„Și  ce  dacă  nu  știu?!”

doar o parere. problema pe care o aveti cu nivelul scazut al studentilor se datoreaza si disparitiei filtrului reprezentat de concursurile pentru admiterea in invatamantul universitar de pe vremuri si a cresterii numarului de locuri la facultati. o mare parte din oameni, indiferent de epoca, nu are capacitatea si/sau inclinatia pentru studiu si educatie .

Excelent, ca de obicei, dl Maci.
Problema nu e totusi neaparat romaneasca, e generalizata international si tine probabil de zeitgeist.

Romanii au votat PSDNLAUR 64% in 2020, dovada ca nu vor Educatie.

Remarcabila analiza a tot ceea ce inseamna decaderea scolii, a logicii, gandirii proprii si libere dar si a culturii generale. Exceptiile in randul tinerilor extrem de putine si datorate familiilor preocupate de a da o adevarata si constructiva educatie. Romania nu vrea sa isi pregateasca cetatenii de maine, onesti si responsabili, solidari care sa detina o perceptie corecta a lumii de azi. Guvernantii de azi nici nu doresc asa ceva.” Romania educata” un slogan acoperit prin sute de hartii si vorbe goale dar si prin o legislatie anacronica.

Pe vremuri, 1991-2019, începeam primul curs cu o lucrare anonimă care testa cunoștințele de bază pentru a putea înțelege și învăța inginerie chimică. Rezultatele erau prezentate sub forma procentelor de răspunsuri corecte pentru fiecare întrebare. Prima întrebare se referea la transformarea unităților de timp. Exemplu, câte secunde sunt în 2 zile, 3 ore și 5 minute. Niciodată în 28 de ani de predare, dar niciodată, nu am avut 100% răspunsuri corecte la această întrebare.

Un alt aspect negativ este amestecul in invatamantul universitar ale locurilor cu taxa si fara taxa si deschiderea de filiale ale univ de stat in zeci de judete. Dupa 1995, goana dupa norme si bani a dus la o admitere pe dosare, examene de an doar prin teste grila, accesul in mediul universitar ai unor insi mai mult decat mediocri. Mediul universitar nu mai produce azi profesionisti adevarat si acest fenomen se vede acum prin cei care ajung in toate institutiile guvernamentale si publice dar mai recent si in mediul privat.

„Romania nu vrea sa isi pregateasca cetatenii de maine, onesti si responsabili, solidari care sa detina o perceptie corecta a lumii de azi. Guvernantii de azi nici nu doresc asa ceva.”
Parerea mea e nu ca „nu vrea”, ci ca „nu stie”; iar pe unde mai stie, „nu poate”, prinsa fiind- ca-ntr-un cleste ce se tot strange-, intre resturile de educatie „traditionala”- venind din comunism dar construita pe tiparul antebelic- si valul de educatie „progresista”. Iar scoala nu este un univers inchis. Ea e un organism viu, cu oameni supusi, ca noi toti, acelorasi solicitari din partea societatii si in care valorile par sa-si fi modificat sensibil calitatea. Aceasta facand parte- la randul ei- dintr-o mai larga lume vie, aflata intr-o continua schimbare ( nu neaparat evolutie), intr-un ritm necunoscut pana acum. Dincolo de lozincile sforaitoare ce ne vin dinspre ” cei alesi”, care ne sunt, oare, adevaratele valori pe care punem pret – in majoritatea noastra- noi, cei maturi, pe care le transmitem celor tineri si le cerem sa le respecte?

Este clar că vin de acasă practic FĂRĂ nici o EDUCAȚIE. Școala nu poate suplini familia (și multe altele). O butadă (aproape antică):

 Şi educaţia ?
 Educaţia nu poate face mare lucru. De împăratul Marcus Aurelius ai auzit ?
 Ei bravo, mă jigneşti !
 Aşa ! Filosof-pe-tron, ultimul imperator al secolului de aur deschis de Traian, era un caracter superior. Este considerat un clasic al filosofiei stoice prin cartea de confesiuni lăsată posterităţii. Pe fiul acestui om excepţional îl ai în memorie ?
 Ăăă…
 Commodus.
 Împărat la rîndu-i, parcă ?
 O vreme. Nu prea lungă. A fost de o cruzime dementă pînă ce proprii tovarăşi de ticăloşii l-au lichidat atunci cînd nu s-au mai simţit în siguranţă. Deşi tatăl i-a asigurat cei mai buni dascăli, nu a putut extrage nimic valoros din personaj. Gibbon emite o frază memorabilă legată de acest subiect: „…DAR ÎNVĂŢĂTURA (EDUCAŢIA) ARE ARAREORI URMĂRILE DORITE, ÎN AFARĂ DE ACELE CAZURI FERICITE CÎND APROAPE CĂ NU E NEVOIE DE EA.”

Ca intotdeauna articolele domnului profesor Maci sunt foarte interesante. Sunt oarecum departe de altele ale unor „amestecatori de vorbe” de profesie dar, dupa parerea mea, si domnia sa incepe sa fie influentat de studentii sai in sensul ca articolele sale incep sa includa tot mai multe cuvinte straine ( de exemplu, ca sa inteleg ce vrea sa insemne in context cuvantul „reel” a trebuit sa consult un dictionar) si textul incepe sa devina mai putin inteligibil pentru persoane ca mine (un inginer batran).

Trist, tulburător. Excelent observat! Da, „vocea li se frânge in șoaptă”. Remarcabilă analiză de la firul ierbii, domnule profesor. Cineva să salveze aceste suflete de nepăsarea adulților, AJUTOOOOR! Sunt copiii de lângă noi, nu îi lăsați la vârstă mentală de 11 ani, cufundați doar in emoții.
Legat de scris, nu știu ce să zic….alte nații zic că asta ar fi toleranță, că poate scrie copilul cum vrea, de tipar, cursiv/caligrafic, la tastatură….probabil e tot o ajustare a școlii la societate, altă cauză a reducerii calității educației în lume (in loc să tragă societatea în sus, sistemul se complace ca un follower al societății…vai de noi!)

Trimiteti aceasta sinteza/reclamatie la guvern si cereti sa vi se comunice un raspuns fata de situatia pe care o reclamati. Chiar va rog. Si dupa ce va raspunde, publicati aici raspunsul, ca sa vedem si noi nivelul de intelegere si sinteza al cui se va invrednici sa raspunda. In functie de acest raspuns ar trebui sa reactionam cu totii, cel putin cei care vor citi. Acest demers va fi ceva, ceva mai mult decat nimicul in care ne zbatem cu totii. Nu am auzit niciodata un politician sa vorbeasca cu adevarat despre copii si despre nevoile lor. A nu se confunda cu contextele in care, eventual, vine vorba despre copii exact asa cum vine vorba despre wc-urile din fundul scolii, despre trenurile care nu merg, sau despre strazile pline de gropi. Asa este tratat subiectul copii/ elevi/ studenti in discursurile politicienilor.
In concluzie, va rog, trimiteti aceasta excelenta sinteza la guvern. Poate macar o citeste si de acolo cineva si reusiti sa strecurati o pietricica in pantoful cuiva.

Pentru orice om cu educatie, articolul este devastator. Sunt in totalitate de acord. Mai rămâne totuși o singura întrebare: la ce le-ar folosi tinerilor din vremea de azi sa știe “sa calculeze aria unui triunghi dreptunghic? Dumneavoastra știți sa o calculati?

„Sufletele, plămădite artificial de un nou tip de educație, trăiesc într-o lume transformată de artificiul omului și cred că toate valorile sunt relative și determinate de impulsurile economice și sexuale”.., zicea, acum treizeci de ani, Allan Bloom în „Criza spiritului american”. „Omul a trebuit întotdeauna să ajungă la o înțelegere cu Dumnezeu, dragostea și moartea. Toate acestea au făcut imposibil ca omul să se simtă cu adevărat fericit pe pământ. Dar America a rezolvat toate aceste probleme: Dumnezeu a fost aici, încet-încet, executat; acest proces a durat vreo două sute de ani. Locul lui a fost luat de Sacru. Dragostea a fost condamnată la moarte de psihologi, cam în 75 de ani, fiind înlocuită de Sex. Nici moartea nu mai este ce era o dată! Duminica dimineața, oamenilor educați li se țineau predici despre moarte și eternitate. Nu riști așa ceva dacă te confrunți cu ediția de duminică din „New York Times”. Uitarea, într-o varietate de forme subtile, e unul dintre principalele noastre moduri de a rezolva problemel”. Numai că „nu poate exista cultură fără reprimare și sublimare”. Nici Educație!

Ce mult le place la profesori să evalueze pe alții. Dacă nu căutați ce informații au studentii ci modul de gândire, aflați că și studenții nu așteaptă atât informații de la profesori, ci sunt sensibili la modul de gândire, la atitudinea profesorilor față de ei, de materia lor.
Și Einstein a fost evaluat ca fiind prost la școala, „that he was a lazy child, that he was a bad student who flunked math, that he had a learning disability”.
Un alt exemplu de tânăr prost este Giuseppe Verdi, care nu a fost admis la conservator, evaluat tot de profesori superiori astfel: „the candidate was deemed „musically inept” because of his „improper” positioning of his hands on the piano and his „lack of understanding of the rules of counterpoint”.

Lăsați prostiile și nostalgiile comuniste că nu păcăliți pe nimeni ! Lăsați tinerii în pace ! Lucrurile astea se întâmplă și datorită modului cum este prezentată informația elevilor și studenților, iar personal consider că un tânăr ar avea dreptul să nu își întindă urechea către orice idee sau domeniu, deoarece multe lucruri sunt filosofii umane și pseudoștiințe. Nu îi mai acuzați pe tineri, deoarece voi modelați societatea într-un mod absurd și incoerent. Fiecare are dreptul să își aleagă ce dorește.

Nu ne consoleaza in niciun fel insa, drama are aceleasi dimensiuni si in Europa ” civilizata”.
Stabilindu-ma in occident din motive de Iliescu, am avut ambitia sa imi echivalez toate diplomele si mai m-am inscris la o facultate. Eram magarul intre oi. Colegii draguți, politicoşi dar…tamaie! Cu toate ca studiasera in liceu ” stiintele vietii”, era prapad la cursul de anatomie. 5 studenti din peste 100 am luat examenul din prima. „Copiii” erau socati ca un personaj mathusalemic din Romania se simtea in largul lui la acest obiect de studiu fioros de complicat. Ma intrebau: ” Cum se face ca ai idee ce este cu pituitara asta?” Momentul de groaza a fost cand Profesorul Renard cu care faceam si disectiile a anuntat ca va anula lucrarile scrise cu greseli de orthografie si exprimare. Si asa a facut. Deci, si-a permis spre binele studentilor sa sfideze dispozitiile rectoratului.
Imi permit sa cred ca studentii la care faceti referire sunt copiii care intrasera la liceu memorand rezumate fabricate de niste legiuni de profesori mediocri si iresponsabili pe filiera meditatorilor .
Din 1990 elevilor nu li-s-au mai recomandat lecturi pe perioada vacantei de vara si nici parcurgerea biografiilor autorilor textelor din manuale.
Acesti elevi deveniti parinti si bunici nu le-au citit copiilor lor povesti si nici nu le-au pus casete inregisteate de ” Casa Radio” cu piese de teatru pentru copii.
” Alice in Tara Minunilor” in interpretarea lui Mircea Septilici si Horia Caciulescu ( fosti detinuti politici) a fost si este inca bucuria multor copii cu imaginatie, iubitori de lectura, si de teatru .
Nu imi permit sa dau niciun sfat dar (aici imi venea sa pun un emoticon) studentilor in chestiune li-se poate propune sa acceseze si Jurnalele elvetiene, belgiene, canadiene , franceze transmise de TV5, BBC ul pentru a intelege că se intampla planetar şi alte evenimente importante decat cele din Israel şi Ucraina.

Nici nu știu ce să zic, dar îmi vine să plâng. Asistăm la moartea culturii și civilizației „clasice”. Autorul constată situația, dar soluția nu există. Sau dacă există, nu o știm, ceea ce e tot aia….
În definitiv, ÎNCOTRO se îndreaptă Lumea?
Probabil, în curând, nu se va mai face educație deloc. La naștere, în loc de botez, ți se va implanta cu cip cu „de toate” fiind trecut într-o castă din care nu vei mai putea ieși. Libertatea? Ce ne trebuie libertate? Nu avem nevoie de ea. Cultura clasică? Va fi una minimală depozitată în cipul incorporat…
Se pare că Apocalipsa Omenirii este aproape dar nu din cauza Fiarei 666 ci din cauza controlului informației….
Națiuni? Cultură? Popoare? Libertate? Cine mai are nevoie de ele?
Se pare că încă nu înțelegem ce ne așteaptă. Omenirea pe care o știm, cu istoria și cultura ei, va dispărea. Amin.

Cred ca sunt mai multe care trebuie separate.
1. Scoala a devenit ceva unde esti obligat sa inveti cite ceva pe de rost, fara o explicatie logica, fara o legatura intre ele.
2. S-a ajuns la situatia absurda cind toata lumea trebuie sa faca o facultate. Ca e de stat sau privata, dar toata lumea trebuie sa mearga la facultate.
3. Scoala in Romania nu are nici o orientare spre piata muncii. De fapt are, spre ceea ce autorul spune, spre descurcareala. Am si o explicatie pentru asta, profudul contrast intre valorile pe care teoretic scoala le promoveaza si valorile expuse la tv sau pe internet.

De ce e nevoie ca toti elevii de scoala generala sa mearga la liceu? De ce e nevoie ca toti elevii de liceu sa mearga la facultate? De ce dupa cei acum 3 maxim 4 ani de facultate trebuie sa faci un master? De ce Romania a scos intre 1990 si acest moment sute de mii de doctori?

Ma uitam zilele astea la uriasul scandal privind subiectele de la simularea de la matematica. AU fost sensibil mai dificile, dar ca absolvent de scoala generala de acum 45 de ani ele n-au depasit programa ce am facut-o noi atunci. Ba chiar sunt chestii ce s-au adaugat, eu numind asta statistica. Cred ca aceste subiecte permit o oglinda mai buna a scolii. Un profesor comenta ca una din probleme necesita cunostinte din afara scolii. Concluzia mea este ca omul nu a predat toata materia la ore. Cu afirmatiile astea m-am intilnit ani si ani de zile in vremea tineretii mele. Afirmatii usor de demontat cind puneai problema pe tabla sau foaie si aratai ca asta e de la capitolul cu teorema lui Thales, asta e de la cerc si proprietatile sale si asta e de la rationalizarea fractiilor.
Sigur, dupa 30 de ani in care in scoala nu s-a facut nimic si parintii sunt cei ce injura profesorii nu e normal sa te intorci direct la subiecte adevarate.

Observațiile autorului sunt desigur corecte, dar discursul e un pic defetist. De ce nu reușim să le vindem generațiilor următoare informația de calitate și discursul logic ca interesante și utile, comparat cu marketingul și cu emoțiile? Ei sunt de vină? Desigur, nu. Ce clase de școală fac excursii la situri arheologice și pun mâna pe pensulă? Care elevi folosesc o cameră cu ceață la ora de fizică? Cine construiește, fotografiază și developează o placă foto la ora de chimie? Cine citește tragedii grecești clasice și caută aceeași structură a poveștii în telenovele la ora de română? Cine învață ce e un acord la ora de muzică și îl încearcă pe un instrument? Nimeni, doar avem comisii, nu?

O analiza excelentă a situației studentului (de fapt a elevului de orice nivel) român. Dacă analiza este corectă, putem pune doua întrebari: Cum s-a ajuns aici? Ce trebuie făcut și ce se poate face pentru remedierea situației?
Dupa părerea mea cauza principală este progresul tehnologic și imposibilitatea școlii (da, imposibilitatea!) de a ține pasul cu acest progres. Și când zic scoala, înteleg atât institutia cât și corpul profesoral. O sa încep cu corpul profesoral. Profesorii de azi, și nu mă refer doar la cei în pragul pensiei, au crescut cu cartea în mână, fără Tv, fără calculatoare, fară telefoane (personal am văzut primul televizor în clasa a X-a într-o vitrină). Pur și simplu nu au reușit să se adapteze ei la ritmul tehnicii, dar să-i mai și educe pe alții. Tot personal cunosc un profesor de matematică (proaspăt pensionar) care nu a utilizat niciodata un calculator si nu se descurca cu un telefon fără butoane. Un astfel de profesor nu poate întelege predispoziția copiilor pentru scurtarea căilor către informație și nu-i poate ajuta să selecteze și să îmbine metodele de cautare. Despre instituția numită ȘCOALĂ, putem spune același lucru. Dacă priviți activitatea miniștrilor educației si învățămantului din ultimii 35 de ani n-au făcut decât să modifice structura anului școlar, fără a afecta miezul problemei.
La a doua întrebare nu cred că sunt suficient de calificat ca să-mi dau cu părerea. Poate ar trebui pusă și a treia întrebare (nici la asta nu stiu sa raspund) și anume: Oare chiar trebui făcut ceva special pentru reglare sau va funcționa „selecția naturală” si sistemul se va autoregla?

Invatamintul nostru a ramas la nivel de ev-mediu: dictare,scriere,memorare. Interziceti caietele de notite,cu exceptia caligrafiei din clasele primare. Comasati istoria cu geografia, fizica cu chimia. Desfiintati ora de educatie fizica-nu foloseste nimanui. Reganditi studiul limbilor straine.

daca setezi tastaura pe diacritice vei avea numeroase neplaceri la utilizarea tabelelor de calcul in excel si in general la utilizarea oricarui program care implica si calcule;
daca cineva ar emite pretentia sa scriu cu diacritice, l-as ruga respectuos sa ma scuteasca…

Cand geografia inlocuieste filosofia si fizica…

Dacă tot a luat dl Maci toate școlile la rând și a constatat că se bate ca in tobă, că se înjură și se jignește, se cer bani și cadouri, se impun meditații etc și le plânge de milă studenților terorizați si traumatizați de școala cea atât de absentă, nu a avut curiozitatea să observe si ce fel de elevi au fost ? Cu siguranță, au fost , fără excepție, niște ființe dornice de cunoaștere care au fost trădate fără milă de profesorii dornici de căpătuială. Nu li s-a recomandat nicio carte, deci nu au putut citi , nu li s-a tinut nicio lecție de istorie/ fizică/ biologie deși le așteptau cu nerăbdare, renunțând la live-urile pe tik-tok, la telefoane chiar. Nu, domnule, școala i-a ignorat complet. Domnule Maci, vă anunț că viitorii studenți vor fi și mai și. Îi văd zilnic, cum înjură și îmbrâncesc profesorul de serviciu ce încearcă să-i oprească in a ieși din școală când vor ei, cum își văd de treburile lor mult mai importante decât chestiile inutile pe care încearcă să le predea niște indivizi fără nicio valoare in ochii lor. Peste câțiva ani își va aminti nostalgic de cei de azi.

Impresionant, emoționant, de o hipersensibilitate ieșită din comun.
De un realism profund cu bătaie lungă.
Dar cine să înțeleagă? Johannis, Deca, Ciucă, Ciolacu?
Urmează PRĂBUȘIREA.
Mii de mulțumiri, domnule Maci.

foarte adevarat. dar n-o avea putin si de-a face si cu specificul universitatii (pardon, Academiei) care reprezinta „laboratorul” de unde va extrageti observatiile? or fi ele, adica, aceste observatii, statistic relevante?

In România a devenit deja o cutumă acoperirea de hârtii, pentru că hârtia te scutește de probleme. Știm toți că este greșit, mincinos uneori, dar de, hârtia este regele.

Un aricol diagnostic foarte bun. Sunt generatie X, nu am copii, si nu vedeam asta ca o problema (decizia a fost conștientă) pana recent, cand mi-am dat seama ca in lipsa propriilor copii care ar putea functiona ca translatori, imi este din ce in ce mai imposibil sa inteleg generatia Z. Inevitabil, am de-a face cu ei intr-un fel sau altul in interactiunile zilnice, dar problema se complica mult cand ii am colegi sau chiar subordonati.

Acestea fiind zise:
– chiar si autorul face doua greseli gramaticale majore in text: copii/copiii si sti/stii. A gresi e omeneste, mai ales intr-un text de asa anvergura. Totusi, greselile astea sunt mai grave intr-un articol despre scoala, învățământ si calitatea actului de invatare

– Nu știu exact despre ce facultate e vorba, dar, dupa ce am citit articolul, mi-am pus intrebarea in ce masura vede autorul, in calitate de educator, rolul si responsabilitatea lui in situația data.
Evident, vorbim de analfabeti functionali (cel putin in sensul care se da astazi acestui termen. Probabil in alti 10 ani, studentii astia vor fi geniali comparativ cu cei testati atunci).
Intrebarile mele ar fi: cum si de ce au ajuns copiii astia in facultate?
(au vrut ei, au vrut parintii, au fost platite taxe, etc). Pentru ca acesti copii sa ajunga studenti, au trecut nu doar prin 12 ani de scoala, ci si printr-un examen de admitere, niste sesiuni, etc.
Autorul nu ne spune ce an sunt, si nici exact despre ce facultate e vorba.
Presupunand ca nu e primul an de învățământ al acestor studenti, cum de au trecut examenele anterioare? Presupunand ca asta ar fi primul lor examen, ce face cu ei autorul? Asa-i ca nu ii va pica (oricum, nu pe toti)?? Nu, ii va trece, ca salariul ii vine si din locurile cu taxe, este influentat si de criterii de promovabilitate a studentilor, in plus sunt intre ei si cateva pile de care trebuie avuta gija. Poate cu note mici, dar ii va trece, asa cum au facut-o si invatatorii, si profesorii din scoala primara, secundara si din liceu. Studentii vor termina, vor lua diplome, si vor deveni la randul lor profesori cu nota 3 la titularizare, manageri analfabeti,
politicieni, antreprenori, oameni proviti de societate drept experti in domeniul lor, pentru ca, vezi bine, au diploma si deci patalama care le intareste autoritatea.

Prin urmare, degeaba arata autorul cu degetul mai mult sau mai putin voalat. Si el este egal responsabil pentru statusul de azi al „Romaniei Educate”.
La fel ca toti profesorii din lantul de profesori prin care au trecut studentii lui, si el isi/ne spune: ce sa fac, asa i-am primit, de ce sa imi fac probleme, ia sa le dau eu nota de trecere tontilor astora, n-o sa schimb eu lumea, e too little too late, nu-s platit destul pentru asta.
Problema e ca asa au gandesc toti profesorii, intr-o disonanta cognitiva generalizata: ce sa fac eu, nu pot face nimic. Sau, ca sa parafrazez titlul „si ce daca eu nu fac nimic?”. Ah, nu, el a scris un articol intr-un jurnal elitist, in mod clar necitit nici de studentii lui, nici de Ministerul Educatiei. Gata, cu asta se simte superior moral: s-a dezis de tot ce înseamnă incultura, analfabetism functional, nepotism si incompetenta in învățământul romanesc.

Excepțional! Într-un fel, îmi dă un sentiment de siguranță că mai există oameni care să analizeze și descrie așa cum faceți dumneavoastră.
Ca societate însă, tarele serioase pe care aproape nu ni le explicăm provin din faptul că la toate nivelurile în aparatul de stat aceste produse formal meritocrate conduc țara. Studiile lor universitare le masează doar incapacitatea profundă.

Corecție: ,,maschează”

Perfect de acord, este un dezastru la propriu ce se intampla in scoala romaneasca, un veritabil film de groaza. O lupta de putere continua a profesorilor cu elevii, a profesorilor intre ei, un spatiu de defulare a frustrarilor, un spatiu de unde sa ti iei „energie” si bani pe spatele altora, cu 0 investitie din partea majoritatii profesorilor. Sunt si exceptii in fata carora ma inclin, dar sunt putini. Trist si lipsit de speranta pt mine.

De ce nu este mai multa transparenta la WC-urile din institutiile de invatamant superior?
:))

Așa o fo mereu cu poiezii https://www.youtube.com/watch?v=ZFOPxZtlkig

Parca mi-am povestit experientele mele de părinte și prieten cu diverși angajați în învățământ (învățători și profesori).
Este chiar mai rău, termină o școală și după aceea profesează în același învățământ ducând din ce în ce mai jos nivelul elevilor.
Am mai scris, dumneavoastră îmi confirmați, școala românească are doar scopul de a oferi cadrelor didactice un salariu și un loc de unde sa iasă la pensie, fara nici o legătură cu elevul.
Reforma e imposibilă, Romania educată este deformarea sistemului prin iobăgirea profesoratului în fața superiorilor de la directori de școală până la inspectorate toți aliniați în fața politrucilor mai mari sau mai mici. Elevii în ecuația asta sunt doar niste numere într-un registru de evidență.

Vizioneam acum cateva zile la DIGI un reportaj despre invatamantul suedez unde se trece iar la invatatul din manuale scolare, cu alte cuvinte la forma analoga pt ca s-a ajuns la concluzia invatatul online produce mai multe pagube decat sa aduca plusvaloarea dorita, intre timp existand nenumarate studii care demostreaza stiintific acest fapt si totusi digitalizarea in invatamant este fortata in continuare.
Specialistii recomanda forme mixte de invatamant atat analog cat si digital insa ce nu recomanda, invatatul digital de la cele mai fragede varste, de loc in scola primara clasele 1 – 4, intr.un mod gradat in clasele 5 – 8 iar in liceu invatarea selectiva digitala cu accente pe gasirea celor necesare si intelegerea informatiilor obtinute din internet.
Aceste procedee de invatare pot avea loc numai daca cadrele didactice sunt pregatite corspunzator fara neglijarea pregatirii de baza profesionale si mai ales de cultura generala.
Am avut in liceu o profesoara extraordinara care o abeservat destul de repede dezinteresul nostru pentru materia predata.
Profesoara cu un bagaj impresioant de cultura generala a inceput sa ne povestesca despre cultura si istoria europeana si dintr-o data interesul nostru a fost trezit astfel incat „pe langa” am invatat si cateceva din materia predata de dansa.
Ce vreau sa spun, pt o educatie pe masura este nevoie de libertatea pedagogica a invatatorului, a profesorului care sa poata adapta programa dupa cerintele momentului fara a pierde din ochi lucrurile esentiale cu care tanarul trebui sa iasa din scoala, dintr-o forma de invatamant.
Programele scolare sunt foarte stricte, de multe ori politizate, vezi noua „religie a mediului” , respectarea corectitudinii politice, de gen, feminism, ideologii de stanga si altele care nu fac altceva decat sa perturbeze mersul educational firesc bazat pe acumularea unor informatii, deprinderi , cunostiinte necesare rezolvarii problemelor care apar in viata individuala, sociala, profesionala.
Educatia afectiva tanarul o primeste in familie, invatatul si informatiile necesare in scoala pe langa continuarea educatiei insa la alt nivel, vorbim de educatie sociala, economica, juridica care toate impreuna formeaza individul.
Situatia familiilor devine tot mai precara datorita condiitilor de viata rasturnate in ultimii 15 – 20 de ani, rasturnare produsa pe langa altele si de aparitia telefoanelor mobile care au trasnformat oamenii in „zombii” care nu se mai pot desprinde de ecrane, studii aratand ca tinerii isi pierd timp pretios de viata stand ore in sir in fata ecranelor fara nici o finalitate.
Este un drog mai rau decat cocaina si altele, drogurile clasice fiind combatute prin lege si institutii prin eforturi substantiale, cel mai nociv drog fiind lasat liber consumabil pe motivul ca produce mai multe avantaje decat dezavantaje, sa fie oare asa ?
Sunt scoli in care telefoanele mobile sunt interzise, sa fie primul pas catre detoxificarea digitala ?

Școala te pregătește exact pentru societatea în care trăim, așa cum, avem exact conducătorii pe care ii meritam.

1. Tinerii vorbesc engleză pentru că majoritatea conținutului la care sunt expuși online este în engleză, de la muzică la jocuri, etc. Nicidecum pentru a se ascunde de „încuiați”. Cine sunt ”încuiații”? Adulții de vârsta tinerilor studenți cam știu engleză și, dacă nu știu, ar trebui să învețe.
2. Nu doar tinerii, ci și adulții și vârstnicii sunt dependenți de ecrane, de la telefoane la TV. Inclusiv autorul a stat pe un ecran pentru a scrie acest text care va fi citit tot de pe ecrane. Nu e mai rău/toxic să stai pe rețele decât să ai televizorul pornit non stop.
3. Tinerii își exprimă emoțiile, poate într-un mod hibrid, pe care nu întotdeauna îl înțelegem noi, însă sunt perfect capabili să transmită cum se simt, ce vor și ce nu vor.
3. Distanțele lumii de azi sunt mai scurte ca niciodată înainte. Mijloacele de comunicare sunt diverse și extensive, de la un telefon la apeluri video cu alte persoane aflate oriunde pe planetă, întâlniri în realitatea virtuală, etc. Inclusiv modalitățile prin care copiii comunică cu părinții lor plecați în străinătate sunt diverse și accesibile, spre deosebire de modul în care comunica bunicul cu tatăl lui plecat la război.
4. Așa cum poveștile lui Creangă (publicate și marketate la nivelul epocii) erau un liant pentru noi, la fel este un liant și South Park, Minecraft și alte producții creative, oferind un limbaj și un imaginar comun.
5. Dacă nu au citit nici o carte, lucru de care mă îndoiesc informat, nu înțeleg cum au ajuns la facultate. E oare pentru că facultățile primesc pe oricine contra cost, indiferent de nivel, doar ca să aibă profesorii universitari cui preda? Atunci de ce ar face efortul de a citi, dacă știu că pot face o facultate oricum? Nimic nu împiedică universitățile să pretindă pentru admitere parcurgerea unei liste de lecturi obligatorii, dacă tot vor să determine tinerii să citească. Altfel, sunt de acord. Școala nu își face treaba și este praf, un chin pentru majoritatea elevilor și, tind să cred, un chin și pentru profesori. Curat meșteșug de…
6. Înțelegerea lumii primitivă, bazată pe descurcăreală, este exact ce le-am livrat noi, adulții, pe toate canalele. Deci, problema e la noi. Asta e moștenirea pe care o lăsăm tinerilor, în timp ce ne uităm cu scârbă spre rural, locul din care venim mai toți și unde s-a pus preț enorm pe educație. Deci bunicii noștri ne sunt net superiori. Bunicii noștri care stau azi pe A3 și de care râdem batjocoritor. De tineri facem mișto, de bunici așișderea, numai noi suntem perfecți.

„Analfabetism functional” e un eufemism.
E vorba de analfabetism, lipsa scrierii, citirii, exercitiului. Si atat.
Mergeti in gimnaziu, predati cateva luni, si veti intelege de ce s-a ajuns aici.
Inca ceva legat de diacritice.
Nu e vorba doar de conversatii pe retele si chat-uri.
Atunci cand lucrezi mult pe calculator, tehnoredactezi si doresti sa modifici fontul, ai probleme cu diacriticile. Nu orice font le recunoaste.
Soft-urile profesionale (majoritatea), la fel…. dau erori si nu pot fi citite. Si browserele dau erori, samd.
Prin urmare, te forteaza cumva sa nu le mai folosesti.
Si eu am renuntat demult sa le mai folosesc in scrierea digitala, din acelasi motiv, dar atunci cand scriu de mana nu mi-am pierdut acest reflex.
Copiii de azi nu-l mai au insa pentru ca au crescut cu gadget-urile in mana. Din nefericire.

Este cel mai ușor să critici și să judeci, și este foarte greu să găsești soluții la problemele pe care copiii și părinții le au, și să prezinți aceste soluții cu exemple practice pe care toți să le poată urma și să iasă încet încet din aceasta cursa a șobolanului pe care companiile, ghidate de profit, o conduc. Subiectul educației este unul dificil și greu de digerat și de acceptat in contextul cultural și patriarhal. Chiar dacă pare o scuză, în viața de zi cu zi, îți place sau nu, trebuie să pui o pâine pe masă. În toată aceasta alergare, noi ca părinți, uităm că orice schimbare presupune o alegere pe care noi trebuie să o facem, și uneori timpul și oboseala psihologica a unei zile de muncă ne face incapabili să mai vedem pădurea de copaci. Sunt sigur că fiecare dintre noi face tot ce poate mai bine ca părinte. Mi-ar plăcea să trăiesc intr-o societate orientată spre cunoaștere și înțelegere, dar sunt prea multe variabile care să facă posibil acest lucru, și principala variabilă suntem noi și efortul pe care suntem dispuși să îl facem.
Domnule profesor Maci, ce sfaturi ne puteți da ca părinți, care sa fie în acord cu societatea actuală și să aducă un plus de valoare imediat? Pot aceste sfaturi să între în competiție cu ecranele și dopamina pe care acestea o secretă? În opinia mea, viitorul este sumbru!

Textul de mai jos, extras din articol, este interesant din perspectiva psihologica si educational si corespunde modelului de educatie externalist, specific mediilor sociale low, asa cum descrieti provenienta copiilor actuali studenti (educatie minima/medie a parintilor plecati sa munceasca „afara”).
Sunt studii psihologice care arata ca acei copii proveniti din medii cu educatie joasa tind sa creada intr-o forta exterioara care gestioneaza destinul lor, de unde si lipsa motivatiei de a se invata, de a se mobiliza si a performa in profesie. La polul opus, copii din mediile cu educatie higth sunt internalisti, au sentimentul implantat inca din copilarie ca pot fi artizanii propriilor destine (nu exista forte supreme, religia nu este foarte prezenta in familiile lor), de unde si posibilitatea de a se mobiliza pentru reusita in viata, stiind ca totul depinde de munca/determinarea lor. Mi-am sustinut lucrarea de licenta pe tema aceasta si inevitabil, bateriile de teste aplicate la copiii dintr-o scoala de cartier si una de top din Bucuresti au aratat cat de elocvente sunt rezultatele testelor pe cele 2 categorii de copii.
„Singura forță ce adună lucrurile și situațiile e voința. Ceva se întâmplă în lume ”pentru că așa vrea cineva” (Iohannis, Putin, Trump, Soros, ”Serviciile” sau ”Oculta mondială”). Și, în general, totul se petrece ”cum vrea Dumnezeu”, pentru că ”așa e soarta”. Greu de spus ce e aici: fatalism, superstiție, mitul ”omului providențial”, conspiraționism, noul animism media, indiferență?

„În democrație nu există niciun stil de viață, nicio chemare sau profesie care să pretindă sau să încurajeze, sau măcar să permită cultivarea spiritului. De aceea , Universitatea ar trebui să manifeste dispreț față de opinia publică, fiindcă are înlăuntrul ei sursa autonomiei_ căutarea , și chiar descoperirea adevărului potrivit Naturii. Universitatea ar trebui să ofere studenților experiențe pe care nu le pot avea în societatea demoratică. Ea trebuie să mențină standarde înalte, pentru că societatea democratică tinde să la estompeze. În totalitarism Universitatea este controlată de sistem . În democrație , n-ar trebui să fie!”

Un articol foarte bun, care ar trebui sa puna mai mult accentul pe „valori”. Ce valori doreste scoala sa insufle elevilor si la fel de important- sunt aceste valori acceptate si au aplicabilitate in societatea noastra actuala?

S-ar putea sa ajungem la concluzia ca problema este una mai generala, nu doar in scoala. Profesori care si-ar dori sa invete elevii multe lucruri devin blazati vazand ca sunt mai de succes copiii care vin dintr-un mediu in care doar banul conteaza si care nu apreciaza absolut deloc (ba chiar dispretuiesc) orice forma de pregatire intelectuala. Elevi care si-ar dori sa invete (in scoala sau la meditatii) devin si ei blazati fiind agresati permanent de colegii lor care obtin mai mult in scoala doar pe baza mijloacelor financiare superioare.

Exemplul cu importanta banilor (ca valoare sociala) este doar unul. Sunt si altele care analizate denota o diferenta majora intre ce vrea scoala de la elevi si ce vor elevii de la viata in general.

Sistemul in sine este corupt de lipsa valorilor, a directiei. E o discutie mult mai ampla. Si e bine ca acest articol ridica mingea la fileu multora dintre noi si ar trebui sa ne dea de gandit. Ce vrem de la copiii nostri? Ce vrem de la societate? Ce putem (sau nu putem) face noi singuri?

Apreciez, tonul cumpărat și reținut, relativ la tânăra generație. Scrisul fara diacritice incepe sa devina normal, buna observație.

Să facem și noi, cititorii / comentatorii, următoarele exerciții:
1. Când am scris ultima data de mână un eseu /mail / prezentare, pe o temă aleatoare, in 30 de minute? Hm…

2. Numiți în 2-3 minute „o stare de lucru actuala din politica internațională.”
Ok, războiul din Ucraina. Câți dintre noi putem scrie un eseu de 30 de rânduri cu argumente pro și contra, bazate pe istorie!? Recunosc, prezentările de pe YouTube și TikTok m-au ajutat să înțeleg contextul din acești ani, nu am citit tratatul nu știu cărui istoric, pentru că nu știi pe CARE istoric sa îl citesc.
Ok, problema cu Palestina. Tor prezentările de pe YouTube și TikTok m-au ajutat să înțeleg contextul. Unde exact sa citesc ceva istoric corect? Mă duc la Biblioteca Centrala și întreb de o carte? Cineva ar trebui sa mi-o recomande. Cine CINEVA?

3. Câți dintre noi citim cărți istorice? Cat de relevate mai sunt aceste cărți istorice în contextul actual? Care cărți istorice sunt relevante? Ce scriitori sunt recomandați in piața abundenta de carte?

4. In munca noastră de zi cu zi nu ni se cer informații și păreri imediate. Fără pregătirea anterioară a temei de discuție, nimeni nu se mai „aruncă” să își dea cu părerea. Mă rog, este total neprofesionist sa ne apucam sa vorbim / scriem timp de 30 de minute pe o temă despre care nu ne-am pregătit anterior.

5. Am colegi care se exprimă și scriu perfect in limba engleza, mult mai bine decât în limba română. Și sunt mult mai bine plătiți decât noi, ceilalți, „românașii” corecți. La final, banul contează, nu diacriticele. :(

6. Modalitatea dumneavoastră de evaluare cu foaia goala și cu pixul am asemanat-o cu grupa de elevi scoși la munci agricole. Puși în fata rândurilor de cartofi, cu sapa in mana. Și evaluați după sacii de cartofi scoși. Când există mașini automate care fac aceasta treabă, și ei știu asta, nu este de mirare că nu știu să manuiasca sapa.

7. Știu, lumea are impresia că baza trebuie să rămână baza, scrisul de mana, cusutul nasturilor, tăiatul la traforaj, schimbatul uleiului. Da, pt ajuta o data în viață. Dar în 99% din cazuri folosim scrisul la calculator, atelierele de croitorie, tăietorul circular și atelierele auto.

Poate că sistemul de evaluare ar trebui sa evolueze și el, odată cu societatea. Poate că un eseu scris la calculator, cu documentație libera, ar fi făcut diferența între studentul cel mai bun și cel care nu reușește să țină pasul. Sigur, exista teama de copiere. Dar originalitatea a dispărut din momentul Google și ChatGPT.

Oricum, apreciez foarte mult radiografia dumneavoastră. Evidențiați foarte bine falia tot mai mare dintre generații. Și așteptarile /valorile atât de diferite ale lor.

Interesant si relevant articol . Multumesc . Cu siguranta ca daca nu ei ( poate ca ma insel ? ) dar cu certitudine copiii lor , vor uda plantele cu Pepsi ! E clar si sigur precum Indicatorul de drum cu sens unic … Un fapt . De cateva decenii dau cate o tura de Herastrau zilnic . Ii vad deseori , pe el & ea , intre 25-35 , de manuta si cu 1 divaisu in mana ailalta : fiecare in Lumea lui – sau poate cauta Pepsi la oferta , lanu’ ii asteapta , sa-l irige … Nasol .

@Mihai Maci
Triste situatii descrise de dvs.
Din simpla curiozitate am incercat sa vad la R.I. univ.din Oradea care ar fi bibliografia pe diversi ani de studiu. Pe website-ul univ.n-am gasit nimic. Dincolo de faptul ca sunt webpages care nu fuctioneaza. In fine….
Eram curios daca Thucydide figureaza in bibliografia vreunui curs.

OFF Topic
D-le Maci, pe durata acestui weekend am urmarit, cu mari eforturi si in 3-4 reprize, acel video de pe YouTube privind Discursul urii.
Singurele momente interesante au fost cele in care ati vorbit dvs, dl.Badescu, dl Mihali. Restul….plictisitor la max si pernicios.
Degeaba, degeaba incepe d-na Iordache vorbind despre liberatatea de expresie/libera exprimare daca reiese imediat ca deosebirile de opinii si exprimarea lor contrar mantrei standard a political correcteness ar reprezenta un „discurs al urii” ce trebuie pedpesit.
Chestiunea masurilor normativ-punitive a revenit, a revenit si a terminat apoteotic „dezbaterea” prin ultima interventie a d-nei Baluta. Trist!

D-le Maci diversitatea de opinii inseamna si opiniile care deranjeaza, care ofenseaza, cum opina un jud.american citat de una dintre d-ne. Dar exercitiul acestui drept de a avea convingeri contrare, de a le exprima, de a milita ptr.ele, de a fi vocal in numele acestor convingeri pare-se ca ar trebui pedepsit.
Ba mai mult, unul sau doi participanti au adus in discutie faptul ca trebuie sa fie, cumva, la cheremul unor ONG-uri un fel de monitorizare si cenzurare a angajarilor in institutiile publice ptr.ca nu cumva sa se strecoare vreun neconvenabil.
Se mai remarca ceva: cautarea cu lupa, perierea prin criterii ideologice a „greselilor” din manuale, a remarcilor inofensive ale unor profi.
Zau ca mi s-a parut o acribie de zeloti comunisti la inceputurile preluarii puterii cand ii cautau la dosar pe toti si le rastalmaceau orice zicere din care surprindeau intentiile malefice sau reminiscentele unor opinii contrare.
D-na Baluta, Doamne fereste sa ne fie profa si sa „miroasa” vreo urma de disidenta(!!), probabil ca nu a trait comunismul. Reflexele/automatismele in registrul normativ-punitiv ar fi avut un firesc bemol.

Acest video de pe Youtube este o dovada greu de contestat a instapanirii ideilor scolii de la Frankfurt privind schimbarea societatii prin limbaj (impunerea/interzicerea unui anumit tip de limbaj).
Este evident ca societatea noastra a trecut in comunism prin asa ceva. Este curios cum unii dintre participantii la dezbatere erau entuziasti ai acestei directii ideologice insotita chiar de arsenalul represiv bolshevic.
Sa ne aducem aminte ca s-au periat manualele, s-a interzis accesul la presa din timpuri indezirabile, s-au creat fonduri speciale in biblioteci unde accesul era f.restrictionat. Scopul&metodele erau aceleasi. Se urmarea eliminarea gandirii libere, a opiniilor disidente a convingerilor contrare.

La final imi pare rau ca trebuie sa aduc in discutie un element pe care poate ca nu l-as fi ridicat aici daca nu observam un aspect, cumva, intrigant. Unii participanti isi desfasoara activitatea/isi fac un nume (carti, articole, luari de pozitie, accesari de fonduri ptr.studii, etc, etc)/traiesc/isi castiga existenta din chestiunile in discutie: monitorizari, semnalari, indignari, etc.
Poate gresesc, dar acribia lor/activismul manifestat pare a fi rezultat si dintr-o pornire de amplificare/extindere a domeniului unde activeaza. A cauta cat mai departe contraveninetii/infractorii ai normelor, edictate ideologic ca infailibile, pare a profita.

„cum si de ce au ajuns copiii astia in facultate?” Serios? N-ati mai auzit de studenți analfabeți pana acum? Da, ati auzit bine, analfabeți erau unii dintre colegii mei de facultate pe care-i auzeam vorbind. Asta se intampla acum 20 de ani. „E multe”, „e mișto colegele alea din anul IV” , etc. Da, am rămas și eu șocat, crezând ca in mediul universitar exista doar „elite”. Culmea, colegul avea succes la fete…

Just watch me now (Microsoft AI Companion): https://youtu.be/SaCVSUbYpVc?si=HmPNwMrZIbU6McsW

Tot că exercițiu de imaginație, cum ne vom descurca noi, „old-style”ii peste 5-10 ani, in lumea construita de acești tineri care vor folosi OpenAI zi de zi?

Foarte buna prezentarea , dar cred ca asta e o problema a întregii societăți. Baza de selecție a studenților s-a micșorat numărul de locuri în facultăți s-a mărit, filtrul unui examen de admitere este foarte larg . Asta nu scuza cu nimic învățământul preuniversitar. Tehnologia atrofiaza multe funcții. În studenție îmi notam aproape tot la cursuri , Aveam o rețetă proprie de prescurtări și simboluri și concomitent eram atent și la sintetizat,,ideea principala ” . Aveam cursuri de de 15 20 de pagini . Când aveam o anumita tema de seminar bătem bibliotecile și citeam ce găseam la subiectul respectiv și făceam un punctaj pe care îl discutam . Acum ești foarte aproape de aceste informații și nu mai parcurgi tocmai drumul pana la subiect . Drumul acesta cred ca era important. Acum citești o sinteza făcută de IA ,din păcate nu e sinteza ta și nu cred ca lasă în tine urme memorabile . Bun articolul poate va citi un responsabil din Educație

Da,este ca la facultatea de filosofie vine profesorul iti da o tema in clasa si provoaca discutii intre doua grupe, unii pro si altii contra. Aici am vazut multi care combat imediat, nu au respirat profund intai ,nu au dat o comanda creierului sa caute repede ceva care sa te poata arunca repede in ring fara sa fii sfasiat de cei puternici dar fara argumente pentru ca in filosofie discutiile sunt frumoase iar in urma lor raman macar ideii care sa te faca sa mergi mai departe pana ce lumea va face ceva.Schimbarile sunt greu de facut daca nu exista o recompense, problema este ca cei care doresc aceste schimbari nu sunt in stare sa gaseasca recompense pentru cei cu ideii,pentru cei care gasesc solutii,pentru cei care sting focul. Oricum societatea este construita doar sa pedepseasca pe cei buni de plata atentie nu pe toti participantii in loc sa premieze mai intai pe cine merita.Eu cred ca in aceasta speta nu putem gasi un vinovat,nu ar fi prea simplist,prea usor o solutie inadecvata pentru atat de multi participanti: scoala,elevi ,profesori , parinti,societate,politicieni, bani,retele de socializare, media s.a.m.d. Cred ca vinovata ar fi libertatea, fiecare am fost in fata unei placinte mari numita libertate si fiecare s-a repezit sa apuce cat mai mult,invatati din epoca apusa sa ne calcam in picioare sa fim cat mai lacomi mai ales ca libertatea nu costa nimic. Apoi cu cat am luat mai mult decat ne trebuia cu cat am inteles ca nu mai sunt reguli ca fiecare face ce vrea,vulgaritarea s-a amestecat cu dispretul, ura cu nesimtirea ,Incultura cu nerusinarea si tot asa a rezultat ceva ce nu place nimanui apoi toti au luat-o la fuga si a ramas un gol la care privim cu totii si pentru care nu ne gasim nici o vina fiecare crede ca vina lui este mai mica si nu se pune. Nu-i nimic omenirea merge inainte,mereu a facut-o doar ca traim cu totii intr-o hazna din ce in ce mai greu de suportat. Poate vor intra in scena psihologii,psihiatri care vor repara contra cost ce se mai poate.

Citind restul comentariilor, cred că pot spune, cu un grad modic de certitudine, că sunt cel mai tânăr care vă scrie. Am 23 de ani, v-am mai citit diferite intervenții pe tema școlii românești în trecut, și am și eu câteva gânduri legate de acest subiect – eu și generația mea fiind “obiectul” articolului de față.

Să încep, deci, povestea. Eu am fost un elev neobișnuit, curios din fire dar profund nemulțumit de ce făceam la școală. Vin dintr-o familia foarte săracă, am fost crescut de o mamă singură, tatăl meu natural a murit cu o săptămână înainte de începerea clasei I. N-am avut cărți acasă – mama mea e, cel mai probabil, dislexică. N-am avut sprijin – mama avea 2 locuri de muncă, ca să acopere datoriile de pe urma operațiilor tatălui meu recent decedat. Ăsta e backgroundul: rău și rău, asta e.

Acum, la capitolul școală: învățătoare care vindea culegeri saptămânal, pe care nu mi le permiteam. Dacă n-aveam culegerea, nu-mi puteam face temele. Nu puteam progresa. Colegii care-și permiteau, trăiau într-o altă ligă. Noi, ceilalți, neavuții? Nimic. Eram desconsiderați ca fiind “proști” sau “leneși”, sau că nu “iubeam cartea” (pentru că nu ne-o permiteam). Asta se întâmplă în clasele 1-4. În gimnazială lucrurile au fost asemănătoare, cu experiențe aproape identice, cu tratament abuziv, atât fizic și verbal, cu bullying constant din toate direcțiile. Liceul a fost o glumă proastă. Facultatea mi-a plăcut nespus de mult, având privilegiul de a studia într-un departament care oferă cursuri în limba engleză.

Școala nu m-a educat, e adevărat. M-a instruit pentru examene – atât. Nu m-a învățat să gândesc, nu mi-a dat instrumentarul de bază al gândirii (oricât de multă matematică aș fi făcut). Mi-a ucis curiozitatea, des. Mi-a știrbit creativitatea. Eu n-am fost elev de performanță – iar prietenii mei care au fost sunt și mai incapabili de gândire proprie și de creativitate. Bertrand Russel avea dreptate: cei mai școliți ajung cei mai rigizi și înguști la minte.

A trebuit să mă educ singur. Citesc zilnic, enorm. Și în română și în engleză. Unii profesori m-au învățat să cercetez de dragul de a afla mai mult – de a fi mai mult. Și oameni de pe internet. Foarte mulți oameni din comunități dedicate cărților (EXISTĂ!) – BookTok, BookTube, BreadTube – mi-au alimentat, constant, când nu mai aveam energie sau motivație intrinsecă pofta de lectură. Niște “influenceri” asta au făcut. Există și creatori de conținut cu Doctorate de la Harvard, Oxford, Yale, etc care te învață să înveți, să citești cum trebuie (recomand podcastul Overthink), să gândești. Și de aici am pornit eu. De aici am început să-l citesc pe Platon (nu de la școală), pe Aristotel, după pe Decartes, Kant, Hegel (a fost tortură), Russel, Weil, Sarte, De Beauvoir, Foucault, Derrida, Quine, Searle, Chalmers, adică și analitici și postmoderniști și existențialiști.

Și iubesc să fac asta. Să citesc, să discut, să cunosc și să-mi dau seama de cât de puțin cunosc și cât de puțin cunoaștem ca specie (Frontierele Cunoașterii, A.C. Grayling pentru mai multe detalii). E omenesc – e firesc. Doar că această curiozitate nu a fost alimentată de această instituție anacronică care este școala. Everett Rainer și Ivan Illich voiau să deșcolarizeze societatea și eu îi susțin.

Revenind. (Că altfel mă acuzați de incoerență sau de lipsă de “structură narativă”).

Ca Gen-Z, se vorbește despre noi ad infinitum. E cum zicea Bourdieu despre țăran – el nu vorbește, despre el se vorbește. La fel și cu noi. Despre noi se vorbește, nimeni nu ne ascultă.

Nu suntem o generație monolitică. Nici omogenă. Suntem definiți de heterogenitatea noastră intrinsecă. De simțul moral justițiar – e adevărat. Suntem generația care e cea mai învolburată în fața urii: homofobiei, rasismului, misoginismului. Alte generații ne-au învățat fix opusul. Că astfel de lucruri sunt “ordinea naturală a lucrurilor”. Că ar trebui să discriminăm, să fim plini de ură, plini de sine, obsedați cu propria imagine și în permanență cu un sentiment de inferioritate (românesc!).

Suntem acuzați, desigur, pentru că e ușor, de toate relele societății: analfabetismul, violența, retrogradismul “moral” și “cultural”.

De parcă nu generațiile voastre au creat condițiile materiale, sociale și politice pentru generația mea. De parcă grobianismul profesorilor mei nu au facilitat incultura. De parcă lipsa lor de cultură crasă nu se vedea la fiecare colț. De parcă îngustimea lor mentală nu era evidentă. De parcă faptul că nu înțelegeau ce predau nu era evident. De parcă violență generațiilor d.vs nu era resimțită zilnic de noi. De parcă diferențele socio-economice între copii nu determină cine cum o duce la școală (dar nu și la educație). De parcă nu-mi luam bătaie și de la colegi și de la profesori. De parcă cei mai buni colegi habar n-au să formuleze un gând unic. De parcă voi ați fi fost diferiți.

Termin, brusc, pentru ca vreau să n-am “structură narativă”, cu un îndemn la lectură de jos în sus, de la analfabeții funcționali la voi, cei hiperliterați, exegeți cu expertiză în hermeneutică textuală: Gary Thomas Education (Oxford Uni Press) și Paulo Freiere Pedagogia Autonomiei.

@Dan, este timpul că specialiștii sa „iasă” la vedere. In mediile cu public. Si multi dintre specialiști o fac. (Apropos de articolul privind OpenAccess-ul, punctajele la Proiecte iau în considerare și „deschiderea către public”, prezentările către publicul neavizat a rezultatelor). Da, YouTube și TikTok găzduiesc specialiști in podcasturi sau in scurte intervenții, ceea ce ii face mai accesibili decât cărțile lor din bibliotecă.

Înainte de Internet, eu personal, mergeam la biblioteca. Împrumutăm 5-6 cărți la sala de lectură, le frunzăream, și rețineam maxim 2 cu subiectul detaliat. Nu trimiteam scrisori cu diacritice la redacțiile revistelor de cultura, dar revistele aveau rubrici dedicate acestor întrebări venite de la cititori. Probabil alții trimiteau scrisori.

Mai trăiesc oameni care merg la biblioteca, desigur. Dar cercetările lor sunt nișate pe interese specifice. Daca am face un studiu despre opera lui Mihai Eminescu, e musai sa mergem la biblioteca să căutăm toate publicațiile lui, publicații care nu se găsesc pe Internet. Sau un studiu despre „istoria migrației populației de tătari in zona de nord a României”. E clar că trebuie răsfoite „tomuri” de cărți istorice. Depinde de interesul fiecăruia.

Internetul este ok pentru a accesa informații la nivel general, 50-60% din acuratețe. Dar pentru a ridica la 80-90% acuratețea informațiilor, biblioteca este „musai”.
Cum reușesc? Sunt plătiți pentru asta. Fix cum în programator este platit să facă „debug” pe o problema punctuala și caută informații online despre problema lui. :)

Nu putem invinovati doar scoala sau doar elevul pt starea lucrurilor. Adevarul trist este ca lumea s-a schimbat asa mult si asa repede in ultimii 20 de ani incit scoala nu mai poate tine pasul. Se dilueaza maxim pina la disparitie orice forma de „ecosistem cultural” in care cunostiintele obtinute in scoala mai au vreo relevanta. Piata muncii la fel, nu are nevoie de multi educati bine , ci de mase de executanti alfabetizati in diversele domenii, fara suprafata si fara orizont – vezi cazul IT-stilor corporatisti care da, stiu scrie cod si cistiga peste medie, dar in rest au nivelul unui tractorist .
Ecosistemul cultural, liantul intergenerational format de cultura /povestile comune e pe moarte. E de inteles refugiul in descurcareala si combinatii, e un reflex natural de supravietuire. Provabil civilizatia occidentala (niciunde nu e mai buna scoala, in Suedia copii nu mai invata sa scrie de mina )in intreg va intra intr-o criza profunda si pina la aparitia unui nou model civilizational vom avea toti de tras. Poate nici nu va dura mult, lucurile se schimba cu o viteza ametitoare.

Trebuie spus că școala e doar o parte din problemă. Nu trebuie neglijată nici responsabilitatea părinților, societății, societății civile, lumii academice, politicului etc. în crearea, perpetuarea și adâncirea neajunsurilor pe care le-ați expus.

Legat cu utilizarea englezei: nu-s de acord ca tinerii vorbesc cu englezisme sau in engleza pentru a nu fi intelesi de „incuiati”, ci o fac pentru ca imita modelele ce au autoritate in ochii lor – americanii.

E o trasatura generala a primatelor – imitarea autoritatii. Prabusirea invatamantului e in parte legata cu despuierea de autoritate a profesorilor, de la care mai nimeni nu mai vrea sa invete.

La care as mai adauga: vorbirea cu englezisme sau in engleza in Romania e cult cargo. La fel ca aborigenii din Pacific care, dupa plecarea americanilor, au construit imitatii de aerodromuri, cu pista, marcaje si turn de control, in speranta ca pasarile de metal se vor intoarce cu provizii, asa si romanii imita americanii in speranta ca asta ii va eleva la nivelul de abundenta al americanilor si le va da acel „coolness” al americanilor. Nu vad alt motiv pentru a da denumiri in engleza cafenelelor, gheretelor, siturilor guvernamentale, evenimentelor culturale, complexelor rezidentiale etc. care-s toate pentru consumatori romani. Regula nr.1 in marketing e „cunoaste-ti consumatorul” si care e sensul sa-i dai consumatorului roman produse si servicii in engleza? Raspunsul e ca romanii considera superior tot ce-i in engleza – combinatie de autoritate aamericanilor cu un cult cargo.

Se știe acest lucru. Eu un truism deja.
Avem însă probleme existențiale mai grave: poluarea marilor orașe, prezenta micro plasticului in toate organismele, inclusiv în laptele de la san, încălzirea oceanelor, modelul economic care se bazează pe creștere continuă, modul vorace specific speciei umane (trebuie sa recunoaștem că suntem că termitele), etc.
Mai mult, avem langa noi o țară care ataca o altă țară ca să îi ia resursele și identitatea. Fără să fie provocată. Nu e singura, dar macar celelalte stau in granițele lor….momentan.
Ce te mai motivează să lupți, sa înveți când nu există soluții pe termen mediu și lung la aceste probleme? Cum însuflețești copiii, cum ii motivezi in aceste condiții? Cât timp sa le ocolești, sa te faci că nu există?….
Triste vremurile care vin și demoralizatoare!
Un tata, fost pedagog.

https://www.zf.ro/special/campanie-zf-scoala-intr-singur-schimb-bucuresti-capitala-lantul-22262752

Noua factori de decizie platiti gras din taxe si impozite strinse cu japca legala . Pentru ca alora care ocupa pozitiile astea de ,,factori de decizie ” le pute sa produca valoare adaugata in mediul privat . Mai bine freaca menta in sistemul bugetar pupind sezuturi si clante politice . Traiesc in mijlocul unui popor de dobitoci . Ma intreb uneori de ce nu ma mut definitiv in mijlocul padurii .

-diacriticele nu se folosesc si datorita multor programe, care nu le recunoasc si iti fac varza un text trimis
-nu stiu de ce tot perorati pe tema invatarii pe de rost; istoria, de exemplu, nu se poate invata, daca nu stii anii importanti(domnii, batalii, rascoale, inventii etc.) ca soi programe politice, partide, organizatii etc.; poate ar fi timpul sa schimbati placa, pentru ca nici anatomia nu se invata fluierind sau botanica etc.
-la geometrie, din cate imi aduc aminte (ca veni vorba de arie) -si la matematici, in general-, ni se facea demonstratia intii; la fiecare lectie
-nu stiu sa scrie „de mina” pentru ca nu fac destule teme acasa; cu stiloul, nu la computer; eu am inceput cu tocul
-nu stiu basme si povesti pentru ca nu mai citesc si nu li se cere lectura obligatorie
-au probleme de exprimare pentru ca nu exista ore de povestit la clasele I-IV; povestile citite trebuie spuse clasei; merge si filmu…
-mai grav ca nu inteleg un text si nu stiu sa extraga ideile principale dintr-un text; si nu inteleg de ce exista paragrafe
Profii sunt plafonati, facuti si ei dupa scoala noua; au dat mita si au luat examene; nu ii intereseaza doar salariul (modest) si pensia. Gandul le sta la cadouri, mita, meditatii.
Romania educata….. de cine si pentru ce?

Tragedia e ca toate acestea se intampla cand numarul copiiilor e mic fata de ce era in comunism. In majoritatea satelor ai avea nevoie de 1 singur invatator pentru tot primarul, in orase mici si mijlocii, unde pe vremuri se formau 6, 7 sau 8 clase intr-o generatie, abia se mai formeaza 2. Ca si societate, avem mai multa avutie, avem mai putin copii, dar ii educam mult mai prost.

Vă salut, sunt elev în clasa a XII-a si a trebuit sa fac un rezumat al acestui articol pentru tema mea la filozofie. O să îmi împărtășesc opinia în legătură cu acest subiect, dar în special cu argumentele aduse de autor deoarece nu mulți tineri au auzit de acest articol în comparație cu numărul de cititori din generațiile precedente, în special, generația X (anii 1960-’80). O să abordez acest articol în ordinea argumentelor prezentate de domnul profesor.

Având un dispozitiv modern, pot să îl contrazic cu încredere pe domnul profesor și să afirm că toate dispozitivele au modalități foarte accesibile pentru a scrie cu diacritice prin a ține apăsată tasta respectivă pană cănd apar diacriticele potrivite, fiind incluse și alte simboluri din limbile care folosesc alfabetul latin. Pe calculator, în schimb, este foarte importantă prezența urmatoarelor simboluri ( / ? : ; , ” etc) pe care diacriticele din tastatura setată pe limba română le ocupă. Doresc să adaug un comentariu, dar acesta nu trebuie sa fie considerat o înjosire a nivelului de cunostinte ale domnului profesor, acesta are o tendință de a „arunca” termeni din câmpul semantic al internetului fără să înțeleagă ce rapoarte există între acei termeni (chat-uri și device-uri sunt în total alte categorii de interacțiuni, o funcție a unui program versus un obiect fizic).
Alt „comentariu” pe care doresc să îl adaug este faptul că probabil mulți dintre studenții dânsului nu consideră că informația este atât de dificilă în cât să fie scrisă în caiet (probabil nu a observat, dar de multe ori, informațiile de la cursuri, sunt notate pe „Notepad-ul” telefonului). Spre exemplu, o materie precum biofizica, trebuie notată pe caiet și înțeleasă din timp înaintea sesiunii.

Bravo, ați observat un fenomen obișnuit în formarea unei generații, modificarea limbii în vederea simplificarii comunicării. „Cf” este un termen care a apărut și pentru a simplifica o frază foarte uzuală. „Frumi” este o glumă, nu are sensul adevarat al cuvântului „frumos”, nimeni nu spune că ceva este „frumi” în sensul de „frumos”, nu este o prescurtare a acestui cuvânt. Am mai citit câteva comentarii care evidențiază faptul ca informațiile pe care le primim noi sunt in limba engleză. Limba română nu este in pericol de dispariție, trece prin schimbări care nu o sa fie permanente și nu o să afecteze domeniul academic niciodată.

Lipsa de stăpânire a emoților vine din cauza faptului că există mai multe emoții decât au existat în trecut, iar viitorul nostru este foarte incert din cauza evenimentelor globale. Dar, fără să mă mai refer la frica viitorului, o să expun câțiva factori intalniti in Romania, in special, din experienta mea.

-Sistemul de invatamant nu este in stare sa ne mai sustina, metodele care au functionat pentru dumneavoastra ne provoaca decat rau noua. Suntem fortati sa retinem informatii pentru BAC, dar nu putem sa le punem in practica dupa, sau sa invatam cu adevarat ceva pentru BAC, trebuie doar sa retinem. Istoria, spre exemplu, este cea mai vasta materie din care se pot obtine rezultate extraordinare, in loc sa ne lase sa ne alegem un subiect din istoria romaniei sau istoria universala si sa il dezvoltam noi intr-un mod cat mai academic, sistemul ne forteaza sa retinem evenimente dintr-o perioada prea vasta (2500 de ani), care este si cenzurata atent ca sa nu includa evenimente daunatoare reputatiei noastre (participarea la holocaust, sclavia romilor, bataliile dintre domnitorii romani pentru tron, masacrele din cel de-al doilea razboi mondial etc). Pe langa acest lucru, noi invatam sa compunem lucrari care sa ii satisfaca pe corectori, memorand termeni care nu au sens sau informatii false (foarte multe eseuri pentru opera „Plumb” afirma ca aceasta este „o opera interbelica” cand, in realitate, a fost scrisa intre anii 1900 si 1902 si tocmai la 14 ani distanta, in 1916, in mijlocul primului razboi mondial, a fost publicata). Va garantez ca majoritatea elevilor nu pot sa explice ce inseamna o „opera interbelica” in afara faptului ca a fost publicata in perioada interbelica (si mai putini elevi stiu ce probleme existau in acea perioada si ca toate razboaiele nu s-au oprit brusc in 1918). Vina pentru acest fenomen este in total a sistemului invechit, a „arhitectilor” acestuia si a tuturor expertilor care nu au protestat impotriva acestui sistem.

– „Generatia care a crescut cu tableta in mana” inca are 13-15 ani, toti elevii de clasa a XII-a au avut copilarii normale, mergeam in parc, ne jucam, faceam teme, mergeam la tara vara etc. Adevarul este ca generatia mea este mult mai receptiva fata de emotii in comparatie cu celelalte generatii, acest fenomen inca este studiat deoarece nu am atins maturitatea si nu stim cum o sa ne afecteze. Limbajul adecvat si vorbirea corecta, in mod evident, nu este ajutorul esential in descarcarea emotilor, suntem lipsiti de sprijinul necesar sa ne intelegem pe noi insine de acest sistem si implicit de gandirea toxica ca noi ne ascundem de „cei maturi”, aceasta gandire indica tocmai opusul maturitatii. Este foarte dificil sa primesti ajutorul necesar pentru a invata sa te exprimi in sistemul care te forteaza sa memorezi. Pe langa acest lucru, este evident sentimentul de neajutorare in randul tinerilor, pe care „cei maturi” (adultii care se tot plang) il resping, aratandu-le tinerilor ca ei nu sunt locul unde o sa primeasca ajutorul necesar (pentru informatii reale, cautati studii despre rata de depresie si sinucideri in randul tinerilor sau a corporatistilor, alt mediu in care esti inchis intr-un sistem ierarhizat si static).

– Alta problema este si educatia primita de la parinti (lipsa educatiei). Romania este notorie pentru nivelul de agresiune domestica, violuri, hartuire la scoala/locul de munca si toate aceste simptome ale unei probleme mai mari. Familia (parintii) nu reuseste sa educe copiii, in combinatie cu sistemul scolar, care te forteaza sa iti ascunzi personalitatea si modul tau unic de a invata (la care sistemul ar trebui sa se adapteze si sa iti gaseasca colegi similari), rezultatul este dezastruos, o mare parte din baieti nu stiu sa isi exprime emotiile si sentimentele, dezvoltand personalitati violente (fata de alti baieti si fete prin bullying si agresiune fizica sau sexuala) si false, iar fetele nu sunt in stare sa se separe de sistemul traditional, in care trebuie sa isi gaseasca un sot si sa faca copii, ajungand astfel sa intre in anturaje periculoase, fiind inconjurate de baietii descrisi mai sus si alte fete similare. Toate aceste lucruri sunt reale si dovedite prin statistici, mai este de mentionat faptul ca rezultatul acestor defecte este, in marea majoritate a cazurilor, consumul de droguri, care este criminalizat si distruge vietile tinerilor. In loc sa tratam niste copii si tineri ca pe niste criminali, ar trebuii sa ii tratam ca pe niste pacienti cu afectiuni care trebuie tratate („War on drugs” a dovedit faptul ca arestarea tinerilor nu este solutia inca din anii ’70-’80, perioada glorificata de „cei maturi”). Iar cauza lipsei de educatie in familie este faptul ca familia este mereu pusa in dificultate, parintii muncind prea pentru salarii mizere, la care se adauga si costul scolii (meditatii, „atentii” pentru profesori si alte practici mizere promovate de sistemul mizer sustinut de toti cei care nu au protestat impotriva lui inca de la evidentierea rezultatelor dezastroase)

Inapoi la articol, tot exista aceasta aruncare a termenilor care au legatura cu internetul, acest lucru este jalnic pentru argumentul sustinut. „Când vorbim de dependența de telefoanele mobile ne gândim doar la reels-uri, la jocuri și la varii filme (iar din ultimele două categorii, unele prohibite minorilor).” Exista o singura legatura cu problema, dependenta de materiale pornografice create de lipsa reglementarii site-urilor, problemele nerezolvate in legatura cu dezvoltarea emotionala (create de sistemul scolar si lipsa stabilitatii in familie). Probabil scopul acestor cuvinte nu a fost sa scoata in evidenta problemele pe care le-am enumerat, ci sa inalte zidul ridicat de conceptul „celui matur”.

Ce continua in acest articol este dezamagitor, practic argumentul „Noi am citit „amintiri din copilarie” cand eram mici, iar voi va uitati la desene animate si folositi internetul, noi nu intelegem ce intelegeti voi, deci clar, la ce va uitati voi este rau.” Nu exista un motiv sa compari „amintiri din copilarie” cu „naruto” sau orice alt desen animat. Daca aveti curiozitatea sa cautati, o sa aflati ca desenele animate si alte forme de media au fost analizate mai profund decat majoritatea literaturii romanesti, fiind intalnite teme foarte importante pentru dezvoltare de care literatura noastra pentru BAC nu se atinge.

Urmatorul argument evidentiaza gresit faptul ca elevii nu sunt ajutati sa isi gestioneze emotiile, acestea fiind asuprite. Daca emotiile nu sunt gestionate corect, procesul de socializare nu poate sa existe, in locul socializarii corecte, apar fenomene precum „Mirel din Turnul Magurele”, care este ignorat de parintii sai, distrusi de munca si a fost batjocorit de profesori, care nici nu i-au oferit sansa sa se dezvolte deoarece nu putea sa memoreze sau scria mai incet. Mirel o sa ajunga sa fie influentat usor de promisiuni de campanie si o sa voteze acelasi partid care o sa promoveze aceste practici in sistemul de invatamant.

Daca doreati sa auziti alte subiecte in afara de razboiul din Ucraina si continuarea conflictului din orientul mijlociu puteati sa ii indreptati in alte zone precum efectele colonialismului vizibile si astazi sau cum germania inca este divizata statistic deoarece noi nu am invatat despre astfel de evenimente in liceu, al doilea razboi din Cecenia, conflictul care inca este invaluit in mister si l-a catapultat pe Putin in fruntea Rusiei nu este discutat in scoli deoarece manualele sunt din anii ’90 iar profesorii sunt din anii ’80.

Fata de restul copiilor, eu am avut sansa sa ma dezvolt in domeniul istoriei si am reusit sa aduc discutia despre aceste fenomene la clasa unde le-am discutat pe langa multe alte perioade interesante din istoria universala din afara secolului XX (razboaiele napoleonice, perioada sengoku, etc). Majoritatea elevilor nu primesc aceasta sansa deoarece fie nu au initiativa (deoarece sunt descurajati sa gandeasca liber sau pentru ca profesorii nu le-au permis).

Apreciez faptul ca cineva din „cei maturi” s-a uitat de sus in directia noastra si aproape a recunoscut ca ceva nu este ok in sistemul facut si promovat de ei, dar mai trebuie sa se „maturizeze” putin si sa ia initiativa pentru a rezolva aceasta problema cu adevarat.