Parafrazandu-l pe cunoscutul disident Dorin Tudoran, trebuie sa precizez ca, in articolul ce urmeaza, imi asum vina de a teroriza doua valori de care romanii par a fi astazi din ce in ce mai fascinati: aprecierea celor care ne conduc pe un drum gresit si reducerea educatiei la mecanismele de piata.
Sa le luam insa pe rand:
1) Tinta pe care o urmam nu este buna, dar ii iubim pe cei care ne conduc intr-acolo.
Directia in care merg lucrurile in Romania este una gresita. 81% dintre cei care au raspuns sondajului IRES (1) in 2011 considera ca asa este, in timp ce in 2012 sunt „doar” 70%, iar in 2013, 71%. In acelasi timp insa, cel mai apreciat ministru ramane cel caruia i se datoreaza cel mai mult situatia grea a invatamantului romanesc, dupa cum au aratat analizele OCDE (2). Astfel, 19% dintre romani au o parere foarte buna despre ministrul Andronescu. Acestora li se adauga 45% care au o parere buna. Activitatea ministrului Pricopie este apreciata in proportie de 4% ca fiind foarte buna si de 43% ca fiind buna. In ceea ce priveste activitatea ministrului Funeriu, 5% o considera foarte buna si 35% buna.
A aprecia ca in Romania lucrurile merg intr-o directie gresita apare astfel mai mult un fenomen de moda decat diagnosticarea unei probleme careia i se doreste solutionarea.
In aceste conditii, a plange cu zece randuri de lacrimi pentru ca „scoala scoate/produce tâmpiti” inseamna, pentru educatie, cam ce e Vacheron Constantin pentru amatorii de ceasuri ori Bentley pentru cei care iubesc masinile. E imaginea de marca a incremenirii intr-un discurs al disperarii, din care nu vrem cu nici un chip sa iesim.
Nu ne convine daca cineva, oricine-ar fi acela, indrazneste sa ne zdruncine aceasta convingere. De aceea, chiar daca apreciem importanta camerelor video pentru supraveghere in timpul desfasurarii probelor de la bacalaureat (35% au o parere foarte buna in 2011, 47% in 2012 si 40% in 2013, respectiv 42%, in 2011, 34% in 2012 si 38% in 2013 au o parere buna), actiunea de a le introduce nu se transforma in capital de simpatie pentru ministrul Funeriu, care a avut initiativa. Dimpotriva, o asemenea persoana este chiar sanctionata pentru ca a intrat in cuibul de viespi: a actionat si nu s-a multumit doar sa planga la catafalcul educatiei romanesti.
2) Cu educatia la taraba
Spre deosebire de Europa occidentala, am castigat prea usor egalitatea de sanse in educatie ca sa-i intelegem valoarea. Chiar daca ambalat intr-un continut ideologic de toata frumusetea, dreptul la educatie pentru toti ne-a fost dat prea de-a gata de comunisti. Nu ne-am luptat ca occidentalii sa il obtinem si sa-l pastram. De aceea, acum suntem pregatiti sa il negociem cu nonsalanta la marea piata a economiei mondiale.
Din 2011 incoace exista o sustinere masiva a introducerii sistemului de co-plata a educatiei: 76% in 2011 si 2012, 79% in 2013. Daca am fi stiut, ca occidentalii europeni, ce inseamna vigilenta in materie de egalitate de sanse in educatie, daca dreptul la educatie pentru toti ar fi fost o valoare sociala am fi refuzat sa raspundem la o intrebare ca cea ale carei rezultate le-am vazut mai sus si care suna in felul urmator : „Credeți că introducerea sistemului de co-plată a educației pentru familiile înstărite și acordarea de cupoane gratuite și burse sociale pentru familiile care au un venit mai mic sau situații sociale precare ar fi o soluție bună pentru România?”
Confruntata cu o asemenea interogatie, eu nu as fi putut raspunde caci m-as fi intrebat ce se intampla cu clasa de mijloc, unde incepe si unde se sfarseste instarirea, unde incepe si unde se sfarseste situatia precara. Mi-as fi pus problema daca nu cumva e un urias cal troian ascuns cu dibacie intr-o intrebare menita sa puna laolalta atat nostalgici comunisti inversunati contra celor instariti, cat si adepti ai liberalismului absolut pentru care doar piata ar trebui sa actioneze in educatie.
Din pacate, cei ca mine sunt din ce in ce mai putini (3% in 2011, 2% in 2012 si 1% in 2013). Majoritatea romanilor par a dori revenirea la educatia privilegiu de la inceputurile perioadei interbelice. Prefera sa ignore faptul ca noua elita politica si economica a Romaniei si-a construit deja propriile scoli in care-si trimite copiii, pe bani proprii.
S-a discutat indelung in paginile acestui forum despre scoala privata aleasa pentru fiul sau de insusi primul-ministru al Romaniei. De asemenea, intr-un articol din Adevarul, Adriana Saftoiu (3) doreste un sistem de invatamant mai apropiat de cel finlandez, aducand ca argument, intre altele, suprasolicitarea unui copil de clasa a VI-a care abia mai pridideste cu scoala printre „after school” si lectii acasa pentru a doua zi.
Pornind de la acest ultim exemplu, nu pot sa nu ma intreb daca romanii se gandesc oare nu doar la cupoane gratuite si burse pentru scoala destinate celor napastuiti, ci si la facilitati asemanatoare pentru invatamantul „after school”. Ar fi utopic sa ne imaginam ca un asemenea invatamant ar putea disparea, de vreme ce acesta exista in numeroase tari din lume si chiar a devenit o afacere destul de rentabila. In plus, uitam un lucru elementar: ca sa avem un sistem de invatamant mai apropiat de cel finlandez ar mai trebui sa impartasim si modelul social de educatie din tarile nordice. Or, dupa cat se vede, suntem departe de a avea asemenea idealuri.
(2) https://www.contributors.ro/administratie/educatie/despre-educatie-cateva-intrebari/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu exista miracole.
invatamantul romanesc trebuie infiintat, nu reformat.
Pentru ca in Romania nu exista invatamant. Exista doar un mechanism prin care se exerseaza memoria.
Continuam sa credem ca avem un sistem de invatamant si singurul lucru are ne lispeste e un sisitem bun de evaluare, de parca evaluarea ar fi una si invatmantul alta…
Este mult prea tarziu pentru o actiune constienta dedicata infiintarii invatamantului in Romania. Singurul lucru care mai poate duce la o astfel de actiune este o criza foarte grava care sa afecteze existent fizica a cetatenilor , gen foamete, cutremur, razboi sau alte asemenea.
Ce conteaz doamna, daca notele sunt sau nu sunt bune la bac? Ce diferenta este intre cineva care stie perfect ceva oricum total inutil si cineva care nu stie nimic?!
Cu un sector privat subdezvoltat care plateste prost (ca de fapt cam atat se produce) si un sector functionaresc suprdimensionat care plateste enorm niste bagatori de seama si plimbatori de hartii, cine vreti sa aprecieze nivelul de cunoastere al unui absolvent?
Credeti ca are vreo importanta nota la Bac? Sau absolvirea vreunei facultati in Romania? Eu cred ca nu. Nu e nici o diferenta intre un absolvent de 4 clase si un cetatean cu doctoratul. Abbsolut nici una. De la clasa a VIII-a incolo invatamantul vinde hartii pe care scrie „Diploma”.
Asa ca ce e aia „directie buna” ?! Ce „perceptie”?! Sa fim seriosi
E voi fi bucuros daca peste 10 ani macar 10% din functonarii publici vor mai sti sa scrie si sa citeasca. Nu e o gluma, vorbesc foarte serios. Deja situatia groaznica fondurilor europene a demonstrat de fapt acest lucru: nu avem functionari capabili sa scrie si sa citeasca.. Situatia e asemnanatoare in toate doemniiile: nimeni nu mai stie sa faca nimic.
Daca nu ar fi fost imposibil, tinand seama de timpul extrem de scurt scurs intre publicarea comentariului dvs. si articolul de mai sus al d-lui Barbu, as fi zis ca sunteti la originea ideii de plecare a textului dumnealui.
Pentru ca nu e cine sa aprecizez nivelul de cunostinte al unui absolvent, acestia sunt demotivati, spuneti dvs. Iar d-l Barbu transeaza mai ferm: daca doar 2% considera societatea vinovata pentru numarul mare de nepromovati la bac, atunci elevii au dreptate sa nu le placa la scoala. Suntem astfel intr-un cerc vicios: elevii nu invata pentru ca nu sunt recunoscuti, iar societatea nu se angajeaza mai mult in educatie pentru ca nu are de ce. Intr-o astfel de viziune nu ne raman decat lacrimile „patimirii noastre”: „scoala scoate tampiti” pentru ca societatea nu face diferenta dintre „tampit” si „geniu”.
Am spus de multe ori ca nu sunt de acord cu un asemenea mod de a vedea lucrurile. Cine-ti recunoaste „pe ochi frumosi” competentele in afara tarii ? Trebuie sa le dovedesti, trebuie sa lupti sa le faci vizibile pentru a avea o sansa la recunoastere.
Cunosc francezi, elvetieni, britanici, cu scoala multa si experienta variata care au intrat intr-un somaj de lunga durata. Ca sa scape de somaj, au luat-o de la capat, au pus intre paranteze experienta si scoala, si au pornit-o din nou de la munca necalificata. Fireste ca scoala si experienta acumulata ii ajuta sa treaca mai usor etapele. Isi dau seama de acest lucru si nu acuza scoala, nu regreta nimic din parcursul lor.
Dedalus, chiar placut comentariul tau.
Da, sunt EXACT de aceeasi parere. Avem niste „mitici” ca si functionari publici care ne trag in jos zi de zi. 15 % absorbtie de fonduri europene inseamna ca lumea nu stie sa scrie nici macar o scrisoare de intentie. Ce sa mai vorbesc de un Proiect!
Dar Dedalus, eu chiar cred ca nu se vrea! haideti sa fim seriosi, au fost aprobate proiecte personale, punctuale care merg foarte bine. Deci oameni care stiu sa scrie mai sunt, doar ca nu sunt valorificati si nici doriti. Avem in stiinta proiecte FP7, deci se poate. Chiar ieri (sau dimineata?) am vazut la stiri despre ferma unui intreprinzator francez in Ro. Se poate!
Dar astfel de oameni nu sunt solicitati si nici stimulati. Bine ca isi iau banii pr proiectele lor si gata! Sa stea acolo cuminti si sa zica „mercic”.
Ce ne facem cu copii nostri domnule Dedalus? De ce trebuie NEAPARAT sa ii trimitem la universitati departe de noi ca sa invete ceva util? Chiar nu putem construi nimic bun pentru ei?
„Ce ne facem cu copii nostri domnule Dedalus? De ce trebuie NEAPARAT sa ii trimitem la universitati departe de noi ca sa invete ceva util? Chiar nu putem construi nimic bun pentru ei?”
Sunt intrebari absolut necesare, la care avem obligatia sa raspundem.
Stimată doamnă Gorga,
V-aș contrazice un pic- pentru că dreptul la o educație gratuită- cel puțin la nivel de 8 clase- l-au avut cam toate statele Europene dezvoltate la sfârșitul secolului XIX. Așa cum n-aș prea crede că vreun elev britanic ar trebui să-i fie recunoscător lui Disraeli sau Gladstone sau un elev francez lui pere Combes – nu cred că vreun elev român ar trebui să fie extrem de recunoscător cuiva pentru că poate să învețe. Să mă explic- alternativa ar fi să ai un imens (mare este acum când avem cam 30% analfabeți funcțional) număr de cetățeni a căror singur bun este forța fizică- ceea ce era OK pe vremea piramidelor dar noi nu suntem în stare să construim măcar o șosea- sau vinderea propriului corp (asta presupunând că prostituția sau comerțul de organe ar fi permis). Nici una din variantele la procesul educațional nu este fiabilă. A face agricultură ca în secolul XIX înseamnă risipirea pâmântului și resurselor, forța de muncă brută e din ce în ce mai puțin cerută- deci ce-ar putea să facă cei needucați ? Ar conduce la apariția unei mase critice pentru demagogi sau la o problemă socială în continuă creștere- pentru că atunci când n-ai ce mânca sau ce da copiilor de mâncare- treci de pragul infracționalității. Civilizația occidentală nu trimite tinerii la școală din filotimie- ci tocmai ca să prevină o astfel de problemă socială- care totuși se manifestă- vezi Londra 2011. A pune un copil să plătească- doar pentru că părintele are un venit mediu- este o discriminare flagrantă și nu cred că ar satisface pe nimeni. Colegii mei câștigă un venit mediu în jur de 4000 de lei/lunar- ceea ce ar părea extrem de tentant pentru un guvern care ar reintroduce și fumăritul- dar este un venit la limită pentru un trai decent.Ceea ce ar trebui într-adevăr făcut ar fi răsplătirea performanței profesorilor- și minimizarea pierderilor cu profesorii neperformanți. Dacă nu ești în stare să înveți elevii în 4 ani să se exprime corect în limba natală, dacă elevii tăi îl găsesc ca model pe Gigi Becali- atunci este clar că n-ai ce căuta în școală- poate că în tine se ascunde un corporatist român de succes și structurile educaționale te rețin degeaba. Chestia cu acordatul de bonuri îmi reamintește de iscusitul domn Boc care stabilise baremul educațional (dacă nu mă înșel apropo de termen) pentru elev la 3248 lei. Evident că dacă clasa a XI F necesita o pregătire suplimentară de 2 lei asta însemna faliment pentru nefericita școală- sau monitorizarea la minut a timpului petrecut în clasă (de calitate n-are rost să vorbim legat de dl.Boc).
Rezumând- școala este poate singurul lucru gratis și potențial bun pe care statul român îl dă cetățenilor săi de vârstă școlară. Dacă un tratament medical nu poate fi făcut- simplu pentru că nu există secțiile de terapie necesară în capitala țării !!! (în 1993- când tomografele din București erau 3- în Germania, la Siegburg- orășel cu 50.000 de oameni- existau tot 3 tomografe- funcționale, spre deosebire de cele din București) educația poate fi livrată la un standard de calitate acceptabil și cu cheltuieli minime. Nici măcar dotările școlare n-ar fi o problemă- dacă ne amintim de valul de calculatoare adus în România și nevândut- de la PC 486 încoace. Școala din Flămânzii din Deal n-are neapărat nevoie de ultimul tip de laptop- dar dacă din depozite se vor scoate niște PC-uri care să ruleze Windows și un Word sau Excel pentru elevi- e perfect. În final aș prefera să rămân în memorie cu directorul X- care are 100% promovabilitate la Bacalureat sau cu profesorul Y- decât cu dna. Andronescu și dl. Funeriu. E extrem de simplu- la nivelul dumnealor un om nu poate face nimic. Oricât de performant ar fi fost dl.Funeriu, chiar dacă rămânea PD-Lul 100 de ani la putere- tot nu s-ar fi făcut nimic- pentru că la nivelul imediat următor dlui. Funeriu aveam miss Brașov sau foste PR-iste PD-L ajunse secretar de stat. Toată reforma posibilă murea acolo.
Am citit caietele de sarcini pentru mai multe achizitii de calculatoare in scolile romanesti: va pot asigura ca sunt profesionisti IT care nu s-ar simti rusinati sa lucreze pe masinile acelea.
De multe ori am intrebat la ce le trebuie monitoare de 21″, procesoare Core i5, HDD de 512GB, 2GB DDR3, plus placi de sunet super-performante, DVD writer (!), n’spe sloturi PCI si altele asemenea. Raspunsul? Asa a vrut consultantul, sa nu devina PC-urile „obsolete” prea repede.
Evident, motivele reale erau cu totul altele dar nu-mi permit sa le discut (inca mai activez in bransa).
Cat despre „pentru că la nivelul imediat următor dlui. Funeriu…” eu as fi scris mai scurt „pentru ca sub Funeriu” :)
Stimate domnule IosiP,
Așa cum am promis voi povesti multe lucruri interesante în memoriile mele- dar până atunci mi-e rușine să spun ”sub Funeriu” pentru că nu știu exact poziția doamnei aceleia antipatice, secretara de stat PD-elă care îi punea vorbe în gură…
Cred ca imaginea d. Funeriu are 2 cauze.
In primul rand cred ca d. Funeriu a comunicat prost intentiile sale si si-a ales gresit tintele. Bacalaureatul din 2011 a venit dupa aproape 1-2 ani de lupte cu profesori universitari care aveau o imagine buna (d-na Andronescu si d. Marga). De asemenea la decizia foarte buna de a instala camere de filmat, s-au adaugat niste subiecte usor confuze. Toate acestea au creat d. Funeriu imaginea de „om rau”. Mai mult camerele nu au fost instatate peste tot (Cluj, Suceava de ex.). Mai mult, elevii nu au fost obisnuiti din timp, cu ideea de camere de filmat.
In al doilea rand, d. Funeriu a vrut sa modifice cat mai multe intr-un timp scurt si si-a ales metodele, dupa parerea mea, nepotrivite. Mai exact a folosit sa metode birocratice pentru a imbunati in sistem birocratic. Asta nu prea a mers de la Lenin. Este valabil atat in invatamantul universitar cat si in cel preuniversitar.