luni, decembrie 2, 2024

SUA pun cărămizile pentru zidul marii coaliții globale anti-China. Ce ar trebui să facă România?

Chiar și pentru un observator amator într-ale relațiilor internaționale, nu mai există dubii că SUA și R.P. Chineză au intrat în ultimii ani într-un tipar de confruntare politică, economică și strategică masivă, care în plan istoric reproduce tipica încleștare existențială dintre puterea hegemonică a unui sistem internațional și challenger-ul principal, rivalul care visează să îi smulgă cârma și să conducă el corabia. Ascensiunea Chinei spre statutul de mare putere, rivalizând economic și militar cu SUA a început mai ales din anii ‘90 ai secolului trecut, dar ultimele două decenii au fost de competiție geostrategică directă și susținută.

Pe măsură ce statul american și-a dirijat atenția prioritar către zona Asia-Pacific, investind în apărarea Taiwanului, Japoniei, Coreei de Sud, dar și a Australiei, încercând constant să atragă și India de partea sa, a devenit clar pentru liderii comuniști de la Beijing că nu vor putea atinge nici hegemonia regională (necum cea mondială) fără a sparge cumva mecanismul de încercuire creat de strategii din Washington. Adică izolând America de aliații ei sau slăbind-o din interior, prin subversiune. Însă cum doctrina politică a Beijingului nu pune mare preț pe alianțele militare în timp de pace, China nu a reușit, spre deosebire de SUA, să atragă aliați puternici, dornici să se înhame la obiectivul menționat anterior. Doar Rusia s-ar încadra în mod firesc în el, dar între Moscova și Beijing, deși există un parteneriat strategic și economic tot mai conturat, nu s-a ajuns la atât de multă încredere și nici la valori comune spre a genera o apropiere organică a intereselor naționale.

În același timp, calcule ce țin de logica electorală (în cazul SUA, unde alegerile prezidențiale bal la ușă), de lupta pentru putere în interiorul Partidului Comunist Chinez (în care Xi Jinping ar dori să își permanentizeze mandatul de secretar general) precum și ascensiunea curentului naționalist în ambele state, contribuie la escaladarea tensiunilor și la dificultatea extremă de a găsi căi de acomodare și cooperare. Imposibilitatea de a se concerta în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății spre a da un impuls pe calea combaterii Covid 19 a fost evidentă, iar SUA nu doar că au tăiat contribuția financiară la bugetul OMS dar a anunțat chiar părăsirea organizației în 2021. De asemenea, conflictele comerciale judecate de Organizația Mondială a Comerțului sunt tot mai acute și mai greu de soluționat, criticile dure ale Washingtonului la adresa organizației contribuind la delegitimarea acesteia. SUA nu au încredere în organizațiile multilaterale și adesea le blochează sau îngreunează funcționarea în timp ce China pretinde să le sprijină și e adepta globalizării multilateraliste dar de fapt urmărește creșterea propriei influențe în dauna celorlalți și emergența unor noi instituții docile.

Washingtonul dorește în primul rând să împiedice hegemonia Beijingului în Pacificul de Vest și în zona Indo-Pacificului – e vorba de controlul Mării Chinei de Sud, presiunile asupra Japoniei pentru posesia insulelor Senkaku, supunerea Taiwanului și reunificarea cu acesta, modificarea legislației în Hong Kong spre a anula existența a două sisteme politice în același stat. Pune presiune și pe statele latino-americane spre a le feri de dependența economică de piața chineză.

Dorește de asemenea să limiteze penetrarea economică a Europei de către China (care se bazează pe programul geo-economic de investiții Belt and Road Initiative – Noul drum al mătăsii), transmițându-le statelor europene (majoritatea membre ale UE) că banii chinezilor vin cu condiționalități care vor lega economic Europa de China, ducând la acumularea de datorii și pierderea parțială a suveranității economice. De asemenea, administrația prezidențială Donald Trump transmite mesajul că R.P. Chineză și Rusia sunt tot mai aproape de o alianță iar relațiile economice ale europenilor cu cele două state autoritariste și anti-liberale vor veni cu un preț geopolitic ridicat – atragerea statelor europene în orbita strategică a Beijingului și Moscovei. In același timp, nu mai e un secret că SUA caută să separe Rusia de China, prima fiind un potențial aliat, celalată un adversar existențial. Dar Rusia nu se lasă deocamdată atrasă de partea Washingtonului, președintele Putin fiind un adversar ideologic și un rival geopolitic al Occidentului, suferind sancțiuni economice de pe urma anexării ilegale a Crimeei. Pe termen lung, în era post-Putin, statul rus ar putea în final să aleagă și el tabăra anti-Beijing.

În general, Trump a preferat să nu se bazeze mult pe aliați în efortul de containment la adresa Chinei, luând unilateral măsuri prin care lovea în comerțul chinez cu anumite produse importante (deși economia americană și cea chineză fiind puternic interdependente, a lovit indirect și în producătorii americani de bunuri si servicii destinate pieței chineze) și limita pătrunderea tehnologiilor 5G chinezești în diverse părți ale lumii.

Însă recent, liderul american Donald Trump a dat startul creării unei mari coaliții de voință contra intereselor mondiale ale Chinei. Scopul este de a bloca accesul Beijingului la tehnologii avansate, cu dublă folosință, de a marginaliza China pe scena internațională și a o împiedica să domine Asia de Est. După ce Pompeo i-a convins pe britanici să nu mai accepte sistemul 5G si Huawei, Washington a adresat mesaje tuturor aliaților, cerându-le să limiteze accesul tehnologic și economic pe piața lor pentru produsele și investițiile chineze, sugerându-le că trebuie să facă o alegere clară: cu America contra Chinei sau invers.

Presiunile americane îi vizează atât pe aliații din NATO, țările europene bemeficiare ale umbrelei de securitate americane, cât și pe cei din zona oceanelor Indian și Pacific, state precum India, Japonia, Australia care deja fac parte din formatul Quadrilateral Security Dialogue/QUAD (patrulaterul de securitate) și se opun tentativelor de hegemonie chineză în zona Asia-Pacific.

Gesturile și limbajul politicienilor și diplomaților americani față de China sunt tot mai aspre, mai asertive și indică o rivalitate fără compromis. Toleranța lor față de statele aliate care doresc să nu renunțe la banii și/sau tehnologia din R.P. Chineză este tot mai redusă și presiunea asupra acestora spre a face alegerea…corectă se intensifică. Recent, reprezentantul SUA pentru Asia de Est, David Stilwell, a afirmat că acțiunile Chinei în lume sunt cele specifice unui „agresor nelegiut” (lawless bully), nu ale unui actor responsabil la nivel global. Stilwell a mai spus că SUA nu cer statelor să aleagă dacă merg sau nu cu China, ci să se ridice contra comportamentului malign al Beijingului, care le amenință și lor suveranitatea și interesele economice. El nu a negat necesitatea de a găsi căi de cooperare cu China acolo unde este posibil.

Între timp, SUA înarmeză masiv Taiwanul (pe care totuși nu îl recunoaște deocamdată ca stat separat de China continentală), înarmează de asemenea Japonia, Australia, chiar Vietnamul (fost advesar în anii Războiului Rece), încurajează cooperarea dintre Japonia, India și Australia la nivel economic, politic și securitar. De asemenea, ar dori să determine aliații europeni din NATO să adopte poziții unitare față de China (la fel ca și față de Rusia), transformând NATO într-un element de containment față de un eventual bloc eurasiatic sino-rusesc, complementar cu sistemul de containment din Estul și Sudul Asiei format din Japonia, Australia, India, Taiwan, Coreea de Sud.

Însă state precum Germania și Franța, cele mai puternice militar și economic din UE, refuză să adopte postura strategică americană față de Beijing și Moscova, fiind atrase de oportunitățile economice oferite de ele. De asemenea, ele se opun dominației americane unilaterale asupra sistemului de securitate transatlantică, dorindu-și mai degrabă o lume multipolară decât una unipolară, deși în plan securitarea au beneficiat cel mai mult de umbrela militară a SUA, încă din epoca Războiului Rece, dar și de sprijinul economic decisiv din anii ‘40-‘50 ai secolului trecut, prin Planul Marshall.

România în fața unei alegeri cu adevărat dificile

Celebra expresie populară „a sta cu fundul în două luntri”, atât de dragă multor politicieni de la noi, nu pare să fie salvarea pentru stastul român. În aceste condiții, când pandemia accentuează acuzațiile la adresa Chinei (autoarea unui soi de Cernobâl biologic), România ca stat apropiat de SUA și membru NATO trebuie oare să ia în calcul participarea la o coaliție antichineză? Pentru că se pot anticipa ușor riscuri (costuri) dar și beneficii. România e partener strategic al SUA dar are o relație specială și cu R.P. China, stat cu care a stabilit relații politice încă din 1949, iar în anul 2004, cele două țări au semnat Declarația comună referitoare la formarea unui parteneriat extins bazat pe prietenie și cooperare. Era anul intrării României în NATO iar Bucureștiul se asigura că la est de principala sursă de amenințare, Rusia, se găsea un stat prietenos. Astfel, din păcate țara noastră ajunge în situația delicată de a alege în tabăra cui se va situa, urmând probabil să ia decizia de a reduce drastic relațiile cu unul dintre parteneri. Intensificarea conflictului dintre cele două mari puteri obligă Bucureștiul să se poziționeze de partea actorului care îi oferă cele mai mari garanții de securitate, anume SUA, motivul central fiind teama de o Rusie tot mai agresivă pe flancul estic al UE și NATO. Deocamdată, China nu e un adversar al NATO, nu a întreprins acțini și nu a luat poziții anti-NATO dar nici nu există in Consiliu NATO-China de cooperare permanentă, relațiile fiind destul de reci. Pe de altă parte, SUA doresc să atragă cât mai multe state NATO în coaliția de containment (îndiguire) a Chinei.

SUA ne transmit mesajul că dacă acceptăm relații economice intense cu China renunțăm de fapt la democrație și stat de drept și ne supunem în final deciziilor Partidului Comunist din China. Noi desigur observăm că state vecine fac afaceri profitabile cu corporații chineze, de exemplu Ungaria, Serbia și Grecia, cu toate că prima și ultima au nevoie și de păstrarea unor relații strânse cu Washington.

În urma anulării participării unor firme chineze la construirea de infrastructuri rutiere și energetice în România, relațiile dintre București și Beijing s-au răcit semnificativ în 2019-2020. China percepe România ca fiind un aliat fidel al SUA, o țară care îi barează investițiile potențiale și le îngreunează pe cele existente. O parte din clasa politică românească se teme de asemenea de supraîndatorare economică, în cazul participării la proiecte din cadrul Noului Drum al Mătăsii (Belt and Road Initiative) și de formarea unui lobby politic pro-chinez tot mai vizibil. România face parte deja din Inițiativa celor trei mări, lansată de Croația și Polonia alături de alte state europene și încurajată masiv de Washington, ca parte a strategiei de a limita pătrunderea influenței ruse și chineze în Europa de Est. În același timp, țara noastră participă de ani buni la formatul “17 plus unu “, al țărilor central-est europene alături de China.

Diplomația chineză a reacționat iritată în 2019, când în timpul vizitei președintelui Klaus Iohannis în SUA, România și SUA au semnat un memorandum de înțelegere prin care România se angaja să nu permită pe piața sa introducerea tehnologiei 5G de către firme care nu prezintă credibilitate și ridică suspiciuni de spionaj. Era de fapt un acord anti-Huawei propus de americani tuturor aliaților. Tot in 2019, un memorandum de înțelegere  privind cooperarea în domeniul nuclear civil dintre România și SUA a fost semnat. Așadar putem spune că primul pas spre participarea țării noastre la coaliția anti-China a fost făcut.

Pe de altă parte, tot în anul 2019, România și China au marcat prin acțiuni comune aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice și 15 ani de la Declarația Comună privind Parteneriatul Amplu de Prietenie și Cooperare. Partea chineză a sugerat prin mesaje oficiale că ea reprezintă cea mai bună alegere pentru România, mai ales la nivelul oportunitățior economice.

Probabil că la nivel global nicio altă țară nu are acum rezervele de capital necesare spre a le face concurență chinezilor, de aceea nu există contra-proiecte de talia OBOR al SUA de exemplu. SUA de altfel e extrem de îndatorată față de China iar războiul economic lovește simultan în ambele economii interdependente.

România va alege probabil să se lipsească de investițiile chineze aferente Belt and Road Initiative (BRI), în linia blocării instalării internetului 5G chinezesc și al anulării construrii unor noi reactoare nucleare la Cernavodă cu parteneri chinezi.

Necesitatea de a avea de partea noastră SUA ca aliat și partener strategic, garantul fundamental al securității militare a României, va acționa ca un puternic inhibitor al dorinței de a ne deschide piața pentru tehnologii, capitaluri și investiții provenite din China. Costurile asumate de România vor fi economice, comparativ cu țările europene care acceptă tehnologie 5G și proiecte construite de firme chineze (Ungaria, Grecia, Germania etc.) dar și politice, deoarece China poate fi o contrapondere la acțiunile agresive ale Rusiei în zona Mării Negre, cu condiția să nu se creeze o alianță Rusia-China. Putem compensa partial, dezvoltând relațiile cu Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. România având parteneriat strategic cu SUA (dublat de alianța în NATO), și prezența sistemului antirachetă de la Deveselu, plus prezența a sute de militari americani pe teritoriul ei, și fiind cumpărătoare de armament sofisticat american, este pregătită să se situeze în coaliția anti-China a SUA. Dar relațiile economice și comerciale sunt deocamdată mai intense cu China. Izolarea la care e supusă acum China, acuzată de răspândirea Covid 19 în lume, contribuie probabil la reducerea relațiilor economice ale României cu China dar e probabil ca aceasta să vrea să pedepsească economic (și eventual politic) statele care îi blochează pătrunderea economică și se situează fățiș de partea SUA în plan geopolitic. Fără banii chinezilor va trebui să fim campioni la absorbția foindurilor europene, și să atragem și investiții mai mari din Japonia, Coreea de Sud, chiar India etc.

Cum unele state membre ale UE și NATO vor accepta relații economice intense cu China, rezultă că țara noastră va trebui să gestioneze și consecințele unor clivaje geopolitice în cadrul acestor organizații, ce se suprapun peste cele generate de prezența economică a Rusiei la nivelul UE. Este posibil chiar ca, undeva în viitor, NATO să se fragmentize și să rezulte mini-alianțe regionale ce nu se vor putea opune la fel de eficient acțiunilor asertive ale Rusiei și Chinei. În cazul unui conflict deschis SUA-China, România – ca și alți aliați din cadrul NATO – ar putea fi solicitată de americani să își asume o angajare, fie și simbolică, ajungând în situația nedorită de a fi în relații ostile cu un stat îndepărtat geografic, cu care nu a fost în conflict vreodată și care în discursul oficial ne consideră prieteni. Americanii vor face presiuni pentru o interconectare între NATO și aliații din zona Asia-Pacific (major non-NATO allies). În final unele state ar putea părăsi NATO, iritate de dorința SUA de a desemna unilateral China și Rusia ca adversari, iar altele s-ar putea alătura, din alte zone geografice, ajungându-se la un NATO global, diferit de cel de azi.

Ca să nu terminăm într-un mod prea pesimist acest articol, să sperăm că o acomodare globală între SUA și R.P. China rămâne posibilă, deși e puțin probabilă pe termen scurt (inclusiv dacă Biden va ocupa locul lui Trump la Casa Albă), însă luând ca reper mediul geopolitic actual, marcat de turbulențe și incertitudini, o strategie de așteptare și amânare ar fi oare mai bună decât una de acțiune hotărâtă sau este exact invers ?

Șerban Filip Cioculescu

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. Optiune veche in Istorie : independenta si securitate versus bunastare.
    Depinde si CUI cedezi, daca cedezi ! In antichitate „scutul roman” iti asigura , cu pretul independentei, atat securitatea cat si o relativa bunastare. Intre cele doua supraputeri, USA si China e totusi vorba si de a alege intre doua civilizatii, doua filosofii de viata sociala si personala.
    Sunt convins ca Romania va alege „partea cea buna”!
    PS.America a fost si ramane mareata. Indiferent cine se afla, pentru un timp, la conducerea ei. Personal – uitandu-ma si la altii – cred ca Diaspora Romana din America ar trebui sa fie mai activa. Au trecut niste ani, varfurile intelectuale si profesionale si-au castigat un statut, ar avea un cuvant de spus …

  2. Repetăm istoria din anii ’30 când România avea parteneriat strategic cu Germania.
    Rezultatele le știm: pierderi economice, teritoriale și de vieți omenești.
    Cine nu învață din istorie este condamnat să o repete.
    Nu va trece mult și vom fi chemați să ne apărăm patria în… Stepa Calmucă sau în Marea Chinei de Sud.

  3. O lume multipolara sau o lume dominata de aliante unde America isi impune punctul de vedre .O lume a comertului liber sau o lume supusa deciziei unilaterale , iata doar doua intrebari majoare ale anilor ce urmeaza . Unde se pozitioneaza Romania (sa fim sinceri, suntem prea mici, de unii singuri ,intr-un joc atit de complicat) ? Practic , in acest moment Romania nu are de jucat decit plierea economica pe modelul European si cea militara pe modelul American ca parte a unui intreg ce contine si latura militara europeana . UE nu se grabeste . stie foarte bine ca totul se va juca economic si nu militar .Inarmarea este parte a descurajarii celor care , revansarzi fiind ,doresc sa isi impuna cu forta sistemul lor politic . Asta face China in acest moment . Doreste sa ne arate noua – lumii intregi – ca poate gestiona mai bine decit occidentul crizele de tot felul . America a dat o lovitura teribila Chinei prin asocierea Australiei , Indiei (ce are controlul traseelor maritime de transport petrol catre China in Oceanul Indian ) Japoniei (o veche rivala a Chinei in spatiul lor de existenta ) .Cum va gestiona SUA aceasta alianta doar viitorul ne va zice .Revenind – la oile noastre -Romania si-a prelungit si consolidat parteneriatul geo -strategic pentru urmatorii zece ani cu America (frumoasa lovitura de imagine data de guvernul actual ) si in acelasi timp ofera Americii oportunitatea de a investi in economia romaneasca .Asa numitul joc dual ce exista sau ar fi necesar Romaniei in acest context politic general si alegerea vreuneia din parti (inca nu exista o departajare clara , este usor inventata , orisicare apreciere de acest fel )nu face parte din decizia CSAT .Ideea de apune, fata in fata ,ca si combatante, democratiile lumii occidentale – UE versus America nu este valabila in acest moment . Relatiile , inter statale , pot fi uneori mai reci ,dar se pot schimba , major, peste noapte, daca istoria doreste acest lucru . Referitor la evenimentul anului , numit alegeri in America , imi pare ca atit de necesarele dispute -fata in fata- intre cei doi candidati TRUMP versus BIDEN , nu vor mai avea loc decit in situatia in care presedintele actual va aduce dovada testului de noninfectare cu virusul covid 19 , fie doar pentru a proteja si moderatorul si pe cei ce sunt in scena respectiva . Probabilitatea ca duelul politic sa aiba loc in format clasic scade zi la zi . Chiar daca sondajele arata un sufragiu universal favorabil lui BIDEN , sistemul de vot american poate sa il propulseze din nou la conducera USA pe actualul presedinte in functie ce poate capacita undeva la 300 de voturi electorale . Electorii vor decide ,dar asta cu respectarea dorintelor cetatenesti ,exprimate la vot ,ce nu mai pot fi modificate .Timpul se scurge repede si dupa verdictul final in America ,cetatenii europeni sunt favorabili lui Biden, fapt ce poate fi luat in consideratie de votantii americani urmasii europenilor ce au fondat America la 4 iulie 1776, trecem de urgenta in Romania pentru a ne exprima votul in alegerile parlamentare .Deja ambasadorul Americii in Romania ne-a arat viitorul si cum totul este parte si a deciziilor UE care ofera Romaniei imense sume de bani , se pare ca nimic nu mai poate fi schimbat si Romania va deveni in urmatorii zece ani , o forta a acestei parti de lume (fostele tari socialiste ) impreuna cu Polonia . Sa dea domnul -gindul cel bun -cetatenilor tarii- ce la nivel de acceptare a democratiei si a statului de drept se pozitioneza (conform sondajelor )undeva la 70 % din totalul locuitorilor . Eu unul pot spune, ca si parere personala ,doar – les jeux sont faits-

    • …”UE care ofera Romaniei imense sume de bani , se pare ca nimic nu mai poate fi schimbat si Romania va deveni in urmatorii zece ani , o forta a acestei parti de lume (fostele tari socialiste ) impreuna cu Polonia ”

      Polonia deja este o forta zonala pentru ca de 15 ani si-a dezvoltat economia cu bani UE nerambursabili, spre deosebire de Romania care din 2012 a imprumutat peste 40 miliarde euro, care bineinteles vor trebui restituiti „investitorilor” de generatiile urmatoare (3 miliarde au fost dati inapoi cu greutate anul acesta).
      Romania a avut probleme mari de absorbtie a fondurilor UE, si din pacate actualul guvern nu doar a continuat aceasta politica paguboasa (…falimentara) dar a adus-o pe noi culmi (2020 inregistreaza un record „all time” al indatorarii nationale, atat anual cat si cumulat). Este imposibil sa fii o „forta” fara economie puternica, desi uneori hartiile arata frumos („paper tiger”). Este o betie cu apa rece sa cresti o economie pe consum atunci cand nu ai productie interna si importi aproape tot ce conteaza.
      In general, atunci cand situatiile par deosebit de incalcite, aliatii nostri americani au o vorba: „just follow the money”
      In privinta razboiului: Doamne fereste-ne! Daca nu am invatat nimic de la pisica cu 9 vieti (Elvetia), macar sa facem o comparatie intre 1877, 1916 si 1939…macar atat

  4. ” însă luând ca reper mediul geopolitic actual, marcat de turbulențe și incertitudini, o strategie de așteptare și amânare ar fi oare mai bună decât una de acțiune hotărâtă sau este exact invers ?”
    Sintem prea mici pentru a sta in asteptare.
    Trebuie sa alegem SUA si nu o strutocamila comunista. Ca sper ca nu am uitat binefacerile Iepocii de Aur.
    Doua stiri de ultima ora:
    – la Washington a fost semnat un program de cooperare militara intre SUA si Romania pentru urmatorii 10 ani;
    – „Ministrul Economiei și Energiei, Virgil Popescu, care se află într-o vizită oficială în Statele Unite ale cărei detali iși scopuri nu au fost anunțate publicului din România, va semna un acord prin care SUA se vor implica în proiectul finalizării reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Inclusiv financiar.”

    • @victor L
      Re: a doua stire de ultima ora!
      1) Care vor fi costurile de productie si respectiv ROI? Din cate am inteles, in noile centrale nucleare, costurile de productie sunt in jur de 90 euro /MWh- mult peste costurile de productie in centrale pe cogenerare gaz (unde ai si apa calda) sau a energiei din valorificarea surselor regenerabile. In acest context, investitia nu prea face sens din moment ce Romania este bogata atat de zacaminte de gaz cat si in surse regenerabile (opinea mea). Pe langa aceste aspecte, 1 miliard investit in regenerabile creaza si mai multe locuri de munca (cam de 4 ori mai multe – in comparatie cu 1 miliard investit in energie nucleara).

      2) De asemenea, am inteles ca implicatia financiara din partea SUA se limiteaza la „credite”, a caror restituire va fi in mare parte acoperita de fondurile europene dedicate tranzitiei energetice (adica cu fondurile contribuabililor din vestul continetului). Te rog sa ma corectezi daca am inteles gresit.

  5. https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-24339570-veste-washington-americanii-vor-implica-construirea-reactoarelor-3-4-cernavoda-semnat-acord-romania-sua.htm

    N-a existat și nu va exista niciodată comunist care să spună adevărul. „Comunismul” și „adevărul” sunt incompatibile. „Comunismul” și „libertatea” sunt incompatibile. „Comunismul” și „individulitatea” sunt incompatibile.

    Cine alege „comunismul” n-o face decât tot din interese individuale meschine, justificându-și intim decizia prin „fă-te frate cu dracul până treci puntea”. Public va minții cot la cot cu comuniștii amagindu-și interlocutorii că o face pentru un viitor „bine public” mai important decât „binele individual”.

    Nu e greu de ales între USA și China sau Rusia. Asta pentru mintea lucidă a unui om onest. Pentru restul…

  6. Situatia nu e simpla dar clara: atata timp cat Trump va fi la conducerea USA, legaturile de toate felurile ale ei cu alte state vor fi doar in interesul administratiei Trump (nu coincid interesele acesteia cu cele ale USA decat partial).
    Deci Romania trebuie sa fie mai apropiata ca politici de cele ale stalpilor UE- Germania si Franta- si sa nu abandoneze relatiile cu China si oricare alt stat care nu impune anumite reguli interne in afara de cele aprobate de UE.
    Recent, vizita oficialilor romani in USA a aratat ce urmareste administratia americana chiar si cand este vorba de investitii: in primul rand, consolidrea bazelor americane din Romania si eventuala dependenta de tehnologia americana in energie (reactoarele nucleare).

  7. O analiza interesanta.

    Am sa dau un raspuns dur si cinic la intrebarea pusa in titlu.

    Romania trebuie sa-si apere principalul interes si anume acela de a crea bunastare pentru populatia ei.
    Acelasi lucru il fac si americanii si chinezii, anume apararea interesului national, prin incercarea de a-si trage unii altora presul de sub picioare prin invocarea de tot felul de pretexte si prin cautarea de aliati pentru a-si atinge scopurile.

    Pastrarea echidistantei, printrun joc diplomatic echilibrat, intre cele doua mari puteri economice, fara asumarea unei pozitii de fronda fata de una sau alta dintre ele, ar fi o solutie mai buna.
    Este o metoda clasica prin care obtii mai multe avantaje,inclusiv economice ,decat „atasarea ” neconditionata la remorca uneia dintre ele.

    Nu cred ca in eventualitatea castigarii alegerilor de catre Biden pozitia Americii va ramane exact aceeasi ca in prezent avand in vedere ca si companii americane dar si fermieri americani au avut de suferit de pe urma razboiului comercial dezlantuit de Trump si unii chiar si-au manifestat nemultumirea.

    PS. Nu pot uita declaratia unui fost secretar de stat american care a afirmat ca America nu are prieteni ci doar interese.

    • Re: „America nu are prieteni ci doar interese.”
      ____
      Tind sa cred ca ati auzit si dvs interese comune, in cadrul NATO si in multe alte organizatii internationale (G6, G20, WTO, UN, IMF, etc). Intrebarea este insa cum reusim sa promovam interesele comune pe scena mondiala (setul-valorilor, i.e. democratie, stat de drept, protejarea proprietatii private, etc) din moment ce administratia Trump a declarat UE si vechii sai aliati drept „United States’ biggest foes”.

  8. Rusia lui Putin trebuie dezlipita de China lui Xi. Apropierea acestor doua tari este simpla vointa a celor doi lideri, minati de nebunia puterii mondiale si este impotriva atit a istoriei cit si a situatiei actuale. Totul desparte China de Rusia si nici macar doctrira comunista nu a putu sa le apropie pe termen lung.
    Sigur, greselile de un secol ale USA in politica fata de China ( insuficientul sprijin acordat la timp lui Chang Kai Shek, impiedicare alui Mc. Arthur de a ingenunchia China comunista in 1953, etc., etc ) nu pot fi reparate intr-un madat prezidential america, ci cer o politica de cursa lunga , coerenta, si o colaborara cu Rusia, care totalitara sau nu, revansarda sau nu, este de mentalitate mai apropiata de cea europeana.

  9. Mie mi se pare că România a ales deja. Între Securitate cu SUA+NATO şi Dezvoltare cu UE, România a ales SUA+NATO, mai ales că această alegere nu înseamnă renunţarea la Dezvoltare( vezi şi ultimele negocieri economice şi militare de la Washington). De fapt, să recunoaştem cinstit, interesul naţional al României este în Est, acolo unde are teritorii pierdute de aprox. 60.000 kmp( vreo 20-25% din suprafaţa actuală a României). Având în vedere că Europa noastră se poziţionează din ce în ce mai ferm contra SUA+UK şi pro-Rusia+China, alegerea de către România a garanţiilor de securitate SUA+NATO mi se pare normală. În definitiv, prea bunele relaţii economice şi politice între UE franco-germană şi Rusia constituie o ameninţare periculoasă pentru statalitatea României( amintirile „prieteniei” germano-ruse din 1939, respectiv pactul Ribbentrop-Molotov, sunt prea aproape ca să fie uitate). Aşa că să ne pregătim pentru varianta B8 cea cu SUA+NATO), cea cu UE devenind prea periculoasă.

  10. Intre SUA si China, Romania este asa mica ! Cel mai bine sa stasm in banca noastra si sa ne vedem de ale noatre.
    Sa nu mai repetam greselile trecutului, cum gresit a facut Ion Antonescu care s-a aliat cu bestia hitlerista sa atace URSS ca „salveze” Basarabia si a mai declarat razboi SUA, ca am ajuns sa induram 45 de ani de bolsevism si 31 ani de comunism cu fata umana prezentat ca democratie. De ce n-o fi atacat Ungaria sa ne luam Ardealul inapoi ? Ce, ardelenii sunt mai putin patrioti romani decat basarabenii ?
    Sa nu ne punem contra SUA dar nici contra China care se poate alia cu Moscova si iar ne calca muscalii in picioare.
    Din pacate, se pare ca la varful politicii noastre sunt unele suflete care se „agita” contra „pericolui ” rusesc. „Pericolul” este in noi insine, nu la Moscova.

  11. Din pacate aceasta este realitatea politica internationala. State precum China sau Rusia nu au facut dupa ’89 decat sa isi dezvolte foarte mult economia si apoi sa domine lumea si sa se inarmeze. Nu este de mirare ca astazi China a ajuns o mare putere economica si militara datorita furtului de tehnologie si productiei cu ajutorul Occidentului. Pentru Romania, dupa cum ati si mentionat in articol, lucrurile au devenit clare si am ales deja tabara din care vom face parte. Chiar ieri, daca nu ma insel, Romania a semnat cu SUA pentru dezvoltarea reactoarelor 3 si 4 de la Cernavoda. Apoi, achizitia sistemelor Patriot este o dovada clara ca SUA este principalul nostru partener si ca ne alaturam statelor pro-occidentale democratice, bazele noastre militare, scutul Deveselu si investitiile americane in Romania (locul 5 in topul investiilor privind valoarea acestora).
    Din pacate China a devenit foarte agresiva atat economic, cat si militar, avand aceeasi mentalitate cuceritoare specifica regimurilor totalitare pe care o are si Rusia, aceea de a recapata anumite teritorii odata pierdute.
    Nu cred ca prin alianta cu SUA, Romania isi va crea un dusman in China si nici nu cred ca ne va obliga la trimiterea de trupe in Marea Chinei de Sud. Nu vad astfel lucrurile, insa daca va exista un conflict la scara larga intre SUA si China, acesta va antrena si Rusia, precum si noii lor „parteneri” europeni, Franta si Germania. Aici este marele soc, cand vedem tari ca Germania sau Franta ca tin aproape de China si practic se lasa dominate de China pentru niste bani in plus, sacrificand valorile democratiei. Dar daca trebuie sa alegem, atunci vom alege si deja am facut-o! Trebuie sa fim de o anumita parte in aceasta lume. Asa merge lumea.

    • @mike

      Ascensiunea Chinei este evident greu de oprit, iar Germania, Franta, UK, Japonia, Coreea de Sud, et al promoveaza o strategie diferita de cea a guvernului actual din SUA. Primii urmaresc schimbarea Chinei din interior (prin castigul mintilor si al inimilor chinezilor) in linie cu strategiile promovate in perioada razboilui rece.
      In contrast, Admin Trump, urmareste contracararea ascensiunii Chinei prin izolare, conflict, provocare, etc (poate fi vorba despre o „tactica'”, o reactie din reflex, nicidecum o strategie coerenta pe termen mediu si lung- vezi History of Psychological Warfare). Asta este tot! If you don’t have a strategy, you are part of someone else’s strategy, sau „tactics” without strategy is the noise before defeat, samd.

      P.S. Astazi, atat mulahii Iranuluim, cat si Xi, Putin & comp au castigat capital politic pe plan intern. Rezultatele vorbesc de la sine!

      • ascensiunea este foarte simplu de oprit. Taiati orice legatura comerciala si de alta natura cu China comunista. Manufactura mutata unde trebuie, chinezii lasati s amoara de foame ei intre ei. Ce face Trump ar fi excelent daca si celelalte blocuri mari ar adera la strategia asta. Ce ar fi China fara vanzarile lro de ieftinituri la pret de dumping, majoritatea furat/copiate?

        • Insir mai jos doar doua aspecte:

          1. Primo. Este mult prea tarziu! Economia Chinei se afla in tranzitie (din fabrica lumii se transforma in consumatorul lumii de produse si servicii). Economiile ASEAN, African si nu numai, au devenit dependente de evolutia PIB-ului chinezesc. China, nu doar ca a devenit cea mai mare piata de desfacere pentru mancare, bauturi, imbracaminte, automobile, smartphonuri si alte articole cu valoare adaugata) ci a deschis bufetul si pentru furnizorii de servicii financiare din intreaga lume.

          https://www.reuters.com/article/us-china-markets-open-idUSKBN22J2ZQ

          https://www.cnbc.com/2019/10/16/china-opens-up-finance-industry-to-foreigners-as-trade-war-with-us-simmers.html

          https://www.youtube.com/watch?v=vD75pvt7ThE

          2. Secondo: Economiile emergente se afla in ascendenta (decalajul se reduce pe fondalul globalizarii si al evolutiei tehnologice) si tin sa va reamintesc ca ponderea populatiei (SUA+UE) din populatia globala este sub 20%. In alta ordine de iei, capacitatea noastra de consum este limitata (vom consuma doar o fractiune din productia globala) si in acest context, este evident ca economiile emergente isi vor intensifica relatiile comerciale – indiferent de preferintele mele sau de preferintele dvs!

      • @Florix eu nu mai cred demult in coincidente. Strategia de contracarare a Chinei prin „prin castigul mintilor si al inimilor chinezilor” este tipica Razboiului Rece si eu o asociez cu apropierea de China si acceptarea tacita a relatiilor de prietenie cu China, iar aici Japonia si Coreea de Sud resping aceasta abordare pentru ca cele doua puteri sunt constiente de pericolul chinez. Germania si Franta poate prefera abordarea „mintilor si inimilor” in detrimentul democratiei si libertatii lor si a intregii UE. De aceea am spus ca, trebuie sa alegem o „tabara” pentru ca astfel functioneaza lumea. Coreea de Sud si Japonia intra in tabara SUA cu tot riscul care decurge de aici.

  12. Adica, turcia si cam atat – alta NU mai e!
    Atunci, ar trebui sa ne cream de pe acum Culoare strategice de transport complex prin Bulgaria si Grecia, la MEDITERANA, dandu-le Si acestora ascendent asupra noastra cat si UNGARIEI, turciei si in viitor Ucrainei si Poloniei – desigur, atenuat de o UE din ce in ce mai PUTERNICA.

  13. Mie mi se pare că politica externă a României a fost primitivă și de conjunctură întotdeauna. Mai tot timpul a fost supărată pe vecini. Nu degeaba se spune că cel mai bun vecin al României este… Marea Neagră…
    Ca să reziste, țara s-a bazat pe prieteni, iar prietenii aceștia au fost întotdeauna îndepărtați sau prea îndepărtați. Prietenii i-au luat partea și au creat-o pe o bucată de hârtie, dar tot ei au trădat-o, tot pe-o bucată de hârtie, după bunul lor plac…. fără ca ea să știe. Au fost dimineți când România s-a trezit ba mai mare, ba mai mică.
    Nu vreau să minimizez eforturile (au fost desigur și oameni cu viziune, dar care au fost de cele mai multe ori trași pe linie moartă) și jertfele omenești (de multe ori în van, din cauza unor conducători incompetenți și corupți dar norocoși, care acum au statui de eroi ai neamului) și nici să banalizez situația (cu care nu este de glumit), dar dacă tragem linie, din păcate, asta este situația.
    Conjuntura a dictat faptele, pentru că politică externă era și este mai puțină decât s-ar crede. Și cum să fie altfel când externele au fost tot timpul un fel de refugiu pentru clienții politici, rubedenii sau relații încețoșate? Oare cum mai stăm cu spionajul activ? Serviciile se mai pot implica (sper! – dar nu cred) sau nu le dă voie nici aici Curtea Constituțională?
    Politica fundului în două luntre, duce la căderea din lac în puț. „Ulciorul nu merge de prea multe ori la apă, ori se sparge ori se crapă”. E doar o chestiune de timp.
    În opinia mea România ar trebui să fie în echipa în care sunt și vecinii săi centrali europeni Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia și prin extensie Slovenia și Croația. Știu, sună terifiant – doar e acolo și Ungaria lui Orban, un fel de sperietoare pentru linia clasică a politicii românești.
    Dacă România va continua să plece capul în orice condiții în fața prietenilor îndepărtați, o va face cu un preț. Iar acest preț va fi consolidarea ultimului sau penultimului loc din Europa la capitolul bunăstare. Ne papă ursul fără prieteni și de aceea trebuie să fim mereu cârpă? Ne apără vulturul? Cine știe? Poate da, poate nu.
    Oricum în ritmul actual îndatorarea și inflația vor continua, pentru că în condițiile actuale ale economiei, și ea primitivă și de conjunctură (sau de oportunitate, iar oportunitatea înseamnă de fapt salarii mici… nu altceva) nici nu are cum să fie altfel. Oricum, am rămas de căruță. Parcă am avea nevoie de un pic de demnitate în lume, nu să fim preș.
    O bună mișcare de politică externă ar fi ridicarea salarului minim la 10 EUR pe oră, așa cum îl au prietenii (costurile alimentelor și bunurilor de larg consum sunt apropiate – singura diferență este la prețul locuințelor… dar în România majoritatea populației este proprietara locuințelor… prețuri care în mod sigur se vor alinia și ele… dar… vor pierde companiile prietene care au venit să ne ajute, să investească în oameni, în… blabla… vai! dar o serie de prețuri vor crește… poate vom avea inflație… vor da faliment firmele românești…? Hai să fim serioși… trecem la adoptarea euro cu sau fără zonă euro…). Atunci nu am mai avea nevoie de atâta credit sub formă de ajutoare (cum sună!). Atunci ne-am putea dezvolta și noi companii care să poată vinde și ele pe piețele prietenilor (dacă ne lasă… probabil că nu așa ușor… se vor schimba regulile jocului… cum se întâmplă chiar acum cu războiul dintre americani și chinezi…). Să vedem atunci cât de prieteni sunt prietenii. După aceea stabilim ce tabără alegem.
    Politica este un război dur, în care trebuie să lupți. Poți fi un soldat bine pregătit sau carne de tun. Oare noi ce suntem?

  14. Situația actuală amintește de 1913, dar si de 1938.
    Alianta anti-germana creata de francezi si britanici înaintea primului război mondial avea ca principala beneficiar Imperiul Britanic a carui hemogenie era amenintata de o Germanie tot mai puternica industrial si militar.
    Incepand din 1938 USA au aplicat tot felul de restricții la comerțul cu Imperiul Nipon ceea ce i-a împins pe japonezi sa declare război USA. Ambele scenarii se regasesc acum intr-o lume mult mai tensionată decât in 1913 si este destul sa avem lideri iresponsabili de o parte sau alta ca sa ne pomenim cu o nouă conflagrație.

    • Nici o legatura, astazi nimeni nu doreste conflicte deschise la nivel global, vor fi confruntari intre loctitorii marilor puteri, vezi Siria, Libia iar in asiatici sunt oricum mai lucizi si pragmatici decat restul lumii.

    • „ceea ce i-a împins pe japonezi sa declare război USA”.
      Asa numesti tu atacul de la Pearl Harbour?
      Istorie invatata in scirba.

      • Uite, atacul miselesc de la Pearl Harbour. Multumit?
        Cred ca știu un mic mai multă istorie decât cei care dau nediscriminant like-uri.
        Si încă o data, nu ne tutuim ca n-am fost la școala primară impreuna. Am mai spus ca asta este un semn de proastă creștere, de lipsa de educatie.

        • E sigur: nu am fost la scoala primara impreuna.
          – la scoala dvoastra (multumit?) s-a invatat ca japonezii au declarat razboi SUA;
          – la scoala mea s-a invatat ca japonezii au atacat, fara declaratie de razboi, Pearl Harbour.

          • Da, aveți dreptate a fost o greșeală de exprimare si am recunoscut-o fără mare tam tam. Am vrit sa s;sun ca asta a dedtemonat Japinia sa intre in razboiu si a fost o greseala grava a japonezilor, au subestimat forta economica si militara USA. In fapt nu stie cand si daca USA ar fi intrat in război altfel. Nu uitați ca războiul începuse deja de peste doi ani.
            Din păcate astfel astfel de evenimente s-au repetat intr-o perioada mai recenta pe care sigur am trait-o amandoi. Cand o putere democratică ataca alta tara fără declarație de război nu se pune. Va las pe dvs sa stabiliti despre ce este vorba.

  15. Cred ca Romania a ales deja si a ales bine: geostrategic+aparare sa fie cu SUA+NATO, Dezvoltare+economie, in principal cu UE dar si SUA si la comert+energie cu toata lumea care ofera mai ieftin si mai bun. Ideologic insa e bine sa nu ne luam dupa altii, ci sa ramanem pe linia liberalismului clasic, fara „progresisme” si alte ciudatenii. Civilizational sa pastram iudeo-crestinismul european. Echilibrul e cea mai buna solutie in toate.

  16. A nu se uita investittile Chinei comuniste in Africa, cu datorii mari, iar acestea au permis si influente chineze in conducerea politica a unor state africane. Recentele vizite ale lui Macron in Africa este tocmai de a mai taia din influenta chineza.Ponta si guv. PSD au mizat gresit pe China. Romanis va avea sanse mai bune in plan militar si economic cu SUA. Dupa 1944, mii de romani i-au asteptat pe americani, dar su venit rusii. Ar trebui si noi acum sa avem negociatori seriosi si bine pregatiti nu politruci si populisti.

  17. Poti sa spui ca este coerenta politica externa a SUA? Un presedinte ca Trump care numai diplomat nu este in relatiile publice. Politica NATO este fragila si la o analiza mai atenta nu este valabila pe termen lung (cind Franta se implica international in nume propriu in zone conflictuale) in conditiile in care UE va avea un traseu comun. Numai stat mic sa nu fi. Si atunci te gindesti la Elvetia sau la Norvegia. Iata ca Grecia a concesionat portul Pireu pe termen nedeterminat iar Israelul a construit si concesionat acelorasi chinezi portul Haifa cu toata impotrivirea americanilor. Afacerile sunt afaceri iar acordurile sunt acorduri. Cineva i-a tras la raspundere pe cei de la Bechtel pentru mizeria din Romania? si fara autostrada si cu bani luati. China are o forta de munca impresionanta si o conducere care joaca un joc prudent. Timpul este de partea ei atita timp cit va evita coliziunea. Ca putere nucleara nu va incerca nimeni sa o provoace. Noi nu jucam nimic si nu suntem relevanti nicaieri iar in ritmul in care populatia calificata paraseste Romania vom disparea si de pe harta.

    • „mizeria din Romania” este cea facuta de „politicienii” si decidentii autohtoni din ultimii 30 (80) ani, cei care au stabilit cand si cum se cheltuie banii publici (adica aproximativ jumatate din ce produc romanii plus imprumuturi externe), nicidecum Bechtel nu are vina pentru porcaria respectiva.
      Cum scriam intr-un alt comentariu, pentru a conta intr-o economie globala, trebuie sa ai fie productivitate mai buna (salarii mai mici, resurse naturale locale mai ieftine sau organizare superioara a resurselor) fie sa inovezi tehnologic (ceea ce nu este cazul Romaniei). Decidentii autohtoni isi saboteaza propria natiune prin fraude (anuland orice pretentie de competitivitate globala), si aspira sa fie „chiori in tara orbilor” dand vina pe straini pentru propria mizerie, lucru din pacate imbratisat cu disperare de 2-3 milioane de orbi functionali.

  18. România nu se împrumută la bănci americane cu participație de stat (nu cred că există așa ceva), nici la bănci chinezești (care au, vor-nu-vor, participație de stat și partid), ci la marea finanță transnațională. Americanii au, într-adevăr, numai interese, iar când sunt în criză, interesele lor sunt și mai ascuțite. România este pentru ei un avanpost pentru amplasare de armament. Ei știu foarte bine că suntem stat nedemocratic de facto, în care vechile servicii dețin majoritatea pârghiilor puterii, dar atâta timp cât au un șef de trib cu care să trateze și să le asigure cât de cât securitatea bazelor militare, e OK. Nici pentru China nu suntem vreo țintă strategică, fiind o piață medie, dar cu slabă putere de absorbție a mărfurilor; pentru îndatorare pe termen lung, poate. Pentru Rusia suntem ceea ce-am fost dintotdeauna: o țintă și-un obiect al bătăii de joc, o țară slabă, neslavă, trădătoare etc.
    Deocamdată, principala problemă a României este procesul destul de evident de neliberalizare pornit chiar de PNL. Nici lipsa strategiilor sectoriale nu-i o mică problemă, nici spolierea resurselor naturale, nici erodarea fără precedent a sistemului de educație nu-s probleme minore. Cei care conduc România trebuie să iasă din logica neoliberală de anii 1980 (ne luăm, la modul tardiv-ridicol, porția de reaganism-thatcherism) și să accepte ca target menținerea sistemelor fundamentale ale statului, adică simplu, supraviețuirea. Începând cu demografia și infrastructurile, inclusiv cele invizibile.
    Și să nu ne mai amăgim: războiul este în desfășurare. SUA a atacat insidios inclusiv Europa Occidentală și va aprinde focuri în jurul Rusiei prin primăveri colorate, ațâțarea islamiștilor din republicile foste, Rusia își va arăta forțele fără reținere, dar nu pe plan militar deocamdată, însă va fi activă pe alte fronturi. China știe că e, deocamdată, prima putere manufacturieră a lumii și nu are probleme interne.
    Imprimarea unei dinamici accelerate seamănă cu accelerarea continuă a unei mașini – până la urmă pocnește o conductă sau iese un piston prin chiulasă. În astfel de condiții, care nu-s prea greu de ghicit, viitorul nostru ar trebui să constea în cultivarea propriei grădini, ceea ce ne sfătuiește atât Voltaire, cât și Yi King. Să nu mai rezolvăm mari probleme ale omenirii, ca Iliescu, sau să aducem pacea în Orientul Mijlociu, ca Ceaușescu și mult-lăudații lui diplomați, în timp ce noi avem 1/2 din populație analfabetă funcțional, consumăm 1 tub de pastă de dinți/an*individ, purtăm o mască în medie 3 zile, dar avem 2 diplome universitare per locuitor. Să ne spălăm cât de cât de prostia fanariotă și să avem grijă de noi. N-avem de dezlegat noduri gordiene: dacă vom supraviețui, va trebui să navigăm printre ghețuri, dacă nu, nu mai contează.

    • Realitatea amara ! In țara noastră de prin 2000 mi am dat seama că nu se schimba nimic ! Mi am sfătuit copii sa plece afara ! Dar s au „îmbătat” cu iluzii și au rămas aici sau le a fost frica . . . Am postat ,referitor la comentariul lui LOW.

  19. România să facă bine să stea acolo unde se află. NATO – UE. Să-si curețe aparatul de stat de cozi de topor rusești și de admiratori de Putin. Și să angajeze diplomați profesioniști, nu activiști de partid și neamuri proaste ale decidenților politici.

    • „România să facă bine să stea acolo unde se află. NATO – UE”.
      Da. Insa ce te faci ca in politica externa UE este foarte dezbinata. Iar politica UE (de fapt Franta si Germania) nu se impaca cu tara care reprezinta 70% din NATO? ci cu Rusia si China. Ba, preconizata „Armata Europeana”, se vrea pentru aparare chiar fata de SUA, dupa cum zicea Macron. Vechea vorba morometiana ca „romanul a pacalit Istoria” nu mai tine de cald.
      Intrebarii din titlu ” Ce ar trebui să facă România?” trebuie dat un raspuns in contextul altor intrebari: vor veni nemtii ori francezii sa apere Romania in caz ca lui Putin nu-i ajunge Crimeea? Nu cred, dar americanii sint aici si se preconizeaza multe.

      • Sigur că ne întrebăm asta, așa cum ne întrebăm și până unde poate merge pragmatismul Germaniei care face business as usual cu Putin. Dar nu pot chestiona fundamentul alianței militare la care suntem parte și nici pe cel al UE.

        Însă oricât balet de politică externă ar trebui făcut, și suntem slabi la baletul ăsta, principala vulnerabilitate a noastră o constituie aparatul de stat românesc, unul înțesat de ageamii cu pile și de sabotori voioși ai modernizării țării. Aici, pe teren propriu, se pierd șansele pentru a putea fi credibili și influenți și la extern.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban F. Cioculescu
Serban F. Cioculescu
Şerban Filip Cioculescu (n. 1972, în Bucureşti) a absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinând ulterior din partea acesteia diploma de master în relaţii internaţionale. Începând din anul 2009 este doctor în ştiinţe politice al Universităţii Bucureşti. În prezent este angajat ca cercetător ştiinţific principal gradul II în domeniul securităţii internaţionale la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale și de asemenea profesor invitat în cadrul Facultăţii de ştiinţe politice a Universităţii Bucureşti (2005-prezent). A publicat circa o sută de articole în domeniul securităţii, relaţiilor internaţionale şi geopoliticii în diverse reviste ştiinţifice prestigioase din ţară şi din străinătate. A efectuat stagii de pregătire ştiinţifică în Africa de Sud, China, Coreea de Sud, Canada şi Franţa. Preocupări: teoria relaţiilor internaţionale, studiile strategice, geopolitică, organizaţii internaţionale, diplomaţie. Volume de autor: Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Militară, Bucureşti,2007, România postcomunistă în ecuaţia strategică a vecinătăţilor: Balcanii, Marea Neagră şi Orientul Mijlociu Extins, Ed. Universităţii Bucureşti, 2009, Terra incognita? Repere pentru „cartografierea” haosului din relaţiile internaţionale contemporane, Ed. Militară, Bucureşti, 2010, Viitorul nu ia prizonieri, Ed. Rao, Bucuresti, 2013 si China. De la strălucirea ascunsă la expansiunea globală, Ed. Cetatea de Scaun, Targoviste, 2018.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro