marți, octombrie 26, 2021

Sindromul democratiilor ineficiente (1)

Statul social si carnasierii financiari

Majoritatea statelor s-au imbuibat consumandu-si viitorul in prezent. Criza economico-financiara care bantuie lumea este dovada concludenta a acestui fapt. Lacomia naturala a carnasierilor financiari nu a mai putut fi controlata de statul bazat pe o oranduire democrat-liberala. Metodele de a face bani (adevarati!) din afaceri simulate, ceea ce noi numim produse toxice, au fost aduse la un grad de perfectiune aproape imposibil de combatut. Doua forte antagoniste s-au ciocnit producand dezastrul in care traim, lipsa de viziune a administratiilor statale si ingeniozitatea marilor corporatii internationale.

Marile corporatii si-au extins activitatile in afara statelor de origine, reusind astfel  sa penetreze zeci de economii si sa faca aproape imposibil un control economic eficient. Legea Sarbanes-Oxley din 2002 (Sarbanes–Oxley Act of 2002),  cu cele doua elemente principale – “Actul Contabilităţilor Companiilor Publice de reformă şi de protecţie a investitorilor” si “Actul corporativ şi de audit al răspunderilor şi responsabilităţilor”,  nu a putut fi implementata, lasand administratia statala si micii investitori fara nici un fel de aparare in fata pradatorilor  financiari care au “cucerit” planeta.

Paralel cu tendinta profiturilor absurde facute din orice in afara de productivitate s-a dezvoltat asa zisul “stat social”, care trebuia sa asigure tuturor cetatenilor mult mai mult decat putea prin resursele financiare pe care le avea la dispozitie. Tendintele populiste ale politicienilor, birocratiile anacroniste si sindicatele iresponsabile au adus multe dintre   democratiile occidentale extrem de aproape de pragul prapastiei. Prapastia a fost intotdeauna marcata de faliment sau dictatura. Inainte de a ne intoarce la vestitele vorbe ale lui Virgiliu – “Labor omnia vincit” (munca cucereste totul) trebuie sa intelegem cu totii ca resursele trebuie economisite si folosite corect, ca vremea politicienilor inepti a trecut si numai competentele umane pot salva societatea din abisul probabil spre care ne indreptam. Realitatea este prea dura pentru luxul de a ne permite sa-i ascultam pe vanzatorii de visuri.

Democratia moderna a aparut “de jure” acum o suta cinzeci, aproape doua sute de ani. “De facto”, vorbim despre democratii adevarate dupa primul razboi mondial. In Europa, ca si in alte locuri din lume, democratia a fost suspendata prin dictaturi, mai mult sau mai putin vremelnice.   Marile pericole ale democratiei au fost crizele economice, razboaiele, nelinistile sociale artificial alimentate sau autentice si justificabile. In multe cazuri democratia a invins, in altele a fost invinsa de “oamenii providentiali”, care au instaurat regimuri eficiente prin bestialitatea lor.

Ultimul deceniu Euro-Atlantic si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine, aceasta a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi.

Daca problemele Romaniei sunt legate de evenimentele de tranzit de la un sistem dictatorial la unul democratic, problemele Occidentului sunt legate de aparitia liderilor carismatici, care au promis mult mai mult decat se putea si care au distrus intentionat sau incompetent echilibrele necesare unui stat de drept, inzestrat cu institutii functionale. Nu cred ca exista un academic american serios care sa nu recunoasca in discutii particulare ca tragediile Americii contemporane au inceput pe timpul carismaticului Presedinte democrat, Bill Clinton. Tragedia bancara ce a declansat  criza actuala dateaza de pe timpul lui (neimplementarea legilor auditului bancar) si tragedia  9/11 isi are radacinile tot atunci. Nu are rost acum sa analizez aceasta nefericita presedintie, o vor face istoricii care vor trai cu 100-200 de ani dupa moartea mea.

Dupa perioadele de ajustare europeana (Margaret Thatcher, Georges Pompidou, Giscard d’Estaing, Helmut Kohl), Europa intra in perioada populista de stanga sau dreapta. Totul a mers bine atat timp cat si stanga si dreapta Europeana nu au incercat sa importe / exporte modele, care nu erau bune intr-un stat cu structuri sociale si economice diferite, cu mentalitati incompatibile cu modelele importate. Ce merge in Suedia sau Danemarca nu poate merge in Romania sau Bulgaria.  Pentru Romania “statul social” a devenit “statul asistat”. Nu ai nici o sansa de a convinge o populatie de milioane, cu comportament antisocial, ca trebuie sa munceasca pentru a trai. Educatia acestei populatii si a altora necesita generatii. Nu poti rezolva probleme economice prin masuri sociale. Nu ai posibilitatea de a crea locuri de munca, atunci scoate-i la pensie la varste de 45-50 de ani.

Masurile dure nu ar fi fost posibile din cauza costurilor electorale insuportabile de majoritatea politicienilor. Nici in Romania si nici in alte parti, din cauze poate diferite, insa cu efecte asemanatoare.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Bine scris Theophyle !
    Adevarul doare dar fara a cunoaste si intelege realitatea ( buna sau rea ) , este imposibil de a construi un viitor demn .

      • Teophyle: sorry, mi s-a „rupt” commentul si n-a mai mers linkul :-)
        mult „uratul” Gramm Leach Bliley Act pentru ca a eliminat parte din prevederile Glass Steagal Act, facand posibile insitutiile „too big to fail”. un exemplu de lobby reusit pentru Citicorp si industria financiara, cu efecte nefaste pt toata lumea…
        Cu toate astea eu cred ca samanta declinului epocii moderne a fost sadita mult mai devreme, de la post war effort era si conversia (partiala) a industriei militare la productia de bunuri, cu aparitia consumerismului, la razboiul din Vietnam si impactul asupra gold standard, la Reagonomics si apoi laxismul lui Greenspan…ma rog to acel „greed is good” credo. e posibil insa si sa ma stranga prea tare tichiuta de staniol :-)
        Orsicum, articolul este foarte frumos scris, inca o data chapeau!

        • Dragos,

          cunosc foarte bine situatia. City au bagat 250 de milioane $ in lobing. Din nefericire administratiile trag ponoasele celor care au fost inaintea lor.

          Administratia Clinton a fost dezastroasa, cine isi mai aminteste?

          Despre europeni, ce sa-ti spun Basel I si II au fost taman ceea ce bancherii au visat – vorbarie goala! Cred ca tu stii mai bine decat mine :)

          • toate administratiile au fost oameni de paie pentru masina lobby-ului si, asa e, cea a lui Clinton a fost foarte slaba. pacat ca succesorul lui a fost atat de prost (scuze daca ofensez sensibilitatea cuiva) incat a setat noi standarde in domeniu, iar lumea a uitat cat de edulcorata a fost epoca Clinton…
            cat despre Basels-uri ce sa zic, era o initiativa onorabila la origini care s-a fasait in implementare si care orsicum e pro-ciclica. iar Basel III…no comment.
            Orsicum nu exista substitut pentru common sense, etica si dezvoltare durabila, oricare ar fi legea sau reforma care se doreste a fi implementata, intotdeauna se vor gasi portite de ocolire si va aparea moral hazardul de dupa colt… altminteri, atat cat pot spune fara sa fiu conflicted, poate invatam ceva de la Kotlikoff si Limited Purpose Banking-ul lui…

  2. Dragos,

    Legile de felul lor sunt restrictive. O lege stufoasa este interpretabila. Cu cat legea este mai stufoasa cu atat interpretarile sunt mai problematice.

    Vei vedea in postarile urmatoare ca avem toate sansele de a ne apara. RICO Act in SUA sau articolul 41 bis in Italia sunt legi grele care restrictioneaza liberatile individului. Fara ele mafiotii sau „carnasierii” ar fi invins statul de drept!

    voi mai discuta de antidoturile necesare!

  3. nu ma pricep prea bine insa, credeam ca RICO merge doar pe crima organizata/frauda (si money laundering in sectorul bancar, dar asta e mai degraba in terenul OFAC/FATF-GAFI). lasand de-o parte cazul DBL care a antrenat raspunderea angajatorului pentru faptele angajatului, s-ar putea sa fie greu sa dovedesti frauda institutionala atata timp cat instrumentul financiar e permis de lege…
    ok, sa nu anticipam, debea astept partea a doua :-)

  4. Cine vrea democraţie, trebuie să-şi asume şi acest risc, al „populismului” – termen foarte la modă în ultima vreme, deşi destul de … „elitist”, adică de antidemocratic !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.