Sunt pedepsit. Deci sunt vinovat!

Franz Kafka a scris Procesul, roman îndeobște socotit a fi unul dintre cele mai importante din literatura secolului al XX lea, între anii 1912 și 1914. Asemenea unei alte capodopere,- și am în vedere când spun asta romanul Maestrul și Margareta al lui  Bulgakov- Procesul este un roman neterminat. Cu puțin timp înaintea morții, Kafka i-a cerut prietenului și exegetului său, Max Brod, să distrugă toate scrierile lui aflate în această situație. Din fericire, Brod nu i-a respectat dorința și așa se face că au fost salvate de la pieire nu doar Procesul , ci și Castelul (1925) și America (1926), acesta din urmă, mai puțin cunoscut la noi, fiind una dintre lecturile preferate ale lui André Gide. Același Gide căruia nu îi plăcuse În căutarea timpului pierdut al lui Proust.

În anul 1942, Albert Camus publica Străinul, capodoperă a literaturii absurde, roman al cărui personaj principal are multe în comun cu Joseph K.  Asemenea lui Meursault, personajul lui Camus din Străinul, Josef K din Procesul duce o existență perfect cronometrată. Unii i-ar spune ternă. Ceva de genul lever, tramway…. O existență care pe el îl mulțumește. În absolută concordanță cu statutul lui social de procurist la Bancă.  O poziție socotită importantă. Pentru Josef K fiecare zi începe regulat, nedezmințit, cu micul dejun servit de doamna Grubach. Nici mai departe nu intervin surprize. Existența lu Josef este una în care fiecare zi este egală cu sine.

Iată însă că, la un moment dat, totul se schimbă. Și nu oricum, și nici oricând. Ci exact și radical exact în ziua în care Joseph împlinește 30 de ani. Fraza incipit a romanului, conținând discret vocea auctorială, ne avertizează că tot ceea ce se va întâmpla de acum încolo va fi de domeniul nefirescului, arbitrariului, absurdului, Căci ce poate fi normal când totul pornește de la o calomnie? “ Pe Josef K îl calomniase pesemne cineva  căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață arestat”. Absurdul din Procesul este unul încă și mai apăsat decât cel din Străinul fiindcă lui Meursault i se putuse măcar pune în sarcina vina de a nu fi plâns lângă catafalcul mamei sale.

De aici acolo, din momentul arestării, care nici ea nu este una așa cum ar trebui, cum s-ar cuveni, conform regulilor sociale acceptate de Josef K. Căci lui i se permite să meargă zilnic la serviciu, să aibă pe mai departe colegi, să ducă o viață care ar lăsa impresia de normalitate. În plus lui Josef K i se îngăduie să aibă parte de un proces cu termene imprecise. Numai că tocmai așa, la modul aparent calm,  negociabil, repetabil, începe calvarul lui Joseph. Un calvar bine și original surprins de spectacolul regizat la Secția germană a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu de Botond Nagy care s-a servit pentru aceasta de adaptarea realizată de Diana Nechit. Ne este adus pe scenă un calvar vegheat din când în când de însuși Kafka ai cărui ochi sunt parte din video- designul bogat și util, purtător de semnificații artistice, semnat de Cristi Niculescu. Care împreună cu light-designul policromat datorat aceluiași Cristi Niculescu completează inteligent și generos scenografia datorată lui Alin Gavrilă. O scenografie aparent simplă ce contează relativ puțin pe volumetrii.

Avem în fața ochilor o miniturnantă instalată pe scenă în care la început îl observăm în centru pe Joseph K deposedat de o bună parte din haine. Gardat de doi inspectori având cămăsi de culoare roz (Viorel Rață și David Cristian). Un Joseph K care și astfel este preocupat mereu, obsesiv de corectitudinea ținutei, de unde frecventul recurs la piaptăn. Un Joseph care exact în felul acesta discută și își spune povestea bârfitoarei doamne Grubach (apăsat jucată de Emöke Boldizsar) și domnișoarei Bürstner (Malenna Silbershmidt) și care tot la fel ajunge ba la Poliție, ba la judecătoria în spațiul căreia, când nu au loc procese, au dreptul să locuiască Aprodul și soția lui, ba în casa avocatului ce ar urma să îl apere la solicitarea unchiului Max B și unde are o aventură ratată cu Leni. Și pe urmă ba la închisoare, ba în sala de judecată, ba în biserica în care i se va spune și citi o parte din parabola kafkiană publicată inițial sub numele  În fața legii. Vedem o serie întreagă de situații absurde, de agresiuni. Joseph refuză, în cele din urmă, răstălmăcirea conținută în zicerea Sunt pedepsit, deci sunt vinovat. De care face mare caz preotul întâlnit în catedrala bine sugerată de importanta contribuție la realizarea spectacolului a deja amintitului Cristi Niculescu.

Spectacolul începe în cheie realistă, numai că realismul inițial este rapid dinamitat, fiind înlocuit de o suprarealitate, de funambulesc,  de grotesc, de părelnic, de nesigur. De aici probabil și plasarea într-o anume neclaritate deliberată a unor situații din spectacol, de aici trecerea rapidă și nepregătită în spații diferite, de aici defilarea a tot felul de personaje stranii. Culminând cu o caricatură a lui John Lennon. Mai vedem și alte defilări, adevărate performance-uri grotești  ale unor dansatoare și ale unor coruri, ale birocraților ce îl vor îngropa în hârtii pe Joseph, ale acuzaților, și, în fine, ale îngerilor. Mai sus amintitelor  coruri le dau substanță actrițele Malenna Silberschmidt, Eva Frățilă, Ada Bicfalvi și Isabela Haiduc.

În edificarea spectacolulului de la Secția germană a Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, Botond Nagy are meritul de a fi identificat nenumărate procedee menite a evidenția tot mai acuta, mai apăsata și fizic, și moral, plonjare în absurd a lui Josef K. Interpretat la înalte cote de profesionalism de tânărul actor Gyan Ros Zimmerman. Care după alte câteva evoluții meritorii (eu l-am mai văzut în Woyzeck, în Teorema și în Nunta însângerată) face aici un rol de mâna întăi  consolidându-și statutul nu doar de vedetă, ci- și faptul acesta mi se pare important- de artist serios, tot mai stăpân pe meserie. Personajului jucat de Gyan Ros Zimmerman  trebuie să i se surpe convingerea că ar avea “o identitate precisă”, aflată în contradicție cu toți ceilalți ce îl înconjoară. Care altminteri nu sunt decât niște personaje-mască.

Falșii oameni din Procesul, indiferent că se numesc Leni, avocatul Huld, Block,domnișoara Bürstner, Unchiul Max K, Titorelli,  că au îndeletniciri precise, fiind avocați, proprietărese, studenți, șefi de birou, vorbesc ciudat.  Au intonații bizare, se mișcă fantomatic. Sunt siguri pe ei, bățoși dar parcă numai spre a se frânge deodată. Găsesc excelentă contribuția adusă la spectacol coregrafia semnată de Adriana Bârză Cristea. Toate aceste personaje produc sau sunt înconjurațe de sunete ciudate, bine alese de sound designul datorat lui Claudiu Urse. Care semnează și muzica originală..

De aici, din caracterul devidat de identitate, de convingeri, de umanitate, mai mult ca sigur derivă și decizia regizorului de a amesteca limbile (sigur, au mai fost și alte motive în virtutea cărora pe scenă se vorbește nu numai în germană, ci și română și engleză) de a încredința majorității  interpreților (cu excepția lui Gyan Ross Zimmerman, desigur) mai multe roluri. Primesc sarcini actoricești nu tocmai simple, îndeplinite remarcabil Daniel Bücher (și Aprod, și avocat, și Preot), Emöke Boldizsar (care, pe lângă doamna Grubach, îi joacă foarte bine și cu atente note caricaturale și pe Unchiul Max, și pe Titorelli), David Cristian, un alt actor tânăr a cărui evoluție se impune îndeaproape urmărită ( acum e bun și în Inspector, și în Student, și în John Lennon, e exact ce trebuie din punct de vedere fizic în Justiția cu un moment final de evoluție inteligent conceput regizoral), Viorel Rață (distribuit cu succes în Primul inspector și în năpăstuitul Block). 

Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu –Secția germană

PROCESUL adaptare de Diana Nechit după romanul omonim al lui Franz Kafka

Regia: Botond Nagy

Scenografia: Alin Gavrilă

Muzică&sound design: Claudiu Urse

Video&light design: Cristi Niculescu

Coregrafia: Adriana Bârză Cristea

Cu: Gyan Ros Zimmerman (Joseph K), Daniel Bucher (Aprodul, Avocatul, Hastler, Preotul, Judecătorul), Emöke Boldizsar (d-na Grubach, unchiul Max K, Călăul, Titorelli),  Viorel Rață (Primul inspector, Block), David Cristian (Al doilea inspector, Studentul, John Lennon, Justiția), Malenna Silberschmidt (domnișoara Burstner, Cor birocratice, cor acuzați, cor îngeri), Eva Frățilă (Franz, Spălătoreasa, cor birocratice, cor acuzați, cor îngeri), Ada Bicfalvi (Leni, cor birocratice, cor acuzați, cor îngeri), Isabela Haiduc ( Grefierul, cor acuzați, cor îngeri)