Extragerea de rente de la populație prin capturarea statului este în detrimentul masei mari de consumatori/contribuabili.
În Evul Mediu, când autoritatea împăratului, regelui, domnitorului etc., nu depășea cu mult orașele mai mari, bande de tâlhari bine organizate jefuiau călătorii. Dacă ar fi să credem poveștile cu haiduci din folclorul românesc, ei luau de la bogați și dădeau la săraci, însă, în realitate, aceștia erau bandiți înarmați, care prădau călătorii. După cum arată documentele vremii, jaful la drumul mare a fost o mare problemă social-economică în țările române până la mijlocul secolului al XIX-lea și chiar mai târziu. S-ar putea spune că, în acele vremuri nu prea îndepărtate, suveranul era obligat, de fapt, să-și împartă autoritatea cu alți jefuitori înarmați. Abia în secolul al XIX-lea, statul a început să se bucure de ceea ce Max Weber a numit „monopolul violenței”.
Protecția împotriva forțelor pieței
În prezent, „haiducii” se mișcă liber în societățile democratice, extorcând populația și împărțind puterea cu statul. Este vorba, desigur, despre grupurile de interese, persoanele care fac trafic de influență, lobbiștii etc. Acești indivizi extrag rente de la marea masă a populației prin folosirea puterii de stat pentru a obține un anumit privilegiu, avantaj fiscal sau reglementare favorabilă, acțiuni care pot fi rezumate prin denumirea generică de „protecție împotriva forțelor pieței”.
Protecția împotriva forțelor pieței poate fi extrem de valoroasă. Nu este nevoie de un monopol perfect. O piață captivă, protejată, cu bariere la intrare și ieșire (licențe, brevete, autorizații etc.), poate fi suficientă. De exemplu, în România, există numeroase piețe de acest gen, apărute ca urmare a încetinirii sau chiar opririi reformelor economice, administrative, legislative și politice, după intrarea în UE.[1] În modul acesta, se perpetuează controlul statului asupra principalelor resurse ale economiei, se elimină concurența, se dictează prețurile, se stabilesc salariile, îndemnizațiile, redevențele, profiturile, dividendele etc. Altfel spus, statul obține resurse, pe care le alocă – prin bugetul de stat sau în mod direct – clientelei politice.
O modalitate importantă de extragere de rente este avalanșa de reglementări, adoptate, teoretic, pentru a proteja consumatorii, persoanele vulnerabile, animalele sau mediul. Însă, procesul politic prin care se edictează aceste reglementări este „capturat” rapid de către vânătorii de rente, care sesizează posibilitatea de a câștiga din situația economică artificială, creată în modul acesta. Iar odată apărută, situația respectivă atrage noi resurse și oameni, care devin susținători puternici ai perpetuării sale. Totul, desigur, în numele „interesului general”!
Cea mai veche formă de vânare de rente este protecția împotriva concurenței străine, în legătură cu care există și numeroase exemple recente. Astfel, UE a oprit în 2005 importul de îmbrăcăminte chinezească ieftină, folosind prevederile antidumping ale Organizației Mondiale a Comerțului. SUA au făcut același lucru împotriva importurile de oțel. De ani de zile, atât SUA, cât și UE au impus restricții „voluntare” la export pentru automobilele japoneze și, în pofida nenumăratelor promisiuni făcute în cadrul „Rundei Uruguay”, se pare că aceste practici nu au dispărut în întregime.
În cazul României, principalele tipuri de produse în legătură cu care există încă restricții la import sunt: produse agricole, medicamente, substanțe chimice, produse din fier și oțel, produse textile și îmbrăcăminte etc. Iar în zilele prezent, se desfășoară o intensă campanie pentru interzicerea importurilor de cereale și produse agro-alimentare din Ucraina.
Restricțiile amintite și altele de același tip generează diverse forme de rentă, iar indivizii concurează adesea acerb pentru acestea. Uneori, o astfel de concurență este perfect legală. În alte cazuri, vânarea de rente îmbracă forme mai puțin vizibile, cum ar fi: mita, corupția, contrabanda și piața neagră, angajarea rudelor funcționarilor sau angajarea funcționarilor înșiși după pensionare etc.
În literatură, fenomenele de acest gen sunt numite „vânare de rente” (Rent-seeking) și constituie obiectul a numeroase studii academice și dezbateri. O lucrare de pionierat în această materie aparține economistei americane Anne Krueger, care a creat termenul.[2]
Interesele producătorilor versus interesele consumatorilor/contribuabililor
Situațiile amintite mai sus sunt în avantajul câtorva producători și în detrimentul marii mase de consumatori/contribuabili. Analiza economică arată că efectul net pentru societate în ansamblu este negativ: pierderea suferită de consumatori/contribuabili este mult mai mare decât câștigul producătorilor. Se pune, deci, problema de ce guvernele cedează tot timpul în fața intereselor producătorilor? De ce nu protejează interesele consumatorilor/contribuabililor, din moment ce aceștia sunt majoritari?
Răspunsul este dat de „teoria deciziilor publice” – „teoria deciziilor sociale în economie” –, elaborată în anii 1960 de către economiștii americani James Buchanan și Gordon Tullock. Acești savanți au utilizat aparatul conceptual și analitic al teoriei jocurilor pentru a studia organizarea economică și politică a unei societăți de oameni liberi. Astfel, ei tratează guvernul ca un actor care, în sfera economică, își maximizează o funcție de utilitate proprie, distinctă de „interesul general”. Principala lor concluzie este că, în domeniul economic, deciziile statului se caracterizează printr-o asimetrie inerentă. Guvernele nu au nimic de oferit: pentru a putea da ceva lui X, statul trebuie să ia mai întâi de la Y. Conform teoriei deciziilor publice, guvernele tind să acorde beneficii celor puțini și să finanțeze aceste subsidii prin divizarea costurilor și repartizarea lor asupra celor mulți. Beneficiarii sunt satisfăcuți și pe deplin recunoscători, în timp ce victimele nici măcar nu știu că sunt „jefuite”. Guvernul câștigă, astfel, sprijin politic și își mărește șansele de a fi reales, cu un cost mic sau chiar fără nici un cost. Acest fenomen explică de ce guvernele adoptă, în general, politici despre care știința economică elementară demonstrează că sunt dăunătoare interesului general.
Problema este însă mai complicată, deoarece un asemenea joc nu este static. Economistul și politologul american Mancur Olson a demonstrat că logica acțiunii colective este astfel încât, dacă un guvern acordă o dată avantaje materiale unor grupuri de interese, el va face și altă dată același lucru, sporindu-și, astfel, șansele de a fi reales. Pe de altă parte, cu cât unele grupuri de interese câștigă mai mult din acest joc repetitiv, cu atât ele vor presa mai tare guvernul să repete jocul, însă alte grupuri vor observa și vor încerca să procedeze la fel. Rezultatul este că, după un timp, membrii societății devin din ce în ce mai implicați în procesul de redistribuire a avuției și din ce în ce mai puțin implicați în procesul de creare a acesteia. În consecință, întreaga societate o va duce din ce în ce mai rău și doar un șoc major pentru sistem, cum ar fi o înfrângere militară sau o revoluție, poate distruge grupurile de interese constituite, care parazitează corpul social, extrăgându-i sub formă de rente toată vlaga economică.
Această problemă l-a preocupat, de asemenea, pe economistul și filozoful politic austriaco-britanic Friedrich Hayek, care a subliniat că mulți pretinși apărători ai liberei întreprinderi sunt, de fapt, apărători ai privilegiilor proprii și susținători ai activității guvernamentale, desfășurate în favoarea lor, mai degrabă decât adversari ai privilegiilor de orice fel și ai intervenției statului în economie. Marele savant era convins, de asemenea, că nu există nici o speranță că se va reveni la un sistem mai liber până când adepții mișcării împotriva controlului statului vor fi în măsură să impună maselor disciplina pieței concurențiale pe care o predică. Iar din moment ce nu vede nici o perspectivă realistă ca acest lucru să se întâmple într-o țară democratică, el nu oferă nici o soluție problemei.
Ulterior, Hayek a revenit totuși asupra chestiunii. Soluția propusă de el în final a fost modificarea constituției, în sensul creării a două camere alese, dar cu atribuții diferite: una care să se ocupe de legiferare și alta care să legitimeze acțiunile guvernului, pentru a tăia astfel legătura dintre aceste două funcții ale statului și a împiedica executivul să edicteze reglementări și să creeze privilegii prin care „cumpără” sprijin politic. Această idee nu s-a bucurat însă de succes, fiind prea bizară și prea îndepărtată de practica curentă, dar este o expresie eclatantă a încercării perseverente a lui Hayek de a găsi o soluție la problema capturări statului de către grupurile de interese, în regimurile politice democratice.
Un alt savant care a abordat această problemă a fost economistul, filozoful și scriitorul maghiar Anthony de Jasay. Potrivit acestuia, statul adoptă diverse strategii, în funcție de împrejurări, pentru a-și maximiza puterea discreționară. El are trei mijloace politice pentru a supune populația: represiunea, legitimitatea și consimțământul. Legitimitatea nu poate fi dobândită de stat după cum vrea el; statul este fie legitim în ochii oamenilor și aceștia i se vor spune – fie nu este și atunci ei nu i se vor supune. Legitimitatea a dispărut, probabil, odată cu dreptul divin al regilor și al structurilor clericale, iar statele moderne sunt nevoite să recurgă la diverse combinații de represiune și consimțământ. Statul democrat modern face apel mai degrabă la consimțământ decât la represiune, însă consimțământul trebuie „cumpărat” în permanență prin satisfacerea intereselor grupurilor de presiune. Statul este forțat, astfel, să împartă puterea cu vânătorii de rente, la fel ca în Evul Mediu. Concluzia pesimistă a lui De Jasay este că guvernele democratice sunt împinse inexorabil spre represiune pentru a evita să fie capturate de către vânătorii de rente.
Concluzii
Am prezentat concepția a trei savanți care au studiat organizarea și funcționarea unei societăți de vânători de rente. M. Olson crede că doar un șoc violent și traumatic poate răsturna grupurile de putere constituite; F. Hayek încearcă să găsească o abordare constituțională radical nouă; iar A. de Jasay nu vede nicio soluție, ci sfârșitul democrației.
În ceea ce ne privește, suntem mai optimiști. Grupurile de interese nu au reușit să oprească procesul de creștere și dezvoltare economică, iar în lumea contemporană există forțe contrabalansatorii puternice, care anihilează efectele vânării de rente: deschiderea și interconectarea piețelor mondiale, mișcările de capital libere, migrarea masivă a populației, emergența economiilor de piață și apariția constantă de idei și tehnologii noi. Ideile revoluționare cu privire la drepturile omului, de exemplu, se răspândesc rapid, iar internetul îngreunează viața oricărui dictator.
Toți acești factori modifică echilibrul procesului de alocare a resurselor încetățenit la un moment dat, provoacă centrele de putere existente și creează oportunități pentru noii veniți. Dacă democrațiile liberale optează însă pentru autosuficiență economică, s-ar putea să se confrunte, într-adevăr, cu perspectiva declinului economic – în cel mai bun caz, ori a totalitarismului – în cel mai rău caz. Ceea ce, pentru societatea românească, abia ieșită din totalitarismul comunist, ar fi o tragedie.
Timișoara, 2 august 2023
note:
[1] – S. Cerna, Tranziția și grupurile de interese, Oeconomica, 2, 2011, p. 15-27.
[2] – Anne Krueger, The Political Economy of the Rent-Seeking Society, The American Economic Review, Vol. 64, No. 3, 1974, p. 291-303.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu toti haiducii dadeau la saraci, din ce furau; dar erau obligati sa-si plateasca hrana, adapostul, tacerea etc. Cu alte cuvinte erau haiduci si tilhari. Distincti. Asa cum erau pirati si corsari.
LA noi(acum), sunt numai tilhari!
In rest, felicitari!
@mongolul _ „LA noi(acum), sunt numai tilhari!”
Una dintre problemele economiei românești este, într-adevăr, cea pe care o semnalați…
Adică, „vânătorii de rente” din România nici măcar nu investesc în economia națională banii furați, precum fac membrii Mafiei italiene, ci exportă resursele extrase din averea publică a românilor în țări exotice și paradisuri fiscale.
Nu creează locuri de muncă, nu creează valoare adăugată, nu ajută la dezvoltarea organismului pe care îl parazitează, doar tâlhăresc.
F bun articol. Felicitari.
Ar fi trebuit mentionati si „vinatorii de rente” verzi, o adevarata plaga de care nu prea vad cum vom scapa.
Era sa fac un comentariu similar.
Tare ma tem ca se abonează la rente (numite azi subventii) si noi mari companii care nu s-au putut infrupta din fructul oprit al industriilor tradiționale și vad în energia verde o oportunitate uriasa.
Cetateanul fudul , frivol , needucat plateste tot in economie . Pentru ca nu se poate infrina de la poftele induse in subconstient de promotorii a tot ceea ce este ,, la moda ” . Iar guvernele se bucura de orice fel de nou flux de bani in economie pentru a il taxa .
@Neamtu tiganu _ …„vinatorii de rente” verzi…
Mă tem că vă depărtați puțin de la subiectul articolului.
Cei care extrag resurse din averea publică nu diferențiază originea acestora și, dacă au posibilitatea, pot fi inclusiv subvenții.
Dacă vă referiți la utilitatea investițiilor publice pentru reducerea emisiilor de carbon și a efectelor schimbărilor climatice, este alt subiect, iar utilitatea lor este deja explicată, argumentată și demonstrată în atât de numeroasele materiale științifice încât nu are sens să mai zăbovesc asupra subiectului.
Eficiența acestor investiții este calculată. Pierderile, inclusiv cele care pot fi evaluate monetar, sunt cu mult mai mari decât valoarea investițiilor. Știu că cei care lucrează în industria hidrocarburilor sunt nefericiți, dar altfel nu se poate, pentru că ne costă prea mult.
Constantine, Constantine,
„numeroasele materiale științifice”.
Increderea mea in aceste nenumarate materiale e sub genunchiul broastei. Existau pe vremuri tone de maculatura stiintifica pt a demonstra superioritetea comunismului.
Aceste nenumarate vorbesc, in cel mai bun caz despre efecte si nu despre cauze.
Repet omul nu e capabil sa indrepte natura. Excrocii insa, pozeaza in salvatori pt a vina rente.
Ind petroliera o duce f bine!
@Neamtu tiganu _ „Increderea mea…”
Îmi este străină Fizica Laserilor, limba sanscrită, domeniul cercetărilor aerospațiale și multe alte domenii fără legătura cu domeniul meu de competență. Statistica spune că mai sunt mulți pământeni convinși că Pământul este plat, dar eu, atunci când doresc să mă informez, merg cu încredere la bibliotecă.
Altfel, industria petrolieră realizează de multă vreme studii cu privire la impactul asupra mediului determinat de activitatea sa. British Petroleum, spre exemplu, publică anual „bp Energy Outlook” în care se vorbește inclusiv despre felul în care omul, dacă nu „îndreaptă”, poate „deraia” grav și ireversibil natura.
P.S. „Despre cauze” vorbește în spațiul acestei platforme, adesea obiectiv, profesorul C Crânganu, doar că, cu imens cinism, domnia-sa concluzionează că viața a mai dispărut de pe Pământ de-a lungul istoriei de câteva ori, așadar, dacă se mai întâmplă încă o dată din cauze umane nu-i mare brânză.
Contrarienii climatici au format un nucleu dur si extrem de vocal pe Contributors si nu este intamplatoare interventia cu rol divergent la un articol despre coruptia structurala care face posibile sinecurile. Sub o poleiala pseudostintifica, discursul conspirationist si din ce in ce mai virulent al acestui grup vizeaza despriderea economiei Ro de revolutia tehnologica din UE&US, adica acelasi obiectiv pe care il urmaresc si cei care alimenteaza sinecurile.
Ei, ce sa vezi? Activism anti tehnologie US, UE!
Lumea reacționează când raul se prezintă ca un fel de bine! Iadul pavat cu intențiile bune e verificat de mii de ani pt ca autorul lui e la fel de vechi și turbat!
…Biserica Verde a UE (Green Deal)
De fapt, este activism pur politic, ma gandesc c-o fi in cautarea vreunei sinecuri.
”membrii societății devin din ce în ce mai implicați în procesul de redistribuire a avuției și din ce în ce mai puțin implicați în procesul de creare a acesteia. În consecință, întreaga societate o va duce din ce în ce mai rău”
Problema asta se manifestă în întregul Occident, în zilele noastre. Munca reală a fost transferată în Asia și în Europa de Est, iar societățile ”civilizate” vest-europene se ocupă doar cu redistribuirea rezultatelor.
@Harald _ „Problema asta se manifestă în întregul Occident, în zilele noastre.”
Da, doar că în Occident, dacă ai o firmă care intră în conflict de interese cu cea a unui apropiat de guvernarea cleptocratică, te poți adresa justiției, care va aplica legea.
În România, nu ai decât să închizi firma și să emigrezi, sau să plătești „renta” pentru a putea continua să funcționezi, pentru că justiția este subordonată cleptocrației.
Pe de altă parte, deși o mare parte din producție se află în Asia, economiile occidentale prosperă din activități de cercetare, industrii bazate pe tehnologii avansate etc.,care generează un nivel ridicat de valoare adăugată.
„Extragerea de rente” este ceea ce se cheamă vulgar „furt din averea publică” și nu are legătură în mod direct cu diviziunea muncii sau [re]distribuirea rezultatelor acesteia.
Eu tind sa fiu de partea pesimistilor. Sistemul despre care voreste autorul articolului si pe care il vedem, cu totii, in actiune, ofera „sol fertil” pentru tot soiul de abordari etatiste si chiar totalitare, care reusesc, fara efort, sa gaseasca argumente credibile (si adepti), impotriva sistemelor democratice (gaunoase).
Referitor la „pietele mondiale”, daca ma uit la piata petrolului, nu stiu cum ar putea fi numita o piata libera. Sau la piata diamantelor…
E posibil ca „Green Deal” sa introduca o componenta reala de democratizare a producerii de energie si, la ce animatie e si pe aici, pe contributors, as zice ca petrolistii sunt chiar deranjati de ideea de apus al dominatiei hidrocarburilor.
Dar prea mari sanse pentru democratie autentica nu prea vad, chiar si pentru simplul fapt ca democratia autentica are nevoie de popoare educate si instruite, in majoritatea lor.
Monopolurile sunt o parte naturala a pietei libere, nu stiu de ce vi se pare ca piata petrolului sau a diamantelor ar fi altfel. O autoritate anti-monopol care nu lasa producatorii sa formeze un cartel si sa extraga pretul maxim de la consumatori este o interventie a statului in piata, deci o astfel de piata este mai putin libera.
@Dan Berindei
Seriooos?! Pai si ce scrie aici https://competition-policy.ec.europa.eu/about/what-competition-policy/what-competition-policy-brief-definitions_ro , e bullshit?
Monopolul, „optimizarea fiscala”, controlul productiei, exportarea profitului, lobyy -ul, sediile in paradisuri fiscale s.a. sunt „fair game”, iar interventia statului in limitarea lor e atentat la libertatea pietei? :)
Bullshit -ul si corectitudinea politica sunt principalele slabiciuni ale sistemelor democratice capitaliste. In aceste puncte moi vor lovi intotdeauna, cu succes, sistemel totalitare ce-si cauta adepti.
Ma miram eu ca referirea mea la „petrolisti” sa nu genereze vreo reactie… :)
@Dan Berindei _ ” O autoritate anti-monopol care nu lasa producatorii sa formeze un cartel si sa extraga pretul maxim de la consumatori este o interventie a statului in piata, deci o astfel de piata este mai putin libera.”
Dacă nu este o glumă, acesta este un sofism amuzant.
Pentru buna funcționare a acesteia, este necesar că intervenția statului în economie să se restrângă în principal la a asigura respectarea condițiilor de liberă concurență.
Interesant. Corect.
Poate ar trebui sa actualizam DEX cu acest sens al termenului ”renta” sau să găsim un alt termen mai potrivit, poate supra-profit. Poate ar trebui sa clarificam un pic lucrurile. Există o multitudine de moduri în care funcționează acest sistem.
Dlui. Bradut-Vasile Bolos
În analiza economică clasică, renta funciară, percepută de proprietarii funciari, este o parte din profit vărsată de proprietarii de capitaluri – în acest caz, fermierii – proprietarilor de pământ. Proprietarii funciari pot să obțină această rentă pentru că sunt într-o situație de monopol din cauza cantității limitate din acest factor de producție care este pământul.
În analiza economică a fenomenului vânării de rente, descris în articolul nostru, termenul „rentă” are alt sens decât cel din analiza economică tradițională. Renta însușită de grupurile de interese nu este una naturală, în sensul că nu este exterioară acțiunii umane, cum ar fi renta funciară, analizată de A. Smith şi D. Ricardo. Dimpotrivă, câștigul este produs aici de restricțiile guvernamentale asupra activității economice, iar ca urmare, este creat de stat.
De aceea, există o deosebire între încercarea de a obține profit și vânarea de rente. Prima acțiune urmărește obținerea unui câștig din faptul că beneficiul marginal al unei activități este mai mare decât costul marginal privat; încercarea de a obține profit dă naștere unei externalităţi de care beneficiază întreaga societate. A doua, dimpotrivă, creează un beneficiu privat mai mare decât beneficiul social marginal. După cum arată economistul indiano-american Jagdish Bhagwati (Directly Unproductive, Profit-seeking ( DUP ) Activities, Journal of Political Economy, Octobre, 1982, Chicago, p. 988-1002.), capitalul este folosit într-o activitate care nu produce nimic (activităţi de căutare de profit direct improductive, Directly Unproductive Profits seeking activities).
Există numeroase modalități de obținere de rente, iar discuția ar putea fi extinsă. De exemplu, unele mijloace sunt concurențiale, iar altele, nu. În articol, se menționează doar câteva, cele mai frecvente și întâlnite inclusiv în societatea românească actuală. Trăsătura comună a rentelor de acest tip este că determină o divergență între costurile private și cele sociale ale anumitor activități economice.
Aveti dreptate, de aceea probabil ar trebui adăugată această semnificație a rentei în DEX.
Probabil proporția de ”Rent Finders” din totalul celor care incasează profituri face diferenta intre capitalismul sănătos și capitalismul ”crony”.
Chiar așa!
“Renta” e ceva ce sună apoape beningn, când colo „profit” e ceva cumplit, tenebros și îngrozitor. Oamenii cinstiți & onești nu fac asa ceva. Cât despre „supraprofit” asta e ceva mai nașpa ca războiul atomic, ciuma, covidul si Trump la un loc. 😂
Oamenii dă bine lucrează la stat, sunt săraci și cinstiți ca nemuritorul domn Iliescu. Dacă le dai un leuț pe mână vor pierde urgent 3 dolari ca să arate cu îndreptățită mândrie patriotică că profitu’ nu se lipește dă ei cum nu crește păru’ pe ceafa broaștei.
P.S.: Fără ăștia cărora ne plac proiturile lși mai ales supraprofiturile ați trăi și azi în peșteră înghețat de spaimă că vine ursu’ cu capsa pusă. 👌
„Economii extractive”, este denumirea în Științele economice pentru cleptocrații, iar sintagma „vânători de rente” se referă la cei care fură din averea publică.
Nu are legătura cu profitul obținut legal.
Sintagma ”rent seekers” se referă la oamenii care își asigură profituri nejustificate perpetue prin relația privilegiată cu statul, Vorbim aici de profituri obținute prin mijloace care descurajează sau inhiba o concurență sănătoasă. La noi în țară în perioada interbelică erau ”monopolurile”, mai recent au fost contracte de deszăpezire, contracte de transport (pe vremea CEMT-urilor), concesiuni acordate sub prețul pieței, reparații de drumuri și multe multe altele.
”Rent seekers” sunt o sursă fundamentală de finanțare a marii corupții, și un real pericol pentru toți investitorii corecți.
Sistemul funcționează de obicei prin influențarea decidenților politici să adopte reglementări care restricționează accesul pe piață, autorizații și avize greu de obținut, protejând un agent economic de concurență.
Vă dau un exemplu ipotetic… Să zicem că statul dorește să creeze o pătură de ”rentieri” pentru o anumită clientelă politică. Se inventează avizul expertului de Sustenabilitate Economică Naturală Intracomunitară Liberă (SENIL). Se inventează profesia Expert SENIL pentru care se stabilește o perioadă de înscriere în Corpul European SENIL (CESENIL). Toate persoanele care sunt înscrise în lista inițială dau un examen formal și primesc calitatea de Expert SENIL. Conform noii legislații, accesul în profesie este lăsat în seama corpului profesional Asociația Expertilor SENIL. Apoi statul introduce obligativitatea avizului ESENIL pentru toate tranzacțiile de un anumit tip, de obicei un tip de tranzacții frecvent și valoros, și stabilește un tarif legal pentru expertiza ESENIL. Și așa s-au creat trei rente, una din avizare obligatorie, una din pregătirea pentru accesul în profesie, și una din examinarea ”la înalte standarde profesionale” a candidaților. Caracterul de ”rentă” este dat în acest caz de faptul că piața nu ar cere acest serviciu de avizare dacă nu ar fi impus de stat.
Un alt exemplu este si mai simplu, se adoptă o prevedere legală care obligă toate instituțiile să achiziționeze Serviciul de Analiză Riscuri Epidemiologice. Întâmplător, există o singură firmă acreditată să efectueze acest serviciu.
Exemplele de mai sus sunt inventate. Orice asemănare cu situații reale este întâmplătoare. Sau nu…
Deci problema nu e profitul. Problema e statul și nenumărații săi lefegii care inventează monopoluri și proceduri ce distorsionează piața spre a-și încasa pomenile publice. Mi-a mai scapăt ceva?
Deci ar fi firesc ca cei ce sunt incapabili să aibă o existență onestă și se coboară la condiția de pomanagii ai statului să aibă minimul bun simț de a-și face mea culpa în loc să o facă pe lupul moralist.
@Marius Chicoș Rostogan _ „Mi-a mai scapăt ceva?”
Dacă întrebarea dumneavoastră vine după ce ați citit articolul cu bibliografie, trimiteri și comentarii, permiteți-mi vă rog propunerea să faceți un pas mai în spate, pentru a schimba nițel perspectiva asupra chestiunii și să privim apoi împreună la un singur „copac” din „pădure”…
Alexander Nanau a realizat un film documentar numit „Colectiv”, despre extragerea de rente din fondurile publice prin intermediul spitalelor, care cumpără dezinfectanți ce sunt de fapt apă chioară. Una dintre consecințe este dezvoltarea infecțiilor intra-spitalicești soldate cu numeroase decese. N-are nicio treabă cu „lefegiii” despre care scrieți, vă explică asta în film, pe cât pot, jurnaliștii GSP.
Iar acesta este doar un copac din pădure.
Vizionați-l, vă rog, pentru a înțelege ce v-a scăpat.
Da dar rădăcina răului e exact de faptul că există spitale de stat. Dacă spitalele ar da faliment așa cum e în America nu ar mai exista dezinfectante cu apă chioară pentru spitalul ar da urgent faliment și oamenii de acolo ar mai profesa medicina când o zbura porcu’. 😂
Rădăcina răului sunt tocmai instituțiile administrate de stat.
@Marius Chicoș Rostogan _ „Rădăcina răului sunt tocmai instituțiile administrate de stat.”
Se înțelege din comentariu că nu ați vizionat încă filmul, așadar ați rămas cu neînțelegerea pe care ați mărturisit-o, dar ați vrea să susțineți totuși o opinie.
O.K. Aceste instituții de îngrijire au capital privat…
https://ro.wikipedia.org/wiki/Scandalul_%E2%80%9EAzilele_groazei%E2%80%9D
Fundamental, extragerea de rente n-are legătură cu forma de proprietate asupra capitalului tuturor firmelor prin intermediul cărora se extrag rentele ci, mai degrabă, cu funcționari publici la diferite niveluri, care au funcții de decizie. Conform principiului „Follow the money”, se poate observa că adesea vânătorii de rente folosesc firme private pentru a-și însuși fraudulos resursele publice.
Domnul D Condrea , spre exemplu, era la fel de „privat” ca domnul S. Godei, niciunul nu era „lefegiu”.
Alteori, precum în cazul Băncii de credit Corcodel, angajații MAI (sau altele asemenea) sunt trimiși să se plaseze direct în vârfurile unor piramide infracționale, de unde să extragă rente pentru șefii lor, care le-au confiscat cardurile de salarii, alt exemplu.
..Dar, de cele mei multe ori, rentele sunt extrase prin intermediul „spitalelor și școlilor private”. Vizionați filmul, veți vedea că între România (UE) și Statele Unite mai sunt încă unele mici deosebiri și, anume, în ceea ce privește statul, nu instituțiile administrate de el. Adică, pe foarte scurt, este diferența dintre statul de drept și statele eșuate, precum cleptrocrațiile, ori formele particulare ale acestora, oligarhiile.
Singura persoană oficială care a recunoscut de curând că România este un stat eșuat a fost Președintele Republicii. Altfel, este riscant din diverse motive să spui despre un stat membru UE că este eșuat.
Atunci când au aderat la UE, la 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria mai aveau încă probleme legate de nefinalizarea reformei judiciare, de corupție și, în cazul Bulgariei, de criminalitatea organizată. De aceea, Comisia a instituit mecanismul de cooperare și de verificare (MCV), o măsură tranzitorie prin care să poate ajuta cele două țări să remedieze aceste probleme. (Comisia Europeană)
Motivul pentru care în urmă cu doar câteva luni MCV pentru România a fost ridicat este discutabil, iar spațiul acestei platforme e restrâns.
@Conbstantin
Uite care-i diferența:
Azilele groazei au fost închise imediat ce s-au descoperit monstruozitățile de acolo.
Atunci când „profesorul” Mircea Beuran a ars de vie o pacientă pe masa de operație în spitalul de stat, nici spitalul nu s-a închis și nici el n-a pierdut dreptul de practică. Business as usual. ✔️
La fel „profesorul” Gheorghe Burnei – un șarlatan degenerat ce a făcut „experimente” demne de Mengele la Auschwitz, schilodind și supunând așa ca fapt divers la suferințe de neimaginat sute de copii nu și-a pierdut nici el dreptul de practică. N-a făcut nicio zi de închisoare. Nici „spitalul” Marie Curie n-a fost închis. Burnei a pierdut doar după un circ imens poziția de prodecan al „universității” medicale din București și a continuat să încaseze șpăgi de la fraierii cărora le schilodea copiii că doar era „dom’ profesor”.
Cât despre bunii nacealnicii iuropeni care te aburesc cu povești faine despre medicina „socializată”, atunci când le ajunge cuțitul la os, vin bine merci în mare taină și se tratează ei și famigliile lor în mare taină în spitale și clinci private amerecane unde plătesc fără grețuri +$10000 spitalizare pe zi, sau operații de peste $1-$2 milioane. Banii nu sunt o problemă că vin de la bugetele de sănătate ale țărilor lor. ✌️😁 Pavilioanele în care sunt tratați sunt de regulă securizate mai dihai ca sediile CIA. Inclusiv spitalul universitar la care profesez are așa ceva și chiar am avut printre mușterii câteva personaje remarcabile.
N-o să-l vezi pe niciunul din ei tratându-se în saloanele comune ale spitalelor de stat din țările lor de către „medici” veniți cu barca cu refugiați nigerieni după ce au luat o patalama de doctor de la fabrica de diplome al lui Astărăstoaie & Co 😂, așa cum forțează prostimea să facă după ce în prealabil au stors-o de 15%-30% din venituri prin „sistemele de asigurări” de stat.
@Marius Chicoș Rostogan _” …rădăcina răului sunt exact școlile, spitalele și companiile de stat”
Firmele familiei Doldurea sunt cât se poate de private.
Despre ce vorbim?!
Exista un sector privat care este dependent de stat, clientela sistemului politic.
Evrika! 😂
Banii publici generează inevitabil și peste tot sisteme clientelare și rețele de corupție. Ideea e să tratezi cauzele și nu efectele. Iar rădăcina răului sunt exact școlile, spitalele și companiile de stat.
@Marius Chicoș Rostogan
Nu înțelegi. Nu e nevoie de bani publici pentru o rentă, ci de suport de stat. Legislația este cel mai bun mijloc de a crea ”rente”, banii publici sunt doar pentru începători.
Protecția mediului, facilitățile fiscale, protecția proprietății intelectuale și alte domenii de legislație mărețe și foarte lăudabile pot genera rente.
Mi se pare amuzant că nu realizezi faptul că învățământul privat a fost la un moment dat un mare generator de rente. Sub oblăduirea statului s-au jumulit de bani o mulțime de indivizi care confundă educația cu diploma. La fel, sănătatea privată este un minunat mijloc de a genera rentă. Vezi USA și sistemul lor de sănătate și de asigurări de sănătate.
Vânătorii de rente sunt o felie din sectorul privat. Metoda de lucru favorită este manipularea legislației în direcția convenabilă. Uite, va veni o criză financiară. va veni un bailout pe bani publici de dimensiuni colosale, ceea ce pare sa fie normal. ”Bailoutul” în traducere liberă înseamnă Rentă, ”To big to fail” inseamnă vânător de rente avansat.
@Bradut-Vasile Bolos
Tu nu pricepi deloc sau te faci că nu pricepi.
Rădăcina răului și a corupției e banul public, care-i al nimănui și-i numai bun de risipit și furat în orice împrejurare. Tocmai de aceea trebuie redus la maximum aparatul statului și bugetele sale.
Dacă unul care lucrează pentru mine mă fură, l-am alungat în secunda 1 și-l mai și dau pe mâna poliției. La stat treaba asta nu se întâmplă. Acolo principiul de bază „Las’ să mănânce și gura lui”.😀 Așa cum spunea Caragiale: „Vezi tu asta-i partea frumoasă a slujbei la stat: Muncă putină și statul nu se supără când pierde”.
Evident că TOATE firmele private ce au relații cu statul îl căpușează și șpăguiesc cât încape. Contractele de stat sunt mereu și peste tot (nu numai în România) o vacă grasă de muls. Majoritatea ar crăpa mâine în lipsa contractelor de stat. Ele nu sunt decât tumori maligne răsărite din mlaștina fetidă a aparatului de stat.
Exemplul cu „universitățile” private românești e excelent: Statul cere patalamale pentru orice păduche ce vrea să se leagă la țâța bugetului. Iar ele vând acele patalamale. Au fost „acreditate” de lefegii de stat corupți până la os și inepți. Dacă nu ar există cererea de patalamale100% din „universitățile” românești private și măcar 90% din cele de stat ar închide taraba în câteva săptămâni din lipsă de mușterii. Iar marii „profesori universitari” ar putea aspira maximum la ceva poziție de vânzător la tarabă sau șaormar. 😂
O companie privată nu-ți cere patalama ci competență. Să tre pricepi la ceva. Mă interesează că ăla care de la Caribou de la care-mi iau cafeaua de dimineață are masterat în gender studies la Cornell? 😂 Evident că nu. Tot așa cum nu mă interesează ce studii are instalatorul, broker-ul sau vânzătorul de mașini.
Școala o faci ca să înveți ceva util din care să scoți bani, nu pentru o bucată de carton. Statul a pus cartonul deasupra competenței și de aia s-a umplut țara de „universități” private sau de stat pline de dascăli bâlbâiți, psihopați, agramați și adesea debili mintal ce produc în cea mai mare parte plagiatori gângavi și dislectici.😂
Profitul se regleaza prin competitie intr-o piata libera. Ca urmare, Ro trebuie doar sa largeasca sectorul privat si sa stimuleze competitia.
In conditiile de azi din Ro, monopolul statului trebuie mentinut doar la Aparare si Ordine publica (…poate recupera si Energia prin Transgaz/Petrom), in timp ce la Educatie, Asigurari sociale (sociale, NU speciale), Dezvoltare,… trebuie relaxat si impartit cu organisme si institutii specifice din UE. P300 trebuie readus in discutie, pentru ca nu cred ca exista o sursa mai mare de risipa decat Statul Ro insusi, transformat intr-o mare sinecura pentru legiuitori de toata jalea si electoratul lor milog si captiv.
Marii economiști ai sec 18 si începutului de sec 19, inclusiv Adam Smith si David Ricardo, erau împotriva rentei pentru ca ea favoriza clasa proprietarilor de pământ, pe care ei o vedeau ca pasiva, profitând de pe urma pământului si nefăcând investiții.
De aici o definiție a rentei data de John Stuart Mill:
Landlords grow rich in their sleep without working, risking or economizing.
Cum suprafața pământului arabil era destul de limitata (inelastica ar spune azi economiștii) valoarea rentei creștea. Asta se întâmpla si azi in renta pe imobile in orașele in care numărul acestora este limitat.
Adam Smith parafrazează un citat din Biblie: “As soon as the land of any country has all become private property, the landlords, like all other men, love to reap where they never sowed and demand a rent even for its natural produce.”
Adam Smith chiar propunea taxarea suplimentara a rentei.
De atunci renta s-a diversificat, exista rente financiare, rente in condiții de monopol sau oligopol într-un sector. Un exemplu de renta in condiții de monopol este construirea unui tunel pentru fluidizarea traficului într-un oraș si apoi închiderea circulației pe străzile de deasupra tunelului. Exista cazuri de acest fel.
Sau desființarea traversării Dunării cu bacul si apoi introducea de taxe pentru folosirea podului de la Brăila.
Fac un pariu ca asta se va întâmpla peste câțiva ani, poate chiar după alegerile din 2024.
ce-are taxa cu renta ? nu obliga nimeni la desfiintarea bacului; posibil sa nu supravietuiasca economic, dar podul fluidizeaza traficul, aduce plusvaloare si dezvoltare, nu inhiba activitatea economica
Pai ala cu bacul nu avea monopol pana sa se construiasca podul? Cine-l opreste sa serveasca in continuare clienti dornici de traversare?
@Alex din Bush _ „Marii economiști ai sec 18 si începutului de sec 19, inclusiv Adam Smith si David Ricardo…”
Articolul, după cum indică autorul prin textul însuși, prin referirile bibliografice și citatele argumentative, se referă la transferul ilegal de resurse publice în proprietatea privată a „vânătorilor de rente”, nu la obținerea unui profit, ca urmare a unei investiții.
Termenul „sinecura” acopera foarte bine fenomenul; poate trebuia utilizat si in titlu; dar nu trebuie criticat autorul, caci „renta” are miros de Ev Mediu („renta viagera” acordata unor nobili preferati de rege; caracter subiectiv si fara nici un serviciu adus societatii).
Renta viagera e una dintre multele tipuri de rente . Exemplu :
Un intreprinzator privat care face evaziune fiscala traieste ( si ) dintr-o renta . Este fix acea suma care o sustrage impozitarii .
https://economedia.ro/guvernatorul-bnr-mugur-isarescu-cum-sa-faci-stat-european-cu-27-venituri-din-pib-acesta-spune-ca-sustine-programul-de-ajustare-si-corectie-fiscala-daca-programul-nu-e-suficient-ne-vor.html
Considerati ca ar trebui sa il tragem de urechi si pe domnul guvernator BNR ?
E simplu statele care apartin populatiilor proprii sunt cele cu coeficient Gini sub 30. Tarile capturate de burghezii private sau/si de stat sunt cele cu coeficient Gini peste 30. Simplu. Tarile sunt defapt corporatii economice in care fiecare grup lupta pt o felie cat mai mare din PIB.
@Anti rapt burghezia de stat si privata
Statele cu cel mai mic Coeficient Gini sunt Slovenia, Cehia, Slovacia, Belarus, Moldova, UAE, Islanda, Azerbaidjan, Ucraina… (World Bank)
Fără a nega relevanța modului în care este realizată distribuția veniturilor populației, poate că este util să mai avem în atenție și alte criterii de evaluare.
State de marime mica unde nu se pot desfasura vanatorii de rente(este necesar si un nivel ridicat de cultura politica si economica;este posibil intr-un stat mic).Se poate si daca exista cu adevarat o descentralizare regionala,locala.Si totusi nivelul cultural este decisiv.De aceea exista toate tamponajele din EDUCATIE.
@alexcom _ „Si totusi nivelul cultural este decisiv.”
Cam așa spune și domnul profesor S. Cerna în articol, dar…
S-a mai discutat despre motivele pentru care eșuează națiunile. Iar deficitul de educație a fost adesea menționat printre ele.
Astăzi, Brexit-ul este considerat de britanici, dar și de majoritatea europenilor, un eșec. De ce s-a petrecut?! Sunt britanicii o națiune lipsită de educație și cultură?
Nici vorbă! Domnul Dominic Cummings a explicat clar de ce. Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă.
Prin urmare, dacă guvernarea cleptocratică, cea care are acces deplin la toate resursele, de la cele bugetare, la serviciile de informații, de la justiție, la Curtea Constituțională șamd., investește în mass-media îndeajuns de inteligent, cetățenii vor vota întotdeauna contrar intereselor proprii, convinși fiind că votează spre binele lor și al copiilor lor.
Astfel, partidele-marionetă ale cleptocrației vor mima pentru UE și NATO democrația parlamentară și vor acționa de fapt în interesul „vânătorilor de rente”.
@Constantin – ”Brexit-ul este considerat de britanici, dar și de majoritatea europenilor, un eșec”
Oamenii care au votat Leave aveau alt punct de vedere: ”m-am săturat să văd atâția străini pe stradă”. East Midlands (Nottingham, Derby, Leicester) a votat 58% Leave, iar West Midlands (Birmingham, Wolverhampton, Coventry) a votat 59% Leave.
Londra a votat majoritar Remain, iar Midlands a votat împotriva Londrei neomarxiste, la asta s-a rezumat disputa. S-a estimat că Brexit-ul va aduce o scădere economică de 3-4% pe an, timp de 20-30 de ani, iar englezii din Midlands au zis ”so be it.” Ce au înțeles bugetarii de pe Dâmbovița n-are nicio legătură cu realitatea Brexit-ului.
Vai de mine!
Pierd bani astia de la Siemens?
Nu mai au rente din moristi si nici macar gaz?
https://www.msn.com/en-gb/money/other/siemens-energy-books-2-4-billion-in-charges-on-wind-turbines/ar-AA1eUqqC?ocid=winp2fptaskbar&cvid=0c79833ffb07464591d78d984fb8b88e&ei=30
@Harald _ ”m-am săturat să văd atâția străini pe stradă”
După Brexit, „numărul străinilor pe stradă” a atins noi culmi, carevasăzică, a fost un eșec, după cum chiar unul dintre artizanii săi o spune…
https://www.hotnews.ro/stiri-international-26269948-nigel-farage-sustine-brexit-esuat-motivele-invocate.htm
Un alt argument absurd cu care au fost manipulați britanicii a fost acesta …
https://www.telegraph.co.uk/politics/2019/05/16/350m-brexit-bus-slogan-lie-says-jean-claude-juncker/
Ca prim-ministru, domnul Johnson a mințit cu aceeași nonșalanță și a fost nevoit să demisioneze.
…Dar eu mă refer în comentariul meu la datele economice și la opiniile majorității cetățenilor britanici, după cum arată cercetările sociologice. De altfel, era de așteptat ca Brexit să fie un eșec.
@Constantin – ”După Brexit, „numărul străinilor pe stradă” a atins noi culmi”
Stimate domn, eu trăiesc la Nottingham și îți pot spune ce se întâmplă aici. Dacă ai impresia că presa de pe Dâmbovița îți oferă o imagine mai realistă asupra a ceea se întâmplă pe stradă, decât ceea ce văd eu întâmplându-se în Nottingham, poți să crezi în continuare tot așa, nu se supără nimeni.
Formula ”m-am săturat să văd atâția străini pe stradă” am auzit-o înainte de referendum, de la niște englezi get-beget, care aveau o tarabă cu ”vote Leave” și tot felul de materiale publicitare aferente.
Boris Johnson și Nigel Farage nu aveau cum să susțină
în discursul public o asemenea formulă, dar bugetarul bucureștean care le știe pe toate trebuie neapărat să susțină că englezii ”au fost manipulați”. Chiar dacă n-a discutat în viața lui cu un englez din Midlands, pentru că oricum n-ar înțelege ce spune acel englez 😀
Pe puncte:
– mulți englezi au votat Leave fiindcă se săturaseră de atâția străini, vroiau mai puțini străini pe stradă
– acum, după Brexit, guvernul singur, în cifrele de pe gov.uk, zice că au intrat în UK mult mai mulți străini, an de an, față de înainte de Brexit. El singur zice, cu gurița lui.
Deci, din acest punct de vedere, Brexit a fost un eșec.
Și de-aici, din UK, se vede ca un mare eșec: în ultimii 2 ani s-a umplut de indieni, paki și nigerieni fiindcă, după Brexit, le-a revenit automat dreptul de a veni încoace (care le fusese sistat pe perioada în care UK a fost în EU). Pe termen scurt, străzile sunt mult mai pline de străini, și de străini care arată mult mai „străin” și sunt foarte „vizibili” față de europenii care erau pe-aici, iar pe termen mediu s-a belit groaznic treaba pentru englezii cu venituri mici și medii fiindcă, dacă bulgarii, românii și polonezii mai vroiau ceva salarii și refuzau să muncească pe câteva lire, pe când indienii, paki și nigerienii lucrează pe nimic și în orice condiții, astfel englezii pierzând și ultimile locuri de muncă pe care le mai aveau.
In curand si un biet frizer are nevoie de 10 scoli/cursuri si avize. Statul e mafia.
Vanatori de renta (viagera) sunt campionii olimpici si mondiali, personalitati care au adus un surplus de prestigiu statului. Vanatoarea asta este un sport acceptat in toata lumea. Cei la care va referiti sunt cumparatori de rente. Piata de rente este cea care trebuie desfiintata, este un monopol toxic al unor state slabe si corupte.
Nu statul se bucura de ceea ce Max Weber a numit „monopolul violenței” ci institutiile statului . Statul sintem noi cetatenii . Noi nu avem dreptul legal sa fim violenti cu institutiile tilharesti si mincinoase ale statului . Dar dreptul moral da .
Pentru acest articol autorul va fi ,, urecheat ” politic .
John Stuart Mill in comentariul sau referitor la cartea lui Tocqueville ” De la democratie en Amerique! 1835 !!
spune printre altele :
” Statul nu are voie sa inabuse initativa privata deoarce tocmai in democratii acest aspect devine tot mai predominant. Pana si in state federale precum America oamenii se bazeaza tot mai mult pe stat in loc sa profite de drepturile libertatii, oamenii fiind in primul rand interesati de sucesul economic in deprimentul angajamentului politic.
Daca cetatenii renunta la implicarea politica ei vor fi condusi de o adminstratie despotica. Cu cat initativa privata este redusa cu atat birocratie devine sufocante, finalitatea „Tirania egalitatii”
Fara o comunitate functionala cetatenii uita sa se autoguverneze, nu mai dezvolta destule idei politice, nu se mai gandesc asupra propriei existente si destin, sunt redusi la nivelul unor consumatori.
Cum pot oare cei care nu mai abilitatile necesare asupra controlului propriului destin sa aleaga politicieni care sa-i poata conduce ?
O intrebare pusa cu 200 de ani in urma, actualitatea ei fiind mai realista astazi decat poate atunci cand democratia si statele erau la inceputurile lor iar daca privim astazi la UE si Bruxelles pe care drum ne aflam ?
„O intrebare pusa cu 200 de ani in urma…”
Într-adevăr, există un curent „suveranist” în prezent, care caută slăbirea Occidentului (din care România face parte) prin dezbinare. El acționează în mod direct în interesul inamicilor democrației, precum Rusia, China, Ungaria, sau alții asemenea.
Dimpotrivă, după cum arată istoria, un nivel mai ridicat de integrare a Europei determină dezvoltarea statelor membre. Și tocmai acesta este cadrul contextual în care se poate manifesta liber inițiativa privată.
Cleptocrație și cu o economie ineficientă, așa cum este astăzi, România nu a mai atins un asemenea nivel de dezvoltare (raportat la Occident, dacă doriți) niciodată în istoria ei.
Ca la fiecare dintre textele publicate de profesorul S Cerna în spațiul virtual al acestei platforme, remarc și de această dată corectitudinea științifică a prezentării. În prezentul articol domnia-sa se apropie de cauzele stării actuale a economiei românești, pe care, probabil din cauza contactului său anterior cu Autoritatea, le expune cu prudență.
Altfel spus, lucrurile în România stau exact precum le prezintă domnul S Cerna, doar că mai rău. Cu permisiunea domniei-sale, aș îndrăzni câteva precizări…
Prima observație este că „avalanșa de reglementări” care generează „procesul politic prin care […] este „capturat” rapid de către vânătorii de rente”, dacă ar exista o justiție independentă, nu ar putea crea efectele dezastruoase pe care le vedem în România, stat capturat de „vânătorii de rente”, sau în statele cu guvernări cleptocratice în general.
Cleptocrațiile sunt fundamental nedemocratice nu atât pentru că „vânătorii de rente” extrag resurse din averea publică și o transferă în proprietatea lor privată, cât prin faptul că cei păgubiți nu pot face recurs la justiție (de la primele instanțe, la ÎCCJ și CCR) , indiferent că este vorba despre cetățeni, sau antreprenori. România este un stat eșuat, o cleptocrație prin excelență, în care „vânătorii de rente” pot acționa fără teama că vor fi sancționați de lege.
A doua observație…Situația în care „Statul este forțat, astfel, să împartă puterea cu vânătorii de rente…” este în România – statul cu cei mai săraci cetățeni din UE – cu mult mai rea, întrucât „statul” este unul cleptocratic, fiind ținut captiv de către un grup organizat de tip mafiot.
Apartenența României la UE și NATO favorizează un anumit proces de dezvoltare și asigură un minim de resurse, pe lângă cele generate intern, astfel încât parazitul social care este cleptocrația să nu-și ucidă gazda, ci să supraviețuiască și să prospere atât cât să-i pună la dispoziție resursele pe care să le extragă.
Aceasta determină, cum bine spune profesorul S Cerna, dar fără a o așeza, însă, în contextul României, o masivă emigrație a românilor, adică o diminuare suplimentară a resurselor, anume, a celor umane.
Or, a treia observație, acest lucru arată că nu este loc de optimism. Emigrarea unui sfert din populația cea mai activă și mai competitivă, ca ultimă soluție de eliberare din captivitatea cleptocrației, arată un nivel imens de disperare și pesimism cu privire la direcția în care se îndreaptă România, un stat eșuat, după cum spunea însuși Președintele său.
@Silviu Cerna
Actorii CHEIE sunt legislatorii(alesi sau nu), supraveghetorii respectarii legilor si corectorii/sistemul de justitie dintr-un anumit spatiu delimitat oficial si recunoscut international ca suveran.
Grupurile de interese/”rentierii”/zabedgaiz mentionate/mentionati de Dvs. au in componenta si persoane care:
– au fost legislatori si/sau supraveghetori respectare legi/reglementari intr-un anumit spatiu suveran
– nu se opun interconectivitatii globale(fara limite? – solutia Dvs. salvatoare), atunci cand le prieste (un ex., aprovizionarea cu minereu ce contine uraniu sau prelucrat primar).
Puncte critice: (a)legile in vigoare (legislatori alesi sau nu + lobirei) si (b)geopolitica (ne iubim cu ceaina, da’ parca nu, spre exemplu).
Dpmeudv solutia (legata doar de pct.a) tine de reglementarea tipurilor de persoane mentionate la (a), adica interzicerea prin lege(cu pedepse aspre) a tot ceea ce tine de „revolving door/rotatia de cadre” si de „nepotism”.
1. Ti-ai demarat cv-ul ca angajat al statului SI ai „urcat” (cel putin) pana la un anumit nivel de acces la decizie si informatie sensibila/secreta? (domeniile energie, economie, militarizat si justitie sunt critice)
Ghinion, NU mai ai voie, legal, nici macar dupa iesitul la pensie(special sau nu), sa lucrezi in domeniul privat sau de stat(nici ca politician ales), sub orice forma (pt profit sau nu, individual/asociere, local, national, international etc.).
2. Pentru cei care debuteaza in privat si fac schimbarea la stat la un moment dat, SI-s direct angajati intr-un/”urca” (cel putin) pana la un anumit nivel de acces la decizie si informatie sensibila/secreta, acceptata ca legala DOAR aceasta(una) schimbare de barci.
3. Rudele pana la si inclusiv gradul 3 ale tuturor angajatilor la stat, de la un anumit nivel (minim) de acces la decizie si informatie sensibila/secreta IN „SUS”, NU pot avea acces, sub nici o forma, la:
– angajare la stat (nici macar portar sau consilier neplatit/onorific, spre exemplu)
– colaborari public-privat/contracte de orice fel cu statul
local, judetean, national, extern(ambasade/consulate).
Daca o companie privata are in echipa de middle sau top management o singura persoana care se incadreaza la 3, nu poate accesa bani de la stat sub nici o forma.
Suna drastic/draconic/neconstitutional/”iliberal”, dar „rotatia de cadre” si „nepotismul” o cer.
Apropo pct (b) din precedentul meu comentariu:
https://www.g4media.ro/breaking-romania-a-autorizat-compania-chineza-lenovo-sa-participe-la-reteaua-5g-din-romania-in-ciuda-legislatiei-create-tocmai-pentru-a-impiedica-intrarea-chinei-in-piata-decizia-a-fost-semnata-de.html
„F. Hayek încearcă să găsească o abordare constituțională radical nouă”
De-a lungul timpului, sub imperiul instinctului de conservare oamenii au cautat sa-si asigure existenta prin eforturi minime si cu beneficii maxime. In Romania aceasta tendinta s-a manifestat prin acumularea de proprietati si prin accesul la resursele statului, oferite individului sub forma diverselor forme de retributie. Idealul profesional si social al romanului s-a concretizat sub forma categoriei de „amploaiat” Beneficiarii acestui statut au folosit si folosesc, individual sau in colectiv, monopolul utilizarii legilor, in scopul consolidarii si perpetuarii pozitiei lor privilegiate, si inducerea ideii de normalitate a discriminarii pozitive a acestora si a unor merite personale care le da dreptul de a se situa deasupra majoritatii populatiei.. In comunism acest tip de organizare era cunoscut sub denumirea de nomenclatura.
In stadiul de degradare maxima a nivelului democratiei, grupurile de interese se unesc pentru mentinerea avantajelor, ducand la blocarea evolutiei normale si esuarea statului.
Cum acest fenomen nu poate fi evitat, se pare ca producatorilor efectivi de bunuri aflati in afara cercului privilegiatilor, nu le ramane decat incercarea de corectare a situatiei. In afara alegerilor , care de obicei nu schimba lucrurile in esenta lor, pe baza experientei democratiilor de tip european, pentru Romania rezolvarea ar fi doar inlocuirea constitutiei actuale cu una noua, care se defineasca mai claratributiile si drepturile cu caracter limitat ale unor institutii care in prezent, in lipsa unui control, isi aroga drept de legiuitor infailibil: „Nec plus ultra”. Actuala curte constitutionala care emite decizii cel putin curioase, ar trebui sa se situeze sub controlul intregii populatii. Solutia simpla si fara echivoc este instirutia referendumului, incepand de la initiativa convocarii si incheind cu obligativitatea aplicarii rezultatelor. Se pune doar intrebarea: cine sa o faca din moment ce toate institutiile decizionale se situeaza intr-un cerc inchis si sudat prin intermediul intereselor cleptocratice comune.