Fac ordine printre cărți, manuscrise, scrisori, xeroxuri. Regasesc dosarul cu copiile cuvantărilor de la Plenara CC al PMR din iunie 1957, evenimentul ritualic menit să-l excomunice pe „fractionistii” Iosif Chișnevschi si Miron Constantinescu. Gheorghiu-Dej este marele maestru al ceremoniei infierarii. Se platesc politele pentru atacul împotriva lui Dej lansat de cei doi în ședințele Biroului Politic din martie-aprilie 1956.
Cuvantarea lui Nicolae Ceaușescu, membru al Biroului Politic si secretar al CC al PMR responsabil cu chestiunile de cadre, este un abia mascat manifest împotriva destalinizarii. Simplu spus, lui Dej si locotenentilor sai le-a stat în gât Raportul Secret al lui Hrușciov, au detestat eforturile reformiste din Polonia si Ungaria. Revolutia Maghiara din octombrie-noiembrie 1956 le-a creat frisoane si cosmaruri. Știau ce crime comisesera, știau cum pot sfarsi în cazul unei revolte populare. Dezamorsarea criticii din interior a fost tactica folosită de Dej si aliații săi.
Hrușciovismul românesc a murit înainte de a se naște. Calcului lui Dej era ca deznodamantul Plenarei CC al PCUS desfășurată în aceleași zile in iunie 1957 ar fi fost infrangerea nesabuitului Nikita Sergheievici si victoria grupului Molotov-Malenkov-Kaganovici-Bulganin-Saburov-Pervuhin plus „Șepilov care li s-a alaturat”. A ieșit pe dos. Oricum în acea perioada a devenit clar pentru Dej ca Hrusciov va face tot ce poate ca să-l debarce. Omul sau de încredere, cel mai tânăr membru al Biroului Politic, Nicolae Ceaușescu accentueaza semnificația perena a învățăturii staliniste despre „disciplina de partid”: „Știm, tovarăși, ce spunea Stalin ce privește problema aceasta, ca toate aceste grupări mici burgheze pătrund într-un fel sau altul în partid introducand spiritul de șovăială, oportunismul, neîncrederea care duce la fractionism, la dezagregare, izvor al subminarii partidului”. Se recurge din nou la mitul fortaretei asediate si la primejdia calului troian. In mentalul lui Ceaușescu, Stalin ramane, ca pentru Dej, Mao, Novotny si Ulbricht, un reper inconturnabil.
Coregrafia puterii în iunie 1956: Congresul UTM, Alexandru Moghioroș, Chivu Stoica, Gheorghiu-Dej, Gh. Apostol, Petre Borila. In randul doi: Emil Bodnăraș, Miron Constantinescu, Nicolae Ceaușescu, probabil Dumitru Coliu; în randul trei: Alexandru Draghici, Leonte Rautu, Leontin Salajan; ianuarie 1959, Moscova, Congresul al XXI-lea extraordinar al PCUS.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Da, am fost o tara stalinista si dupa Stalin. Noi si Albania, parca. Noroc cu maoismul…, care a dat un balon de oxigen Bucurestiului.
Dar nici cu Chishnevschi nu puteam merge. Se pare ca acum incepe aparitia nationalismului comunist in Romania.
Din 1938, Romania a fost sub dictaturi care luptau intre ele si punctul culminant: luptau si in interiorul lor(diferitele factiuni). E de mirare ca am putut face ceva in economie.
Iar dupa ’89… luptele intestine au continuat si continua. Cu sorti de izbinda oscilanti. Cand unii, cand altii.
Pina nu se termina lupta asta (care implica si capitale straine) nu vom reusi sa avem o tara stabila si prospera, cu institutii puternice si corecte.
Parerea mea.
Vad ca serveau vin tovarasii la acele sedinte. Barbati adevarati. „In vino veritas”. Astazi, doar apa se bea la plenarele de la Strasbourg si Bruxelles. Spun „plenare”, deoarece si acolo, la fel ca si atunci, fie se aplauda, fie se „navigheaza” intens pe telefoanele smart, asta in cazul fericit in care nu apare vreo tanti eurodeputat care sa anunte senin cum a colaborat ea cu KGB-ul lui Putin, desigur spre binele nostru al tuturor.
”în acea perioada a devenit clar pentru Dej ca Hrusciov va face tot ce poate ca să-l debarce.”
Realitatea a fost un pic altfel: 7 ani mai târziu, Dej se afla în continuare la conducerea României, în timp ce Hrușciov fusese înlăturat de Brejnev. Istoria contrafactuală nu are niciun sens, la fel cum nu are sens nici lustruirea imaginii lui Hrușciov. Hrușciov e cel care a bătut cu pantoful în masă la ONU, Hrușciov a construit Zidul Berlinului și tot el a dus lumea în pragul războiului nuclear, desfășurând rachete în Cuba.
Un alt exemplu din aceeași categorie a fost Imre Nagy. Nu a fost un lider democrat, Imre Nagy a fost un comunist feroce: a denunțat el însuși peste 200 de persoane pentru activități împotriva regimului comunist, din care cel puțin 15 au fost executate. A face un erou din Imre Nagy înseamnă a promova imaginea comuniștilor ”buni”. Nu există comuniști buni.
Revolta din Ungaria a avut o cauză mai subtilă: Hrușciov și-a jucat destul de bine cărțile din Austria, iar o parte din comuniștii unguri și-au imaginat că soluția ”neutralității” Austriei ar putea fi aplicabilă și pentru Ungaria. Însă Dej și-a jucat și el cărțile bine: a cooperat pe deplin cu Hrușciov în chestiunea Imre Nagy, așa că Hrușciov a retras trupele sovietice de ocupație din România în 1958.
După 1971, Ceaușescu a virat spre China, dar asta nu e ceva ce se putea anticipa în 1957. În timp ce retragerea trupelor sovietice de ocupație din România, în 1958, a fost un rezultat palpabil. Deci Hrușciov a avut suficientă încredere în obediența lui Dej, după episodul Imre Nagy, altfel nu retrăgea trupele sovietice din România.
Imre Nagy a fost fraierit și în loc să fugă în Iugoslavia a venit în România. Dej l-a prins și l-a dat rușilor care l-au executat. Rușii au apreciat ajutorul lui Dej și și-au retras armatele din România. Ba chiar mai mult, au acceptat desființarea Regiunii Autonome Maghiare cu capitala la Tg. Mureș. În 1956 România a dat-o peste bot maghiarilor….
Romania a virat spre China din 1964. Declaratia din aprilie.
In ’57-’58, am spart monopolul comunist in comertul exterior. Am inceput relatii comerciale (si culturale) cu Franta si UK.
Comunistii romani erau interesati in distrugerea revolutiei maghiare. Aparea un stat democrat in coasta lor.
”Aparea un stat democrat in coasta lor.”
Stat democrat era acela condus de unul ca Imre Nagy? 😀
Imre Nagy avea și cetățenie sovietică și fusese prim-ministru și între 1953 și 1955, când Ungaria era tot comunistă. Exact așa sunt păcăliți cetățenii, Imre Nagy nu era Edvard Beneš.
A fost o luptă pentru putere între comuniști, nu a fost niciun stat democrat. Când Vietnam-ul a invadat Cambodgia sau când China a invadat Vietnam-ul (drept represalii pentru invadarea Cambodgiei) a fost vreun stat democrat? Comuniști erau cu toții, chiar dacă se mai luptau și între ei.
Multe lucruri s-au scris si spus despre Raportul secret al lui Hrusciov, unele contradictorii, chiar la limita contestarii. Era in practica liderilor comunisti ca cei noi sa-i critice pe cei vechi, ca metoda de justificare si consolidare a puterii succesoare. Dar nu numai, o vedem azi in toata „splendoarea” ei in SUA, unde Biden si Trump s-au demonizat in alegerile precedente si o fac foarte zgomotos si acum, in campania electorala 2024. Chestia cu „greaua mostenire” cam peste tot functioneaza, viciul ei este ca-si pierde rapid credibilitatea o data cu un nou ciclu electoral si alternanta la guvernare. Despre Raportul secret al lui Hrusciov circula ca de fapt acesta nu a fost deloc secret, ci unul sugerat sau comandat. Argumentul invocat e ca Raportul „secret” a aparut in New York Times, despre care se spune ca avea o copie (sau ciorna originala?!) inca inainte de a-l prezenta Hrusciov in Biroul Politic. Ar fi utila o clarificare din partea d-lui Tismaneanu, ori a altor comentatori cunoscatori ai acestei spete politice sau geopolitice. Mai clar formulat, Raportul secret al lui Hrusciov a avut o cauza politica sau geopolitica?
Va sugerez aceasta carte. Contine traducerea adnotata a Raportului Secret. Am discutat subiectul in cartile mele, inclusiv „Stalinism pentru eternitate”. A ajuns la NYT via Polonia, Israel. A fost secret, dar a fost „prelucrat” in organizatiile de baza din URSS si din intreg Blocul Sovietic. Consecintele au fost uriase. A marcat un moment de fractura in istoria comunismului mondial. A demolat esafodajul mitologic al stalinismului.
https://www.emag.ro/ungaria-1956-doina-jela-si-vladimir-tismaneanu-coordonatori-9789736692930/pd/DDTPB2BBM/
Quintesența stalinismului este celebra zicală: „mortul e de vina”. Încă trăiește libera și nestingherita în anumite medii.
Ai dat intr-o groapă cu mașina? E vina ta că nu te uiti pe unde mergi. Nicidecum a unora care nu au semnalizat-o. Asa era in stalinism, așa e încă în multe cotloane ale statului unde oamenii aia ar vrea sa nu dea socoteala nimănui, pe salarii călduțe luate cu forța de la noi. Statul care nu se angajează cu nimic de fapt, calitatea serviciilor sale neputând fi pusa la indoiala…
Dar nu numai la stat. Am participat la niște ședințe ale Asociației de Locatari. Problema se pune cam la fel: pe banii noștri, ni se spune ca noi suntem de vina pentru tot ce merge prost. Asociația alege cele mai ieftine și nefuncționale soluții chipurile ca sa ne reducă cheltuielile. Dar în final plătim mai mult. De ex., nu punem automat care aprinde lumina pe hol, ca ne costa. Fiecare locatar trebuie sa aprindă și sa stingă lumina doar la nevoie. Dacă totuși rămâne aprinsa peste noapte, e vina noastră, cine știe cine, „vecinii aia, știm noi cine, nu dăm nume”, care nu sting lumina. E doar un exemplu teoretic, de fapt pe acest pattern se intampla in toate imprejurarile…
E, din păcate, o copie la scara restrânsă a societății.
Rectificare – in primul rand este alexandru draghici si nu alexandru moghioros