joi, ianuarie 21, 2021

Spionajul, ca parte a politicii Rusiei lui Putin

Atingeam, chiar dacă numai în treacăt, în recenzia dedicată cărții Mihai Caraman- un spion român în războiul rece, delicata problemă a raporturilor dintre datorie și morală, așa cum apare ea în cazul uneia dintre cele mai fascinante profesii. Aceea de agent al serviciilor secrete. Găsesc în cartea Spionii, minciunile și mistificările Rusiei în Occident scrisă de Edward Lucas, apărută în colecția Istorie a editurii Humanitas în traducerea Adinei Avramescu, un foarte interesant capitol intitulat Arta spionajului: realitate și ficțiune,  în care autorul analizează cu finețe raporturile dintre lege și morală în munca spionilor.

În fond, e de domeniul axiomei că fiecare stat din lume, indiferent de regulile după care funcționează, că este unul de drept sau este unul condus de o dictatură, are servicii secrete. Orișicare țară are legi proprii, așa cum acceptă, fie și numai de ochii lumii, o serie de norme de conduită internaționale. Pe care le respectă sau nu în funcție de interesele proprii.  Guvernele alocă anual sume de bani, foarte adesea deloc neînsemnate, în vederea asigurării funcționării în bune condiții a serviciilor zise de intelligence. Declară că o fac spre a-și asigura protecția. Însă e ceva asemănător secretului lui Polichinelle în realitatea că o bună parte dintre acestea se cheltuiesc cu scopul de a fi furate secretelor altor state. Fie ele chiar aliate. Tocmai din acest motiv există spionii. Observă Edward Lucas că “spionii încalcă legile în interesul guvernelor care încearcă să le aplice ”, că spionajul „implică încălcarea legilor” și aceasta deoarece „cea mai mare parte a secretelor trebuie furate. Iar asta înseamnă instigarea la trădare, folosirea mitei, spargerilor, șantajului sau chiar a violenței atunci când este necesar”. Ce mai înseamnă asta? Că “’prima calitate a unui bun spion este să lase la o parte normele sociale care îl împiedică să înșele și să manipuleze oamenii’’. Dar și că “spionajul este o muncă pentru indivizii îndrăzneți și lipsiți de scrupule, nu pentru cei timizi și onești”
Miezul cărții lui Edward Lucas este reprezentat de prezentarea în detaliu a câtorva dintre cele mai spectaculoase, mai îndrăznețe și, la un moment dat, și de succes operații de spionaj puse la cale de serviciile secrete rusești, în anii de după căderea comunismului și de la încheierea Războiului Rece. De la aceea care a avut-o în centru pe Anna Chapmann și până la aceea al cărei protagonist a fost un anume Herman Simm. Toate cercetate și înfățișate în amănunțime, cu o admirabilă atenție arătată detaliilor. Cartea face dovada unei documentări excepționale și a unei admirabile științe a folosirii documentului. Indubitabil, Edward Lucas deține talentul de a alia abilitățile de scriitor, de jurnalist, de expert în securitate europeană și transatlantică cu instrumentele istoricului și ale analistului politic și militar, astfel izbutind  să deslușească nu numai cum și de ce Rusia, îndeosebi Rusia lui Putin, este pe mai departe interesată nu doar de secretele Occidentului, adică ale țărilor socotite a fi vârfuri de lance ale NATO, ci și în zonele și țările fostului Bloc comunist. Cu o atenție sporită acordată Estoniei, Lituaniei și Letoniei.

Din prefața scrisă pentru ediția românească a volumului deducem că Edward Lucas a intuit și a atras atenția încă din 2007, atunci când a publicat prima lui carte intitulată The New Cald War, asupra amenințării reprezentate de noua cleptocrație fostă KGB-istă din Rusia. Mai înțelegem și că avertismentul lansat atunci a trecut cvasi-neobservat de decidenții și strategii occidentali, în pofida faptului că volumul a beneficiat de un considerabil succes de librărie. Cartea Deception apărută în românește cu titlul Joc dublu înseamnă, în acest sens, o recidivă. Din 2011, când a apărut în limba engleză, s-au înregistrat noi mutații, așa că, avertizează Edward Lucas, ‘’ Rusia este capabilă să atace Occidentul în feluri pe care eu abia le întrezăream în 2011 ‘’.  

Lucas observă că dizolvarea Uniunii Sovietice nu adus cu sine și pierderea controlului asupra puterii de foștii oameni ai KGB. Aceștia însă nu tânjesc nici după comunism, nici după economia planificată de tip sovietic.

Există, indubitabil, o nostalgie după puterea de odinioară a Uniunii Sovietice, nu însă și după politica acesteia. Jocul dublu al Rusiei pe care îl analizează în carte Edward Lucas este o componentă a gustului și a dorinței de recâștigare a puterii a Rusiei lui Putin. De aici și ingeniozitatea Rusiei în lupta invizibilă dusă împotriva Occidentului.

Edward Lucas- JOC DUBLU. SPIONII, MINCIUNILE ȘI MISTIFICĂRILE RUUSIEI ÎN OCCIDENT, Traducere de Adina Avramescu; Editura Humanitas, București, 2018

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Ex-KGB-iștii nu au învățat nimic din uber-maskirovka. Supra-păcălirea pe o perioadă îndelungată de timp produce auto-păcălirea și autoînșelarea, cu rezultate tragice și previzibile – primul fiind pierderea contactului cu realitatea. Îndelungata practică a falsificării istoriei prin intermediul mitificării propagandistice creează o bulă de auto-înșelare care stimulează masiva păcăleală de secole a ”Rusiei, cetatea asediată”. Tentativa napoleoniană și apoi hitleriană de invadare a Rusiei nu aveau nici o șansă de reușită. Și nici nevoie, deoarece Rusia-cetatea-patria-mamă are cea mai bună soluție de auto-demolare&imolare: tătukul. Stalin este apogeul conducătorului care duce în mod glorios patria la ruină. Politicile staliniste au avut, ca și cele hitleriste, un succes vremelnic. Timpul le-a sancționat drastic pe amândouă, pe cele ale lui Hitler mai rapid, pe cele ale lui Stalin mai lent, dar au avut aceeași soartă: coșul de gunoi al istoriei(nu înainte de a face milioane de victime).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Transgenderii, „Dezastru al unor oameni fără Dzeu”?

Îi mai țineți minte pe CpFeii ăia cu mîna pe cruce și familia-n gură care puseseră de-un referendum acum vreo doi ani...

Scandalul de la Campionatele Europene de Box generează o problemă între România şi Polonia (4-5 iunie 1969)

În perioada 30 mai – 8 iunie 1969 s-au desfăşurat la Bucureşti Campionatele Europene de Box Amator. La competiţiile respective au luat...

O variantă modernă a poveștii cu vulpea bearcă: „Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite a calculat că mai avem circa 60 de...

Dacă ați fi participat în iulie 2015 la lucrările Conferinței dedicate Anului Internațional al Solurilor, desfășurate în Colorado sub auspiciile Organizației pentru...

Radiografia dezastrului industriei energetice românești în 10 ani

Cifrele nu mint, sunt luate din site-ul Transelectrica și puse în tabele și grafice pentru a trage concluziile. Am extras datele SEN...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.