Motto: „Memoria este o oglinda opaca, sparta in cioburi sau, mai bine zis, alcatuita din scoici atemporale de amintiri risipite pe o plaja de uitari”.–Hector Abad Faciolince, „Suntem deja uitarea ce vom fi” (traducere de Mariana Sipoş, Curtea Veche Publishing, 2014)
Era pe 15 septembrie 1958. Exact în acea lună a început şi ancheta tatălui meu la Comisia Controlului de Partid. Atmosfera din casă era greu respirabilă, plutea un aer ameninţător, ştiam cu toţii că se năruie ceva ce părea statornic şi previzibil. Nervii erau mereu pe cale de a exploda. Cine a văzut filmul lui Nikita Mihalkov, “Soare inşelător” (“Burnt by the Sun”) ştie despre ce vorbesc. M-a însoţit la şcoală, pentru prima zi a noii experienţe, sora mea mai mare, Vichi, intrată atunci în clasa a XI-a, deci ultima de liceu, în acele vremuri. Cealaltă soră a mea, mai mare cu şapte ani, Rodica, era şi ea acolo, am întîlnit-o în curtea şcolii. Şcoala fusese pînă atunci “Şcoala medie mixtă cu limba de predare rusă”. În iunie 1958 plecaseră trupele “frăţeşti”, fuseseră conduse cu flori şi alaiuri triumfale. Tot atunci murea Petru Groza, cel care condusese guvernul-marionetă sub a cărui egidă a început comunizarea (deci colonizarea) ţării. Profesorii şi profesoarele, cu puţine excepţii, erau vorbitori de rusă. La fel şi învăţătoarele (nu-mi amintesc de niciun bărbat).
Sigur, româna o preda o respectată doamnă de veche formaţie, Ileana Perţache, dar asta se petrecea abia în clasele mai mari. La fel, geografia o preda un profesor cu numele Ghica, se pare descendent al uneia din ramurile ilustrei familii. Matematica o preda un basarabean, Alexandru Gavrilovici, poreclit “Ceacanica” (habar n-am de ce), iar biologia, o doamnă numita Liubov Fetova. Era înaltă, corpolentă, cu părul strîns pe spate cu multe agrafe, blondă – şi avea cel puţin trei guşi. I se spunea “amoeba”. Mai era şi altă profesoară de geografie, relicvă a Şcoliii Ruse, cu numele Galina Ciorbă. Să nu o uit pe profesoara de limba şi literatura rusă, Tamara Mihailovna Rosenzweig, originară din URSS. Dupa divorţul de primul soţ, Tamara Mihailovna s-a măritat cu celebrul ilegalist şi corifeu al realismului socialist în cea mai tristă perioadă a stalinismului, Nicolae Moraru.
Surorile mele intraseră la Şcoala Rusă imediat după ce familia a revenit din URSS, în 1948. Eu, fiind născut în 1951, ştiam ceva rusă din casă (kitchen Russian) şi unele cîntece învăţate la căminul (gradiniţa) CC-ului de pe Aleea Vulpache. Rusa nu mai era obligatorie în primele patru clase, apoi a încetat să mai fie obligatorie în genere (după 1962). Am ajuns deci în curtea şcolii, Vichi mi-a spus “la revedere”, ne-am înrolat pe clase în careu, am ascultat cuvintele de bun venit ale directorului. Peste un an, era instalat un nou director, profesor de geografie, Burcescu, cu figura simiesca, poreclit (Gibi), de la gibon. Ne-a preluat învăţatoarea clasei în care fusesem “repartizat”, întîia A. Învăţatoarea era o basarabeancă militaroasă, vorbea cu un pronunţat, de neconfundat, accent rusesc. O chema, ne-a spus imediat, Olga Alexandrovna Dominte. Aspră, distantă, încruntată, posomorîtă, plină de riduri, mi-a creat o stare de teribilă nelinişte. În clasa a doua am şi evadat vreo două săptămîni de la şcoala, voi povesti aventura cu alt prilej.
Norocul meu e că am nimerit în bancă (eram cîte doi într-o banca, putem conversa în şoaptă) cu Andrei Manoliu. Tatăl său, doctor ilegalist, era directorul spitalului “Elias”. Mama era pediatră, tot în sistemul sanitar de partid. Locuiau aproape de noi, pe strada Ermil Pangratti, colt cu Zambaccian. Noi locuiam pe Grigore Mora. Făceam cel mult zece minute de la mine de-acasă pînă la Andrei. Eram în clasă cu Florica Jebeleanu (am rămas prieteni apropiaţi pînă azi, ca şi cu fratele ei mai mare cu doi ani, Tudor), cu Vlad Brucan, cu Svetlana Şchiopu, cu Vladimir (Vova) Văleanu, cu Ghită Goldberger, cu Vasea Borilă, cu Mircea Alexa, cu Vlad Brill, cu Nelu Bănşoiu (actualul profesor de la Filosofie), cu Corina Meţianu, devenită, apoi, după căsătoria mamei ei cu poetul Radu Boureanu, Corina Boureanu. La clasa paralelă, întîia B, era învăţătoare o doamnă Munteanu. Cred că era una din puţinele vorbitoare native de română din corpul profesoral. În acea clasă erau Nicu Ceauşescu, Lena Răutu, Ioana Pintilie (fiica lui Pantiuşa). Cu unii dintre aceştia aveam să fiu coleg după 1963 la Liceul 24, azi “Jean Monnet”. Olga Alexandrova ne supraveghea atent, aveam sentimentul că intrasem într-un fel de mică temniţă. Nu-mi doream decît să scap cît mai repede de-acolo, să ajung acasă, să citesc, să ies pe stradă şi să joc handbal. Am ştiut din prima zi de şcoală că nu voi fi un tocilar, că, deşi am fost înzestrat cu o memorie excelentă, nu o voi irosi pentru toate tâmpeniile care ni se băgau pe gât. Ştiam, de asemenea, că nu voi fi un elev obedient.
Azi, şcoala se numeşte Colegiul Naţional de Informatică “Tudor Vianu”. Numele s-a schimbat de multe ori, adresa a rămas mereu aceeaşi: Strada Arhitect Ion Mincu nr.10. Spre a relua titlul unui film cu ilegalişti din juneţea mea: “Străzile au amintiri”. Scenariul era de emigrantul comunist grec Dimos Rendis şi de jurnalistul Ioan Grigorescu. Muzica, de Tiberiu Olah. Regia de Manole Marcus. Fiul lui Manole Marcus, Martin, a fost elev la Liceul “Dr. Petru Groza”, coleg de clasă cu verişoara mea, regretata Olga Boico-Trébitsch. Olga a murit, a murit şi Martin. Raman strazile si amintirile…
http://tismaneanu.wordpress.com/2011/03/18/amintirea-olgai-boico-trebitsch/
Articolul de mai sus a aparut in grupajul „Punktul saptamanii”, realizat de Cristian Pătrăşconiu, care scrie si „Argumentul”, in revista online LaPunkt, alaturi de contributii semnate de Ioan T. Morar, Robert Şerban si Florin Şari.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Fascinanta experienta ati avut in prima zi de scoala.
Ati enumerat mai multi colegi de clasa ai nomenclaturii, dar si din clasa paralela. Dintre cei enumerati (ca o curiozitate istorica) pe cine considerati, la acea vreme, ca fiind cel mai ridicat in randurile nomenclaturii? Cu alte cuvinte cel ai carui parinti (sau parinte) erau cat mai sus in ierarhia proletara?
Nicu Ceausescu? Lena Rautu? Altcineva?
Copiii Licai Gheorghiu cu Marcel Popescu (primul ei sot), ulterior infiati de Gheorghiu-Dej, mergeau la Liceul „Caragiale” din Piata Dorobanti. Acolo au mers si copii lui Alexandru Barladeanu, Grigore Preoteasa, Miron Constantinescu, Virgil Trofin, Paul Niculescu-Mizil. Acolo a mers Sorin Oprescu. Cred ca si Daniel Daianu. Dar, evident, majoritatea copiilor din Primaverii si din zonele apropiate mergeau la „Petru Groza”. Erau trei clase intaia, daca nu ma inseala memoria. N-am nici cea mai vaga idee cum am fost „distibuiti”, pe baza caror criterii. Oricum, Nicu Ceausescu si Vasile (Vasea) Borila erau cei mai sus plasati (aveau tatii membri plini ai Biroului Politic), Lena Rautu un pic mai jos (membru supleant al BP, dar extrem de influent ca sef al Directiei Propaganda si Cultura). Mircea Alexa era fiul lui Augustin Alexa, pe atunci procuror general al RPR, membru in CC.
As vrea sa precizez ca nu erau doar copii de stabi acolo. Imi amintesc de pilda de Radu Logotetti, de Serban Conovaru, de Cristian Langa, de Daniel Schaeffer, de Rodica Purcel si altii care locuiau pe strazile din preajma liceului (Porumbaru, Popa Savu, Barbu Delavrancea). In clasa B era si Sandra Petrescu despre care aveam sa aflu mai tarziu ca era fiica generalului de justitie militara, colaborationistul de trista amintire Alexandru Petrescu. Nu stiu exact in ce an a intrat la „Petru Groza”, dar acolo a facut liceul, nascut fiind in acelasi an cu mine, antropologul si psihologul Vintila Mihailescu. La fel, pana la plecarea din tara in clasa a XI-a, fratele sau, actualul profesor universitar de matematica din Germania Preda Mihailescu (a fost coleg de clasa si bun prieten cu verisoara mea).
Sora mai mare a lui Vasea Borila, Iordana, avea sa se casatoreasca, la inceputul anilor 70, cu fratele cel mare ale lui Nicu Ceausescu, Valentin. Iordana si Valentin au mers si la „Petru Groza” (ea era mai mare cu un an, deci a terminat cu un an inaintea lui). Bucur si Ursula Schopu au avut patru fiice, au studiat la acest liceu (Ana, Pia, Ionuta si colega mea Svetlana). Alti elevi din clasele mai mari: Ani Chivu (fiica lui Chivu Stoica si a Ecaterinei Micu), Viorel, Ioana (a murit devreme) si Gheorghe Bodnaras, Ticu si Vichi Burca, Gheorghe Miletineanu, Ana si Tinu Salajan, Anca Rautu, Gabriela Dunareanu (fiica doctorului Horia Dunareanu, un timp ministru adjunct al sanatatii), Bogdan Marinescu (fiul lui Voinea Marinescu, el insusi ministru al sanatatii in guvernulul Petre Roman), Iuri Chisinevschi (si fratii sai Andrei si Gheorghe) etc Nu poate fi omis, evicent, ca absolvent al Scolii Ruse cel care avea sa devina traducatorul personal al lui Ceausescu, apoi, dupa prabusirea dictaturii, ministru de externe, Sergiu Celac.
Sora mea Rodica a fost colega de clasa cu Aurica Draghici, fiica lui Alexandru ai a Martei Draghici. In lcasa cu Tudor Jebeleanu era Norica, sora ei mai mica. A studiat acolo fetele Gavriliuc (Nusa si Gabi), fiicele generalului Mihai Gavriliuc, primul sef al DIE (exclus din PMR in 1960). La fel, copiii lui Anton si ai Lenutei Moisescu si cei ai generaului MAI Aurel Stancu. Alexei Florescu a absolvit Liceul „Petru Groza, ca si sora sa Claude. Toti copiii Gaston Marin (Minu, Jackie si Ileana) au studiat acolo. Gelu Apostol, Vladimir Socor, Ileana Bogdan, Nica si Andrei Bellu, Andrei si Luca Mezincescu, Suzana Gall, Andrei Rozsa, Ionel Dalea, Puiu Isac (fiul presedintelui sindicatelor in ultimii ani ai lui Dej, Martin Isac), Ghita Valcu (fiul lui Vasile Valcu), Ionel Nikolschi (fiul celebrei ilegaliste Vanda Nikolschi), Mircea si Ana Zaharescu (copiii lui Barbu si ai lui Betty), Iulian si Zoia Bughici, fratii Bogdan si Emilian Popescu (fiii generalului de securitate, ulterior ambasador in Birmania Gogu Popescu), Anca si Dinu Brucan etc etc Sunt sigur ca profesorul Peter Manu poate oferi date suplimentare. Sa nu uit, Petre Roman a terminat Liceul „Petru Groza”. Mi se spune ca Victor Ponta ar fi studiat la „Colegiul National „Tudor Vianu”…
Va multumesc pentru raspuns. Detalii captivante :)
Uitasem de Liceul Caragiale.
Nu sugeram ca erau numai nomenclaturisti, ci eram curios care era ierarhia la acel moment. Mai precis daca a existat, in anii care aveau sa vina, colegi ai caror parinti s-au ridicat spectaculos sau au coborat (la fel de spectaculos). Spre exemplu, daca Nicu Ceausescu nu ar fi fost un coleg cu parintii atat de sus. Insa vad ca nu a fost cazul.
Cat despre Victor Ponta stiam ca a studiat la Ion Neculce.
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12108520-profil-cine-este-victor-ponta-propunerea-usl-pentru-functia-prim-ministru.htm
Se poate ca Ponta sa fi mers la „Neculce”, chiar nu stiu.
Mai erau doua licee in zona: Rosetti in Floreasca si 32, langa Piata Domenii, pe 1 Mai.
Fac parte din generatia 1951.Am intrat in clasa intai in 1958 si am absolvit in 1970.
Am fost in toate clsaele DOAR in clsa B.Am citit cu interes articolul colegului meu(recunosc ca abia acum am constatat ca am fost colegi).
Doresc sa completez/corectez datele prezentate in articol:
1-avem o pagina web construita de colega noastra Anisoara Stancu, pagina care a fost motorul primei noastre intilniri la 40 de ani dupa terminarea liceului.
aici adresa :
http://liceulgroza70.myinternet.ro/
Gasiti acolo si o galerie de fotografii si mai vechi si mai noi de la intilnirile noastre.
2-parintii mei nu au facut parte din nomenclatura …nici atunci nici ulterior.
3-Nelu Bansoiu …NU a fost coleg in clasa A ,ci la noi, la B, pina in clasa a-10 a cind trecut la uman in clasa C.
La Petru Groza au absolvit si Andrei Pippidi si Mihai Oroveanu (in 1965).
Afinitatile erau remarcabile. De exemplu, la scoala erau copiii celor trei conducatori ai detinutilor de la lagarul de la Vapniarka (Donath, Bughici si Vinea). Dintre copiii celor pomeniti in textele dumneavoastra de pe contributors.ro, merita amintiti Victor Einhorn, Sandu Nemes, Dana Costea, Maia Moraru, Serghei Bulan, Max Novicov, Iura Cotovski, Victoria Burca, Ileana Raceanu, Felicia Raab, si Petrica Ionescu.
Evident ca nu am dat decat cateva nume. Va multumesc cordial ptr completari. Tot la „Groza” au mers Viorel Modoran, Irina Rosetti (a facut arhitectura), Gheorghe Miletineanu (viitorul regizor de teatru), Mona Mircea (buna prietena a sorei mele Vichi, a facut teatrul, a murit teribil de devreme, s-a numit dupa sot Mona Cherebitiu), Erzsi Papp, Mioara Daescu. Despre Ticu si Vichi Burca am pomenit aici pe forum. Apoi, Margareta Iosub (stinsa din viata si mult prea devreme, cred ca anul acesta), fratele ei Andrei, George si Stefan Benedict, Sanda Nitoiu, Anca Manu, Lida Rautu, sora ei mai mare, Nadia (azi Bronstein), istoricul Holocaustului Radu Ioanid, varul meu Andrei Boico, Ileana Murgescu, fratii Andrei si Valery Oisteanu…
In perioada 1963-1967 am fost elev de liceu la „Dr. Petru Groza” (ultima serie cu 11 clase), in clasa „D”.
Clasele „A”, „B” si „C” erau rezervate odraslelor nomenclaturii.
Care aveau si uniforme croite dintr-un tergal cu totul diferit de materialul mizerabil din care erau confectionate uniformele obisnuite.
Imi amintesc cu placere de :
– pedagogul desavarsit Gh. Ghica, profesor de geografie, diriginte si autor de manual;
– excelenta profesoara de limba romana Pertache;
– profesoara de istorie Toma, o veritabila enciclopedie;
– mucalitul profesor de fizica Fălie;
– excelentul profesor de matematica Lăzăroiu (poreclit „pătrătica” din cauza „aliurii”).
Ultimii doi mi-au starnit interesul pentru Politehnica, unde m-am calificat ca inginer nuclearist.
Dintre elevi, mi-l amintesc pe derbedeul lui Bodnaras, pe rebelul pletos Valentin Ceausescu,
pe studioasa Zoe si pe baiatul cel mare al lui Janos Fazekas, cu care am fost coleg de clasa.
Ultimul facea patina viteza si toata iarna era la antrenamente pe lac, la Tusnad.
Acasa avea sala de gimnastica si antrenor personal de culturism.
Oricum, beizadelele formau cercuri restranse, in care muritorii de rand patrundeau foarte greu.
Jos palaria, insa, pentru cadrele didactice din acea perioada !
Am terminat si eu in ’95 (se numea Liceul de Informatica pe atunci). Am avut noroc de foarte multi profesori extraordinari, dar nu stiam ce elevi s-au mai perindat pe acolo.
Clasa intai a insemnat, pentru mine, primul dus rece al devenirii. Rupt de pe imasul copilariei unde, descult, imi striveam talpile de iarba inocentei si aruncat in mijlocul valtorii de boboci, de parinti, de flaori si ghiozdane, coborasem brusc de la star la figurant. Desi tatal meu imi era alaturi, simteam ca sunt singur, atat de altfel imi parea totul, altfel decat crezusem ca ar trebui sa fie si, mai ales, altfel decat fusese pana atunci. Eram adunati,aveam sa aflu mai tarziu, in careul mic de la „intrarea profesorilor”, loc insuficient pentru a ne ordona pe clase, pentru a ne vedea invatatoarele. mai intai s-au citit lungi pagini din care nu pricepeam nimic, decat ca se vorbeste ca la Telejurnal, iar fiorul ala ca, deodata, ajung sa iau parte la un fenomen ce-l crezusem doar virtual, m-a facut sa ma simt ciudat de nesigur.
Iar ca totul sa fie perfect, cand s-au citit numele repartizate pe clase, pe al meu nu l-am auzit. Nici eu, nici tatal meu. Asa ca, dupa festivitate, am purces sa.-mi caut colegii, clasa si invatatoarea. Erau 9 clase de boboci, intr-un cartier nou cu mii de apartamente in silozurile de locuinte muncitoresti. Dupa primele trei incercari tata a plecat la slujba: avea invoire pana la 10 sau asa ceva. Am cautat singur mai departe, cu florile tinandu-le la spate sa nu cumva sa fie vazute si sa le dau altei invatatoare. Ar fi fost un start catastrofal …
Intr-adevar, mai erau doua licee: Rosetti si 32. Cand am ajuns eu la Rosetti, in 1970 devenise „de limba engleza” intensiv si chiar asa a fost, am avut profesori veniti din Anglia, in cautarea unei experiente inedite probabil.
La liceul 32 putem numi pe Geoana, desi nu a recunoscut ca tatal era securist, mentinand varianta ca era la intendentza, transporturi sau nu mai stiu ce.
Eseloanele 1 cazut in dizgratie sau facut o boacana mare, 1 bis, 2, 3 si etc, dar, curios, nu cadre de partid dar mai ales o covarsitoare concentrare de copii de securisti de toate gradele. Evident ca nu veneau cu gradul tatalui sau / si al mamei pe frunte la scoala, am aflat despre unii dupa.
Asa ne-am trezit in clasa prin ’75 sau ’76 cu fiul Patilinetz. O lasase pe una insarcinata la 24 si a trebuit mutat. Clasa noastra, relativ omogena absorbea exemplare de acest tip, care erau lasate (consensul profesorilor ?) sa faca aproape ce vroiau. Un fenomen de ajustare a comportamentului respectivei beizadele exista in mod cert. Cum veneau la acest liceu ca in surghiun, nu sareau peste cal, cel putin la inceput cand apareau in clasa de pe o zi pe alta. Mecanismul de supravietuire al lui Patilinet junior nu functiona bine, a murit tanar.
A aparut si Doina née Dinca ulterior Popoviciu. Aeriana, cu o simili coafura de Angela Davis, Doina era destul de tacuta, nu a stat mult continuand ilustrele studii la Caragiale. A fost insa suficient sa-l cunoasca pe Popoviciu care era la clasa paralela (la B parca) si iata ce poveste „minunata” s-a nascut.
Renumitul Radu Dimofte, fiul raposatului colonel secu’ Zerlin (daca poate sa-mi spuna cineva ce prenume e asta) Dimofte era in clasa mea, deci cunoscut cu Popoviciu din timpuri vechi. Dimofte, mama ii murise parca cand era in clasa a V-a sau a Vi-a a plecat dupa clasa a VIII-a la Caragiale.
Si bineinteles toti ceilalti, cutare cu tatal bagat la zdup pt delapidare, in clasa un an dupa, fiica celebrului cuplu care taia si spanzura la ambasada din Londra in anii ’70. Doamna facea chiar mai mult cu ce o inzestrase natura, dar era pt patrie, nu ?
Rosetti era liceul pt care se facuse un program special de condus auto, fiul directoarei Tirea, cu un an mai mare a beneficiat de aceste mici amenajari. S-a cumparat chiar o Dacie 1100 pe care se facea practica la condus in curtea liceului, superba curte, imensa, azi ciopartita de imobile construite. SI tot atunci s-a construit piscina de care am beneficiat chiulind in a XI-a si a XII-a, clasa era pe unul din capetele planului tip in „U” si din clasa, de la catedra, profesorii aveau vedere directa pe piscina. Cutare striga profesorul un nume, o voce asasina din clasa „e la piscina”.
Da, da, era ani foarte fericiti. Salutari la toti. O ultima remarca: soiurile astea de odrasle nu au simtit niciodata dorintza sa se revada la 20/30 de ani dupa. Iin 2018 sunt 40 de ani de la bacalaureat.
cred ca am fost colegi de clasa
As vrea sa luam legatura cumva.
știm că deși „…noi doi avem același dascăl…” părerile sunt diferite, dar dacă avem și dascăli diferiți? În jur de 300000 de copii merg anual în clasa întâi. Prin anii 50 probabil că cifra era tot asta ( populația era mai mică dar natalitatea era mult superioară). Probabil că până-n 100 de copii învățau în școlile privilegiaților, restul învățau în școli normale, în condiții materiale precare, dar ce învățători, adevărați apostoli, primeau copiii pe mână. Nu era cătun cu școală fără un învățător eminent…Meritul acestor învățători din școlile simple de la sate și orașe trebuie amintit când se vorbește și de realizările din comunism. Marii intelectuali ai țării de acolo provin…Politicienii, nu…
Stimate Domnule Tismaneanu,
Tabloul e superb.
Va atrag atentia asupra unui eveniment mai tarziu, pe care-l amintiti altundeva: povestea cu gandacul din sandviciul lui Nicusor Ceausescu.
Aceeasi poveste apare in romanul lui Petru Popescu, Sfarsitul bachic. De retinut atat figura elevului care inghitise gandacul, precum si cea a tatalui sau.
De unde ar fi putut afla scriitorul aceste amanunte?
Poate de la gagica lui, Zoia?
Domnule Porfesor,
Imi cer scuze ca intervin cu acest comentariu dar e legat intr-un fel de amintiri, mai exact de originile ministrului Remus Pricopie si a celor de teapa lui. Omul nostrum, dpdv al speciei, si al lor, dpdv al apartenentei la Grupul Infractional Organizat, ne dezvaluie un secret bine pastrat in interiorul grupului legat de originile membrilor sai. Pricopie ne dezvaluie ca initial Romulus si Remus ar fi supt la o vulpe, fara cetatenie dealtfel, si ca ulterior ar fi fost adoptati de lupoaica, aceasta din urma la randu-i necetateanca. Acest fapt istoric remarcabil arunca o noua lumina asupra sangelui si caracterul mostenit de o „anumita parte” a ceea ce avea sa devina poporul roman. Eu unul sunt mandru de un astfel de ministru al educatiei si de aportul acestuia la clarificarea istoriei noastre genetice. Ce Draghicescu?! Ce Djuvara?! Il avem acum pe Pricopie.
In concluzie:
1. Remus habar nu are de la cine-a supt.
2. Pricopie habar nu are ca exista o sarbatoare a Sf. Pricopie numita si „ziua lupilor” conform DEX online.
Dar despre noua „Cantare a Romaniei” la ceasul pontocratic ce sa mai spunem?
Presedintele CJ Prahova:
„Victor, o galaxie română-n devenire,
Răsare în universul zidit pe răstigniri,
Pe temelie veche, de piatră şi jertfire,
El reînalţă o ţara a vechilor români!
Victor Ponta preşedinte!””
https://www.youtube.com/watch?v=sr5IP_ov7n4
Intr-adevar obscen. Cei ce n-au apucat acele vremuri vor lua probabil in ras aceasta mostra de servilism nevertebrat.
Legat tot de subiectul amintiri, in articolul lui Dan Andronic exista o fraza ce mi-a atras atentia in mod deosebit. Iata ce spune:
„În România nu există nici o instituție care să aibă sarcina prezervării tuturor informațiilor publicate de-a lungul timpului într-un alt format decât cel fizic, de hârtie. Dacă vrei să cauți ceva dinainte de anul 2001, te duci şi iei colecțiile de ziare, sute de de kilograme de hârtie și începi să dai pagină cu pagină.”
http://www.evz.ro/injuraturile-lui-mazare-si-obsesia-noii-securitati.html
Evident ca memoria si accesul la informatie sunt dusmanii cei de temut ai comunismului. Iata ca nu s-a gandit nimeni sa creeze o baza de date cu presa de dupa ’90. Consider aceasta o eroare grava a fortelor democratice din Romania. N-ar fi normal ca Arhiva Nationala sa se fi ocupat de asa ceva?
Stimate Domnule Gheorghe,
Lupoaica romana e semnificativa; miturile nu sunt povesti de adormit copiii.
Faptul ca Romulus si Remus au fost alaptati de o lupoaica (lupa) inseamna ca erau pui de lele, feciori de curva, acesta fiind sensul cuvantului.
O derogare asemanatoare gasim si in spaniola, unde vulpoiul se numeste zorro; dar vulpoaica onorabila e numita raposa, zorra insemnand, iarasi, curva. Catelele au fost intotdeauna considerate destrabalate.
Insa originea aceasta nu insemna, pe atunci, dezonoare, ci dimpotriva! Prostitutia era o meserie onorabila, sacerdotala (hierodulele), si era o onoare ca Roma sa aiba o asemenea origine.
La fel si in Biblie, unde Tamara, strabunica regelui David, si-a inceput cariera pe marginea drumului (Cartea Facerii XXXVIII). Acolo, textul original nu vorbeste de o femeie „naravita”, ca in traducerea romana, ci de una „sanctificata” (qedesha). Romulus, Remus si David erau de origine nobila, acceptata de societate.
Prima mea zi de școală a rămas într-un registru Süskind (mă refer desigur la partea olfactivă și nu insinuez digresiuni criminale) :). Eram undeva la marginea Bucureștiului, într-un cartier nou unde au fost relocați o bună parte din foștii ocupanți ai Gropii Floreasca. Din pricina asta, am avut chiar un repetent coleg în clasa I, de care ne era teamă, dat fiind că la acea vârstă chiar și un an de dezvoltare poate constitui un handicap esențial în lupta corp la corp. Cu timpul, am trecut peste sau pe lângă dinastii de frați, care promovau sau repetau după reguli criptice, ca într-un fel de cursă, ajungându-se din urmă sau lăsându-și concurentul în spate, acoperit de ignominie. Erau și mulți copii rromi- unul a fost întrebat de învățătoare ce mâncase de cu seară și a răspuns senin : Tocăniță de oase ! Noi am izbucnit cu toții în râs, fără să ne gândim, la mintea de copil, de ce un produs al unei familii analfabete, înconjurat de o mulțime de frați și surori, ar putea avea rezultate slabe la învățătură și din cauza malnutriției.
Îmi aduc aminte de multitudinea de flori din curtea școlii și mirosul lor de piață asociat cu larma tuturor celor încă nedomesticiți. De aroma băncilor proaspăt vopsite, a podelei ceruite (încă nu exista Palux), de contrastul dintre izul tablei nou înnegrită și ea și cel al cuierului, tras într-un fel de gri-bleu, de mirosul coridoarelor și duhoarea clorinată a toaletelor.
Și desigur, aglomerarea de fete- era pentru prima oară în viața mea când fusesem obligat să stau ore în prezența atâtor reprezentante ale sexului frumos- cu cosițe, cozi, bentițe, fundițe, gulerașe călcate și apretate, ciorapi albi trei-sferturi și care, în cazul noii mele colege de bancă, își delimitau teritoriul ciupind.
Iar noi, mai toți în pantaloni scurți- din cei de tercot bleu-marin și care, la acei ce în vacanțele estivale nu plecau nicăieri, ținea locul în aceeași perioadă și hainelor de joacă- fanat de la spălat, zdrențuit pe alocuri, pătat de fructele furate de prin livezi și purtând tot atâtea semne, cicatrici croitorești, ale unei bărbății în devenire.
Draga Vova,
Tot ceea ce povestesti legat de prima zi de scoala la Petru Groza este perfect adevarat. Eram si eu acolo, timida si ingrozita de rautatea invatatoarei mele, dna Elena Munteanu,
de agresivitatea si obraznicia lui Nicu, de atmosfera aceea rea si ostila, de amenintarile alor mei de-a-mi tine gura bine ferecata. Amintirile mele sunt intacte. Nicu era coleg de banca cu Vladimir Arsene, binecunoscutul arhitect de azi, banca intiia rindul de la mijloc. Sandra Petrescu era colega de banca a Lenei Rautu, si tot in banca intiia rindul de la fereastra. Clasa intiia B functiona la parter, in cabinetul de stiinte naturale, cu multe animale impaiate, a caror ochi de sticla imi dadeau fiori reci. In clasa erau foarte multi elevi, cred ca 45-48, amestec eclectic de odrasle de nomenclaturisti ( carora invatatoarea noatra servila puterii li se adresa cu voce mieroasa pe numele mic in timp ce noi ceilalti eram numiti doar pe numele de familie si pe un ton rastit si dispretuitor, plin de venin ) si copii de anonimi.
Doru Tufis, un prichidel mic si negricios, frecventa si scoala de muzica dupa orele de program. Nelu Bansoiu, filosoful de azi de la Paidea, statea in ultima banca pe acelasi rind cu mine, adica cel de la perete, eu Doina, nascuta pe 1 iulie 1951, fiica de functionari oarecare, (chemata doar pe numele de familie cu vocea otarita a negricioasei noastre invatatoare ) stateam ceva mai in fata decit Nelu, adica in banca a 4-a, desi eram cam cea mai inalta din clasa, statut ce-mi crea complexe nenumarate. Singura vorba buna pe care mi-a adresat-o invatatoarea mea cea atit de duplicitara a fost cind am fost fotografiati, acolo in holul mare de marmura, pt legitimatia de elev ” vino aici frumoaso sa-ti aranjez parul, ar fi pacat ca asa o frumusete sa iasa urit in poza din cauza ca nu este pieptanata”. Eu eram colega de banca cu Dan Cojocaru, despre care nu mai stiu nimic, dar al carui chip de copil blond cu ochii albastri nu l-am uitat. Desigur ca nu i-am uitat nici pe Radu Moldovanu, Tatiana Bansoiu, Silvia Guboglu, Ohanezian, Zoia Horea dar mai ales pe Carmen Popescu care si azi locuieste vis-a-vis de scoala si cu care am ramas prietena. Imi aduc aminte de toate clipele traite si indurate acolo la scoala, de suferintele psihice provocate de rautatea acelei invatatoere care parea ca ignora sau nu cit rau imi facea.
Si pe tine te tin foarte bine minte. Ne salutam dar n-am vorbit niciodata, sigur din pricina timiditatii mele.
Multumesc pentru completari. Mai era si profesoara de biologie, Silvia Radulescu. Fetele ei au mers tot la „Groza”. Cea de chimie, doamna Bejan,fusese mostenita din „Scoala Rusa”, la romana doamna Butoi (avea o fiica Smaranda) si domnul Orzea, la muzica profesorii Manolescu (un tip extrem de fin) si Turcu (pe fiica mai mica a acestuia, Venera, am intalnit-o in 1982, la Caracas, cu cea mare, Cristina, am fost coleg de clasa). Pe profesorul de fizica Vasile Falie l-am avut mai tarziu diginte la „24”. UN profesor amintit cu drag de fostii elevi era cel de filosofie, Ionascu. Eu m-am transferat in 1963, n-am apucat sa fac la „Groza” aceste materii. Dupa Olga Dominte, invatatoarea noastra a fost Ileana Voicu (a venit apoi la „24”). La geografie am avut-o, in clasa a cincea, pe doamna Florica Stanescu. Nepotul ei, Paul Gabriel Tudor, mi-a fost coleg la „24”, l-am revazut dupa 1990. La sport, erau profesorii Samur (scund, osos, cu un nas pronuntat acvilin) si Tiron (si el scund, dar musculos, indesat). Am facut istoria intr-a cincea cu o doamna care m-a incurajat sa merg in aceasta directie, Lidia Dumitrescu, ii raman recunoscator. Mi-a spus: „Vei ajunge istoric”. Ma rog, am ajuns politolog…
Cu Turcu Cristina si Ileana Bogdan ( Popa, dupa al doilea sot, de care este in prezent divortata ) am fost colega de grupa (si o perioada prietena, mai ales cu Ileana care-mi era vecina de casa) la facultatea de chimie din cadrul Universitatii Bucuresti. Venera, sora Cristinei Turcu s-a casatorit, studenta fiind in anul intii la fizica, cu un coleg de-al sau, venit din Venezuela la studii, bun prieten cu iubitul venezuelian al Cristinei, iubit ce ne era coleg de grupa. Din cite stiu casnicia Venerei a fost de scurta durata.
Ileana Bogdan, de care la un moment dat eram nedespartita, s-a casatorit in 1976 cu Gelu Apostol, fostul coleg de clasa al Svetlanei Bogdan, sora sa vitrega, nascuta Gonceariuc, infiata de dl ambasador Bogdan. Amindoua locuiesc in Washington DC, probabil ca stii acest lucru. Sora lor mai mica, Olga, care a studiat aici arhitectura, este tot in Washington. Din pacate casnicia cu Gelu s-a destramat dupa un an, iar fata lor Ioana, a fost crescuta in familia Ilenei. Gelu s-a recasatorit destul de repede dupa separarea de Ileana si mai are doua fete. Cu Svetlana am vorbit la telefon si am schimbat citeva e-mailuri. Mi-a marturisit ca se simte mai confortabil vorbind si mai ales scriind in engleza decit romana, s-o scuz pt greselile de ortografie, dar a pierdut uzanta limbii romane.
Stiu ca ai fost coleg de clasa la Petru Groza cu Ciontea Alexandru, prietenul meu din copilarie care locuia in acelas bloc cu mine, bdul 1 Mai 102, vis-a-vis de Cimitirul Evreiesc. Ti-l mai amintesti pe Sandu ?
Casatoria mea nu a fost de scurta durata, am 40 de ani de casatorie cu sotul meu venezuelan, si suntem fericiti.
Greetings!
1. Ciacanica era in acei ani unul dintre comicii Circului bucurestean; cel „serios”, fata de mucalitul Tonino, partenerul lui. Chiar nu ati fost atunci niciodata la circ?
2. Eu nu am de zis nimic, despre niciunul dintre colegii mei de scoala primara dintr-un sat de oameni amarati din Teleorman, chiar „desculti”; numai dupa ce ingheta pamantul, in decembrie, mergem la scoala incaltati. (anii 50).
in clasele primare cam jumatate din colegi erau unguri,evrei,germani,tigani ,iar cealalta jumatate vorbitori nativi de rumnina.in liceu cam o treime nu aveau limba materna rumina.in facultate erau si mai putini.tigani nu am avut coleg.
acum nu stiu daca din citeva zeci mai traiesc multi acolo
La capitolul memorie imi ofer modesta contributie, care sunt convins ca va deveni mult largita, daca pe listele de comentatori voluntari, vor intra si alti fosti colegi de liceu, pe care-i salut cu mare respect si consideratie. Bunaoara nu trebuiesc uitati fratii sau surorile: Dulu, Deleanu (Adina, Dan si Calin), Cruceru, Bercu, Suciu, Gartner, Petrescu, Ganea, Gall, Vass (Kati, Ghita si Lena), Bojan (Nicu, Vera si Ionica), Brincu (Masa si Vlad), Bellu, Luncan (Soni si Valeriu), Leb, Moghioros (Vlad si Irina), Coravu (Maia si Vio), Kotovschi (Andrei si cel mare), Uscherson, Stoica (Radu si sora) Ponoran (Liucu, Sica si Pantzi), Manescu (Anca, Sanda si Vlad), Bogdan (Kati si Andrei) Barna (Ivan si Gheorghe), Butoi (Dragos si sora), Steinbach (cele doua surori), Stanescu (Dorina si Voicu) Alina si Pilu Ionescu, precum si Paula Abramovici, Adrian Mihalache, Dan Derera, Miki Uhlyarik, Sonia Lovinger, Minca Konscinski, Marina Gaisiner, Arinca Alterescu, Camelia Budisteanu, Serban Dutescu, Viorica Seibert, Doina Verdet, Andrei Rozsa, Adrian Rusu, Lucian Ocheana, Andrei Brull, Corina Sarafian, Horia Ludu, Horia Sulescu, Adriana Taus, Gabriel Kun, Victor Stelian (Caratun), Marilena Stefanescu, Gheorghe Stefan (baritonul liceului), Liubci, Tibi Baternai, Gheorghe Gogioiu, Ion Vechilu, Mariana Segal, Ion Gandila, Patrick Bodnar, Mircea Negulescu, Mircea Pop, Nae Florian, Ion Pisai, Ion Constantin (Bica), Lizica Ionescu, Olivia Nicolau, Olimpia Panciu, Livia Baum, Sandu Gavrilovici, Andrei Alamaru, Ana-Maria Petculescu, Ionica Bodnaras, Sandu Vescan, Radu Osman, Mircea Chira, Ica Ghimes, Liliana Mincu, Ileana Fronescu, etc. Dintre profesorii inca nementionati: Rebreanu, de istorie, Serban, de franceza, Maria Corbu, de istorie, Ileana Pertache de romana, Varvara Ivanovna, diriginta, Ion Minciuna, primul director roman, alaturi de Karp Timofeevici, in 1954, Dogeanu de matematica, Osipova de rusa, Valeriana Vaderdi (Papusica) de rusa. Ghica, proful de geografie fusese profesor universitar, dar din cauza trecutului lui verde, fusese retrogradat la liceu. Tinea niste cursuri absolut superbe. Am fost coleg de facultate cu fiul lui, Ion.
Multe nume amintite mai sus i-mi sint foarte cunoscute…mai ales Paula Abramovici (azi Drexler) care e verisoara mea dreapta si Ion Constantin(Bica) care e in Canada si cu care sint in legatura pe mail..
Doresc a aminti ca Nicu Ceausescu mi-a fost coleg de scoala la „24” (vreo 2 ani peste mine)si in 1968 a fost „seful” comisiei de UTC si fiind asa zis „prieteni” mi-a promis ca o sa ma chinuie la examenul de intrare si o sa ma intrebe definitia „Centralismului Democratic”…si chiar asa a fost….cunoscindu-l bine pe Nicu..m-am pregatit numai cu invatatul definitie de mai sus amintita…Insa inafara de faptul ca si-a tinut promisiunea …tatal meu fiind in vizita in Israel exact in aceiasi perioada…Nicu a dorit sa-mi „remanieze” originea(evreica) si neputind sa-mi schimbe numele de familie(Abramovici) mi-a schimbat numele mic din Mira in Chira(si chiar asa e scris in Carnetul UTC pe care i-l am pina azi).
O alta „boacana” facuta de Nicu a fost la plecarea mea din Rominia (in Israel) si cind „gasca” m-a condus la aeroport mi-au bagat in buzunarul trenciului Carnetul UTC (cu care nu a-si fi avut voie sa ies din Romania).
Alti prieteni si colegi de scoala la „24”de care i-mi mai amintesc au fost: Dan Popa(tatal Gen.Popa), Dan Georgescu / primul meu „prieten” de suflet de care m-am despartit la plecarea in Israel (tatal lui fost ambasador in Danemarca in anii ’60-’70), Valeriu Balteanu alias „Fil” (sora lui Tania ?),Valeriu si Karen Baboyan, si multe alte nume amintite in raspunsurile si comentarile celorlalti…..
Cu fratii Kishinevsky am copilarit (Milea,Iuri,Andrei si Ghita – Iuri in Rominia si Andrei in Israel….Milea decedat in Canada/plecat din Israel cu Odette/nevasta lui din casa parintilor mei iar Ghita decedat in Israel). M-au „crescut” ca pe o mascota…Si Liuba si Iasa/Iosef ma primeau in casa lor (linga Policlinica 10) ca pe fata lor….(eu am locuit mai intii pe Londra, in „castelul” boierilor Dragos si din clasa a 4 cind Burtica a vrut apartamentul, ne-am mutat pe Violetelor /azi Bolivari colt cu Aviator Serban Petrescu….)
Doresc Foarte Mult a stii daca cineva cunoaste sau stie ceva de VALERIU BALTEANU care mi-a fost bun prieten ….doresc a relua legatura…
Myra Shaked(ex Mira Abramovici)
[email protected]
Rishon LeZion /Israel
Din tot ce ai scris, dragă Volo, lipsește un capitol inedit – cum s-a format nucleul moscovit al comuniștilor români, înainte de 1939, apoi în timpul războiului. Merită să scrii. Aflat în URSS, ca și familia ta, tatăl meu a fost ținut departe, în Ural, Ana Pauker nu i-a răspuns la nicio scrisoare, deși îl știa după nume, ca și Valter Roman. Poți scrie sau vrei să scrii despre intrigile nenorocite de la Moscova și de după?
La cei listati de Stephan Benedict ar mai trebui adaugati: Dragan Dan,eruditul clasei multi ani la rind,Ciocan Dan,amicul si colegul lui de banca,Ciobanu Ion,Muresanu Florin,la fel colegi de banca,din pacate ultimul decedat chiar atunci in perioada scolii,ucis accidental de o bara-teava rupta de aglomeratia de la o casa de bilete la fotbal,Radulescu Cristina,Radulescu Raluca, Bodnar Patrick,Dochita Mihai,Marinescu George,Robu George,profesorul de matematica Mitrache Ion,care asculta elevii in mod aleator introducind rigla gradata la intimplare intre foile catalogului,era o intreaga loterie la care aproape toata clasa tremura,profesoara de limba si literatura romina Barbulescu Constanta,o profesoara de limba latina mai in virsta,foarte de treaba,cu elefantiazis la ambele picioare,nu-i mai retin numele…
Doina,
Sint Radu Moldovan si regret sa citesc ca primele tale amintiri din clasa intiia la Petru Groza nu au fost grozave, si in special cu profesoara noastra, Munteanu, catre care eu am amintiri mult mai bune.
Vad insa ca ai amintiri foarte bogate, si daca mi-ai permite sa-ti pun citeva intrebari despre fosti colegi, ar go o mare placere pentru mine … [email protected]
Am terminat Liceul 28 in 1966-67. Ghica a fost dirigintele meu la D, Galina Bejan m-a torturat la chimie , tanti Maria ma prindea cind chiuleam , Ghica, Marin Stefan , Dorina,Tomescu , Tomulescu, Ionci Fazecas mi -au fost colegi…Va rog daca cineva are mai multe cunostiinte sa ma anunte…
Surprins de lipsa unor nume -elevi de la 28…Caplan – surorile gemene si fratele , Banus, Sipos (x2), Goldberger, Brumaru si mai ales Podoleanu, doua fete si minunatia de frate, Pierre Goldstein, Ana Chivu….Sora mea, Ana Marta Waldmann a facut numai 9 ani la 28 !!! si la fel Ilie Lupu.. care a terminat la noi la Caragiale.. A mai fost Vanea Sirbu.Eu insumi cu fratele meu geaman am batut drumul in clasa I -a apropae TREI saptamini, dupa care ne-am dat seama ca e ceva mai normal sa mergi la o scoala cca. 300 m de casa decit 2 Km….