„România sub comunism. Paradox și degenerare.” Și necesară, și reușită

După alte câteva lucrări cum nu se poate mai interesante, centrate asupra unor aspecte din istoria României secolului al XX lea, ca, de pildă, relația dintre Ceaușescu și Securitate, dictatura antonesciană și raporturile ei cu Hitler, sau fascinantul ca și născătorul de controverse interbelic românesc, profesorul britanic Dennis Deletant publică în colecția de specialitate a editurii bucureștene Humanitas cartea România sub comunism. Paradox și degenerare.  O impresionantă sinteză de ceva mai mult de 600 de pagini, format mare.

Marile teme ale cărții, tradusă în limba română de Iulian Comănescu, sunt apariția ideii comuniste în România, o țară care în mai 1921, atunci când istoriografia oficială până la finele lui 1989 susținea că ar fi fost creat viitorul deținător absolut al puterii vreme de mai bine de 40 de ani, avea o destul de puțin de consistentă numeric clasă muncitoare,  activitatea comuniștilor români în ilegalitate sub directa comandă a Moscovei, preluarea puterii de către comuniști după august 1944 și luptele pentru supremație  dintre diverșii fruntași ai partidului, implicarea Moscovei în ele,  câștigarea respectivei lupte de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, o arbitrată de Kremlin și Stalin, și guvernarea sângeroasă a acestuia. Gulagul românesc, Canalul și experimentul Pitești, înființarea Securității, instrumentalizarea ei,  rezistența anticomunistă, cooperativizarea și un început de iluzorie liberalizare.  

Într-o a doua parte a volumului ne este înfățișat felul în care lui Dej i-a urmat ca lider suprem Nicolae Ceaușescu și cum și-a impus acesta controlul absolut asupra PCR. Cum și-a înlăturat rivalii, cum a continuat el politica dejistă de desprindere de sub autoritatea Moscovei fiind însă pe mai departe un feroce stalinist, cum s-au consumat anii pretins de glorie ai dictaturii sale. Se evocă momente și fapte-cheie precum Primăvara de la Praga și atitudinea față de ea a regimului de la București, neparticiparea României la invazia Cehoslovaciei, repetatele vizite de Stat în SUA, trei la număr, vizita la Londra și plimbarea în caleașca regală,  stabilirea relațiilor diplomatice cu RFG și păstrarea celor cu Israelul în pofida războiului de 6 zile și a reacției potrivnice a lui Brejnev, construirea imaginii de copil teribil al comunismului și de refuznic al supemației Moscovei. Cartea detaliază industrializarea forțată în bună parte bazată pe împrumuturi externe dovedite în timp a fi nesustenabile, începutul și accentuarea cultului personalității, aducerea acestuia la dimensiuni grotești, naționalismul agresiv. Unei perioade de pretinsă, de falsă, de circumstanțială glorie i-a urmat degringolada. Degenerarea, cum spune profesorul Dennis Deletant. Începută în 1981, odată cu declanșarea crizei datoriei externe, continuată cu decizia Geniului Carpaților de achitare accelerată a acesteia. Sunt detaliate sacrificiile impuse populației, dictatura bicefală, adică sporirea accentuată decizională a Elenei Ceaușescu,   repetatele schimbări de personal, aiuritoarele modificări la vârfurile nomenklaturii, relațiile din ce în ce mai complicate nu doar cu Moscova și cu întreg Blocul estic socialist, ci și cu marile puteri occidentale, cu SUA  și, în fine, Revoluția, controversele legate de ea și de ceea ce a urmat după.

Profesorul Deletant, bazându-se pe o riguroasă documentare ( cartea are un consistent corpus de note și de bibliografie), zăbovește cu lux de amănunte asupra unor momente importante/controversate din istoria comuniștilor români și, implicit, a țării. Amintesc aici câteva dintre ele. Desele schimbări la vârful conducerii din PCdR în perioada interbelică, compoziția națională și politica antinațională din perioada interbelică,  supunerea servilă la ordinele Cominternului. Actul (profesorul Deletant folosește pe mai departe sintagma lovitură de stat) de la 23 august și implicarea în el a comuniștilor români. Cazul Lucrețiu Pătrășcanu. Înlăturarea și uciderea lui ca și aceea a lui Ștefan Foriș, ambele din ordinul  personal  al lui Gheorghiu-Dej. Înlăturarea din conducerea PCR, cu acceptul Moscovei, a Anei Pauker (și transformarea ei în cadavru politic), a lui Teohari Georgescu și a lui Vasile Luca. Refuzul destalinizării, chiar și după așa-numitul Raport secret de la al XX lea Congres al PCUS al lui Nikita Hrusciov. Implicarea regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în anihilarea Revoluției din Ungaria. Transferul de putere din martie 1965 și înlăturarea din funcții a baronilor lui Dej. Fatidicul an 1971, cu plenarele pe teme ideologice din iunie-iulie și noiembrie. Cutremurul de pământ din 1977 și ceea ce Paul Goma a numit cutremurul oamenilor. Mișcările de protest din Valea Jiului, disidențele lui Paul Goma sau Vlad Georgescu. Anticomunismul  Monicăi Lovinescu, al altor intelectuali români stabiliți în Vest, rolul Departamentului românesc al Europei Libere și replicile dure, criminale ale Securității. Spionajul extern și dezastrul defectării lui Ion Mihai Pacepa. Înmulțirea protestelor în anii ’80, cazurile Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Mircea Dinescu. Revolta anticomunistă de la Brașov. Scrisoarea celor 6,  alte contestări din interiorul PCR, nereușitele planuri de înlăturare de la putere a Dictatorului,  povestea manifestelor semnate Frontul Salvării Naționale. Omniprezența Securității, a angajaților și informatorilor ei. Cât de mulți au fost aceștia? Controversele Ceaușescu-Gorbaciov. Deteriorarea tot mai accentuată a relațiilor româno-maghiare. Sistematizarea forțată, demolările din București și Casa Poporului văzute ca simbol al megalomaniei ceaușiste.

Dennis Deletant are o evidentă pasiune a documentului și un rafinat cult al detaliului. Nu face nicodată afirmații gratuite. Argumentează totul, informat și eficient. Are avantajul privirii din afară. Nu exagerează vini și nu supralicitează merite.

Bref, avem de-a face cu o carte de sinteză și necesară, și reușită.

Dennis Deletant- ROMÂNIA SUB COMUNISM. Paradox și degenerare. Traducere din engleză de Iulian Comănescu. Editura Humanitas, Istorie, București, 2025