Am fost întrebată ce cred eu, ce cred românii de rând, despre intrarea în Uniunea Europeană, despre avantajele integrării. Hmmm, mai mult decât libertatea de a călători şi de a munci în vest, cu cârca pe şantiere, cu mâinile pe câmpuri sau spălând bătrâni la fund, nu am putut să identific alte beneficii ale integrării României în Uniunea Europeană.
De curând am putut să văd un alt efect pozitiv al calităţii de cetăţean european. Am primit informaţia, pe canal privat, nu oficial, că se organizează un mare eveniment la Cracovia, în Polonia, referitor la piaţa internă unică europeană, la care sunt invitaţi să participe şi simplii cetăţeni ai Uniunii Europene, pe cheltuiala Comisiei Europene – Single Market Forum, SIMFO prescurtat. Mi s-a părut o excelentă ocazie de a vedea şi eu ce se întâmplă la un astfel de eveniment, să văd si eu de aproape distinşii parlamentari europeni şi notabilităţile de la Comisia Europeană, să-mi fac şi eu o idée despre cum este cu politica europeană şi, de ce nu, să vizitez Cracovia. Oricum mi s-a părut fabuloasă ideea că eu, un simplu cetăţean, pot fi băgat în seamă şi încă şi la nivel European, pe când în ţara mea nu mă bagă niciodată, nimeni, în seamă, nu mă invită la niciun eveniment organizat de parlament, guvern, etc. Poate, la nivel european, chiar contez!
Confirmarea atât de rapidă a participării mi-a trezit suspiciuni: oare ăştia au înţeles că am cerut şi acoperirea cheltuielilor de călătorie? Neîncrezătoare fiind, am scris organizatorilor ca să văd eu, negru pe alb, că îmi plătesc drumul şi cazarea. Mi-au confirmat, cu aceeaşi promptitudine şi eleganţă în exprimare, că agenţia lor de voiaj se va ocupa de aranjamentele necesare. Şi s-a ocupat: hotel de 5 stele în “buricul târgului”, bilete de avion.
În aeroport şi la hotel am aflat cu surprindere că mai erau români participanţi la eveniment: majoritatea tineri, reprezentând diverse organizaţii studenţeşti sau alte asociaţii, mai mult din provincie decât din Bucureşti. Bineînţeles, toţi cunoscători de limbă engleză, că altfel nu cred că se poate. Super, mi-am zis, ia uite noua generaţie cât este de implicată în problemele europene, ce interes are, cu câtă dezinvoltură participă la astfel de evenimente! Probabil că tinerii neatinşi de umbra neagră a comunismului, cu şcoli făcute pe-afară, chiar se simt europeni, liberi şi egali semenilor lor, fără complexe, amărăciuni şi pizme!
Cracovia este frumoasă şi măreaţă, aşa cum trebuie să fie capitala medievală a unui regat european. Dintr-o pânză de paianjen de străzi relativ înguste erupe, în centru, o uriaşă şi impresionantă piaţă, viermuind de lume, porumbei, cai, flori, biciclete, muzicanţi. În piaţă, în cortul cu informaţii despre piaţa unică europeană, lume multă, vânzoleală, standuri, broşuri de prezentare, personal gata să-ţi ofere informaţii, hărţi ale Cracoviei. Multă lume în vârstă se plimba de la un stand la altul colectând broşuri, carneţele, pixuri în sacoşe de piaţă burduşite. Am văzut asta şi la noi, pe la Romexpo şi la alte expoziţii, la adunările religioase cu diverse ocazii. Oare şi bătrânii Europei de vest sunt la fel de obsedaţi să ia tot ceea ce se oferă gratuit şi se supără când nu ajunge la toată lumea?
Am vrut să vizitez bisericile care-mi ieşeau în cale, dar nu voiam să tulbur pacea celor care se rugau acolo – duminică după-masă bisericile erau pline, se ţineau mese. Am fost impresionată de asemenea fervenţă religioasă. Este explicabil, credinţa a fost o supapă de refulare, o formă de rezistenţă pentru populaţia aflată sub ocupaţia comunismului. Cred că aşa trebuie să se considere, că popoarele Europei de est au fost sub ocupaţie în acele timpuri. Unde a fost biserica ortodoxă în România în acele vremuri? Ce a făcut pentru a menţine spiritul poporului român, pentru a da alinare şi speranţă? Eu mi-aduc aminte din copilărie că slujba se încheia cu rugăciunea pentru conducerea bisericească, de partid şi de stat.
Iau un tur de oraş cu o maşinuţă electrică, nepoluantă şi silenţioasă, având ghid audio şi şofer student, care, culmea, a fost în România şi ne spune că preţurile sunt comparabile în Romania şi Polonia, cu excepţia produselor de bază, cum ar fi laptele, care este de 3 ori mai ieftin la ei. Or fi având ei mai multe vaci şi noi mai mulţi boi!
A doua zi dimineaţa, începe evenimentul. Trecem prin filtrul de securitate. Nu înţeleg de ce e nevoie de verificările astea, dacă ar fi fost un concert sau o altă adunare în acel loc nu cred că se făceau atâtea verificări. Ce, în pieţele publice se fac controale? Poate că participarea somităţilor de la instituţiile europene a necesitat măsurile astea de securitate. Dacă e aşa şi dacă sunt atât de importanţi, de neînlocuit, astfel încât se justifică cheltuielile astea, poate că ar trebui să aibă şi gărzi personale! Gurile rele ar spune că isteria cu atacurile teroriste a dat bani buni firmelor de securitate, a celor care fabrică echipamente, etc. Dacă stau bine să mă gândesc, poate că ar trebui să fie controale din astea la toate spectacolele sau adunările mai mari, în definitiv un binecunoscut atac terorist din Rusia a avut loc la teatru!
Am luat cască pentru traduceri, fiind avertizaţi că discuţiile vor fi şi în poloneză. Am întrebat, mai mult răutacios, dacă există şi traducere în română – ţi-ai găsit! Oare de ce? Or fi unele limbi mai importante decât altele în Europa? N-au mai ajuns banii şi pentru interpret în limba română?
Moderatoarea este o englezoaică dezinvoltă şi cu aplomb; se vede că e de meserie şi, după cum ea spune, că e de 20 de ani Bruxelles. Interesantă şi nu chiar uşoară profesie! Trebuie să prezinţi, să organizezi, să inciţi discuţiile, să reţii, să punctezi, să observi, să concluzionezi. Bine, Jackie este rutinată bine şi faptul că engleza este limba maternă contează, are debit verbal, intonaţie, coerenţă. Câteodată pare că îi “terorizează” cu întrebările pe participanţii la discuţii, răspunsurile acestora fiind “pe lângă” subiect. Very much indeed!” – un tic verbal al tipei, mai ales când mulţumea. Very much indeed! Sau “too much indeed”!
Iată-l pe faimosul comisar Barnier! De la înălţimea sa de 1,90 a cuvântat mai mult în franceză (oh, Doamne, iar mi s-a părut că franceza asta nu este aşa de articulată ca engleza!). Aoleu, ce-I asta? Declarăm război americanilor şi chinezilor? Cuvântarea suna cam aşa: să spunem nu produselor americane şi chinezeşti, şi noi putem să facem produsele astea. “De ce să cumpărăm avioane americane?” Într-adevăr, nu a spus să cumpărăm avioane Airbus, de aceea eu m-am gândit că, da, are dreptate, putem să facem şi noi avioane la Braşov şi Bacău (parcă). Şi dă-i, şi dă-i, cu “ambition industrielle”, cu “politique industrielle structurale”, cu “recherche en biotechnologie, energie et santé”, cu “investissement” şi “non aux produits Americain et Chinois”.
Foarte frumos, foarte patriotic, foarte comercial! Dacă îmi spunea mie, ca şi cetăţean european, că produsele europene sunt şi mai bune şi mai ieftine decât “alealalte”, îmi era mai simplu să înţeleg.
Mai ne spune Barnier cum Comisia Europeană a muncit nu-ştiu-câte luni ca să facă un document – mă gândesc: o fi mult, o fi puţin, poate că sunt ineficienţi dacă le-a luat atâta timp, poate că mai bine făceau ceva concret în această perioadă, cât o să le ia să implementeze ce-au scris acolo. Griji neimportante care nu mă lasă să mai înţeleg ceva din discurs, dar prind ceva, superficial, despre un parteneriat pentru creştere între instituţiile europene şi alţi parteneri, printre care şi consumatorii (ah, mă simt vizată, asta sunt eu – o consumatoare – şi mă simt onorată să intru în acest parteneriat).
Spectacolul continuă cu declaraţia tinerimii poloneze către Barnier şi restul lumii. Cam comunist şi propagandistic, după gustul meu – gândul mă duce la „Tovaraşe Nicolae Ceauşescu!” (sechelele comunismului, desigur).
Sunt prezentaţi apoi câştigătorii unui concurs despre experienţele unor cetăţeni europeni care arătau că piaţa unică nu funcţionează. Facturi electronice nerecunoscute, bani primiţi cu întârziere, refuz de închiriere a maşinii, ţări necuprinse în aria de operare a unor comercianţi on-line, afaceri transfrontaliere. Îmi pare rău, nu mă recunosc în ipostazele prezentate. Poate că nu era corect să mi se ceară lăsarea unui depozit la închirierea maşinii în Spania? Poate a fost o măsură discriminatorie aplicată pentru că eram români? N-aş fi putut să înţeleg pentru că acolo lumea nu vorbea decât spaniolă şi de-abia ne-am înţeles prin semne. Am semnat contractul pe încredere, în spaniolă, cu speranţa că nu o să conţină cine ştie ce prevederi abuzive. Oare ar fi trebuit să-mi fi prezentat un contract în română? O fi dreptul meu ca şi consumator într-o piaţă unică? De unde să ştiu eu? Şi dacă ştiam, ce făceam, cum să le fi spus ălora ca să mă înţeleagă?
Vorbitorii care au urmat mi-au confirmat faptul că cetăţenii UE nu ştiu ce înseamnă piaţa unică şi beneficiile pe care aceasta le aduce şi nu îşi cunosc drepturile pe această piaţă unică. Aşa e, eu nu ştiu precis, dar mă gândesc că piaţa unică ar trebui să însemne piaţa unică a capitalurilor, a forţei de muncă, a produselor şi serviciilor, adică libertate de circulaţie, acelaşi preţuri (sau dobânzi, salarii) practicate şi în interiorul graniţelor naţionale, şi în interiorul graniţelor UE. Asta o fi piaţa unică? Adică eu pot să mă duc în orice ţară să mă angajez pe acelaşi post ca şi în România şi să iau acelaşi salariu ca băştinaşii? Bine, chiar dacă aş avea calificarea recunoscută în altă ţară, tot ar trebui să cunosc foarte bine limba ţării respective ca să pot performa la fel cu cei de acolo. Adică, ar trebui să plătesc pentru convorbirile telefonice internaţionale acelaşi tarif ca şi pentru cele naţionale? Nu ştiu, vesticii ar trebui să ştie mai bine, doar ei sunt în piaţa asta unică de aproape 20 de ani, nu ca noi, de 4 ani. Adică, dobânzile ar trebui să fie la fel peste tot? Atunci ar trebui să nu mai conteze rating-ul de ţară, nu? Ce să mai vorbesc de monedă, nu? Fac analogie cu Statele Unite ale Americii: da, acolo se vorbeşte aceeaşi limbă, oficial, peste tot, au aceeaşi monedă, nu cred că au rating-uri diferite pentru diferite state, deşi au conduceri şi bugete diferite, mai sunt circumstanţe în care legile unui stat primează în faţa celor federale.
Oricum, nu mă simt foarte vinovată pentru lipsa mea de cunoaştere, în definitiv ce-au făcut autorităţile din ţara mea pentru ca eu să aflu despre piaţa unică şi despre drepturile mele în această piaţă unică?
Nu am înţeles, totuşi, din expunerile făcute, ce s-a realizat în cei aproape 20 de ani de piaţă unică, unde trebuie să ajungem, în cât timp şi ce-o să se facă în acest sens, cum trebuie să colaboreze cetăţenii cu instituţiile naţionale şi europene ca să funcţioneze parteneriatul acela pentru creştere. Probabil că de vină este engleza mea săracă. Am înţeles, totuşi, că cetăţenii europei sunt nemulţumiţi şi că cercetările făcute au relevat vreo 20 de probleme care trebuie rezolvate cu prioritate. M-a bucurat această abordare care arată că autorităţilor le pasă de ceea ce gândesc unii beneficiari şi actori ai pieţei unice, din păcate nu mi-am putut aduce aminte dacă în România s-a făcut o astfel de anchetă. Probabil că eu sunt vinovată pentru că nu ştiu, dar adevărul este că, în afară de referendum-urile organizate pe probleme importante cum ar fi suspendarea preşedintelui şi structura parlamentului, nu m-a mai întrebat nimeni nimic.
La pauză am băgat de seamă că unii dintre români plecaseră deja de la forum – e frumos să faci turism pe bani europeni, nu? Mă gândesc dacă şi ce mijloace or avea ăştia de la Comisia Europeană ca să evalueze eficienţa cu care au cheltuit fondurile alocate pentru acest eveniment.
Dezbateri interesante în cadrul workshop-urilor care au urmat, mă bucur să văd că un europarlament român este keynote speaker în cadrul unuia dintre ele. De altfel, e singurul oficial român care a venit la acest eveniment, se pare. N-am văzut pe nimeni de la guvern, din partea autorităţilor române, s-ar puea sa fi fost, dar sa nu-i fi cunoscut eu.
Studiez cu interes, în timpul pauzelor, pe reprezentanţii instituţiilor europene. Găsesc interesantă modestia pe care o afişează, deşi toată lumea ştie că au lefuri de zeci de mii de euro pe lună: bărbaţii au costume comune, mototolite de purtare, cu cravate modeste şi pantofi tociţi; femeile nu afişează nicio bijuterie de aur sau perle, sunt îmbrăcate în culori terne, şterse şi par a fi străine de orice cochetărie feminină. Foarte bine, am văzut la televizor aceeaşi lipsă de ostentaţie şi pe la reprezentanţi ai FMI sau ai Băncii Mondiale, deşi, la fel, lumea ştie că au salarii mari, foarte mari. E o politică bună, cred, să nu fii ostentativ şi să arăţi oamenilor că eşti un umil slujbaş menit să-i servească, nu un funcţionar sfidător şi opulent pe banii contribuabililor.
Întreb şi eu, în cadrul workshop-ului la care particip, chiar pe şefa directoratului pentru consumatori, dacă au în vedere nişte programe de informare a populaţiei şi nu numai la nivel european, ci şi la nivelul statelor membre. Mă găndesc că de asta reprezenţa din România a Comisiei Europene este atât de puţin vizibilă pentru cetăţenii de rând, din lipsă de fonduri. Mi se spune că s-a constatat ineficienţa campaniilor de informare generală şi că oamenii, de abia când se lovesc de unele probleme, caută informaţii şi le asimilează. Înclin să fac precum rabinul dintr-un arhicunoscut banc şi să zic: „Şi tu ai dreptate!” De ce să cheltui atâţia bani pentru un rezultat incert? Poate ar fi bine ca acest principiu să fie aplicat şi în învăţământ, pentru eficientizare: şcoala să te înveţe numai ceea ce consideri tu necesar şi când consideri tu a fi necesar.
Ziua următoare a forumului are ca punct central Declaraţia de la Cracovia care va marca un punct de cotitură în evoluţia pieţei unice europene. Mă simt pătrunsă de importanţa istorică a momentului, este o zi despre care voi povesti copiilor mei. Nu am încă o imagine clară a ceea ce va urma după acest moment important, dar probabil voi vedea şi voi simţi pe pielea mea mai târziu însemnătatea evenimentului. Concret, am înţeles că vor începe luarea de măsuri pentru uniformizarea tarifelor telefonice pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Îmi şi imaginez ce forţe vor coaliza companiile telefonice împotriva acestei măsuri, dar noi, consumatorii, avem de partea noastră Comisia şi Parlamentul ca să ne reprezinte interesele, ce lobby poate rivaliza cu asta?
Începutul declaraţiei este entuziast, vorbind despre recunoaşterea de către participanţi a beneficiilor extraordinare („tremendous”) ale pieţei unice europene – oricum, am fost avertizaţi că poate nu vom recunoaşte numaidecât cuvintele rostite în cadrul forumului, dar că va fi redat spiritul discuţiilor.
Comisarul Dalli pe problemele consumatorilor mă luminează în ceea ce priveşte strategia de urmat în privinţa pieţei unice europene: el spune că cel mai simplu este să se urmeze aceeaşi cale ca în cazul alimentelor, a standardelor de productie şi de comercializare a acestora. Soluţiile cele mai eficiente pot fi uneori cele mai simple şi deja cunoscute, am eu o revelaţie; poate că lumea se complică prea mult pentru că nu poate sesiza esenţa şi se pierde în detalii (cam aşa cred că s-a cam întâmplat şi cu unele directive, de am avut bătaie de cap cu transpunerea lor la nivel naţional). Tot el mă unge la suflet spunând ceea ce-mi doream să aud şi anume că trebuie făcută informarea continuă şi repetată a consumatorilor – în distonanţă cu subalterna lui (se mai întâmplă, prin diverse instituţii, chiar şi private, ca „eşalonul 2” să opună rezistenţă la implementare, în ciuda „voinţei politice” exprimate la nivel înalt). Apropo de asta, se subliniază că, fără voinţă politică atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre, fără transpunerea corectă şi rapidă a reglementărilor europene, fără implementarea promptă a măsurilor, nu se vor putea înregistra progrese (în ziua anterioară, unul dintre vorbitori declarase că uneori nici guvernele nu cunosc reglementările şi/sau nu le implementează cum trebuie). Mai se menţionează că prezenta criză trebuie luată ca o oportunitate pentru progres, nu ca un obstacol; mi-ar folosi şi mie, personal, să ştiu cum să fac asta, în mod concret.
Impresionant este un ministru adjunct polonez (venit în locul primului ministru care era ocupat cu campania electorală) cu entuziasmul său, cu declaraţiile sale patetice privind şansa unică a Europei să realizeze piaţa unică şi să facă din aceasta un exemplu demn de urmat de ţări din alte părţi ale lumii. Mă simt cuprinsă de admiraţie faţă de polonezi, pentru ambiţia, entuziasmul, curajul şi mandria insuflate de vorbitorii din partea lor, aspecte apreciate prompt de publicul majoritar polonez.
Pe drumul de întoarcere acasă reflectez la cele văzute şi trăite şi mă angajez să fiu un membru activ al societăţii civile referitor la acest subiect al pieţei unice europene, să răspund oricăror consultări organizate de Comisia Europeană (au menţionat că vor organiza consultări sociale în toate cele 23 de limbi oficiale) şi/sau de guvern, să particip la forumul pe internet, dacă acesta se va organiza (tot o iniţiativa poloneză).
Mai mă gândesc cum să fac să transmit guvernului român că sunt dezamagită de lipsa lui de implicare, că ar trebui să facă şi ei un exerciţiu de reconsiderare a societăţii civile pe care să o servească, nu pe care să o subjuge. Mă mai gândesc cu anxietate la ce o să facem când ne va veni rândul la preşedinţia UE, cu ce o să o marcăm noi, ce o să lăsăm în urmă. Mai sunt 8 ani până atunci, este timp pentru achiziţionarea unor servicii de consultanţă care să ne dea idei, precum cea cu frunza. Poate că o iniţiativă la nivel european privind integrarea romilor ar fi cea mai potrivită – o dată şi-o dată trebuie să priceapă toţi că este o problemă europeană, la a cărei rezolvare trebuie să participe toţi.
La anul se vor sărbători cei 20 de ani de existenţă a pieţei unice europene (Barnier a promis că va organiza un forum şi cu acest prilej) şi sper că voi fi invitată – în definitiv, am făcut şi eu istoria, nu?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
„mai mult decât libertatea de a călători şi de a munci în vest, cu cârca pe şantiere, cu mâinile pe câmpuri sau spălând bătrâni la fund, nu am putut să identific alte beneficii ale integrării României în Uniunea Europeană.”
Percep o oarece conceptie privitoare la rusinea de a munci in anumite conditii si domenii…
Aceasta conceptie dpmdv este gresita. Daca sunt platit corect – sunt dispus sa spal si toalete publice.
Spun asta deoarece cunosc cazuri de romani care, in 5-6 ani, muncind asa cum spuneti – sotul pe santier, sotia ca menajera, au reusit sa aiba un nivel de trai decent. Mult mai decent decat in Romania, daca tinem cont ca isi permit chiria in respectiva tara UE, o masina de clasa medie si una de clasa mica, plus un apartament in Romania. Fara credite!! De acord – cu ceva sacrificii (fara iesiri la baut cu prietenii, fara tigari, fara concedii in statiuni de lux, etc). Dar e cert ca facand aceleasi sacrificii si lucrand in acelasi mod in Romania – nu ar fi avut, sub nicio forma, aceleasi rezultate.
” Hmmm, mai mult decât libertatea de a călători şi de a munci în vest, cu cârca pe şantiere, cu mâinile pe câmpuri sau spălând bătrâni la fund, nu am putut să identific alte beneficii ale integrării României în Uniunea Europeană. ”
Cu sinceritate , cred ca aparitia unui asemenea tip de articol , cu o asemenea abordare si cu un astfel de limbaj care poate oripila anumite sensibilitati sau pe cei obisnuiti cu un limbaj mai elevat, este un accident pentru ” Contributors.ro” , pentru dvs si pentru cititorii care nu sunt poate incantati sa va citeasca impresiile dvs de calatorie redate intr-o nota atat de personala.
Poate ar fi mult mai indicat sa insistati in domeniul in care excelati de fapt. Teza dvs de doctorat la Academia de Stiinte Economice : PERFORMANTELE SISTEMULUI DE PLATI DIN ROMANIA IN PERSPECTIVA INTEGRARII IN UNIUNEA EUROPEANA respectiv discutia atat de elevata ( in peste 200 de pagini ), despre :
Analiza evolutiei istorice a sistemului de plati din Romania 1945-1989, 1990- prezent, sistemul actual de plati din Romania, respectiv despre aplicatiile :
REGIS, SENT, SAFIR, TARGET, TARGET 2, SEPA, EURO 1, STEP 1
reprezinta o incantare pentru specialisti , si nu numai . Cred ca o prezentare a lor pe intelesul cititorilor obisnuiti ar fi foarte bine primita pentru ca numai rezumatul lor nu poate arata adevarata dimensiune si importanta a subiectului :
http://www.google.ro/url?sa=t&source=web&cd=4&ved=0CDMQFjAD&url=http%3A%2F%2Fwww.biblioteca.ase.ro%2Fdownres.php%3Ftr%3D1563&rct=j&q=ramona%20vali%20bratu%2C%20doctorat%20&ei=SpCVTq6wJ4jz-gbI3NX3Bw&usg=AFQjCNE_tOmujO9H1wtz4R3SHu6fgN5TqQ&sig2=htEMh3qr947OsbDO3J5BKg&
Citez: ” mai mult decât libertatea de a călători şi de a munci în vest, cu cârca pe şantiere, cu mâinile pe câmpuri sau spălând bătrâni la fund, nu am putut să identific alte beneficii ale integrării României în Uniunea Europeană”
Autoarea face niste confuzii flagrante. Romanii au mers in UE sa spele batrani la fund inca dinainte de 01.01.2007. Deci este gresit sa sustii ca acesta ar fi un avantaj al intrarii in UE. La fel si in cazul muncii pe santier sau pe campuri. Pe de alta parte, semnatara limiteaza activitatile romanilor in UE la acele trei activitati enumerate. Dar mai sunt si altele, de exemplu eu caut în fund niste aplicatii informatice imense, care coordoneaza productia din cateva zeci de fabrici de pe glob, fabrici care apartin unor companii cu nume din alea ciudate din cate 3,4,5 litere, nume de care au auzit miliarde de oameni si mai mult ca sigur componentele facute acolo se gasesc si prin casa sau masina dumneavoastra.
Alt exemplu, sotia mea ii spala la fund pe batrani si pe tineri, dar ii spala numai cu spirt, inainte sa le faca injectii. Pentru ca pe aici asistentele nu au voie sa faca injectii, le fac numai doctorii. Si noi am venit inainte de intrarea Romaniei in UE.
V-am demonstrat domnule/doamna editor falsitatea sau -daca imi permiteti un cuvant de curand redescoperit de romani- inexactitudinea constructiei semnatarei articolului. Prin urmare, va rog cu insistenta scapati Internetul de numita semnatara de articole. Oferiti-i va rog ocazia sa se dedice consultantei financiare, poate asa mai scapam de cateva banci, ca sunt cam multe.
Va rog oferiti spatiul de exprimare pe Contributors acelor autori care sunt in stare sa vada si mai sus de fundul batranilor (care dealtfel merita si ei ingrijire) si care pot explica romanilor si restul avantajelor aderarii României la UE si eventual care ar fi avantajele sa ne si integram candva in UE.
Daca semnatara amintita insista sa afle care ar fi alte avantaje ale aderarii Romaniei la UE, eu pot enumera cateva situatii pe care le cunosc din propria experienta:
– cand o firma de software din România face export, nu trebuie sa se mai duca la Vama cu o discheta ca sa-i arate vamesului ceva acolo ca sa certtifice ca s-a realizat exportul, in timp ce aplicatiile realizate erau deja demult trimise prin Internet
– o firma de productie care doreste sa achizitioneze utilaje si le poate procura de unde doreste din UE, la pretul pietei, fara sa mai stea la cheremul unui „dealer autorizat” care pune niste preturi de 2 ori mai mari decat pretul de la producator plus transportul
– nu ma mai abuzeaza vamesul care se mira de ce intru eu in tara eu cu pasaport romanesc, dar cu masina cu numere straine (desi mai vazuse zeci de mii de cazuri la fel), de ce nu am abtilbild oval cu DE pe masina, ca doar el nu poate sa citeasca in cercul cu stelute
– o multime de acte (da inca nu toate) emise in România sunt recunoscute de catre alte state din UE si românii de pe santiere, de pe campuri, cei de la fundul batranilor, cele de pe trotoar nu mai trebuie sa dea bani de aiurea unor notari care se imbogatesc punand stampila pe ce au muncit traducatorii
– acei români de care am amintit nu mai trebuie sa faca „dovada mijloacelor de intretinere” la granita, nu trebuie sa mai puna 5 sau 10? euro in pasaport, nu mai trebuie sa mai plateasca de-amboulea inca o asigurare de calatorie, avand deja o asigurare de sanatate platita
– Zona unică de plăţi în euro (SEPA) – bine de stiut pentru un consultant financiar- prin care scad (sau ar trebui sa scada) comisioanele bancare la transferurile intra-UE
Desigur mai sunt zeci sau poate sute de alte avantaje, dar sa nu le enumar eu pe toate. Sunt colaboratori ai dumneavoastra care pot explica mult mai clar.
Voi mai aminti un singur avanataj, pe care eu personal îl consider de departe cel mai important. Cea mai importanta urmare a aderarii României la UE este decizia ca nici un judecator nu are puterea de a declara prescrise crimele unui tortionar kaghebist care a dat ordin de masacrare a peste o mie de tineri, a dat ordin ca soldatii tarii sa se impuste intre ei cu munitie de razboi, a dat ordin ca cei mai curajosi dintre români, primii care au iesit pe strazi sa fie arsi la crematoriu, de parca ei nici nu ar fi existat, iar pe cei care i-au indeplinit ordinele i-a facut prin lege privilegiati.
articol interesant
BRAVO pentru „simplul cetatean”!
Iata in sfarsit un comentariu realist despre un forum international si cu romani. Pot spune ca am citit pe nerasuflate despre impresiile traite la un astfel eveniment. Nu am avut nevoie sa vad fotografii de la eveniment sau ale orasului, pentru ca descrierile sunt atat de detaliate si de bine conturate incat am avut impresia ca eu am fost acolo.
Da e adevarat ca toti care vin sunt imbracati prost si fara gust ca sa nu atraga atentia ca de fapt au salarii imense si se plimba peste tot in lume pe bani publici si vorbesc de parca nu ar trai in lumea asta. Ceea ce am citit in articol am gandit si eu in plimbarile prin strainatate. Apropo eu traiesc si incerc sa si muncesc in Danemarca. Deci spun toate acestea in cunostinta de cauza, nu ca altii din ce vad in filme sau au citit carti filozofice.
Am fost chiar surprinsa ca un astfel de articol se publica in Romania.
BRAVO „Contributors” sunt nerabdatoare sa citesc si urmatoarele articole ale aceluiasi autor.
Eu inteleg ca autoarea a stabilit „conventia” productiei literare de la bun inceput: este vorba de perspectiva cetateanului de rand.
Intr-adevar, pentru acesta, cele mai vizibile efecte sunt cele 2, libertatea de a munci si de a calatori. Tonul folosit in primul paragraf, cel incriminat, pare mai degraba amar, decat dispretuitor, referitor la „diviziunea muncii” pe plan european (afirmatie adevarata, desi dur exprimata). Cat despre achizitiile intracomunitare, costurile bancare etc., acestea sunt mentionate de autoare mai departe in text. Iti trebuie umor si rabdare (e cam lung articolul) pentru a gusta, pana la sfarsit, falsa naivitate si fina ironie ce razbate din articol. Am regasit aici multe dintre gandurile nerostite ale mai multor romani.
Bine dom’le ca se mai pune punctul pe ” I”. Uite ca sunt si pareri sincere si deschise despre cum suntem vazuti si tratati in strainatate.
Ne deranjeaza cumva opiniile altora? Foarte bine, dar citeste articolul pana la sfarsit. Nu este frumos sa scuipam pe cei care ne relateaza o situatie, un eveniment de care habar nu am avut pana sa apara articolul.
Unul dintre putinele articole pe care poti sa le citesti usor, opinii in care poti sa te recunosti, dupa multe altele de pe siteul asta care sunt dizertatii stiintifice adresate colegilor de breasla, nu publicului larg. Eu nu sunt convinsa ca m-ar interesa aplicatiile alea din teza de doctorat a doamnei, dar impresiile ei ca simplu cetatean chiar m-au interesat si mi-au placut.
Foarte interesant articolul! Nu numai ca m-am regasit in reflectiile autoarei, dar povestirea chiar mi-a dat clarificari cu privire la ce inseamna piata asta unica europeana. Mi-a placut stilul ei de a critica oamenii politici, guvernantii, birocratii si pe toti cei care sunt responsabili ca cetatenii romani nu sunt luati in seama cum trebuie, nu sunt informati, sunt ignorati. Si cu toate acestea, „cetatenii simpli” nu sunt chiar asa de usor de pacalit si manipulat, articolul parca asta spune: „Suntem cu ochii pe voi, vedem toate smecheriile si manipularile voastre!”
Cat despre comentariile negative de mai sus, se pare ca adevarul doare, dar adevarul ne va elibera!
Furia lor e justificata, dar nu trebuie directionata impotriva celei care a avut curajul de a spune lucrurilor pe nume, ci impotriva guvernantilor care au falimentat economia, au inchis spitalele si ne-au lasat de izbeliste, datorita carora am ajuns in tari straine sa facem munci care sunt refuzate de localnici (in mare majoritate, bravo celor care au reusit in alte joburi mai calificate).
Hei! Cum e cu dreptul la libera exprimare? Comentariile celor care isi pot proteja identitatea trebuie publicate, ca sunt vocea poporului, dar articole ca astea nu? Pentru ca v-a deranjat brutalitatea adevarului? Cu ce autoritate morala sau profesionala cereti interzicerea unor articole sau a unor autori? Nu va plac, v-ati spus punctul de vedere, asta este avantajul publicatiilor online, nu-i mai cititi daca nu va convin. Daca aveti ceva de spus cu adevarat, poate ca cetateni elevati, nu simpli, scrieti si voi articole, sa vedem ce-o sa faceti cand veti fi expusi comentariilor neavenite sau neindreptatite sau nedrepte.
Bine ca v-a apucat revolta cand un compatriot a indraznit sa arate care sunt locurile de munca ‘rezervate’ de Europa pentru romani. V-ati simtit orgoliul lezat? De ce? Nici o munca nu e rusinoasa si nici nu se sugereaza asta in articol. Dar cand sunteti facuti tigani, cersetori, paduchiosi, nespalati si altele de vestici, de ce nu sunteti in stare sa cereti interzicerea unor ziare, emisiuni cu astfel de aprecieri la adresa romanilor? Unde va mai este orgoliul atunci? Eu sper ca la alegeri, cand o veni Branza sau care mai e sa va ceara votul, sa-i cereti la fel de hotarat sa va spuna cate locuri de munca a creat pentru romani, ca sa se poata intoarce acasa si sa traiasca demn. Sau sa-i cereti sa dispara de pe scena politica, sa lase pe altii care pot.