Vehicularea, în ultima perioadă, a unei soluţii semi-tehnocratice cu miniştri politici şi premier tehnocrat, ca urmare a dificultăţii partidelor de a se înţelege în privinţa formării unui guvern de largă coaliţie, readuce în discuţie tema anti-politics-ului, care s-a mai purtat în spaţiul publico-mediatic şi în 2014, 2015-2016 şi în 2018.
Au mai existat în politica românească, de-a lungul timpului, tendințe izolate de comportament de tip anti-politics: sub forma partidelor populiste și anti-sistem (PRM, PP-DD, USR în 2016), a unor lideri cu mesaj puternic anti-sistem (Monica Macovei, Dan Diaconescu) sau a guvernelor tehnocrate (guvernul Dacian Cioloș 2015-2016) etc. Totuși, toate aceste forme de atitudine anti-politică, venite dinspre actorii politici sau instituţionali au apărut de prin anii 2000 încoace oarecum izolat. Şi la nivelul opiniei publice, de exemplu sondaje din anii 2014 şi 2018 arată că populaţia era favorabilă guvernărilor tehnocrate[i], motiv pentru care indexurile anuale ale democraţiei (The Economist Intelligence Unit-EIU) catalogau şi încă mai cataloghează cultura politică din România la un nivel foarte scăzut.
În ultimii 3-4 ani, însă, pare că tendințele înspre atitudini de tip anti-politics devin mai prezente, mai consistente și se manifestă la un nivel divers de tipuri de actori: partide politice (AUR, SOS, POT); tot mai mulți candidați independenți la ultimele alegeri prezidenţiale; noul președinte independent, care nu are un partid în spate; și, acum, ideea cea mai recent vehiculată a unui premier tehnocrat. Toate aceste forme de manifestare politică, ce fac apel fie la populism, fie la candidaturile independente, fie la soluţii tehnocrate sau de tip caretaker, şi care resping ideea de realizare a politicii prin intermediul partidelor politice confirmate electoral, pot fi reunite sub ceea ce se numeşte în literatura de specialitate atitudine de tip anti-politics.
În prezent, în spațiul publico-mediatic de la noi, ideea premierului tehnocrat este în general criticată, pe motive precum lipsa de responsabilitate politică, faptul că un guvern sau un premier tehnocrat nu va deconta măsurile nepopulare, lipsa de autoritate în fața partidelor și a miniștrilor politici etc. Dar ideea de tehnocrație nu a fost pusă în discuție și din această perspectivă a atitudinii de tip anti-politics, mai ales în condițiile în care ea se prezintă în tandem cu un președinte care și el a câștigat alegerile cu un discurs din aceeași zonă a anti-politicii şi a anti-sistemului.
Dar ce este anti-politics-ul de tip tehnocratic și din ce punct de vedere ar reprezenta el o problemă?
Anti-politics-ul reprezintă, după cum arată și numele, o atitudine de respingere a politicului, preferința pentru mecanisme nemediate de reprezentare (partidele politice) și neîncrederea în democrația reprezentativă[ii]. Sunt autori care consideră că tehnocrația este o formă de atitudine anti-politică benefică, ce nu neagă fundamentele democrației reprezentative (partidele politice), nu neagă democrația în sine, ci pe actorii ei politici. Aceşti autori mai argumentează, de asemenea, că o doză de neîncredere în politic este binevenită atât în rândul societății, cât și în rândul actorilor politici. În această accepțiune, pericolul ca anti-politics-ul să fie nedemocratic apare abia sub forma populismului radical[iii].
Sunt însă și autori care văd în tehnocrație – sistemul în care cei care guvernează sunt experți, specialiști, tehnicieni – o atitudine anti-democratică sau non-democratică, prin faptul că este un sistem de guvernare ce nu are, în primul rând, un suport constituțional, formal. În plus, are ca efecte scientizarea şi depolitizarea politicii. Această serie de autori consideră, deci, că proiectul tehnocratic este anti-politic, anti-ideologic și anti-democratic[iv].
În fine, altă categorie de autori îmbrățișează ideea că tehnocrația nu este decât o altă ideologie (“thin ideology”), dar una a apoliticului[v].
Fără a avea pretenţia de a da un răspuns tranşant la întrebarea dacă tehnocrația este o formă anti-democratică de anti-politics, este cert, însă, că acest sistem de guvernare neagă mecanismele democrației reprezentative și trece peste partidele politice. Mai mult, opțiunea tehnocrată înlocuiește armonizarea intereselor societale diverse cu o formă de maximare a eficienței. Aplicând acest din urmă aspect la caracterul profund polarizator al societății românești din prezent, opțiunea tehnocrată nu pare să reprezinte o soluţie benefică.
Se observă că în cazul românesc, şi nu numai, se face apel la soluția tehnocrată în situații de criză, cum este și cea pe care o traversăm în prezent. În mod constant, președintele Nicușor Dan a afirmat opțiunea pentru o soluție politică, varianta premierului tehnocrat fiind vehiculată ca una de rezervă, pentru situația în care negocierile între partidele politice și liderii lor eșuează. Totuşi, varianta în care scenariul unui guvern cu premier politic nu se concretizează apare ca un eșec al politicului și confirmă tendința unei atitudini de tip anti-politics și o tot mai prezentă respingere a politicului.
Pentru a evita soluţia formulei tehnocrate, care poate ridica probleme de compatibilitate cu democraţia reprezentativă, poate că preşedintele Nicuşor Dan ar trebui să tranşeze în sensul numirii unui guvern minoritar, dar politic, în jurul PNL+USR (de văzut dacă UDMR mai vrea în această formulă), cu un PSD în opoziţie. A fost corectă includerea PSD în negocieri, data fiind ponderea sa parlamentară, dar, în condiţiile în care acest partid pare să se auto-excludă, mai departe preşedintele va trebui să tranşeze, iar opţiunea pentru un guvern minoritar dar politic pare să ridice mai puţine dileme teoretice decât o soluţie tehnocrată sau semi-tehnocrată.
[i] https://www.economica.net/ipoteza-ca-viitorul-pre-edinte-sa-desemneze-un-premier-tehnocrat-cea-mai-sprijinita-de-electorat_87752.html / https://www.romaniacurata.ro/tehnocratia-ucide-democratia-rezultatele-sondajului-romania-curata-despre-cultura-politica/
[ii] Matthew Wood, The Political Ideas Underpinning Political Distrust: Analysing four Types of Anti-politics”, Journal of Representative Democracy, Volume 58, 2022, https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/00344893.2021.1954076
[iii] Marcin Tobiasz, „Citizens in the ‘Realm Of Anti-Politics’ „, Studia Politologiczne, vol. 70, 2023, https://www.studiapolitologiczne.pl/pdf-177094-97710?filename=97710.pdf
[iv] Anders Esmark, “Maybe It Is Time to Rediscover Technocracy? An Old Framework for a New Analysis of Administrative Reforms in the Governance Era”, Journal of Public Administration Research and Theory, vol. 27, No. 3, iulie 2017; pp. 501-516.
[v] Frank Fischer, “Technocracy and the Politics of Expertise”, Newbury Park, CA: Sage, 1990.
https://www.populismstudies.org/Vocabulary/technocratic-populism/
Un premier ( ba si toti ministri) tehnocrat trebuie sa ia masuri dure, acum.
Partidele nu vor sa apara ca cele care au girat astfel de masuri.
Populatia nu are incredere in partidele traditioale, care ne-au adus aici.(Cu exceptia profitorilor bugetari, care urla dupa partidele ce i-au adus in aceasta pozitie si urasc tehnocratii.)
Cam greu sa faci curatenie, cu cei care au facut mizerie!
In plus, una din doamnele propuse, a lucrat la FMI. Deci, este agreata si de ei.
Toate drumurile duc la ideea tehnocratiei de etapa. Dupa ce se va face ordine si se vor resorbi efectele negative, ticalosii vor da -iar- navala oe buget.
Dar stiti povestea:”Nu-i pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste.”
Nu văd de ce nu ai avea încredere în partide, în schimb ai avea încredere în niște indivizi, care nu au obligații și despre care nu știi mare lucru și habar nu ai cum gândesc!
A baga in aceeasi oala PP-DD, PRM cu USR, a amesteca pe Monica Macovei cu Dan Diaconescu mi se pare nu numai tendentios, ci de-a dreptul manipulator in cel mai ordinar stil posibil !
Dar este explicabil! ///
este un atac la persoana si nu ar trebui sa raspund.
voi preciza doar ca acest text scris de mine nu are nicio legatura cu agerpres.
ce scriu pt agerpres se poate gasi pe site-ul agerpres, nu aici.
ca sa dau si un raspuns pe fond, da, USR in 2016 avea un discurs anti-sistem, o forma de anti-politics. si, da, si Monica Macovei avea un discurs anti-sistem. nu vad unde ar fi problema. actorii sunt „bagati in aceeasi oala” dupa niste criterii obiective, nu pt ca asa mi-a placut mie.
„Ar fi trebuit sa nu raspundeti”, dar ati raspuns !!!
Nu am acuzat faptul ca textul ar avea vreo legatura cu agerpres, ci doar faptul ca stilul este asemanator cu stilul agerpres din anume perioade de timp, cand, prin omisiune sau prin amestecarea unor notiuni si(sau) a unor fapte, agerpres dovedea ca e de partea „SISTEMULUI”, manipuland in mod partizan si deci incalcand flagrant deontologia careia ar fi trebuit sa i se subordoneze in calitate de agentie nationala de stiri. Chiar cred ca manipularea pe care o practicati in articol este complet involuntara si reprezinta doar o deformatie profesionala, un mod de gandire, capatate in timp de-a lungul anilor petrecuti la agerpres.
Cred ca aveti o interpretare diferita de a multora, in ceea ce priveste notiunea de „sistem”. Eu as defini „sistemul” ca incluzand totalitatea persoanelor cu putere de decizie asupra altor persoane, care incalca des si in mod voit legi si (sau) principii democratice, urmarind fara scrupule beneficii materiale personale, persoane care pentru a-si atinge scopurile urmarite manipuleaza populatia in sensul perpetuarii unei stari de fapt care inseamna dominatia societatii romanestide catre grupari criminale de sorginte securisto-comunista.
PSM, PUNR, PRM, PP-DD, AUR, SOS, POT sunt creatia sistemului, mimeaza o atitudine anti-sistem cu scopul de a fi parte a sistemului, cu scopul de a ajunge cat mai la varful sistemului, cu scopul de a beneficia de toate avantajele de care beneficiaza membri vechi sau membri fondatori ai sistemului.
Privind astfel lucrurile, da, Monica Macovei, USR, REPER si altii de-a lungul timpului, din 1990 incoace, sunt antisistem, dar nu antipolitics, in sensul ca doresc o schimbare a sistemului corupt prin politica, prin demersuri politice democratice.
Acum sper ca va este clar de ce v-am acuzat de manipulare. Dumneavoastra doar tratati relativ superficial o stare de lucruri, fara a face distinctiile de rigoare si o astfel de atitudine poate induce moduri de gandire daunatoare, care nu evalueaza la adevarata amploare anume fenomene din realitatea romaneasca a ultimilor 35 de ani.
Numai bine va doresc!
La o adică, acest talmeș-balmeș, descrie destul de bine ideea de bază
Toate aceste alternative la soluția clasică a „multipartidismului” mi se par extrem de periculoase nu atât pentru democrație cât pentru drepturile și libertățile cetățenești. O agravantă anti-democratica sunt și rețelele sociale, IA, etc care amenință stabilitatea socială dar mai ales CONDUCEREA societății/statului prin producerea de anarhie socială, obiectivă sau provocată.
Asistăm la degradarea democrației clasice prin dez-ideologizare, care duce imediat la anarhie socială și instituțională. Cum se poate rezolva problema? Păi prin regimuri autoritare. Și, ca un punct de vedere auxiliar autorului, tehnocrația, ONG-urile, alte asociații civice, etc asta vor, introducerea unor administrații autoritare. Repet, CINE va garanta drepturile și libertățile cetățenești? Fiindcă văd că NIMENI nu-și mai amintește de ele.
NB. Anarhia nu înseamnă Libertate.
Care ONG vrea „administrație autoritară”??
Cu permisiunea doamnei Ionela Gavril, îndrăznesc să reamintesc faptul că România NU este o democrație, ci un stat cleptocratic guvernat de peste 35 de ani de o grupare de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.
Pentru a păstra puterea, cleptocrații își pun la conducerea statului marionetele, prin intermediul partidelor aflate teatral pe scena politică românească, mimând democrația.
Atunci când riscă pierderea controlului asupra partidelor-marionetă, încearcă distrugerea lor, torpilându-le din afară și din interior, prin infiltrați. Astfel, PNȚCD a fost practic distrus/anihilat sub conducerea lui A Pavelescu, după ce a fost intens atacat în timpul guvernării CDR.
…Cu USR s-a încercat și se încearcă în continuare același lucru. Mass-media (inclusiv online), instrumentele eficiente de propagandă aflate la dispoziția cleptocraților, sunt utilizate intens și recompensate din resursele publice. Iar manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă.
Prin urmare, nu contează dacă marionetele sunt [adevărați su pretinși] tehnocrați, ori provin din partide, este o condiție vitală pentru cleptocrație să le aibă sub control.
Este adevărat, controlul asupra tehnocraților este mai dificil de exercitat decât asupra membrilor de partid, care au doar o carieră politică și-atât, aceasta fiind sursa unor averi câteodată de-a dreptul fabuloase.
Astfel, partidele acceptă tehnocrați numai în cazul guvernărilor dificile, pentru a păstra controlul prin șantaj (moțiuni, încercări de corupere – vezi Drulă, de ex. – etc.), amenințare, hărțuire și corupție. De asemenea, tehnocrații sunt prezentați după adoptarea măsurilor de corecție/reformă economică drept vinovați pentru scâderea nivelului de trai al cetățenilor. astfel, partidele câștigă capital politic.
Caruselul/ rotativa la guvernare are același scop, de a fi prezentați votanților niște „țapi ispășitori” la un moment dat.
Așadar, nu este vorba despre cultura politică, indiferent ce spune The Economist, ci despre manipulare. Marea Britanie, spre exemplu, are în clasamentul Democracy Index o valoare a idicatorului Cultură Politică de aproape două ori mai mare decât România. Dominic Cummings a demonstrat că manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Depinde doar de suma care este investită.
…Iar cleptocrația din România, stat eșuat guvernat după un model bazat pe extragerea de rente, dispune de toate resursele.
Carevasăzică, dihotomia partinic-tehnocrat cu privire la guvernare este falsă. Adevărata polarizare socială se referă la păstrarea la guvernare a cleptocrației sau înlăturarea ei. Iar toate indiciile actuale arată că domnul N Dan, asemenea lui K Iohannis în al doilea său mandat și E Constantinescu înaintea domniei-sale, este învins de sistem încă înainte de a-și fi preluat funcția. Ceea ce înseamnă că într-un viitor previzibil (20 de ani – o generație -, să zicem) cleptocrația nu va putea fi clintită de la guvernarea României, indiferent dacă pe scena politică vom avea actori tehnocrați sau partinici.
Comparația dintre PNTCD și USR este indecentă. USR este un partid anti-sistem și anti-democratic.
@Lucifer _ „…anti-democratic”
În mod obișnuit aș întreba „Pe ce vă bazați?”.
Dar, pentru că afirmația este atât de departe de adevăr, prefer să nu întreb nimic, așa cum nu solicit amănunte cu privire la asumpțiile lor persoanelor care dovedesc prin acestea că au mai multe certitudini decât îndoieli.
Domnule, USR se declară a fi ANTI-SISTEM, adică CONTRA establishmentului politic actual. Deci, din două, una: ori USR este singurul partid democratic, ori TOATE celelalte sunt anti-democratica. Eu cred că nu USR este democratic ci invers, este antidemocratic. Dvs credeți ce vreți.
Chiar voisem de la început să te întreb: este, Nicușor Dan, o astfel de marioneta?
@Răzvan _ „Chiar voisem de la început să te întreb…”
Ușor surprins de tonul dumneavoastră colocvial, vă mărturisesc că, prin modul în care s-a raportat la performanțele administrației domniei-sale la Primăria Generală a Capitalei, nu pot să exclud o asemenea posibilitate, precum cea pe care ați expus-o.
Dar, aș vrea să adaug că, formal, nici domnul Dan, nici domnul Simion (finaliștii alegerilor prezidențiale), nu au fost „puși la conducerea statului prin intermediul partidelor”. Informal, „Schema Hrebenciuc” a funcționat, conform mai multor și credibilelor mărturii.
De asemenea, blândețea referirirlor d-lui Dan la partidele PSD PNL (și reprezentanții lor), pe de o parte, precum și la persoane controversate precum dl. Matei Păun, spre exemplu, amintește că dl Hrebenciuc nu a fost niciodată singurul mânuitor de marionete pe scena despre care scriam.
Pentru a reflecta putin mai mult asupra politicului si tehnocrației si mai ales importanta interdependentei lor absolut necesare, recomand sa urmariți atent serialul de pe Netflix : CERNOBÎL.
Este exemplul gestiunii politice, in mod primordial, a unei probleme tehnocrate primordial
Așa apare dezastrul nuclear, in cazul Cernobiî si tot așa apare dezastrul economic in cazul unei economii, in ambele situații, rolul principal fiind jucat, din păcate, de politic.
Efectele sunt aceleasi, dupa cum si cauzele sunt aceleasi
Ce este extraordinar d einteresant, este ca dezastrul Cernbobil, a fost tras !cam ca ”la indigou” cu cazul Three Mile Island”, (United States of America) exact cam aceeasi problema tehnica (reactor core meltdown) , rezolvata ”de aceasta data politic” intr-o democrație, cam cu aceleați apucături, minciuni și ascunderea adevarului – in mod politic
Dumneavoastră ce credeți, sistemul de guvernare consacrat prin Tratatele Uniunii Europene a generat apariția și apoi consolidarea unui regim tehnocratic in Europa? Întreb asta pentru că l-ați pomenit pe comisarul Cioloș in rândul tehnocraților…
SINGURUL guvern cu adevărat „tehnocrat” ar fi cel stabilit prin tragere la sorti! Altfel, prin numiri și acceptari samd, el devine inevitabil politic!
cu timpul, IA va prelua cu succes functiile, atributiile si deciziile guvernelor dominate de PN
nu inteleg cum un guvern tehnocrat e apolitic? Pai cum conduce guvernul de capul lui cand legile sunt facute de catre parlament , cand oamenii din teritoriu sunt din partide(pornind de la prefecti pana la primari si probabil gunoieri), cand oricand presedintele sau guvernul pot sa ii dea jos ?
Si da , guvernul tehnocrat e folosit de partide ca sa scape de responsabilitatea masurilor rele. cateodata iese bine pe termen scurt si mediu , dar pe termen lung revenim la aceeasi poveste: cei vinovati pentru aducerea tarii in situatia rea or sa revina la putere si o luam de la capat