby),Frumen Gergö (Hastings), Erdei Máté (Rivers), Poszet Nándor (Stanley),Péter Attila Zsolt (Brakenbury),Varga Sándor (Preot), Szabó Janós Szilárd (Fiul Elisabetei),Sosovicza Anna (fiica Elisabetei), Jankó- Szép Tamás (Ducele de York),Orbán Zsolt, Bodea Gál Tibor (Soldați), Bándi Johanna, Bogár Barbara, Keresztes Ágnes (comentatoare)

Muzică interpretată de Nagy Csongor Zsolt, Budizsa Evelyn,Erdei Máté,Péter Attila Zsolt, Orbán Zsolt, Modován Blanka, Rappert-Vencz Stella, Szabó János Szilárd, Bodea, Gall Tibor