vineri, septembrie 25, 2020

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân activi

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie 1989, inspirată de revoluția rusă din 1905”. Textul constituie o nouă dezinformare insistent publicitată privitoare la revoluția română. Materialul, pe care autorul și publicația îl numesc „studiu”, este semnat de fostul ofițer SRI, Tudor Păcuraru. Conform articolului, evenimentele care au dus la căderea regimului Ceaușescu sunt rezultatul intervenției sovietice asistată de Ungaria. Pentru a adăuga o notă de originalitate, Păcuraru susține că în acțiunile sale din 1989, Serviciul de informații externe al Armatei Sovietice ar fi folosit ca sursă de inspirație, revoluția rusă din 1905.

Elucubrația SRI-istă

Iată tipul de raționament pe care-l propune Tudor Păcuraru pentru a-l convinge pe cititor de fanteziile sale. Preia mărturia unui ofițer de armată: „Au apărut tancurile în noaptea de 21-22 decembrie 1989). Au trecut câte unul peste baricadă și vacarmul a ajuns de nedescris. Din acel moment, persoane în civil care mișunau atât prin dispozitivul nostru cât și în afara acestuia, pe trotuare, pe străzile laterale, au început să tragă ascuns, direct în mulțime”. Apoi, adaugă: „Aceasta este o tactică a GRU”. Concluzia celor două premise ar fi: persoanele în civil care mișunau erau ofițeri GRU. Pasajul imediat următor dezvăluie interesul acestei inferențe aiurite: „…militarii Armatei sunt convinși că acei civili înarmați sunt « securiști » care-i blochează, cu ordin să-i împuște pe cei care fac un pas înapoi. Și demonstranții sunt convinși că acei civili sunt « teroriști-securiști » – și exact asta se dorește, diabolizarea Securității, declanșarea unui conflict fraticid Securitate vs. Armată, care să justifice intervcenția străină”. Iată, autorul ține să ne asigure că acei civili care trăgeau în populație nu erau securiști.

Nimic cu conținut nu se adaugă pe parcursul articolului acestui fel de a specula al fostului ofițer SRI. Întrucât peste tot – Timișoara, Sibiu, București – „trăgători necunoscuți deschideau focul”, și așa fac și ofițerii GRU (nu pot fi recunoscuți și trag cu gloanțe), rezultă că oamenii care au ucis la revoluție erau oamenii Serviciului militar de informații externe al URSS. Păcuraru pretinde că a identificat „etapele intervenției străine”: planificare în perioada februarie-noiembrie 1989; pregătirea operațiunii „Dnestr-89”: 03.11.12.1989; prima etapă a operațiunii: 12-19 decembrie 1989 (Timișoara); a doua etapă a operațiunii: 20-22 decembrie 1989; finalul operațiunii „Dnestr-89”: 26.12.1989-15.01.1990. „Etapele” sunt o descriere relativă a celor întâmplate în decembrie 1989, la care Păcuraru adaugă detalii despre activitatea paralelă a „agenților sovietici”, precum: sosirea în capitală a „264 de militari KGB și GRU”; „patru sportivi militari profesioniști [GRU] sparg vitrină după vitrină”; „în cazul în care vreunui milițian îi vine ideea șuie să scoată pistolul, respectivii indivizi deghizați în « securiști » erau gata să-l împuște pe imprudent”. Ideea „deghizării în securist” (cum s-ar face oare aceasta?) revine în text deși este atât de caraghioasă.

Muntele de alegații este așezat pe două „probe”. Prima, declarația lui Vladimir Bukowski cu privire la stenograma unei întâlniri dintre Henry Kissinger, Valery Giscard d`Estaing, Yasuhiro Nakasone (reprezentând un ONG internațional) și Mihail Gorbaciov. Conform fostului dizident, la 17 ianuarie 1989, personalitățile occidentale l-au întrebat pe Secretarul General al PCUS cum ar reacționa dacă Europa de Est ar dori să se alăture Comunităților Europene. Un al punct de sprijin, și el fără referință, ar fi aprobarea de către Biroul Politic al PCUS a raportului lui Gorbaciov care cerea „asigurarea înțelegerii mutuale și interacțiunile reciproce între URSS și statele Europei de Est”. Evident, astfel de discursuri nu spun absolut nimic despre o eventuală intervenție sovietic. Detaliile privitoare la operațiunea „Dnestr-89”, cu care Tudor Păcuraru vrea să obțină încrederea cititorului, sunt pură-pură fantezie.

Cea mai importantă carte a anului 2019 explică esențialul revoluției din 1989

Fantezia lui Tudor Păcuraru este doar ultima dintr-o lungă serie de intoxicări privitoare la evenimentele din anul 1989 în urma cărora regimul Ceaușescu s-a prăbușit. Din cauza tenacității dezinformărilor, ori doar a confuziilor, a existat mai întotdeauna o dificultate de a contracara campaniile de falsificare a revoluției române în fața unei opinii publice sensibile la scenarii conspiraționiste. Rezultatul: „Sub atacul inexorabil al dezinformării securiste, s-au acreditat versiuni atât de falsificate ale istoriei lui decembrie 1989 încât opinia publică a ajuns practic anesteziată”. (Aprecierea lui Andrei Ursu). Acest fundal a ușurat munca Secției Parchetelor Militare ca, în rechizitoriul ei finalizat în anul 2019, să scoată Securitatea de pe lista responsabililor pentru morții revoluției.

Sfârșitul anului 2019 a marcat și un alt eveniment a cărui importanță se va aprecia doar în timp: Andrei Ursu și Roland Thomasson în colaborare cu Madalin Hodor au publicat cartea fundamentală a revoluției din 1989: Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (Editura Polirom). Trei calități ale acestei cărți fac din volum reperul fără echivalent al subiectului: autorii documentează esențialul folosirii armelor împotriva populației răsculate, construind portretul robot al represiunii; deconstruiesc enunț cu enunț ideile care au creat norul de fum în spatele căruia s-au ascuns timp de 30 de ani responsabilii de moartea a peste 1000 de oameni; ridică la înălțimea meritată mizele, importanța și orizontul de înțelegere a revoluției române.

Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor demonstrează că evenimentele din decembrie 1989 s-au desfășurat în logică instituțională a regimului. La însângerarea revoltei de la Timișoara a contribuit și Armata, ai cărei soldați au fost convinși că merg să lupte contra unei invazii de agenți străini. Însă în centrul acțiunilor represive s-a aflat, și acolo, Securitatea, care avea competențele și pregătirea pentru astfel de situații. Acțiunile numite „teroriste” din perioada 22-25 decembrie 1989 sunt rezultatul lansării „luptei de rezistență”, la ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Folosind documentele CNSAS, autorii au demonstrat că Securitatea nu a predat armele și muniția din dotarea unităților și direcțiilor ei, pe 22 decembrie, ci, eșalonat, până (cel puțin) 4 ianuarie 1990. Multe dintre ele aveau praf de pușcă pe țeavă. Armele folosite de „teroriști” în zilele de decembrie, de calibru 5,6 mm, puștile cu laser pentru acțiuni pe timpul nopții și puștile mitralieră cu pat rabatabil, armele cu amortizor de zgomot, grenadele toxice erau exclusiv în dotarea Securității. Depunerea armelor de către ofițerii de securitate la ordinul lui Iulian Vlad este una dintre tezele repetate obsesiv de către militanții exonerării Securității. Falsă. În carte apar referiri la teroriștii identificați ca ofițeri de securitate. (Unul dintre ei, Nicolae Cămărășescu, avea să fie unul dintre organizatorii de pe teren ai mineriadei din 13-15 iunie 1990.) Însă teroriștii prinși au fost eliberați de către procurorii militari. Autorii volumului Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 au investigat ștergerea urmelor și acoperirea crimelor după victoria revoluției. Unii martori au fost amenințați, procesele și rechizitoriile au fost trucate.

În demersul lor, autorii s-au văzut obligați să acorde procesului de mistificare a adevărului o importanță comparabilă cu cea a stabilirii lui. Ei pun în lumină rostul unor scenarii conspiraționiste cum este „mitul amestecului extern”. Insistând asupra decredibilizării generalului Militaru prin asocierea acestuia cu GRU, Securitatea a scos în față Armata și a pus responsabilitatea actelor teroriste pe umerii „serviciilor” sovietice. „Povestea” a fost îmbrățișată și de specialiști ai istoriei recente. Dosarele Securității probează că acuzarea lui Militaru de a fi spionat în favoarea sovieticilor a fost o dezinformare securistă. Falsă este și teza răzbunării lui Nicolae Militaru pe ofițerul USLA, Gheorghe Trosca. „Motivațiile”, că Trosca i-ar fi deschis generalului un dosar de urmărire a activităților sale de spionaj și apoi, ar fi determinat trecerea lui în rezervă sunt pure speculații. (Trosca nu lucra la Direcția a IV-a când a fost lansat zvonul „trădării lui Militaru”, iar când generalul a fost trecut în rezervă, Trosca era elev la Academia Militară.)

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor, radical și echilibrat în același timp, nu lasă loc pentru îndoieli. Vor exista desigur, mereu, detalii de adăugat și accente de descoperit. Însă cercetarea lor acoperă esențialul revoluției din decembrie 1989. Investigația lor minuțioasă a avut metodă, ea a avut și un sens. „Nu putem să acceptăm această batjocorire a ideii de dreptate”, scriu autorii. Ei nu au acceptat batjocorirea „memoriei victimelor, a curajului revoluționarilor care au înfruntat armele securiștilor pe străzi, înainte și după 22. E o batjocorire a istoriei noastre până la urmă”.  În interviurile sale legate de carte, Andrei Ursu, fiul unei victime emblematice a Securității, a invocat spusele unui observator străin care l-au marcat: „Suntem poporul care a realizat extraordinara, unica performanță de a-și uita momentul definitoriu al propriului eroism”. Cartea privind Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 amendează această afirmație tulburătoare. Ea argumentează că suntem poporul supus în continuare formidabilei presiuni de a ne îndoi de măreția eroismului colectiv care a dus la căderea regimului comunist în 1989.

La crearea ei, Securitatea era antinațională. De la înființare, SRI este antipatriotic

Revin la Tudor Păcuraru. A devenit în 1996 ofițer SRI și a ocupat „diferite funcții manageriale de nivel mijlociu în cadrul unităților centrale ale Serviciului”. A părăsit SRI, unde se iese devreme la pensie, în anul 2017. Practic, chiar în „zilele noastre”.

Sigur, elucubrația ex-ofițerului SRI Tudor Păcuraru nu este poziția oficială a Serviciului Român de Informații. Care, de altfel, nu poate avea o poziție oficială privitoare la natura revoluției române din 1989. Referirea în subtitlu la „elucubrația SRI-istă” nu este totuși gratuită.

Aproape toți principalii promotori ai ridiculizării revoluției române, drept revoltă pusă la cale de forțe externe (căci poporul nu era în stare să se revolte singur, sau dezinteresat), au avut poziții importante în SRI. Filip Teodorescu, fost locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului, implicat în crimele de la Timișoara, a fost chemat de Virgil Măgureanu să lucreze în Serviciu încă din timpul procesului. Cartea lui, Un risc asumat (1992) prezintă revoluția ca rezultat al acţiunilor concertate ale serviciilor de informaţii din Vest și Est. Generalul Neagu Cosma, fost comandant al Direcției a III-a de Contraspionaj a Securității, reactivat de Virgil Măgureanu, care l-a făcut șef al Serviciului de Inspecții și consilier al său, reia tema în volumul Securitatea, poliţia politică, dosare, informatori (1998). Marian Ureche, adjunct de Direcţie în DSS, a crescut până la gradul de general în SRI, de unde a plecat în 2001 pentru a deveni Șef al serviciului de informaţii al Ministerului Justiţiei. Cartea lui din 2019, Serviciul de Informații al Justiției dezvăluit din interior. Corupția la nivel înalt: masa de manevră a Rusiei și Ungariei, prelungește ideea implicării societo-ungare până astăzi. Vasile Mălureanu s-a ocupat până în 1989 de controlul oamenilor de cultură. A fost integrat în SRI de la înființarea Serviciului, a primit rangul de general, a scris Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității (1964-1989), unde insistă asupra intervenției sovietice la revoluție. Cel mai prolific propagandist al batjocoririi revoluției rămâne Aurel I. Rogojan, fostul șef de cabinet al lui Iulian Vlad, care a lucrat în SRI până în anul 2004, inclusiv reprezentarea Serviciului în Comisia SRI-CNSAS de declasificare a documentelor.

Este posibil ca exonerarea Securității de către Secția Parchetelor Militare să fi fost motivată de semnalele care vin din cadrul serviciilor de informații solidare cu foștii ofițeri de securitate. Procuratura și Securitatea au fost apropiate pe vremuri. Contactele personale (în particular, cadavrele ascunse împreună în dulap) și cultura instituțională a colaborării a continuat și după revoluție, când fostelor instituții li s-a schimbat titulatura și sigla. Din fericire, acestea nu mai sunt actori atotputernici. Cercetarea lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor a restabilit adevărul asupra momentului fondator al democrației românești. Cea mai importantă carte a anului 2019 reprezintă o formidabilă fortăreață în fața scenariilor tip Aurel Rogojan, Vasile Mălureanu, Cristian Troncotă, Mihai Pelin, Pavel Corut, Corvin Lupu, Alex Mihai Stoenescu, Sorin Roșca Stănescu, Ion Cristoiu (lista autorilor) și acum, ultimul în serie, Tudor Păcuraru.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Si toate aceste speculatii bolnave poarta un nume: inchiderea dosarului Revolutiei in 2009 de catre Procuratura Generala.
    Da, ne supara cei care mint, dar nu ne supara deloc cei care le-au dat apa la moara acestor Pacuraru. Neelucidind dosarele Revolutiei (si Mineriadelor).
    Nu „Dupa 20 de ani”, ci dupa 30 de ani ne ride Iliescu-n nas.
    „Lasati Justitia sa lucreze!”

  2. Historiam rerum getarum
    Res gestas

    (….Hegel definierte: „Geschichte vereinigt in unserer Sprache die objektive und sowohl die subjektive Seite und bedeutet ebensowohl die historiam rerum getarum als die Res gestas selbst, die eigentliche unterschiedene Geschichtserzählung als das Geschehen, die Taten und die Begebenheiten selbst /Die Vernunft in der Geschichte/…).

    Există martori care au fost la fața locului în Timișoara 16.12.1989- 22.12.1989. Jurnalistul Lucian Geier de la „Neue Banater Zeitung Timișoara 1989” a fost la fața locului și în redacția ziarului timișorean. A văzut, a fotografiat și a documentat (prezentare în Noiembrie 2019 în fața publicului) revolta de pe străzile orașului. Zeci de mii de timișoreni auf fost pe stradă, au văzut cine a tras în mulțime. Tinerii timișoreni erau în primele rânduri ale demonstrațiilor. Minciunile au apărut imediat după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist. Prea mulți PCRiști și securiști au avut interese ca să nu se judece evenimentele naționalcomunismului autohton original specific. Punctul 8 de la Declarația de la Timișoara 1989 prevedea înlăturarea de la conducerea statului și ale institutilor publice pentru un timp de 10 ani al „dulăilor” din PCR și securitate. A venit altfel. Nu au fost alții în țară pentru a conduce țara și instituțile publice după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist 1989? Pui de securiști făcuți la beție vor (re)scrie istoria României până la bicentenar?

    (…”… Bei Herodot, 484-425 vor Chr, bezeichnet das Wort „historein” sowohl das Forschen als auch das Wissen und das Berichten darüber und umfasst thematisch vergangenes Geschehen ebenso wie geografische und ethnographische Zusammenhänge, was etwa mit Völkerkunde umschrieben werden kann. Die Wahrheitsermittlung ist dabei auf Zeugen angewiesen, der Spielraum von Forschern und Wissen bleibt daher auf zwei oder drei Generationen beschränkt. Herodot fragt nach den Ursachen der Perserkriege, er sucht nach Erklärungen für das komplexe Geschehen.
    Besondere Bedeutung für die Entwicklung des abendländischen Geschichtsdenkens hat Thukydides gewonnen. Die Ereignisgeschichte steht im Vordergrund; gefragt wird nach dem Nutzen, den die Beschäftigung mit ihr dem Einzelnen für das politische Handlen verschafft. Die Darstellung ist knapp, überall auf Tatsachen bedacht. Sie verwendet Augenzeugenberichte und zieht Urkunden zum Teil im Wortlaut heran. Thukydides gilt damit als Begründer der politischen Geschichtsschreibung. Statt der Götter bestimmen für ihn die menschliche Natur, besonders das Streben nach Macht, und der Zufall den Gang der Geschichte. Die von Thukydides getroffene analytische Unterscheidung zwischen Anlässen und wirklichen Ursachen historischer Geschehnisse wurde zur Grundkategorie der Geschichtswissenschaft bis heute.

    Anders war die Situation in Rom. Das historische Geschehen war auf Rom konzentriert, die übrige Welt wurde in die Geschichtsbetrachtung lediglich in dem Maße und Umfang einbezogen, wie sie zu den Römern in Beziehung trat. Roms Größe darzustellen und Roms Herrschaft zu legitimieren, war die eigentliche Aufgabe des Historikers. Die „historia” liefert die Beispiele ”exempla” für die Leistungen und Tugenden der römischen Feldherren und Staatsmänner und erweist damit ihren erzieherischen Wert und Nutzen als Anleitung für das richtige politische Handeln. Als ihre Funktion hat CICERO definiert, dass sie Zeugnis gibt von den Zeiten, Licht der Wahrheit und lebendiges Gedächtnis, Lehrmeisterin des Lebens ist und von der Vergangenheit Kunde überliefert,/De oratore/; er hat damit eine Wesensbestimmung gegeben, die das abendländische Geschichtsdenken auf Jahrthunderte geprägt hat.
    Aus:. Die Zeit: „Welt und Kulturgeschichte. Epochen, Fakten, Hintergründe in 20 Bänden …”….).

    Thukydides, 460-400 i.e.n, se concentrează pe actiunile politice si militare ale războiului Peloponez, 431-404 i.e.n. El a participat ca comandant de flotă ale Atenei la război.

    Dezinformarea, defăimarea și diversiunea de ieri, de azi și de mâine sunt metodele propagandei PCRiste și securiste de ieri, azi și mâine.

  3. Securiștii au de apărat mitul Securității invincibile care a cruțat poporul în decembrie. Periodic sunt reluate, pe canale dedicate propagandei securiste, minciunile grosolane cu așa-zisele izbânzi ale acestei organizații criminale.

    Pentru că Poporul, atâta cât a fost din popor în stradă, o minoritate, nu trebuie lăsat să creadă că a reușit el ceva. E de preferat să fie acreditate scenarii cu străinii care au făcut toată treaba.

    Și e de folos acest mit al străinului care face tot și azi, când hoțomanii din politică, prinși cu Belina-n gură, arată cu degetul către străinul care ne vrea raul și de care ne apără el, hoțul nationalist.

  4. De asta nici punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara nu „a prins” :

    „Punctul 8….. propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte”

    • Daca se adopta Proclamatia de a Timisoara cu cine ar fi votat cei 70 la suta dintre timisoreni care la 20 mai 1990 au votat cu Iliescu ? Cu Campeanu de la PNL ? Greu de crezut pentru ca PNL ul nu ii avea in echipa nici pe Raluca Turcan, nici pe Rareș Bogdan . Lipsa acestor piese cheie , ca si lipsa domnului Iohannis aflat la Cancelarie sau a doamnei Gorghiu care abia termina clasa a VII au a limitat atunci la vreo 18% optiunile liberale ale timisorenilor – adica destul de mult in comparatie cu țărănistii care in Banat nu au atins pragul psihologic de 5 procente.
      Si paa la urma care e treaba cu ”teroristii” ? ERAU RUSI ? Cum spun propagandistii nostalgic-securisti ? Sau ERAU SECURISTI care au actionat in favoarea ordinii comuniste chiar si după plecarea lui Ceausescu – asa cum se spune in articol. Rețin ca in ambele ipoteze conjugam verbul a fi la afirmativ: ”ERAU”, desi cred ca Iliescu, Roman , Voican Voiculescu etc sunt trimisi in judecata pentru ca de fapt teroristii NU ERAU de nici un fel, lipsind cu desavarsire

      • Poate cu acoperiti poate cu altii…dar sigur nu cu cei care in ultimii 30 de ani distrus Romania.
        PS: Cimitirul e plin de oameni de neinlocuit…si stazile de prosti…:(

        • Ei, am scris si eu ma pe ocolite ! E clar insa ca aluziile nu mai sunt la modă si că trebuie spus de-a dreptul : denumirea ”Proclamatia de la Timisoara” e abuziva din moment ce Timisoara a votat in procentaj de 70% cu Iliescu, adica impotriva Proclamatiei.
          Ar fi fost sublim ca TIMISOARA sa pastreze ceva mai multa vreme spiritul din, sa zicem, mai ales 20 decembrie 1989, cand TOT ORASUL la propriu a dat un flit istoric comunismului. Numai ca pe 20 mai urmator democratia si-a aratat fata a doua – si nu prea au fost diferențe semnificative intre voturile de acolo si cel din alte orase mai putin eroice.
          PS. Nu ma simt confortabil sa vorbesc despre limitele ”mitului Timisoara” . Parca as fi un fel de Boia care explica cum a luat Mircea cel Batran diverse aprobari de la Baiazid ca Iohannis acum (nu a spus-o inca, dar sunt sigur ca ne va dezvalui si asta in curand). Fata de lentoarea cu care s-a trezit Bucurestiul banatenii au actionat neverosimil si , fara vorbe mari , cred ca le datorez in mod esential recunostinta pentru libertatea la care nu am sperat.

  5. SRIul e in mare parte antipatriotic, dar nu stiu daca pentru motivele enuntate de articol. In fond, nu am inteles, autorul se considera patriot? Crede el ca patriotismul e de dorit? Din pozitiile sale de pana acum, avem motive sa credem ca, in viziunea sa, patriotismul e panta sigura catre nationalism, care e mai detestabil decat o crima.
    Cu tot respectul pentru cauza procesului pentru pedepsirea asasinilor lui Gh. Ursu, nu cred ca fiul sau are dreptate in cartea de care e vorba. Urss nu a intervenit militar, ca un 56 sau 68, dar cine e cat de cat realist stie ca existau nenumarate alte sfori care puteau fi trase. Metodele, mentalitatea, viziunea si scopurile sistemului ceausist erau armonizate cu restul blocului sovietic. Daca Ceasca ar fi fost independent, am fi vazut la el in primul rand libertate de gandire si apoi de actiune, ceea ce nu a fost niciodata cazul. Bufoneriile sale erau masurate si limitate. Si el stia asta. Masurile de siguranta nu erau impotriva poporului, ca pe acela il controla cu metode de tip sovietic, ci impotriva fratilor internationalisti, care aveau putere si nu se jenau de nimic.
    Chiar nu inteleg de ce studiul lui A. Ursu, M. Hodor si R. Thomasson „nu lasa loc de indoilei”. O fi fost si WP manipulat de Troncota https://www.washingtonpost.com/archive/opinions/1991/09/22/soviet-hand-in-bucharest/b306c11f-df27-4c05-a63d-b6b37b00ea72/ ? Ce fel de istorie e asta? S-au consultat deja toate arhivele? Iliescu era OMUL RUSILOR si un ilustru neconoscut pt romani. Daca acum (ca de-a lungul intregii noastre istorii comune) rusii nu se jeneaza sa se bage in seama mitocaneste in prezentul si in felul in care vedem noi trecutul nostru, avem motive sa dam la o parte orbeste si iresponsabil toate semnele de intrebare? Nu conteaza ca par bizare. Le eliminam cand avem dovezi, nu cand ni se pare ca „n-are cum”.

    • Oare cine este sursa lui Anderson si Van Atta citat mai sus? https://www.washingtonpost.com/archive/opinions/1991/09/22/soviet-hand-in-bucharest/b306c11f-df27-4c05-a63d-b6b37b00ea72/

      A top defector from the unit told us that „the main direction of identified Soviet Bloc operations against communist Romania was not classical espionage but preparations for a military invasion or a military coup d’etat to overthrow Ceausescu.” „I do not have the slightest doubt that the National Salvation Front mounted what was a Soviet-engineered coup,” the U.M. 0920 defector told us…deci cu alte cuvinte…foarte probabil e vorba de un alt mitoman securist, daca mai tarziu cu o fata occidentala: Ion Mihai Pacepa. Detaliile si argumentele erau reciclate in Mostenirea Kremlinului (1993).

      • q.e.d.
        Adica rusii si Ceasca erau cumintei si Papcea ii ponegrea? Nu era Ceasca dictator? Nu isi bagasera rusii coada in toate revolutiile „anticoloniale” si nu erau toti dictatorii africani in buzunarul lor (dupa ce ii scolisera occidentalii)? Nu ei au dat foc violentei arabe? Nu ei au facut campania impotriva Papei Pius al XII-lea? Nu repeta acum Antifa si BLM sloganurile lansate in anii 60 (si in interbelic) de rusi?
        In fond, daca Pacepa minte, ar trebui sa fie tratat acum doar ca un mos sclerozat si sa i se permita sa revina in tara. Nu e cazul, pentru ca Pacepa nu a incurcat numai socotelile lui Ceasca, ci pe cele ale intregului bloc sovietic, mai ales ale rusilor. Pacepa a gresit cand a intrat in sistemul de represiune, nu cand a denuntat crimele lui.

        • Romanian Defector Describes Executed Dictator’s Escape Plan
          BRYAN BRUMLEYJanuary 5, 1990

          WASHINGTON (AP) _ Executed Romanian dictator Nicolae Ceausescu once had contingency plans to flee to China and direct a guerrilla war from there against anyone who tried to topple him, his former head of intelligence says.

          Under a secret ″Plan M,″ the Securitate secret police were to disguise themselves as civilians, retreat to hidden bunkers and wage guerrilla war, Ion Pacepa said in a telephone interview with The Associated Press.

          ″My job would have been to take Ceausescu out of Romania,″ Pacepa said in one of the few interviews he has given since he defected in 1978.
          ADVERTISEMENT

          ″Ceausescu’s refuge at that time was China, where he was to live there as long as need be,″ said Pacepa. He declined to disclose his current address, where he lives under an assumed name.

          Ceausescu, the last of the hardline Warsaw Pact bosses to fall from power, kept close ties with officials in other conservative communist countries, such as China and North Korea, as well as with Islamic leaders in Iran.

          At the time of his defection, Pacepa was a two-star general and acting head of Romanian external intelligence. In his book, ″Red Horizons,″ he detailed Ceausescu’s efforts to obtain Western technology on behalf of Moscow.

          The book also chronicled the extravagant use of power and wealth by Ceausescu and his wife Elena, who were executed after a secret trial on Christmas Day.

          Pacepa said he agreed to speak to the AP because his daughter, Dana Damaceanu, her husband and two other relatives were being escorted to safety from Romania by U.S. Rep. Frank A. Wolf, R-Va. His daughter had been under virtual house arrest for a decade and was arrested by the Securitate during the upheaval, he said.

          The contingency plan for Ceausescu to survive a rebellion, as described by Pacepa, resembled what was occurring in Romania until the fugitive leader was captured in a secret bunker on Dec. 23.

          Officials of the provisional Romanian government said they killed the Ceausescus because they feared the Securitate might rescue them and because they wished to encourage pro-Ceausescu forces to give up. Romanian television repeatedly broadcast footage of the secret trial and the bodies of the executed Ceausescus to prove they were dead.

          By the time Pacepa defected, Ceausescu had built miles of secret tunnels linking his downtown palace to other buildings and to two airports on the outskirts of Bucharest, the Romanian capital.

          Romanian radio reported during the uprising that the Securitate retreated into a maze of secret tunnels, from which it was launching attacks.

          As part of Plan M, said Pacepa, Romanian intelligence established safe houses in West Germany and two neutral countries, Austria and Switzerland, to ″give Ceausescu the means to wage a guerrilla war from abroad.″

          The safe houses were occupied by Romanian ″illegals,″ Romanian-born agents who had documents saying they were natives of the countries in which they were living. They used ″burst transmitters″ to broadcast coded messages in brief transmissions that are hard for intelligence agencies to detect, he said.

          ″There were a dozen radio stations to illegally communicate with the Securitate in Romania and Ceausescu in China,″ he said.

          Pacepa cooperated with Western intelligence after he defected and said most of the ″illegals″ had disappeared or were taken into custody.

          Ceausescu’s agents tried several times to kill Pacepa after his defection, and they harassed and repeatedly arrested and beat his daughter in Bucharest, he said. The threats and harassment worsened after Radio Free Europe broadcast Pacepa’s book over its Romanian-language service, he said.

          The U.S.-funded radio station ″deserves a lot of the credit″ for toppling Ceausescu, said Pacepa. ″In Romania, people were not able to watch West German or Austrian television″ as reformers could in East Germany, Hungary and Czechoslovakia. ″The only source of information was Radio Free Europe, and they did a marvelous job.″

          The Securitate numbered 10,000 agents when Ceausescu took power in 1965, said Pacepa, and reportedly reached 180,000 by the time of his ouster.

          ″Because he did not have confidence in the army, he built his own army,″ said Pacepa. In the end, the Romanian army revolted and defeated the Securitate.

          https://apnews.com/55032d93884f3f809557edf497518643

        • So what? Referintele sunt generale. Un plan de urgenta nu e niciodata aplicat ca pe hartie, nu stim ce prevedea planul exact, unde au fost adaptari inerente si unde au fost tradari. Asa ca mai bine investigam si argumentele ref la implicarea rusilor, desi cere mai mult efort. Asta nu reduce deloc caracterul ilegitim si criminal al securitatii.

  6. „…adevărul asupra momentului fondator al democrației românești”

    …Este cel care a dat românilor „emanația” FSN și Ion Iliescu, adică fix membrii din rândul al doilea ai Securității și PCR.

    Textul este superb, dar totodată ilizibil, pentru că arhitectura sa este construită exact pe tiparul ciorovăielii dintre două fascii ale aceleiași mizerabile conspirații securisto-comuniste. Iar asta s-a repetat de atâtea ori în ultimii 30 de ani, încât a devenit extrem de plictisitor

    Articolul este fix promotorul ideii (expusă și de cealaltă parte, cu același entuziasm) că Dosarul Revoluției, sau cel al Mineriadei nu trebui să fie finalizate niciodată, iar adevărul să nu fie făcut public, pentru că nu convine nici conspiraționiștilor interni, nici celor sovieto-maghiari, sau de alte origini.

    „De la înființare, SRI este antipatriotic”…Pentru că slujește, cu famigliile interne și castele de burtoși din interiorul său, cleptocrația securisto-comunistă. Dar, este foarte probabil că unii de prin SRI au decis să modifice puțin echilibrul existent între cele două fascii. Teama că s-ar putea readuce în discuție, la 30 de ani de la Revoluție, implicarea KGB și a serviciilor maghiare în Revoluție, care visau la dezmembrarea României, îi face pe aceștia să reacționeze.

    https://www.capital.ro/gusa-acuzatii-soc-la-adresa-ungurilor-rolul-jucat-de-serviciile-secrete-maghiare-in-89.html

    • Ultimul lucru de care ar fi avut nevoie sovieticii ar fi fost sa riste implicarea intr-un context politic si militar in care nu ar fi avut ceva de aparat sau de castigat decat asteptand sa li se ofere pe tava; in timp ce pentru Securitatea noastra era imposibil sa nu joace un rol, chiar si prin neimplicare totala;
      „În carte apar referiri la teroriștii identificați ca ofițeri de securitate.”
      Teroristii au fost identificati cam de toate felurile, dar un caz rezolvat sau macar clarificat presupune mult mai mult decat atat; altfel, nu facem decat sa alegem cu care ochi sa privim, pe jumatate deschis, in timp ce arhivele raman inchise.

      • @Prototipescu Fanel _ „Ultimul lucru de care ar fi avut nevoie sovieticii…”

        În analiza evenimentelor, vă rog să nu neglijați contextul istoric.

        În condițiile doctrinei Sinatra, România a rămas ultimul stat est-european care nu se conformase deciziei de la Moscova de a aplica politicile de reformare a regimului comunist promovate de M Gorbaciov, Glasnost și Perestroika.

        Înțelegerea adoptată în urma întâlnirii de la Malta prefigura, după căderea Zidului Berlinului, reforme în toate statele est-europene foste comuniste pe care cel mai crunt regim comunist autoritar de la acea vreme din Europa le respingea cu fermitate. …Chiar și după întâlnirile directe la cel mai înalt nivel și numeroasele semnale transmise de la Moscova.

        Regimul Ceaușescu nu putea fi înlăturat decât prin forță, iar în acest scop stetele est-europene și cele vest-europene, inclusiv prin serviciile lor de informații, au colaborat.

        • @Constantin
          dati-mi va rog 1-2 exemple de state din blocul de la Varsovia care s-au conformat deciziei de la Moscova de a aplica Glasnost și Perestroika; sau poate in timp ce-si retrageau trupele militare, sovieticii le inlocuiau cu trupe paramilitare care dictau politicile interne statelor eliberate ? Si cam in ce perioada istorica Romania s-a conformat deciziilor Moscovei si cam de cand nu s-a mai conformat, cat sa le dea peste cap planurile sovieticilor ?

  7. Au trecut deja 30 de ani din decembrie 1989 si ceatza inca nu s-a ridicat de pe dosarele revolutiei(lovilutiei???) din acel insangerat sfarsit de an. Atata vreme cat justitia nu face lumina in aceste dosare, stabilind fara dubii responsabilitatile actorilor implicati, noi vom fi mereu supusi influentelor cantecelor de sirena. Teoriile conspirationise „prind cheag” in mintea cititorilor tocmai fiindca sunt destule aspecte nelamurite.
    Chiar intarzierea asta inadmisibil de mare in finalizarea proceselor legate de revolutie(„evenimentele din decembrie 1989”, ca sa-l citam pe Teodor Stolojan) si mineriada din vara anului 1990 reprezinta indicii clare ca ceva nu este in regula, ca exista factori ostili aflarii adevarului si ca acesti factori nu sunt deloc dispusi sa permita lamururea trecutului.
    Un singur exemplu cred ca spune multe: un anume Voinea, mare procuror militar, partticipant la simulacrul de „proces” de la Targoviste din 25 dec.1989 este ulterior insarcinat cu investigarea revolutiei. Si atat de bine a intocmit rechizitoriul incat nici dupa 20 de ani de cercetari, dosarul n-a fost suficient de documentat incat sa poata demara judecata. Plus ca psd-ul, aflat aproape tot timpul la butoane in acesti ani post revolutionari, a obliat Parchetul sa mai faca si pauza, …..
    Teroristii, indiferent cine vor fi fost ei(securisti romani, ofiteri GRU sau ai altor servicii straine, MOSSAD, AVO, etc) par sa fi avut 9 vieti in pieptul lor de arama fiindca nu se cunosc victime din randul acestora. „Legendele” despre prinderea acestor „teroristi”, urmata de eliberarea lor, pe motiv ca asa s-a primit ordin, nu fac decat sa intretina suspansul.
    Vreau si eu sa citesc cartea. Desi, in general, urmaresc aparitiile editoriale, aflu doar acum despre cartea lui Andrei Ursu si colaboratorii. Se gaseste sau se va gasi in librarii? Poate fi procurata online?
    Multumesc anticipat pentru raspuns….

  8. Teoriile conspirationiste ce doresc a eluda partea de adevar a revolutiei romane din decembrie 89 sau a revoltei populare, (depinde cum doriti sa o numiti ) sunt doar focuri de paie .Revolta cetateneasca fost intreptata exclusiv asupra conducatorului (dictatatorului )acelor vremuri si ea are partile deja cunoscute , in ceea ce priveste defasurarea , incepind cu evenimentele declansatoare de la Timisoara . In fapt , inceputul acelor zile ce au dus la revolta spontana si la iesirea cetatenilor din fabrici si uzine , unele datorate chiar membrilor de partid din aceste locatii , altele datorate pur si simplu unui imbold cetatenesc, altele doar imediat aparute dupa aflarea strilor ce prezentau iesirea in strada a din ce in ce mai multor cetateni , s-a materializat prin revolta celor mai tineri dintre noi , copii de pina in 18 ani , ce au format patrule de control mai in toate punctele importante din Bucuresti , tineri ce au intrat primii in sediile parasite de partid si de stat . Totul a fost absolut intimplator pina la un moment dat cind revolutia a fost confiscata de FSN. Au existat si foarte multi cetateni ,unii dintre politisti sau securisti sau chiar din armata romana ,care nu au crezut ca se poate intimpla asa ceva si au incercat sa isi foloseasca armamentul in scopul personal fie al protectiei, fiie si-au depasit ordinile date si minati de ideea comunista au tras chiar in cetatenii nevinovati . Conjunctura internationala favorabila si greselile de ultima ora ale dictatorului, au dus la aparitia revoltei ce practic ar fi trebuit sa fie de catifea asa cum a fost mai peste tot in lagarul socialist . Dorinta de razbunare a unora a avut si ea partea ei de pondere in timpul revoltei , dar Europa era in schimbare si statele socialiste nu mai aveau resurse financiare sa isi continue simbolistica si asa sau prabusit cu toate .Pe scurt cam acesta este adevarul , urmat de ceea ce stim cu totii : alegerile libere ce au desemnat in persoana lui Ion Iliescu noul presedinte al tariii si de atunci totul este cunoscut .

    • Sa am pardon. Revolta cetateneasca a fost indreptata impotriva intregului sistem. Poate nu ati vazut steaguri gaurite in urma taierii stemei socialiste. Cei care au iesit in strada si si-au asumat riscuri erau radical anticomunisti. Imediat dupa ce a plecat Ceausescu, sefii comunisti si securistii de prin intreprinderi, facultati etc se facusera mici si isi tineau gura. Dupa ce a aparut ilici la tv, s-a discutat de idealurile intinate ale socialismului, iar securistii si-au luat un nou si puternic avant cand au inteles ca au ramas la butoane tot ai lor.

  9. Nu am citit inca „Contrarevolutia Securitatii” dar concluzia coincide cu rationamentul meu. Ar fi fost pur si simplu imposibil pentru GRU sau KGB sa-si infiltreze atatia agenti fara ca Securitatea (culmea, securistii mai sustin ca au fost adevarati profesionisti si patrioti dar au dat gres intr-un mod lamentabil) sa stie. Locurile de unde s-a tras, faptul ca prea putini au fost prinsi si aceia eliberati pe ascuns, totul spune ca aceasta contralovitura era pregatita din vreme iar agentii stateau acolo in adormire, amestecati prin oameni, buni vecini, etc. Banuiam ceva de genul unei unitati secrete pregatite sa semene haos in eventualitatea in care armata ar fi tradat partidul.

  10. azi in Timisoara,miine n toata tara ! doamne cit au sperat ! doar ca tara nu i cum credeau ei
    o tara construita cu ajutorul si acceptul rusilor, cu o populatie ierarhizata de rusi

  11. „Asculta si retine bine ce-ti spun: Il vom beli si pe-al nostru!”
    Asta imi spunea cu putin timp inainte de izbucnirea Revolutiei un bun amic, despre care nu aveam nicio indoiala ca e securist acoperit. Era director in Ministerul Comertului Exterior, inainte de asta fusese seful unei Agentii Comerciale intr-o tara dezvoltata economic. Cred ca nici el nu avea nicio indoiala ca eu imi dau seama ce hram poarta. Dar eram buni prieteni, chiar cu vizite reciproce in familie. Discutia la care ma refer se ducea in contextul schimbarilor care incepusera la ceilalti din fostul lagar.
    Am spus cele de mai sus ca sa arat ca nu resping ideea ca si o parte a Securitatii, cea filosovietica, a avut un rol in caderea lui NC.

  12. Știți.. O expresie întâlnită recentă pe vastul Internet, referindu-se la relația dintre un bărbat și o femeie și care sună cam așa: „Presimțirile unei femei, fac mai mult decât certitudinile unui bărbat” – mi-a dat de gândit..
    Legătura însă – referindu-ne la cele din articol – dintre afirmația citată și tot amalgamul cu Revoluția, e că unele lucruri, pentru românimea de pretutindeni (căci mulți, au ales străinătata, nu mai sunt în țară) legătura deci e că Poporul român „simte” – in anumite momente, specifice. Și asta, în ciuda atâtor nebuloase de declarații oficiale, etc..

    Simte „adevărul”.
    Dar are această hibă majoră: nu-l poate dovedi.

    Short story long – toți au înțeles, că „oricum” s-ar fi întâmplat lucrurile, „Revoluția” a constat doar in înlăturarea unui om – și nu a Comunismului.

  13. Nu stiu cum sa etichetez anume comentarii prezente aici, privind articolul domnului Andreescu. Ceea ce este insa clar pentru mine si ar trebui sa fie clar pentru orice doritor de democratie, justitie dreapta si eficienta in aceasta tara, este ca:

    1. Niciuna dintre actiunile intreprinse in perioada dec 89 – ian 90 de catre grupari provenite din PCR sau Securitate, sau intreprinse solitar de catre unii comunisti sau securisti nu au avut ca scop crearea unei democratii reale in Romania. Si nici crearea unei justitii drepte, nici orientarea catre un stat care sa respecte complet si nonechivoc drepturi si libertati ale cetateanului.

    2. Niciuna dintre actiunile din dec 89 si pana astazi ale urmasilor PCR si ai Securitatii nu au fost benefice democratiei, dreptatii si libertatii reale. Intr-un procent mai mare sau mai mic(functie de cine a avut guvernarea), institutiile statului roman au fost permanent si sunt inca parazitate de catre personaje care au impiedicat reforme benefice, au impiedicat existenta unei justitii care sa faca intr-u totul dreptate si lumina in cauzele esentiale pentru sanatatea morala a natiei..

    Asa zisul partid FSN, FDSN, PDSR, PSD nu a fost si nu este nimic altceva decat o organizatie antinationala, actionand permanent prin metode si tehnici de tip securisto-comunist impotriva intereselor natiei. In permanenta, in acesti ultimi 30 de ani, peste jumatate dintre magistrati, procurori sau judecatori, au fost slugi preaplecate si instrumente ale clicilor de sorginte securisto-comunista.

    Astazi, cu un guvern PNL, nici acesta intr-u totul CURAT, jandarmeria si politia se situeaza in mod evident de partea clicii de sorginte comunisto-securista, fiind aliate cu clanurile infractionale tiganesti, intens cultivate si utilizate de maimutele rosii in fraudari de alegeri, sfidand pur si simplu guvernul PNL. Sa nu uitam ca jandarmeria e urmas al trupelor de securitate care erau mana armata a PCR, cei mai violenti dintre slujbasii securitatii.

    3. Niciuna dintre actiunile intreprinse in perioada revolutiei romane de catre agenti GRU sau KGB pe teritoriu romanesc nu au avut ca scop deplasarea Romaniei de la stadiul de tara dominata de leprele comuniste, la stadiul de tara democratica si libera.

    In consecinta, oricare ar fi fost manipularile realizate de gasca comunisto-securista in acesti ani, trebuie sa ne fie clar ca toate gruparile mentionate de mine mai sus nu au fost benefice natiei si nu au produs nimic altceva decat crime, violente impotriva luptatorilor pentru democratie reala, furturi de mare anvergura, alegeri trucate si multe alte mizerii.

    Cauza pentru care au putut sa-si faca de cap 30 de ani este lipsa de moralitate si ignoranta dovedita de o majoritate dintre romani. Altfel spus, majoritatea romanilor sunt vinovati, prin complicitate, la toate mizeriile comise in ultimii 30 de ani de catre gastile de provenienta securisto-comunista. Acesta este purul si crudul adevar.

    Domnule Andreescu, am marea rugaminte sa postati acest comentariu, chiar daca poate nu sunteti de acord cu unele dintre afirmatii. Dar am pierdut enorm ca natie gadiland la talpi ani de zile o majoritate de inepti lipsita complet de sentimentul dreptatii.

  14. Ultimul lucru de care ar fi avut nevoie sovieticii ar fi fost sa riste implicarea intr-un context politic si militar in care nu ar fi avut ceva de aparat sau de castigat decat asteptand sa li se ofere pe tava; in timp ce pentru Securitatea noastra era imposibil sa nu joace un rol, chiar si prin neimplicare totala;
    „În carte apar referiri la teroriștii identificați ca ofițeri de securitate.”
    Teroristii au fost identificati cam de toate felurile, dar un caz rezolvat sau macar clarificat presupune mult mai mult decat atat; altfel, nu facem decat sa alegem cu care ochi sa privim, pe jumatate deschis, in timp ce arhivele raman inchise.

  15. Toate comentariile de pe aici si toate cartile despre dec 89, inclusiv cartile domnilor Andreescu si Pacuraru, parca se feresc ca dracul de tamaie sa incerce un raspuns la intrebarea ‘de unde si cum de stia Ioan Petru Culianu in vara lui ’89 cum se va desfasura lovitura de stat din decembrie ’89?’.
    In rest, toate scenariile conspirationiste citate si aici sunt rizibile atata timp cat zecile de kilometri de tuneluri subterane sapate sa fuga Ceausescu prin ele nu au servit la nimic, parca nici nu ar fi fost (multumim, tov, gen. Geoana !). Dar ce scenariu conspirationist mai de rasul cur…cilor cand Prim Ministrul Guvernuui Romaniei, tov. Constantin Dascalescu, se inchide intr-un veceu la Ceceu ca sa nu fuga impreuna cu preaiubitul si nefasta-sa? Cine l-a instruit pe Titi Duru sa faca asta: GRU sau CIA? Mie mi se pare ca amandoua au fost depasite clar de solutia gasita adhoc de Dascalescu

  16. Doar un foarte scurt comentariu.

    Daca si azi,dupa 30 de ani,avem cumva in SRI indivizi de ” calibrul” si stupizenia dlui Tudor Pacuraru atunci situatia e grava.

    Mi~ar placea ca selectia celor care ajung in SRI sa se faca si in baza unor teste de inteligenta si a unor teste de personalitate pe langa celelalte testari de cunostinte generale, dar ma tem ca as vrea prea mult.

  17. Hodor…. Hodor…. lol !
    „Simte „adevărul”.
    Stiam cu totii ca Ceasca e tampit dar mai stiam si ca e sustinut deopotriva de occident si de sovietici si de oportunistii interni din servicii si partid, profitorii, esaloanele 2-3, deci stiam ca numai astea trei grupuri au puterea de a-l rasturna, cand vor dori ei. Ceea ce au si facut , dupa ce sovieticii si occidentalii au picat la invoiala sa ne „retrocedeze”. Practic esaloanele 2-3 au preluat puterea ca sa vinda tara occidentului , sa ne mai mulga si astia vreo 50 de ani , asa cum au dat la pace rusii cu americanii. Asta-i toata revolutia. In paralel multi exaltati de buna-credinta au fost asasinati cu singe-rece ca sa „legitimeze” lovitura de stat.
    N-a vrut nimeni in 89 caderea socialismului, am vrut doar ca niste prosti caderea lui Ceasca , noi crezand ca e doar vina lui ca Romania suferea de pe urma recesiunii economice globale a acelor ani , precum si din cauza prabusirii URSS deci pierderea multor piete din Africa si Orient. Popor neinformat, dezinformat, carne de tun si turma de muls. Moneda de schimb intre marile puteri. Acuma vin „jurnalistii” si „analistii” si „specialistii” sa mistifice si sa falsifice istoria cu povesti.

    • Sunteti ridicol cu vanzarea catre occident a tarii de catre esaloanele 2 si 3 din partidul comunist si securitate, care intr-adevar au ramas la putere post dec 89. Probabil perioada „Ceasca” v-a deformat enorm capacitatea de a discerne!

      A propos, ce intelegeti prin occident?…in legatura cu vanzarea tarii? Cui, mai precis, i-a fost vanduta tara?

      Haideti sa fim seriosi! Tara asta prapadita si plina de trogloditi nu putea fi moneda de schimb nici macar intre Namibia si Angola! Nu mai emiteti tampenii! Neputinta si imbecilitatea majoritatii romanilor ne-au adus in stadiul in care suntem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Gabriel Andreescu
Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Vreți mai multe judecătoare? Așteptați revoluția

Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate...

Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

In caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.