Schimbarile regulilor jocului
Independent de criza in care ne aflam, si inaintea ei, statele cu vechi traditii democratice si cu puternice institutii ale statului de drept au observat futilitatea mijloacelor care stau la dispozitia lor in lupta cu elemente anti-democratice, care incepeau sa submineze societatea democratica in care actionau. Aceste mijloace au fost luate, asa cum este necesar intr-o democratie functionala, prin promulgarea unor legi speciale propuse de executiv, legiferate de legislativ si impuse de justitie. Bineinteles ca aceste legi si organismele de exercitare a prerogativelor de implementare au fost rezultatul unui consens nepartizan in legislativele respective. Intr-un cuvant, realizarea unei aliante democratice pentru “salvarea” democratiei.
Surprinzator sau nu, primele state (din cate stiu eu) care au adoptat asemenea masuri au fost statele in care legislatia anglo-saxona prevaleaza. Fara a intra in motivele acestui lucru, pot mentiona numai ca impunerea si folosirea “precedentului” in aceasta metoda judiciara permite o eficienta sporita.
Aceasta legislatie impotriva elementelor criminale, care cu ajutorul normelor unei democratii functionale o submineaza din interiorul ei, este bazata pe principiul moral al auto-apararii individuale si sociale. Legislatia respectiva si organismele de exercitare a prerogativelor prin delegarea anumitor functii justitiare suspenda unele drepturi constitutionale aplicabile in tarile repective.
Am sa mentionez cateva acte legislative si sisteme de impunere, pentru o lectura detaliata a interesatilor. Statele Unite: RICO Act; Patriot Act; CCE (Continuing Criminal Enterprise). Australia: legislatia de impunere ACC (Australian Crime Commission); Canada: CISC (Criminal Intelligence Service Canada) si OSFI (Office of the Superintendent of Financial Institutions). In Europa pot da exemplul Italiei cu articolul 41, desi este clar un element legislativ care restrictioneaza “drepturile omului” si care nu a fost anulat sau nici macar condamnat de CEDO.
Asadar se poate! Probabil vom vedea reglementari si mai drastice in viitor, inclusiv si in special in domeniul economic si financiar. Aceste mijloace de lupta impotriva cetatenilor, care nu-si merita titlul de cetateni, se vor extinde in majoritatea tarilor democratice, care poseda institutii functionale ale statului de drept.
Din nefericire, democratia romaneasca nici macar nu “gandeste” in modul care poate produce schimbarea morala si normativa spre o democratie functionala. Ambii membri ai paradigmei sociale sunt angrenati in “dansul intereselor satisfacute”. Electoratul este imobilizat de inconstienta partizana a foamei egocentrice de satisfactii razbunatoare – alegand incontinuu raul cel mai mic si clasa politica inconstienta, rau voitoare, anti patriotica si perfida, care-si apara interesele in efortul de imbogatire si asigurare a privilegiilor.
Ineficienta democratiilor actuale este in primul rand generata de lipsa de feedback eficient din partea electoratului. Nici un sistem rational, fie el aparat (mecanic, electronic, cibernetic), administrativ sau social (de la nivelul comunitatii minore pana nivelul unui stat), nu poate functiona fara feedback. Feedbackul asigura procesarea informatiei valabile si stabileste bucla (loop) operationala necesara alegerii unei optiuni corecte.
In Romania, schimbarile din ’89 nu ne-au adus nici setul de optiuni corecte, nici mecanismele care sa asigure procesarea feedbackului; de fapt feedbackul nu exista in procesul institutional numit democratie romaneasca. Democratia este un sistem politic clar, care se bazeaza in primul rand pe respectarea regulilor care au fost acceptate de la instaurarea ei si pana la transformarea lor in altele diferite.
Constitutia adoptata la inceputul democratiei romanesti a fost si a ramas deficitara, cu toate ca a fost amendata acum cativa ani. Interpretarile date de Curtea Constitutionala au fost de multe ori contradictorii si de multe ori impotriva spiritului civic necesar unui feedback corect. Ultima decizie asupra ANI este un exemplu extrem de edificator asupra lipsei de intelegere a necesitatilor civice; adica exact la ceea ce m-am referit – lipsa actiunii corecte fata de un fedback dat de cetatenii Romaniei. In fata abuzurilor politicienilor care nu au respectat nici legea si nici normele etice si morale care le sunt impuse si de faptul ca sunt reprezentatii alesi ai cetatenilor si de faptul ca au jurat cu mana pe Biblie ca o vor face, Curtea Constitutionala a judecat gresit, distrugand o institutie esentiala a statului. De fapt o a doua, dupa CNSAS.
Guvernarile romanesti, deficitare de la inceputul lor si pana in ziua de astazi, au condus la situatia in care lipsa de feedback la necesitatile comunitatii au produs un dezinteres profund pentru alegerea reprezentativilor, alienand o mare parte din societate.
Actul de guvernare este si acum plin de abuzuri nepedepsite. Din nefericire, presiunea creata de greutatile economice recente accentueaza lipsa de concordanta fata de ceea ce fac “alesii” si ceea ce au nevoie cetatenii.
Democratia romaneasca a ramas o sintagma teoretica, care pluteste in aer fara a avea parghiile necesare pentru a se ancora in realitatile statului si viata cetatenilor ei. Daca statul are greutati atunci aceste greutati trebuie impartite corect intre cetatenii statului, privilegiile nu pot fi acceptate si nici privilegiatii.
Democratia noastra e inca sub influienta unor oameni ca Iliescu. Si a fanilor sai. Greu, si mai trebuie sa treaca ceva timp.
Chiar daca unii ne pierdem rabdarea.
Victor, salut!
Democratie fara institutiile unui stat de drept este inexistenta.
Chiar in multe state care asemenea institutii ea incepe sa scartaie. Din extrem de multe motive.
In Romania am avut norocul unei democratii „controlate” si extrem de natange. Ai dreptul sa vorbesti, si sa circuli, atat.
Nu-ti place lasa-ne si trimite niste bani acasa, ca sa avem de unde sa ne imbogatim..
N-o să crezi dar sunt de acord cu ce ai scris aici, mai ales în privinţa feedback-ului.
Cum văd că eşti destul de informat mi-ar plăcea să ne spui, cu vreo ocazie, în ce constă şi cum funcţionează feedback-ul în societăţile unde el are o existenţă reală. (Eu cred că şi acolo este destul de plăpînd… şi hărţuit).
Harapu, salut :)
probabil ca ne apropiem de Parusia daca suntem de acord.
Serios iti dau exemplu cald. In circumscriptia mea americana nu are nici un republican sansa de a castiga alegerile.
Asadar, desi toti sunt democrati din nastere, un republican castiga deja de doua ori si o va face inca o data, anul asta.
De ce? Pentru ca exista feedback, pentru ca cetrateanul mai presus de doctrina are nevoie de un ajutor civic, un om care sa- produca acel feedback de care are nevoie.
Te-au „inselat” la primarie, ai adresa. Ai problema la scoala odraslei cu un profesor incompetent. In 7 zile ai comisie pedagogica…etc.
Asta se numeste feedback
Salut Teophyle,
De acord cu ce-ai spus.
In aceeasi ordine, cred ca inainte sa existe feedback din partea societatii, trebuie sa existe stat de drept.
Democratia este doar cea mai buna forma pe care au gasit-o occidentalii pentru apararea statului de drept si a economiei de piata.
Ori in societatile occidentale, inainte sa dea drept de vot la toti, paturile ( minoritare ) cu putere de decizie au creat statul de drept si l-au mentinut suficient de mult pana i-au obisnuit si pe ceilalti cu el. Si inca ceva foarte important, toate democratiile occidentale sunt societati puternic urbanizate.
Ceea ce noua ne lipseste e atat urbanizarea ( aici nu ma refer la cuburile de beton facute in anii de foarte trista amintire ) cat si statul de drept.
Cred ca e nerealist sa astepti de la majoritatea societatii romanesti sa se comporte altfel decat se comporta acum. Nu avem cum sa ardem chiar atat de multe etape. Trebuie sa orbecaim si noi cateva zeci de ani pana cand societatea va atinge un prag critic.
Lucian salut,
Cred ca vom treubui sa ardem niste etape, daca nu vom reusi vom retrograda liga.
Romanii au reusit sa castige un secol pe timpul lui Carol I. Poate vom mai avea o sansa asemanatore.
Teophyle: bine zis. doua sublinieri:
1. Revin la comentariul meu de pe postul anterior cu referinta la acele metode legale de a face bani ascunzand riscurile reale unor investitori (zi-le CDO, ABS, RMBS etc). Nu cred ca legile de mai sus sunt aplicabile. Ori aici „crima ” (sau Pozi scheme-ul) a avut /are consecinte mult mai grave decat o alba neagra ala Madoff…
2. Re:societatea romaneasca, de multa vreme zic acelasi lucru, atata timp cat nu exista justitie si retributie, furtul continua. Dincolo de asta insa, cred ca e vorba si de impotenta societatii civile de a repara dezaxarea sistemului de valori. Iar cum in RO legea e tocmita iar aplicarea ei subiect de tocmeala, spuneam mai demult intr-un comentariu de pe un articol (http://stoica.hotnews.ro/pasarea-dodescu.html#comments): „Dupa parerea mea, singura modalitate in care societatea civila se poate imbina cu politicul este ca sistemul de valori prevalent al masei critice de electori sa sanctioneze sever coruptia, furtul, traficul de influenta si incompetenta ca model de succes. Atat timp cat nu vom depasi stadiul acestor reflexe comuniste, atat timp cat nu vom intelege ca daca faci pipi in piscina va trebui sa inoti in apa “imbunatatita”, nu cred ca vom putea avea o schimbare reala”
Raman la aceeasi parere: „the change comes from within”.
Dragos, salut!
Care societate civila? Cea care a fost cumparata sau cea care inca nu s-a nascut.
Romania este defazata cu doua trei etape de adevarata stare lucrurilor. din nefericire mentalul colectiv gandeste in termeni de azi, cel politic in termen de maine.
Cand vom invata ca poimaine este lucrul cel mai important in viata unei natiuni si vom avea oameni care gandesc in acest sens, probabil ca vom reusi sa ardem etapele pe care le lipsim dramatic!
China moderna, cea de astazi, cu toate lipsurile ei enorme s-a nascut printr-o vizine de 30 de ani a lui Deng Xiaoping.
Cine nu intelege ca viitorul incepe astazi dar continua poimaine va cadea pe mana politicienilor care gandesc numai cu un ciclu de patru ani (maximum)!
Teophyle: Acel citat/comentariu era scos dintr-o discutie intreaga pe articolul cu pricina, in care se spunea (scuze ar fi trebuit sa detaliez pentru a evita confuzia) ca societatea civila suntem de fapt eu, tu, cititorii acestui site precum si ceilalti „participanti la trafic” din tara asta.
In acest context, asa dupa cum spui si tu, cu riscul de a fi acuzat de lipsa de modestie, ma mai citez inca o data :-)
aici […]mi-e teama ca noi romanii n-am fost buni la maraton, la efort constant si constructie sistematica pe termen lung (lasand deoparte gluma cu planurile cincinale). as fi bucuros daca s-ar starni macar un efort de emulatie pozitiva, o contagiune de la niste nuclee ale schimbarii, macar sa nu mai fie moralitatea si normalitatea privite ca niste anomalii.”
+
„atata timp cat nu exista un feedback corectiv real din partea societatii, atat timp cat legile nu sunt drepte iar politicienii /guvenantii nu pot fi trasi la raspundere (si pedepsiti) pentru actiunile lor, nu va functiona nimic cum trebuie, in interesul cetateanului.”
Dragos,
Am inteles. Termenul „Societate civila” include de fapt tot ceea ce nu este in uniforma si / sau apartine statului. Patronatele si sindicatele sunt si ele parte din societatea civila ca sa nu vorbim ce sutele de ONG-uri.
Noi suntem un element al societatii civile si incercam fiecare in felul propriu sa aducem un aport la schimbarea la fata a Romaniei.
Reusim? Nu cred. Singurul lucru care a ramas este informarea pe care o facem aici sau fiecare la el „acasa” (pe blogul personal).
Greu de discutat prin comentarii, si sper ca pana la urma vom putea sa elaboram un drum apolitic de a ne propaga ideie.
promit ca e ultimul „citat„:
„[…]Ca atare, in momentul de fata, prefer sa ma concentrez asupra cercului efectiv de influenta pe care il am, si in masura in care ma pricep, sa favorizez schimbarea la nivelul celor pe care ii pot influenta. Toate acestea in speranta in care toti cei cu care ma aseman vor putea genera candva o masa critica la nivelul societatii, care sa impuna un set de valori sanatoase si sa impiedice perpetuarea starii de fapt actuale. Prefer sa lucrez la o bucatica mica dintr-o fundatie sanatoasa decat sa ridic un castel pe nisip […]”
cam la ce ma refer si eu. Inseamna ca avem aceleasi ganduri :)
indeed :-) cu cat mai multe „nuclee de contagiune pozitiva” cu atat mai bine :-)
…si totusi s-ar putea sa ai dreptate cu RICO. Citat de-aici:
„RICO has been invoked in class action lawsuits in at least two states in the past month, each related to mortgage fraud, securities fraud, and illegal property seizures. At the center of the firestorm lie JPMorgan Chase, Bank of America, and GMAC (now called Ally).”
Dragos, salut :)
sunt zeci de cazuri in care s-au folosit de RICO in lumea financiara. Doua mult mai vechi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Milken
http://en.wikipedia.org/wiki/Drexel_Burnham_Lambert
Teophyle: pe astea doua le stiam, ti le-am mentionat de altfel in comentariul meu de pe primul volet al acestei serii („lasand de-o parte cazul DBL care a antrenat raspunderea angajatorului pentru faptele angajatului” unde DBL e Drexel iar Milken angajatului lui Drexel) dar, din cate inteleg eu, asta e mai degraba un caz special, rezultand din doctrina „stapanul sa raspunda”. nu stiam insa de class actions corporative…