sâmbătă, octombrie 5, 2024

Strategia ”Iohannis” – strategie de securitate sau „Bilete de papagal”?

La aniversarea unui an de la depunerea jurământului, președintele Iohannis a sugerat că, elaborarea Strategiei Naționale de Apărare și semnarea Acordului privind creșterea bugetului pentru Apărare la 2% din PIB sunt cele mai mari realizări din mandatul său. Deși promovată de către CSAT și aprobată de Parlament, Strategia Națională de Apărare 2015 poartă girul „științific” al Academiei de Științe ale Securității Naționale (ASSN). Înainte de trimiterea SNAp la Parlament, pe 15 iunie 2015, a avut loc, la Cercul Militar Național, o conferință de prezentare a ASSN dar și a unui document, care conținea elemente conceptuale pentru fundamentarea noii strategii. Cu acel prilej, vicepremierul Oprea afirma că: ”…Această Academie (ASSN n.r.) este, practic, un nucleu de fuziune a valorilor științifice românești în domeniul siguranței naționale, de ale cărui produse vor beneficia atât instituțiile naționale, cât și partenerii noștri din cadrul NATO sau UE” [i].          Două luni mai târziu, Agerpres relata că, pe 27 august 2015, a avut loc o altă conferință, organizată tot de către ASSN, de prezentare a elementelor conceptuale pentru fundamentarea SNAp, conferință la care au participat, între alții, președintele României, Klaus Iohannis, vicepremierul Gabriel Oprea și ambasadorul George Maior. Cu acel prilej, președintele Iohannis dă credit acestei academii-fantomă, arătând că: ”Academia de Științe ale Securității Naționale, care reunește specialiști de prestigiu în domeniu, deține toate atributele pentru a avea o contribuție semnificativă în atingerea obiectivelor Strategiei Naționale de Apărare.”

Putem deduce, așadar, că SNAp este un produs de echipă, adică o ”Strategie Iohannis-Academia de Studii de Securitate Naţională”. Până la lămurirea aspectelor legale și morale ale constituirii, funcționării și finanțării acestei academii ezoterice propun să facem o evaluare a singurului ”produs științific” făcut public, Strategia Națională de Apărare. Este acest document o strategie realistă și utilă, un ghid de bună guvernare a sistemului de securitate națională sau el este doar o parodie, demnă de revista lui Tudor Arghezi, ”Bilete de papagal”?

Pentru această analiză am făcut apel la cele mai recente studii despre formularea strategiilor de securitate națională, ale unor autori, precum Clarck Murdoch, Sharon Caudle sau Alan G. Stolberg, studii pe care le-am prezentat în cartea Strategiile de securitate națională în spațiul euroatlantic[ii]. Întrucât este prea devreme să facem o evaluare a impactului strategiei mi-am propus să evaluez, pe scurt, dacă ”Strategia Iohannis” răspunde imperativelor sugerate de către Alan Stolberg, anume că:

  1. strategiile de securitate trebuie să reprezinte viziuni clare (utile instituțiilor de securitate pentru a-și înțelege mai bine misiunea) și un instrument de comunicare strategică;
  2. strategiile de securitate trebuie să fie un ghid în alocarea resurselor de către Parlament.

La primul criteriu, despre viziune și comunicare, ”Strategia Iohannis” are două bile albe și foarte multe bile negre. Prima bila albă o acordăm pentru claritatea motto-ului: ”O Românie puternică în Europa și în lume”. Însă, nu este nimic nou sub soare, toate strategiile anterioare au avut câte un motto vizionar. De exemplu, Strategia 2007 a avut ca motto: „România europeană, România euroatlantică: pentru o viață mai bună într-o țară democratică, mai sigură și prosperă” iar Strategia 2001 a avut următorul motto: „Garantarea democrației și a libertăților fundamentale, dezvoltare economică și socială susținută și durabilă, aderare la NATO și integrare în Uniunea Europeană”. A doua bilă albă o primește pentru aprobarea strategiei în Parlament, în termenul cerut de către Legea privind planificarea apărării nr. 473/2004. Este prima strategie care respectă acest termen. Dar, atât! SNAp trebuia să fie doar documentul strategic de bază (grand strategy), cu obiective strategice și direcții mari de acțiune, urmat de alte documente strategice sectoriale.

Bilele negre sunt acordate, în principal, pentru confuzia conceptuală a strategiei și pentru nerespectarea legii. Aceeași Lege privind planificarea apărării 473/2004 prevedea că, documentele de planificare a apărării la nivel departamental, precum Carta albă a apărării și Strategia militară trebuie să fie aprobate în 6 luni de la acordarea încrederii guvernului, respectiv 3 luni de la aprobarea Cartei în Parlament. Ori nu mai există, la ora actuală, nicio Cartă albă aprobată de Parlament (din 2004) și nicio Strategie militară (din 2000) iar președintele, în calitatea sa de președinte al CSAT ar fi trebuit să sesizeze și să rezolve acest lucru. În plus, alocarea multianuală a resurselor și alcătuirea programelor trebuia făcută prin operaționalizarea obiectivelor strategice din SNAp în documente departamentale, de rang inferior. A existat și o ocazie de a corecta anumite neajunsuri legislative, odată cu modificarea și promovarea Legii privind planificarea apărării nr. 203, în 2015, dar nu s-au făcut decât modificări de formă, pentru a include în proces calitatea României de stat membru al NATO și UE. Astfel că, azi, la aproape un an și jumătate de la depunerea jurământului și la 9 luni de la adoptarea SNAp, nu avem încă o Cartă albă și o Strategie militară sau alte documente sectoriale.

În schimb, tocmai pentru a ne demonstra că există confuzii conceptuale și legislative, a fost adoptat un Ghid al SNAp pentru perioada 2015-2019, care încearcă să clarifice conceptele din strategie și obiectivele strategice, dar nu reușește. Un element simplu: la nici 3 luni după adoptarea SNAp a fost adoptată Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică 2015 – 2020 (SNOSP), care trebuia să fie o strategie sectorială, operaționalizând direcțiile de acțiune prevăzute în capitolul 4.2.2 din SNAp. Însă SNOSP are foarte puține intersecții și obiective strategice, preluate din SNAp.

Însă, cea mai mare confuzie este creată de introducerea, la propunerea ASSN, a conceptului de securitate extinsă, ca „nucleu ideatic” al SNAp, cum afirma președintele acestei academii[iii]. „Securitatea extinsă”, așa cum este definită în articolul 3 din SNAp, cuprinde domenii precum: „apărare, ordine publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, educație, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice.” Cam tot ce mişcă-n ţara asta este securitate extinsă!

În primul rând, avem o problemă de originalitate, acest concept de “securitate extinsă”, promovat de către ASSN, nu este decât conceptul de “securitizare”, vechi de peste 20 de ani, al Şcolii de la Copenhaga.

În al doilea rând, se naşte următoarea întrebare: se referă conceptual de securitate extinsă la scopul politicii de securitate naţională sau la direcţiile de acţiune? Se pare că sunt avute în vedere ambele înţelesuri. Adică, articolul 3 se referă la securitatea extinsă ca produs al acţiunii instituţiilor de securitate iar, capitolul 4.2 se referă la direcţiile de acţiune. Confuzia mare, care se produce aici, este atât de natură conceptuală, cât şi juridică: strategia se numeşte de “apărare”, un domeniu distinct, reglementat, între altele, de Legea apărării naţionale 45/1994 şi de Legea privind planificarea apărării 473/2004 (ulterior L. 203/2015) iar securitatea naţională este un domeniu reglementat de alte legi, precum Legea securității naționale nr. 51/1991. “Afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!”[iv].

Până aici putem să tragem concluzia că “Strategia Iohannis” nu reprezintă un instrument de comunicare clară, pe care să-l înţeleagă uşor atât instituţiile de securitate române cât şi partenerii externi. De altfel, nici nu am văzut o variantă tradusă în limba engleză a strategiei.

La criteriul al doilea de evaluare, cel legat de alocarea resurselor, problema este mult mai serioasă. Să studiem, mai întâi, alocările bugetare din ultimii ani, după cifrele raportate la NATO, căci altfel suntem foarte buni în ascunderea adevărului, în spatele statisticilor. Din cifrele NATO şi din graficul de mai jos rezultă că România a alocat, în ultimii 7 ani, între 70-80% pentru cheltuieli de personal şi, circa 15%, pentru cheltuieli de echipament. Deși se observă un trend descendent, totuși, aproape 2/3 din bugetul apărării este alocat cheltuielilor de personal. Doar câteva țări ne depăşesc la cheltuielile de personal, anume Albania, Belgia, Bulgaria, Grecia, Italia, Portugalia şi Slovenia. Cheltuielile de echipament, ce cuprind cercetarea-dezvoltarea şi întreţinerea echipamentului se observă o creştere în ultimii ani, dar tot nu se atinge cifra dinainte de criza din 2008.

O altă cifră interesantă este cea legată de PIB alocat apărării/cap de locuitor, unde România are 9400 USD/cap de locuitor, doar Albania şi Bulgaria având bugete mai mici. Din graficul de mai jos se poate vedea cum majoritatea banilor sunt alocaţi pentru cheltuieli de personal, asta în condiţiile în care la graniţa de est apar riscuri şi ameninţări, puse în evidenţă chiar de SNAp 2015.


Sursa: Defence Expenditures of NATO Countries (2008-2015)[v]

Dar să vedem care este situaţia în bugetul anului 2016, buget bazat pe estimarea SNAp şi a ”savanţilor” ASSN. Aici este vorba de o estimare, o promisiune faţă de execuţia bugetară a anului 2015, fiind prevăzută o creştere de câteva procente din PIB (estimarea pentru 2016 ajunge la 1,5%/PIB față de 1,42%/PIB în 2015)[vi]. Deși, presa și organizațiile tip GONGO, raportează triumfător o creștere cu 50% a bugetului apărării aflăm, cu surprindere, că banii pentru pensiile militare au fost inclusi în bugetul apărării, la capitolul de Asigurări şi Asistenţă socială (2.809 mld lei) iar aceasta este prezentată drept o creștere a bugetului. Având în vedere includerea banilor pentru pensii în bugetul apărării, cât și comenzile pentru achiziționarea avioanelor multirol, s-ar părea că bugetul pentru celelalte categorii de cheltuieli să fi scăzut, pentru 2016. Vom vedea la execuția bugetară! Spre deosebire de noi, care ne jucăm cu conceptele și cu statisticile, Polonia și Estonia au crescut bugetul, încă din 2015, la peste 2%/PIB.

Partea şi mai problematică vine abia acum: dacă a fost adoptată o strategie naţională de apărare, bazată pe conceptul ASSN de securitate extinsă, care ia în calcul ca direcţii de acţiune mai multe domenii suplimentare, precum ordinea publică, informaţiile sau chiar educaţia şi sănătatea atunci nu ar fi trebuit să avem şi o mărire semnificativă a bugetului? Sau, ar fi trebuit măcar să schimbăm capitolul bugetar ”Cheltuieli de apărare” cu cel de „Cheltuieli de securitate extinsă”?

Concluzia mea este că Strategia „Iohannis” nu poate fi catalogată drept „Bilete de papagal”. Mai degrabă, ea este un ”Cântec de adormit Mitzura”.

PS  Voi urmări ”cu atenție și preocupare” asocierea președintelui cu „nucleul de fuziune a valorilor științifice românești în domeniul siguranței naționale”, numit Academia de Studii de Securitate Naţională dar și modalitatea în care va fi implementată decizia de creștere a bugetului apărării la 2%/PIB, în anul 2017. De unde va fi luată acea creștere de 0,5%? Poate de la Educație? Sau de la Sănătate?

Note________________________


[i] ”Pericolele care pândesc România: corupția și terorismul cibernetic. George Maior și Gabriel Oprea, la prezentarea a Academiei de Științe ale Securității Naționale”, în EVZ, disponibil la: http://www.evz.ro/pericolele-care-pandesc-romania-coruptia-si-amenintarea-cibernetica-george-maior-si-gabriel-oprea-la-conferinta-de-prezentare-a-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale.html

[ii] Zulean, Marian (coord.), Strategiile de securitate in spatiul euroatlantic, Ed. Tritonic, 2015

[iii] Dan Anghel, „Președintele Academiei de Științe a Securității Naționale, George Maior, prezintă concepte ce ar putea sta la baza Strategiei Naționale de Apărare”, Adevărul, 17 iunie 2015, disponibil la: adev.ro/nq39qv

[iv] Pentru o analiza a acestei confuzii vedeți articolul “Securitatea națională”: varză de Bruxelles, Contributors, 14 iunie 2014, disponibil la: https://www.contributors.ro/politica-doctrine/%E2%80%9Csecuritatea-na%C8%9Bionala%E2%80%9D-varza-de-bruxelles/

[v] Defence Expenditures of NATO Countries (2008-2015), COMMUNIQUE PR/CP(2016)011, 28 ianuarie 2016, disponibil la: http://nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2016_01/20160129_160128-pr-2016-11-eng.pdf

[vi] Vezi Document-Sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu pentru anul 2016 și perspectiva 2017-2019, disponibil la: http://www.cdep.ro/pdfs/buget/2016/Anexa%203/Ministerul%20Apararii%20Nationale.pdf

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. In urmatorii ani Romania are perspective extraordinare (si un potential urias) prin reducerea economiei subterane si a coruptiei la virf. Elena Udrea: „La toate ministerele se lua 10%, 20%, 40%” si se mai i-a si acum.” Nu cred ca trebuie sa va faceti griji in privinta diferentei de 0,5%.

    • Inteleg ca sunteti un sustinator inrait si neconditionat al lui Iohannis (poate sunteti din echipa de PR a lui „Mahalache” si trebuie sa contracarati, cu sau fara argumente, orice posibila „bila neagra” la adresa lui iohannis) si vad ca tot timpul trebuie sa o bagati pe Elena Udrea in fata, adica, „subtil” pe Basescu.

      Este interesant, caci prin aceasta „metoda” nu numai ca il puneti pe Basescu deasupra lui Iohannis (asta insemnand o recunoastere implicita ca Iohannis nu este decat o umbra palida a lui Basescu), dar de asemenea il puneti pe Iohannis alaturi de tonta si USL. q.e.d.

      Sigur, daca Iohannis avea si el niste realizari concrete, palpabile, nu ar mai fi fost nevoie de „PR-istii lui Mahalache ala, faptele ar fi vorbit de la sine. Dar singurele fapte ale lui iohannis au fost contestarea unor sentinte judecatoresti definitive, semnarea („ca notarul”, cum se spune) a tuturor legilor facute de PSD si „urmarirea cu atentie” a unor evenimente.

      Totusi, la scoala aia a voastra de PR-isti, lectii de gramatica se dau din cand in cand? Daca nu, puneti pe „ordinea de zi” asa ceva, caci aveti mare nevoie: in citatul dat, „ia” se scrie impreunat, nu „i-a”.

  2. Bun articolul.Insa nu vad ce pretentii putem avea,de la o asemenea institutie,ASSN.Reunirea,,elitelor”romanesti,sub o asemenea umbrela,este mai mult,o finantare mascata suplimentara a acestora.Si tot in aceeasi masura,de a acorda girul unei pregatiri ,,superioare”unor factori din politica si administratie.A fost creeata de un smecheras,imbracat in haine militare,cu o anumita dedicatie.Ca are multi absolventi,arata in mod clar,acelasi factor primordial.Cantitatea si nu calitatea absolventilor.Nu este decat,o forma organizata,de a cheltui banul public,fara nici o responsabilitate.Nu este decat,tot un Stefan Gheorghiu,care pregateste cadre de conducere,cu aceeasi viziune.Iar pentru a ma convinge de contrariul,doresc sa vad plagiatorii,autentificati de aceasta institutie.Insa mi-e teama,ca nu vor aparea,tocmai datorita numarului imposibil de mare al lor.Si ar arata cu adevarat si pe fata,valoarea reala a acestei institutii.Adica ZERO.

  3. si nu vi se pare ciudat faptul ca Romania se imprumuta ca sa-i plateasca pe fostii ofiteri ai RPR&RSR, ci NU ca sa-si asigure vreo viitoare capacitate de APARARE
    si chiar un VIITOR oarecare prin Europa?
    … totusi, RPR&RSR si statul succesor actual nu au platit nicio pensie SPECIALA ofiterilor si subofiterilor Romaniei Regale – pentru faptul ca au participat la cel de AL Doilea Razboi Mondial au primit max o indemnizatie de veteran incepand cu 199? – decat in cazuri izolate cand foarte putini si-au pastrat gradele devenind membrii ai Armatei Pop.
    Cifrele ne indica sec faptul ca vorbim despre SABOTAREA voita a Capacitatii de Aparare facuta cu buna stiinta de catre subofiterii&ofiterii RSPR&RRPR-NATO, unii deveniti ai NATO = pe care-l si saboteaza cu ajutorul decidentilor politici acoperiti si ei ofiteri si subofiteri ai RSR, chiar RPR.
    (=state create si CTRL de sovieticii rusi cu ajutorul alogenilor si cozilor de topor functionale si azi). Toate statele se Saboteaza si Distrug din interior – din interiorul tuturor institutiilor care le fac sa existe si sa functioneze, promovand impostura, nemeritul… – folosind mijloace specifice.
    (ex de bataie de joc si dezonoare? = Arcul de Triumf plasat pe Soseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff)

    • Legat de pensii de stat sau cum le vom numi, parerea mea este mai nuantata.Sa nu uitam ca am intrat in NATO si UE datorita armatei si asumarii riscurilor, alaturi de aliati. Momentul cheie a fost raportul Kivenaar din 1997, prin care armata romana s-a restructurat cu buna voi si redus de la 300.000 (cu soldati cu tot) la 70.000 (armata profesionista). Reducerea si modernizarea s-au facut printr-o combinatie de „carrots and sticks”, intre altele pensionarea anticipata a personalului excedentar si desfiintarea unor unitati. In Albania, acelasi proces a dus la haos si aproape razboi civil. La noi a fost un caz de succes. Deci nu putem sa le taiem pensiile si sa-i aruncam in strada ci trebuie stimulati sa se re-profesionalizeze pe cei tineri.
      In al doilea rand, profesia de militar presupune statut special in cadrul cetatii, altfel nu vom avea militari voluntari. Deci, solutia fata de pensiile militare o vad prin organizarea pensiilor ocupationale iar cuantumul trebuie sa fie rezonabil. Dar e si obligatia militarilor rezervisti sa nu vina cu lideri, de genul colonelului Dogaru, cu limbaj national-comunist si atitudine sfidatoare.

      • …banii pentru pensiile militare au fost inclusi în bugetul apărării, la capitolul de Asigurări şi Asistenţă socială (2.809 mld lei) iar aceasta este prezentată drept o creștere a bugetului.
        Ce NU ar putea face Armata cu 700 de milioane Euro, bani in mana?
        …ar putea cumpara ina DOUA frecate englezesti mai „moderne”, complet reechipate/ armate si inarmate corespunzator!
        (sau inca vreo 3 escadrile de F-16 Noi, complet echipate, de la turci?

        • @Cost unitar 18,8 milioane $ SUA în 1998: un calcul asempănător pare să-şi fi făcut şi alţii prin 2007-2008-2009, cu amendamentul că, se pare, ei nu au luat în calcul vreo escadrilă de F-16, sau vreo fregată. Nu. Doamne Fereşte…..
          Acolo pare să fi fost ceva de genul „cu banii ăştia, îi dăm înapoi de retrocedări lui cumătru’ Paul….”. Sau „îi facem lui tanti Nutzi buget de spart pe telegondole”….. Sau”Ne facem campanie”.

      • Astea ar fi trebuit spuse acum 6-7 ani, când băsescu şi reformatorii lui (reformatori de care, acum, se cam umplu beciurile, nu ştiu cum naiba, ce fenomen e ăsta….) luptau de zor cu pensiile nesimţite ale militarilor.

      • „Reducerea si modernizarea s-au facut printr-o combinatie de “carrots and sticks”, intre altele pensionarea anticipata a personalului excedentar si desfiintarea unor unitati. In Albania, acelasi proces a dus la haos si aproape razboi civil. La noi a fost un caz de succes. Deci nu putem sa le taiem pensiile si sa-i aruncam in strada ( s.n.) ci trebuie stimulati sa se re-profesionalizeze pe cei tineri( adica ?!-s.n.) .
        In al doilea rand, profesia de militar presupune statut special in cadrul cetatii (s.n.) , altfel nu vom avea militari voluntari (s.n.). Deci, solutia fata de pensiile militare o vad prin organizarea pensiilor ocupationale iar cuantumul trebuie sa fie rezonabil. Dar e si obligatia militarilor rezervisti sa nu vina cu lideri, de genul colonelului Dogaru, cu limbaj national-comunist si atitudine sfidatoare(s.n.).”

        Intrebarea pe care o evitati dvs este de ce trebuie sa amestecam la gramada militarii cu serviciile de informatii , cu fostii securisti si tortionari,etc.
        In alte parti , cei care au exact aceeasi fisa a postului nu au acest statut special si nici pensii speciale ca la noi :

        „Persoanele care au lucrat în sistem, polițiști, procurori, judecători au parte la un regim special ceea ce presupune o celulă proprie (s.n.)”

        Andreea Badescu,

        purtător de cuvânt în cadrul al penitenciarului Colibasi
        ( http://www.evz.ro/detalii/stiri/cioaca-speriat-de-iadul-de-la-colibasi-a-cerut-protectia-gardienilor-1066660.html )

        Asa-i la noi. In alte parti ( USA) , un politist care a calcat stramb ajunge exact langa “cei din iad” , nu are dreptul la “regim special” si la “celula proprie” , ba ramane si fara pensia de serviciu inclusiv atunci cand se sinucide ( dar, cine stie , poate a auzit cineva de “pensii speciale” si pe acolo … ).

        La noi e altfel, trebuie sa prostim poporul cu televizorul :

        „Fostii securisti ajunsi acum miliardari ataca bunul simt cu posturi de televiziune si flacari de diverse culori.
        Ideea este ca legea pensiilor speciale este corecta si trebuie extinsa (s.n.) .
        Textele sunt pregatite de psihologi si sociologi(s.n.) iar punerea in scena este realizata de ziargodiile prezente in posturile de televiziune respective.(s.n.)
        Nu e usor sa explici unui pensionar cu 400 RON pe luna de ce un semen al lui gras si frumos (parfumat si placut uscat) trebuie sa aiba 10000 RON pensie. (s.n.)
        Amaratul nostru a lucrat o viata intr-o fabrica la planuri cincinale pe cand celalalt era diplomat, militar, politist munca grea nu gluma.Au facultati veti spune. Dar inginerul, contabilul, doctorul nu au ? (s.n.)Sa le dam si lor pensii de 10000 EURO.
        NUUUUUUUUUUUUUU sa pastram lucrurile asa cum sunt. Pensii speciale pentru baietii destepti.
        Vor reusi marile noastre posturi de stiri sa-i pacaleasca pe oameni? ( s.n.)Daca reusesc si legea pensiilor speciale ramane inseamna ca viitorul va fi sumbru pentru cei care nu vor reusi sa acceada la o astfel de pensie.”
        Sursa : http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=800892

  4. Nu sunt specialist, dar am citit SNAp. Imi aduc aminte ca, in precedenta Strategie, se vorbea despre lupta impotriva coruptiei. Intamplator sau nu, in perioada ce a urmat, Justitia a inceput sa se afirme ca o adevarata putere independenta in stat – ceea ce si trebuie sa fie. Astazi, Justitia imi pare a fi pe drumul bun. Poate ca, asa cum spun unii, Justitia a fost ajutata, de forte subtile, sa performeze. Sincer sa fiu, cata vreme rezultatele sunt pozitive, eu nu-mi fac probleme.
    Prin perspectiva celor de mai sus, introducerea educatiei si sanatatii in SNAp inseamna mult, pentru mine. Daca aceste domenii se vor curata de mizerii si vor performa (cu sau fara ajutor subtil), consider ca Romania va merge, frumos, inainte.
    In epoca „razboiului hibrid”, cred ca securitatea nationala capata noi intelesuri si se extinde catre domenii ce par a nu avea legatura cu ea.
    Un popor educat poate fi mai putin sensibil la provocari si manipulari. Iar un sistem medical sanatos poate reactiona corect si eficient in situatii de criza. Asa ca eu nu am o problema cu acest concept al securitatii extinse.

    • Eu va pot argumenta ca sunt specialist (am coordonat cel putin 2 carti despre strategii si am facut parte din echipa care a redactat acea strategie pe care o mentionati). Insa semnele bune legate de combaterea coruptiei nu vin DOAR din strategie, ci dintr-un ansablu de factori, inclusiv prin conditionalitate externa (MCV si monitorizarea ambasadelor). Securitizarea tuturor domeniilor este un drum scurt catre militarism, strategiile sunt ALEGERI si PRIORITIZARI.
      Sa presupunem ca educatia devine un subiect al „securitatii extinse” , asta nu inseamna ca politicile educationale trebuie sa fie proiectate si aplicate de catre serviciile de informatii, cum simplist inteleg unii. Sa luam un scenariu: v-ati lasa pe pina unui doctor care a facut doctoratul ANI (cu tipologia de profesor Gabriel Oprea, 100% din doctoranzii sai verificati de Emilia Sercan au plagiat )? Adica, daca lasam pe Gabriel Oprea si ASSN sa se ocupe de reforma educatiei putem sa ne mutam in Congo. Eu cred ca era de ajuns sa se respcte Pactul pentru educatie si Legea 1/2011 in varianta „ne-emasculata” de Cati Andronescu si se punea reforma educatiei pe directia cea buna.

      • Departe de mine gandul de a va contesta competentele, dumneavoastra, domnului Oprea sau mai-stiu-eu-cui!
        Eu, cetateanul simplu, vad ca, in peste 25 de ani, TOATE guvernele si-au facut, parca, un obiectiv din distrugerea invatamantului si sanatatii. Gandind simplist, trag concluzia ca, in ceea ce priveste educatia si sanatatea, nu-mi pot pune speranta in politicieni. Daca SNAp ne poate ajuta, foarte bine! Daca UE ne poate ajuta, foarte bine! Daca SUA ne poate ajuta, foarte bine! Orice ajutor e binevenit, fie el din tzara sau din afara ei.

        Dupa mintea mea, SNAp are (si) rolul de a capacita anumite institutii ale statului in directia atingerii unor obiective asupra carora se cade de acord ca sunt prioritare. Daca si eu consider prioritare acele obiective, atunci SNAp mi se pare in regula, din punctul de vedere al ne-specialistului si mai putin ma intereseaza cine a conceput Strategia. Mi-e greu sa cred ca, inainte de aprobare, SNAp nu trece prin mai multe „filtre” ale profesionistilor.

        Departe de mine si gandul ca serviciile secrete ar trebui sa proiecteze „politicile educationale” sau sa invete medicii cum sa-si faca treaba! Ma gandesc ca anumite institutii de aparare ar putea ajuta la curatarea de mizerii a acestor domenii si, implicit la profesionalizarea lor. Si ma gandesc ca SNAp le abiliteaza sa faca asta. Nu stiu daca nu cumva le si obliga, intr-o anumita masura.

        Daca inteleg eronat, imi cer iertare; cum spuneam, nu sunt specialist.

        • Imi cer scuze ca am exagerat si eu cu expertiza, nu-s chiar de talia domnului Oprea, altfel ajungeam academician! Sunt expert in rezerva, sa zicem asa. In principiu sunt de acord cu dvs dar cred ca aveti asteptari exagerate de la servicii sau de la americani sa rezolve probleme, care in mod traditional nu sunt de resortul securitatii nationale. Exista destule mecanisme de law enforcement sau de consolodare a bunei guvernari, nu trebuie decat sa le facem sa functioneze. Uitati-va la recenta decizie a CCR, tocmai un monopol de tip „securitate extinsa” a contestat, cu impact pozitiv, pe termen lung si ceva impact negativ, pe termen scurt. N-ar fi mai bine daca scriem „aparare” atunci „aparare” sa citim? Cine garanteaza ca serviciile de informatii si sistemul de securitate pot reforma sistemul de educatie si sanatate? In statele dezvoltate performanta lor este reglata de piata (reputatie) iar statul intervine doar sa corecteze imperfectiunile pietei. Dar m-as intoarce la teza articolului, acum abordam punctual. Ca sa facem un joc de „anticipare strategica” credeti ca presedintele a convocat de urgenta CSAT sa discute cele sesizate de mine in acest articol sau pentru a face o „reparatie morala” pentru pierderea monopolului „Directiei a VI-a” ?

          • Domnule Zulean, toate-s bune si frumoase, dar perceptia mea, ca simplu cetatean roman, este ca tot facem teoria democratiei si, dupa un sfert de veac, n-am facut decat pasi timizi inainte. Iar pasii astia i-am facut ca membru UE, NATO si parteneri ai SUA. Ma uit la alte tari UE, foste socialiste si ma oftic ca ne-au luat fatza.

            Nu gandesc atat de simplist, americanii nu vor veni „sa rezolve probleme”, dar mi-e greu sa cred ca americanii-si doresc un partener slab in aceasta zona tulbure si ma gandesc ca Parteneriatul Strategic cu SUA are si o componenta informativa. Interfata acestei componente ar putea fi serviciile secrete romanesti (sau unele dintre ele), iar datoria acestor servicii ar fi sa utilizeze, in favoarea Romaniei, resursele si informatiile avute la dispozitie.

            Se tot vorbeste de infiltrarea sistemelor politice din tari europene, pe calea coruptiei, de catre state ostile. Granita dintre securitate nationala si „business” mi se pare ca a devenit foarte volatila. Ce se intampla daca, pe baza unui mandat de securitate nationala, SRI face interceptari si afla ca cel urmarit nu e terorist, dar mituieste politicieni romani? Conform deciziei Curtii Constitutionale, in cazul unui proces intentat acelui politician, de catre DNA, pentru luare de mita, inregistrarile SRI nu se admit ca probe. E corect? Sau e corect ca un fost primar (de exemplu) sa scape de urmarirea penala nu fiindca nu a comis faptele, ci fiindca inregistrarile care dovedesc faptele nu sunt admise in instanta?

            Daca eu vad ca nu-mi pot pune sperantele de mai bine (pentru tara mea si pentru mine) nici in politicieni, nici in electorat, nu-mi ramane decat sa-mi pun sperantele in acele institutii ale statului care mi-au castigat increderea. Sigur, e posibil ca acele institutii sa-mi insele increderea sau sa abuzeze de ea. Dar, pana atunci, aleg sa sustin aceste institutii. Daca cei care gandesc ca mine sunt minoritari, nu putem face prea mult rau. Daca suntem majoritari, inseamna ca Romania are o problema si are dificultati in a avansa intr-un mod democratic. O clasa politica profesionista, integra si responsabila nu ar fi putut avea ca rezultat impingerea sperantelor populatiei catre institutiile de forta. A preveni e mai usor decat a trata, iar tratarea efectelor si nu a cauzelor este o startegie perdanta, zic eu.

            • Buna dimineata! Sunt incantat de dialog si sper ca si cititorii Contributors sa invete din acest dialog civilizat, cu fine „impunsaturi”. Imi pare rau ca folositi un pseudonim, intrebarile puse si problemele sesizate arata ca nu sunteti „just an ordinary man”. Acum eu as vrea sa punem deoparte ( in acest loc) subiectul foarte important, de altfel, care a creat clivajul social de zilele acestea, tradus de unii in „lupta DNA-SRI”. Am promis editorului un articol pe aceasta tema, daca gasesc timpul necesar. As vrea insa sa facem un rezumat al articolului de mai sus. Ce am vrut eu sa spun?
              1- ca avem o strategie nationala de aparare-SNAp, ceea ce este un lucru bun, incepem sa gandim strategic si sa respectam termenele legale de promovarea strategiilor. Dar lucrul nu este bine facut, pentru ca exista o confuzie conceptuala si avem un proces de planificare strategica incomplet;
              2- Lege planificarii si cutumele occidentale spun ca strategia primara (grand strategy, fie ca ii spunem de aparare sau de securitate) stabileste doar cadrul general si obiectivele mari dar ele trebuie operationalizate in strategii sectoriale, iar bugetul trebuie alocat pentru acele prioritati. In loc de asta ce face presedintele iohannis, o foloseste ca instrument de (auto)propaganda „am fost primul care am respectat termenu”. Americanii, de exemplu, nu considera asta o virtute. Dar SNAp este confuza, incat e nevoie de un Ghid, ca sa explice de ce scriem „aparare” dar citim „securitate extinsa” etc. Iar cadrul legislativ putea fi schimbat rapid, a si fost schimbata Legea planificarii, in 2015, dar la impuls extern si fara sa se imbunatateasca fondul planificarii strategice ;
              3- confuziile mari sunt generate de aceasta Academie de Studii de Securitate Nationala, facuta ca un club masonic/ezoteric/grup de interese, cu membri la secret si cu functii in toate sferele puterii, care primesc arbitrar un venit necuvenit, la recomandarea unor inculti, gen Gabi Oprea, un sef de sala ajuns general. Au avut niste criterii de selectie/nominalizare pe care nu le-au respectat. Numele facute public de Emilia Sercan arata ca, unii, pot fi chiar profesori universitari dar nu au opera si expertiza in studii de securitate. Un articol de al meu de anul trecut incerca sa sugereze ca dupa indicele H nici macar masteranzi nu pot fi unii (vezi cazul Toba); cu asemenea oameni vrem sa facem cercetare de excelenta si sa reformam Educatia? Asocierea lui Iohannis cu ei va fi „liability”.
              4- in fine, la problema bugetului, in loc de alocare pe prioritati aflam ca 85% bani de aparare in 2012 si 66% in 2015 sunt cheltuieli de personal. Atunci cum argumentam lucrul bine facut? Barbarians at gates si noi discutam de pensii si salarii? Si mai vindem si gogosi la NATO?
              Despre „securitate extinsa” am spus destul in acest dialog. Ca si alte concepte, gen „securitate umana”, nicun stat NATO nu le-a adoptat ca si concepte de baza in aparare, pentru ca exista riscul crearii statului Leviathan. Ne-am concentrat pe controlul civil asupra armatei si am scapat din vedere controlul civil asupra serviciilor, la modul practic. Nu am o problema in a da credit serviciilor de informatii, inclusiv in lupta impotriva coruptiei, dar dupa ce avem garantia ca sunt „curate si uscate si pe termen limitat”. Ca tema simpla: putem sa aflam averea sefilor de servicii de informatii, dupa 1990, si justificarea ei?

            • @ Marian Zulean

              Buna dimineata!
              Va asigur ca sunt un cetatean obisnuit si nu scriu sub pseudonim (acesta este prenumele meu). Nu sunteti prima persoana care presupune ca e vorba de un pseudonim, din pacate. Spun „din pacate” fiindca, probabil, numele nu e suficient de „cool”, pentru vremurile ce le traim, In schimb, daca, intr-un loc de joaca pentru copii, cand e aglomerat, strigi „David” (de exemplu), se intorc 4-5 capsoare catre tine. :)

              Un control democratic al serviciilor ar trebui facut (ma gandesc eu) prin intermediul parlamentului. Adica, niste parlamentari ar controla ofiterii SRI (de exemplu). Sa ne uitam, zic, la criteriile de selectie pentru parlamentari si la cele pentru ofiterii de informatii. La cum arata parlamentul Romaniei astazi, vi se pare ca poate exercita un control real si corect?

              Cum spuneam, trebuie sa tratam cauzele. Iar una dintre cauzele principale pentru care Romania bate pasul pe loc este calitatea clasei politice romanesti post-’89.

              Astept, cu interes, articolul despre „clivajul social” si despre „binom”, sper sa gasiti timp sa-l scrieti.

  5. http://www.cetateadescaun.ro/ro/magazin/produs/istorie/strategia-haosului-bilanE-planificArii-apArArii-romA-nia-2004-2014
    http://www.cetateadescaun.ro/uploads/products_files/0gtog7vPRF.pdf

    Domnule Zulean, felicitari! Un articol excelent. Cele doua linkuri de mai sus exemplifica haosul legislativ intr-un domeniu de maxima importanta. Cât privește concluziile pe care le pot trage avizații în domeniu, se poate spune că răspunsurile dureroase, de dată recentă, cu privire la capacitatea de apărare a țării relevă, sine ira et studio, incapacitatea celor care aveau în fișa postului datoria de a înțelege necesitatea abordării responsabile a intereselor de securitate națională ale României și adoptarea la timp a documentelor planificării în domeniu. Dacă ar fi să mă refer la armată, aceasta nu a beneficiat la timp de o Strategie Militară care să-i permită să treacă la finalizarea altor documente importante de planificare a apărării necesare generării directivelor pentru adaptarea structurii de forțe la amenințările de ordin național, regional și global aflate în schimbare, să ofere răspunsuri privind necesitatea achiziției avionului multirol, să genereze premisele reconsiderării programelor majore de înzestrare, să permită analiza consecințelor profesionalizării armatei și să pună la dispoziție concluziile rezultate în urma participării la misiuni internaționale (dotare, tipuri de misiuni, costuri, lacune de ordin tehnic, material, operațional, financiar, legislativ, de cooperare cu alți aliați etc). Fara Analiza Strategica a Apararii, orice demers legislativ va fi superficial pentru ca nu are in vedere controlul democratic asupra organismului militar. Pe scurt: politicienii trebuie sa spuna ce vor de la armata in functie de resurse. Altfel, legile si strategiile vor fi hartii de sertar.
    Olaru Iordache

    • Va multumesc pentru aprecieri, domnule general, mai ales ca vin de la un profesionist. O concluzie similara cu a dvs, legata de defense review, am tras si eu, in cartea pe care o mentionam, la Nota (II). Multumesc si pentru linkuri, am apreciat munca dlui Purcarus (aparuta initial pe un blog), pe care l-am citit si l-am citat in cartea „Strategiile de securitate nationala”. Are insa un „pacat”: a indreptat acea critica, partintor, DOAR catre Basescu si a dedicat analiza sa unor comandamente politice contextuale („USL traieste”). Sunt curios daca in cartea pe care o mentionati a continuat analiza si abordarea critica, dupa 2012, intrucat, recunoasteti si dvs, ca haosul legislativ si conceptual continua. Iata spre exemplificare dedicatia dlui Purcarus care mie mi-a ridicat serioase semne de intrebare:
      „Dedic aceast studiu învăţătoarei Cristiana Anghel, cea care, în 2010, a avut curajul de a face timp de 70 de zile greva foamei pentru a protesta faţă de faptul că o altă lege nu era aplicată în România. Îl omagiez, de asemenea, pe Adrian Sobaru care, la 23 decembrie 2010, în timpul şedinţei Camerelor Parlamentului şi în prezenţa premierului Emil Boc, a făcut gestul de neînchipuit de a se arunca de la balconul sălii de plen, zborul său măreţ şi tragic deasupra acestui cuib de cuci …”

  6. Mentalitatea de buncar si infestarea ansamblului social

    O analiza a Strategiei Nationale de Aparare este intotdeauna un subiect foarte interesant. Pornind de aici ajungem atat la Universitatea Nationala de Aparare cat si , in mod special , la celebra Academie de Științe ale Securității Naționale (ASSN) care a devenit foarte cunoscuta in ultimul timp .
    Filozofia ASSN , de tip integralist si globalist , poate fi redata intr-o singura fraza :

    ”…Această Academie (ASSN n.r.) este, practic, un nucleu de fuziune a valorilor științifice românești în domeniul siguranței naționale, de ale cărui produse vor beneficia atât instituțiile naționale, cât și partenerii noștri din cadrul NATO sau UE”.
    http://www.evz.ro/pericolele-care-pandesc-romania-coruptia-si-amenintarea-cibernetica-george-maior-si-gabriel-oprea-la-conferinta-de-prezentare-a-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale.html
    http://www.evz.ro/image-original-605-388/cache/2015-06/rmn-8700-465×390.jpg

    Dincolo de declaratiile formale si de problema punctuala a alocarilor bugetare de care a dispus pana acum , viziunea ASSN este multa mai interesanta prin modul particular in care concepe securitatea si raporturile ei cu societatea .
    In acest sens , conceptul de „securitate extinsa ” care cuprinde domenii precum „apărare, ordine publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, educație, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice” , nu este nimic altceva decat reluarea unui concept mai vechi din „doctrina nationala a informatiilor pentru securitate” care oferea o o definiţie exhaustivă a conceptului de securitate naţională care cuprindea chiar tot ce misca in tara aceasta :

    ” …starea naţiunii, a comunităţilor sociale, a cetăţenilor şi a statului, fundamentată pe prosperitatea economică, legalitate, echilibru şi stabilitate socio-politică, exprimată prin ordinea de drept şi asigurată prin acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informaţională şi de altă natură(s.n.), în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, manifestarea deplină a libertăţii de decizie şi de acţiune a statului, atributelor sale fundamentale şi a calităţii de subiect de drept internaţional ”.
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    In aceasta viziune halucinanta, serviciile nu numai ca vor sa controleze tot ce misca in tara , dar vor sa controleze si tot ce o guverneaza aducand sub aripa lor toti decidentii politici care pot actiona numai daca au acceptul lor , dar si reprezentantii mediului academic transformandu-i pe toti si prin programe speciale de formare continua intr-un fel de spioni benevoli aflati in slujba patriei :

    „ Credem că optimizarea formării culturii de intelligence a decidenţilor politici prin implicarea nemijlocită a Comunităţii Naţionale de Informaţii vizează următoarele aspecte:
    – reformarea politicilor privind managementul resurselor umane ale partidelor;
    – formarea elitelor politice să includă în mod obligatoriu pregătirea în domeniul securităţii naţionale;
    – implicarea mediului academic în procesul de formare a elitelor politice în domeniul securităţii naţionale;
    – accesul la informaţii clasificate – condiţie pentru înscrierea pe listele electorale;
    – programe de formare continuă in domeniul securităţii naţionale a decidenţilor politici.”
    „Formarea culturii de intelligence reprezintă, în opinia noastră o prioritate a oricărui demers educativ prin cunoaştere, iar coordonarea factorilor iar coordonareafactorilor implicaţi ONG – uri, medii academice, instituţii cu atribuţii îndomeniu să devină o nouă responsabilitate a Comunităţii Naţionale de Informatii.”
    Sursa : Ion Duvac – Cultura de intelligence a decidentilor politici (http://documents.tips/documents/duvac-cultura-de-intelligence-a-decidentilor-politici-2007.html )

    Aceasta opinie „fundamentalista” isi are punctul de plecare intr-o realitate statistica . Se stie de multa vreme ca Romania bate toate recordurile la numarul de servicii de informatii si la numarul de ofiteri de informatii pe cap de locuitor:

    “România are acum şase servicii secrete: SRI, SIE, UM0962, STIS, SPP, DGIA, încadrate cu 30.000 de ofiţeri. În 1978, un ofiţer supraveghea 1466 de cetăţeni români. Acum supraveghează doar 732 de cetăţeni. SRI, care acoperă o populaţie de 22 de milioane, are 12.000 de ofiţeri. Echivalentul său francez acoperă o populaţie de trei ori mai mare şi are 6000 de ofiţeri, iar cel german are 2448 de ofiţeri pentru o populaţie de 80 de milioane”

    Sursa : http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855856/De-ce-a-ramas-Romania-in-zodia-Securitatii/( link-ul nu mai este functional )

    Aceasta societate de umbre a debutat de fapt inca din anii `90 cand intre cetateni si realitate a fost aruncata o perdea de fum :

    „Toţi cei care şi-au făcut ziare în anii ’90 aveau în spate «băieţii». Era fosta Securitate care voia să facă bani“
    Ion Cristoiu
    Sursa ; http://adevarul.ro/news/societate/ion-cristoiu-toti-cei-si-au-facut-ziare-anii-90-aveau-spate-baietii-era-fosta-securitate-voia-faca–1_56002b0cf5eaafab2cd8ce26/index.html

    Aceasta perdea nu a disparut nici dupa mai mult de un sfert de secol cand s-a confirmat in mod oficial ca aceasta exista si nu poate fi inlaturata, desi nu se stie de ce trebuie investigat musai sub acoperire ceea ce se poate citi foarte usor de catre toate lumea si la lumina zilei :

    „Ofiţerii acoperiţi sunt un mijloc excepţional al serviciilor de informaţii, o armă specifică serviciilor de informaţii, folosită de toate serviciile pentru creşterea capabilităţii de apărare a securităţii naţionale.”
    George Maior
    Director al Serviciului Român de Informații.
    http://www.cotidianul.ro/george-maior-confirma-in-presa-sunt-ofiteri-acoperiti-ai-sri-255519/

    Rezultatul final este o mentalitate de buncar si de cetate asediata in care teoria conspiratiei si obsesiile de tip securist au trecut de mult din faza de idee prevalenta in faza de idee obsedanta, iar cireasa de pe tort o reprezinta aparitia unui soi de secta oculta si semidocta care paraziteaza mai intai structurile de forta ale statului :

    http://www.nasul.tv/basescu-face-dezvaluiri-socante-academia-lui-oprea-este-o-secta-care-paraziteaza-statul-sunt-o-secta-de-smecheri-o-cloaca-gasca-de-masoni-assn-trebuie-pulverizat/

    Problema este ca aceasta mentalitate conspirationista care in timpul comnismului era localizata in principal doar la nivelul polititiei politice si al structurilor militare, a invadat acum practic societatea inclusiv mediul academic si universitar .O conferinta desfasurata in aula Academiei Romane si sub patronajul acesteia (!) a reusit paradoxul de a depasi de departe toate limitele de competente institutionale existente in statul de drept si intr-o societatate democratica , desfiintand practic granita dintre zona civila si zona militara si infratind universitarii cu militarii :

    CONFERINŢA

    „SECURITATEA NAŢIONALĂ ÎN SOCIETATEA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE.

    INTELLIGENCE, CUNOAŞTERE STRATEGICĂ ŞI DECIZIE”.

    Bucureşti, 26 noiembrie 2012

    Sursa :
    http://www.juridice.ro/231688/securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligence-cunoastere-strategica-si-decizie-bucuresti-26-noiembrie-2012.html
    http://militar.infomondo.ro/actualitate/conferinta-securitatea-nationala-in-societatea-bazata-pe-cunoastere-intelligencecunoastere-strategica-si-decizie.html

    Rezultatul este noua moda universitara a „Managementul Securitatii” care a invadat universitatile romanesti cuprinse si ele de febra pasiunii care a cuprins inclusiv facultatile de istorie, filozofie, sociologie, psihologie, etc. Noua filozofie de tip „Security” este redata pe scurt in prezentarea masterului de Securitate de la Universitatea din Cluj :

    ” Programul de masterat în Managementul Securităţii în Societatea Contemporană îşi propune: pregătirea şi antrenamentul masteranzilor în managementul securităţii la începutul secolului XXI, pe baza unei riguroase metodologii de predare şi cercetare, îmbinând atât aspectele teoretice, cât şi cele practice; profesionalizarea studiilor de securitate în România, în vederea susţinerii profesiei de „manager şi negociator de securitate”. Avem în vedere o pregătire vocaţională a masteranzilor noştri, urmărind asigurarea unui nivel substanţial de cunoaştere şi dezvoltării aptitudinilor necesare înţelegerii, analizei, sintezei şi predicţiei fenomenelor şi proceselor lumii contemporane legate de problematica securităţii. Absolvenţii noştri vor putea contribui la formularea unei politici de securitate naţională adecvată în raport cu provocările din mediul internaţional de securitate şi compatibilă cu politicile de securitate ale instituţiilor europene şi euroatlantice.
    Programul de studiu „Managementul securităţii în societatea contemporană” se adresează tuturor absolvenţilor de studii universitare, având în vedere gradul înalt de complexitate al specializării Studii de Securitate şi caracterul său interdisciplinar(s.n.). Pe baza diplomei şi a competenţelor obţinute, absolvenţii noştri îşi vor putea găsi posturi atât în sectorul public (instituţii din sectorul securităţii şi apărării naţionale, administraţie)(s.n.) , cât şi în sectorul privat (ONG-uri de mediu, agenţi economici etc.) (s.n.).
    Un rol fundamental în dezvoltarea acestui program de studii îl are Institutul de Studii Internaţionale al Universităţii „Babeş-Bolyai”, unitate autonomă de predare şi cercetare ştiinţifică din cadrul Catedrei de Istorie Contemporană şi Relaţii Internaţionale. Experienţa de peste 8 ani şi realizările ştiinţifice remarcabile în domeniul relaţiilor internaţionale a personalului didactic al Catedrei de Istorie Contemporană şi Relaţii Internaţionale – care coordonează programul de masterat (s.n.)–, este un argument decisiv pentru cei care doresc să urmeze studiile de masterat în Managementul Securităţii în Societatea Contemporană.”
    Sursa : http://hiphi.ubbcluj.ro/studii/master/Securitate_master.html

    Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala a Universitatii Bucuresti beneficiaza si ea de un master de Securitate dar si de un curs de „„Intelligence şi securitate naţională” (sic !) iar Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti nu s-a lasat nici ea mai prejos .
    A mers chiar mai departe, depasind inclusiv mentalitatea comunista si securista, si venit cu ideea originala de a inventa profesia de „psiholog in domeniul Securitatii Nationale ” trecand de la teorie la practica si organizand in 2012 un workshop-ul tematic despre :

    „ Evaluarea psihologică pentru permisul de port-armă: prevederi legale, cerinţe metodologice şi promovarea de bune practici!” (http://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/1904-Facultatea-de-Psihologie-Bucuresti-Permisul-de-port-arma-!)

    Aceasta noua orientare din stiintele sociale are la baza presupozitia tacita ca oamenii pot si trebuie sa fie manipulati si controlati . Problema este ca teze de acest gen au fost predate inclusiv scolarilor :

    „Omul este un microcosmos si cine stapaneste legile acestui univers, stapaneste intreaga lume, detine puterea, inclusiv cea militara.”
    http://www.e-scoala.ro/psihologie/manipulare_razboi_psihologic.html

    In aceasta noua mentalitate , corolarul acestei asertiuni este unul foarte interesant si este exprimat intr-un comentariu anonim primit pe Internet :

    ” …Sa nu uitam ca psihologia este o arma si ca orice arma ,trebuie controlata. Cum?Prin …ofiterii care conduc COPSI ”
    http://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197

    Pe scurt , societatea romaneasca a devenit „o societate bazata pe cunoastere” adica una in care trebuie controlata si informatia , si societatea. Problema este ca de la „a controla” la dorinta de a conduce nu este decat un pas. Rezultatul este unul foarte interesant la nivelul intregului ansamblu social si este descris in acelasi comentariu anonim :

    „ Una dintre misiunile serviciilor secrete este aceea de a avea un control permanent asupra societatii, in general si a institutiilor sau organizatiilor ,in special iar , modalitatea cea mai eficienta este aceea prin care, un (fost) lucrator se infiltreaza ,sub diverse forme si in diferite functii ,in institutia sau organizatia respectiva.In general, se prefera ca acesta sa acceada la o functie de conducere.In aparenta, structura de informatii pare sa fi renuntat la propriul angajat dar,ea il foloseste atat timp cat randamentul sau nu este influentat in mod negativ de vreo boala,de vreo incalcare flagranta a legii sau deconspirare iar, trecerea in rezerva nu inseamna ca structura de informatii a renuntat la acesta . ”
    http://sergiusimion.blogspot.com/2010/06/ce-vraji-mai-fac-psihologii-romani.html?showComment=1321718007959#c3395928666639859197

    Intr-un asemenea univers al lucratorilor si lucraturilor „undercover” si „contra-informative” care pazesc tot ce misca, ramane de raspuns la vechea intrebare a lui Juvenal : „Cine-i pazeste pe paznici ?!”
    Pana atunci , si dincolo de aparente si de toate lucrurile atat de pitoresti(?) care se intampla aici „la Portile Orientului ” unde nu ne plictisim niciodata, ramane certitudinea ca Uniunea Europeana a infiintat , pe langa multe altele, si un serviciu secret propriu : EUINTCEN -INTELLIGENCEANALYSISCENTER( http://eeas.europa.eu/factsheets/docs/20150206_factsheet_eu_intcen_en.pdf) .
    Pe de alta parte , daca valorile statului de drept si ale democratiei occidentale nu au fost inca asimilate pe deplin de catre statele est-europene nou venite in UE, aparitia EUINTCEN arata in mod cert ca exista o reactie europeana fata de mentalitatea de buncar si mentalitatea conspirationista din fostele state comuniste .
    Ipoteza cea mai pesimista este aceea ca aceasta mentalitate sa fi castigat deja deja teren la nivel european pentru ca , dupa toate aparentele, influenta serviciilor secrete din tarile foste comuniste nu numai ca nu a fost diminuata, ba chiar a crescut in mod amenintator.
    La noi, cea mai recenta dovada este faptul ca dupa 26 de ani de la Revolutia din 1989, un serviciu secret a dobandit dreptul de a face anchete penale (http://www.gandul.info/politica/surpriza-din-ordonanta-pentru-interceptari-cum-a-facut-guvernul-din-sri-organ-de-cercetare-penala-15104802) ceea ce ridica un mare semn de intrebare cu privire la problema separatiei puterilor in stat.
    http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/03/mentalitatea-de-buncar-si-infestarea.html

    • Erata . In comentariul publicat pe Contributors.ro s-a strecurat o eroare , rog a se citi in forma corecta adica fara cuvintele trecute mai jos intre paranteze :

      ” Rezultatul final este o mentalitate de buncar si de cetate asediata in care teoria conspiratiei si obsesiile de tip securist au trecut de mult din faza de idee prevalenta in faza de idee obsedanta, iar cireasa de pe tort o reprezinta aparitia unui soi de secta oculta (…) care paraziteaza mai intai structurile de forta ale statului”

      ( Textul corect poate fi vazut aici – http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/03/mentalitatea-de-buncar-si-infestarea.html)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marian Zulean
Marian Zulean
Marian Zulean este profesor la Universitatea din București. Domeniile sale de interes sunt politicile publice, studiile de securitate și sociologia militară.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro