marți, iulie 27, 2021

Tămădău, 14 iulie 1947: crima de stat şi zidirea comunistă

În  iulie 1947, atunci când regimul de democraţie populară al doctorului Petru Groza organiza, pornind de la înscenarea zborului de la Tămădău, operaţiunea  de lichidare a Partidului Naţional-Ţărănesc, Regatul României era pe cale de a deveni o republică a celor ce muncesc. Cei doi ani de după 6 martie 1945 nu însemnaseră decât desfăşurarea procesului de luare în stăpânire al statului. Aplicând lecţia leninistă din “ Statul şi revoluţia”, comuniştii  din România şi complicii lor utilizau, deliberat, violenţa, intimidarea şi legea spre a elimina, treptat, vestigiile pluralismului. 

          În acest itinerariu al  stalinizării României, operaţiunea imaginată de poliţia politică a regimului  la Tămădău  are alura unei montări cinematografice inspirate de   precedentul sovietic. Toate ingredientele  elaboratei puneri în scenă sunt prezente aici: proiectul unui guvern în exil, duşmanii poporului care se pregătesc să părăsească ilegal teritoriul naţional,  indignarea oamenilor de bună-credinţă în faţa acestui act de trădare. Jurnalele de actualităţi sunt chemate să mobilizeze ura : totalitarismul este de neimaginat fără această   denunţare a inamicului  în vederea exterminării sale,

          Operaţiunea de la Tămădău, oricât de grotescă, poartă marca stalinismului românesc născând.  De acum înainte, menirea poliţiei politice va fi aceea de a  alcătui loturi şi de a fabrica vinovăţii. Procesele nu fac decât să consfinţească  condamnarea pe care istoria o pronunţă, deja. Statul de drept, cu ale sale garanţii burgheze,  lasă locul  justiţiei înfăptuite de oamenii muncii.

           Ziua de 14 iulie 1947 pune în mişcare angrenajul crimei de stat. Trecerea de la înscenare la represiune şi eliminare se realizează în decursul doar al câtorva zile.  Comuniştii şi complicii lor  folosesc întregul set de instrumente de care statul totalitar dispune spre a–şi lichida duşmanii. Parlamentul ivit din alegerile falsificate  în noiembrie 1946 îşi probează utilitatea sa constituţională.  Plini de mânie, membrii săi  validează iniţiativa de  ridicare a imunităţii parlamentare a deputaţilor PNŢ.  Scoaterea în afara legii a partidului urmează, legic, în aceeaşi secvenţă  orchestrată atent.

          Statul capturat de comunişti în ziua de 6 martie 1945  funcţionează impecabil. Regatul popular peste care tronează Petru Groza şi-a însuşit tehnicile sovietice de  epurare şi de înfricoşare.   Arestarea, denunţare, proces public în faţa unui complet de judecată  recrutat dintre  complicii dictaturii antonesciene, sentinţele care echivalează cu o condamnare la moarte. La finele lui noiembrie 1947, crima de stat  este  consumată. Lecţia menită a dovedi  tăria şi  hotărârea regimului de democraţie populară a fost predată unei naţiuni ce descoperă pedagogia terorii.

             Ceea ce  ne rămâne din acest parcurs al crimei  comuniste din 1947 sunt fragmentele de imagini din  proces.  Înconjurate de glasurile urii, siluetele lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi ale colegilor lor din boxa acuzaţilor se desenează sub semnul acelei demnităţi pe care  fanatismul şi imprecaţiile nu o pot  anula. Este cea din urmă clipă în care mai putem asculta vocea lui  Iuliu Maniu:  fermitatea sa de acum este semnul intransigenţei cu care  a refuzat  abjurarea şi complicitatea.

          Lichidarea, prin  fărădelege ,a Partidului Naţional- Ţărănesc marchează trecerea Rubiconului.  Brutalitatea cu care  democraţii sunt urmăriţi şi  exterminaţi nu are precedent în epoca ce precedă anul 1945.  Persecuţia  nu mai are nimic din frenezia sângeroasă a guvernării legionare. Ea este meticuloasă, premeditată şi posedă   justificarea legalităţii.  Planificarea barbariei este o contribuţie decisivă a  leninismului: una pe care Stalin o rafinează, cu pasiune dialectică.

          Crima de stat ajunge la capătul ei în închisorile comuniste,  acolo unde asasinatul se înfăptuieşte în impunitate. Pentru  Iuliu Maniu şi Ion Mihalache  Sighetul şi Râmnicu- Sărat le sunt mormânt.  Chemarea la răzbunare a lui Silviu Brucan se înfăptuieşte, peste ani. Duşmanii poporului sunt lichidaţi, iar osemintele lor risipite.

          Crima care debutează în iulie 1947 este una dintre  cele care dă naştere noii Românii.  România demnităţii devine trecut.  Edificiul care se ridică, în sunet de marşuri tinereşti, durează până în 1989.  Pentru Ion Iliescu şi cei asemenea lui, inamicii din 1990 nu sunt  decât urmaşii celor de la 1947:   rolul de inamic al naţiunii trece de la Iuliu Maniu şi Ion Mihalache  la Corneliu Coposu şi Ion Raţiu. Ura supravieţuieşte, ca liant al  fesenismului. Viitorul  creşte din materia fetidă a comunismului.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Ca de obicei excelent eseu al domnului Stanomir.
    O singura precizare: edificiul totalitar comunist nu s-a prabusit in 1989, ci a naparlit, asemenea unui sarpe, pentru a continua sa-si verse in liniste perversa otrava in vinele natiunii. Continuarea inversarii valorilor este o dovada clara ca omul nou a fost totusi eclozat, in buna parte.
    Dar avem sanse reale sa ne intoarcem inapoi in trecut, acum ca 67% din tinerii vestului ar prefera sa traiasca in socialism, nu stiu daca exista un asemenea sondaj pentru Romania. Viitorul suna bine!

  2. Multumim foarte mult pentru acest articol! Trebuiesc mult mai multe adevaruri spuse si spuse iara, despre perioada 1945-1960, cind crimele comunistilor au aruncat tara asta intr-o vagauna a istoriei din care poate va iesi peste inca 30-40 de ani, cind mostenitorii calaior comunisti vor iesi in mod natural din societate ….caci legal nici pentru crimele evidente ale mineriadelor nu sint sperante.

    • „cind mostenitorii calaior comunisti vor iesi in mod natural din societate”
      n o sa iasa, progeniturile progeniturilor o sa le tot vedeti, sint aia cu pantalonii strinsi pe glezne si cu table pe umar ce ies la drumul mare sa te amendeze (executantii docili a caror menire e sa atomizeze), chestorii si generalii de carton prosti bita (chiar asa naivi sa fie ue si nato sa permita asemenea scursuri ?) fii tartorilor de odinioara. faceti un sondaj in justitie, militie, securitate, armata si veti vedea cite odrasle, citi pui de de catele le populeaza

    • Intrebarea care se pune apropo de crimele de la Mineriade: Poate exista o democratie (stat de drept) cladita sub autoritatea unuia care a comis crime impotriva umanitatii?

      Are vreun jurist sau om politic curaj sa raspunda la intrebarea asta? Exista vreun precedent in istorie?

      Prin urmare „dosarele” Revolutiei si Mineriadelor vor fi amanate perpetuu.

  3. Republica Comunista a fost instituita in Romania prin crime.
    Republica pretins democratica a fost continuata de Iliescu prin crimele de la Revolutie si mineriade, dupa 1989.
    Statul roman este in ilegitimitate, prin urmare.
    Romania este in mod legitim Regat.

    Liderii politici si elitele intelectuale nu au curaj sa vorbeasca despre adevarurile acestea.
    Mai vorbeste cate un bufon prin subsolurile presei.

    • consitutia republicii a fost votata prin referendum, iar revizuirea ei in 2003 la fel,
      schimbarea formei de guvernamant se poate realiza doar prin referendum.
      nu se poate vorbi de legitimitatea unui regat care nu mai exista,

      fara suprarare, prefer o republica in care odata la 4 sau 5 ani se schimba alesii, unui regat condus de un rege numit pe viata indiferent de capacitatea sau de cele mai multe ori incapacitatea regelui de a conduce.
      pana la urma, inainte de a fi monarhisti sau republicani suntem crestini,
      ori, crestinismul proclama la nivel de dogma egalitatea in fata lui Dumnezeu si a legii,
      ori starea de regat presupune ca regele este deasupra legii,

      Carol al II-lea era incapabil sa conduca,
      consilile de coroana aveau rol consulatativ si nu obligatoriu
      de aceea am cedat Basasabia si Ardealul de Nord fara sa tragem un glont,
      in timpul monarhiei ca si azi tara era pusa in fata hotilor, atunci nu eram republica totusi erau nevinovati toti cei implicati in afacerea Strousberg inclusiv tatal lui Carol I, marea majoritate a celor implicati in afacerea Skoda, etc.
      o tara se construieste si se dezvolta prin legi si aplicarea lor,
      acolo unde nu se aplica legea se ajunge la anarhie si pana ala urma la distrugerea statutului,
      Imperiul Roman a cucerit o mare parte a lumi nu doar cu sabia ci si prin dreptul roman,

      este adevarat in cercurile monarhiste se incearca a se compara conducerea tarii de catre Carol al II-lea cu domnia lui Al. I. Cuza,
      o astfel de analiza nu are in vedere reformele profunde produse in scurta domnie a lui Al. I. Cuza,
      monarhia romana nu a reusit in aproape 80 de ani sa produca o modernizare mai profunda a tarii decat acea realizata si asumata de Al. I. Cuza in 7 ani.
      cititi legile date in timpul lui Cuza si cititi legile date in timpul monarhiei
      Codul civil a supravietuit pana in 2011 iar Codul de procedura civila pana in 2013,
      cititi ce scria N. Iorga depre conducatorul partidului liberal care ameninta casa regala ca daca nu ii satisface diversele pretentii va transforma tara in republica,

      intr-adevar episodul Tamadau este o pata pe istoria noastra,
      dar aceasta nu poate acoperi tot ce s-a realizat intre cele doua razboie mondiale in tara,
      la unii cu bune, la altii si cu rele,
      totusi, Tamadau nu poate fi disociat de starea tarii inainte de al doilea razboi mondial: coruptia si scandalurile de coruptie, combinata cu incapacitatea autoritatii njudecatoresti de face ordine in tara,
      cum sa faca ordine autoritatea judecatoreasca in tara in conditiile in care aveam conducatori atat de buni,
      cam ca si azi,

      istoria este ciclica,
      cum spunea N. Balcescu: cine nu-si cunoaste istoria nu-si cunoaste neamul,
      demersul autorului este laudabil pt ca a presupus un anumit efort de documentare pt scoaterea adevarului la lumina
      ori lumina este preferabila intunericului comunist

      • eu nu discut aici superioritatea regatului in fata republicii, sau invers, ci vorbeam de legitimitatea statului in contextul evenimentelor de dupa 1947 respectiv dupa 1989.

        chiar daca am fi dorit sa traim intr-o republica, parcursul normal istoric si juridic pentru ca statul roman sa aiba legitimitate ar fi fost urmatorul:
        Pasul 1: dupa revolutia din 1989 revenirea la constitutia din 1923, ultima legitima a Romaniei, reinstaurata de Regele Mihai dupa lovitura de palat de la 23 august
        Pasul 2: convocarea unui referendum pentru abolirea monarhiei si trecerea la republica (dar neviciat de mineriade, casapirea opozitiei si alte minuni specifice „democratiei originale” marca Iliescu)

        asa, ne aflam intr-o ilegitimitate dubla, rezultat atat al comunistilor cat si al felului criminal in care regimul Iliescu a continuat republica in Romania.

        astea sunt lucruri care raman, si chiar daca nu se vorbesc produc efecte practice.
        ca sa intelegi de ce in ciuda schimbarilor succesive de partide la putere in realitate nu se schimba nimic in bine in sistemul juridic, nu se judeca pe fond dosarele revolutiei, mineriadelor, 10 august, de ce curtea constitutionala face ceea ce face, si alte aspecte din viata cotidiana, trebuie sa te uiti la originea lucrurilor.

        cum spuneam si intr-un comentariu de mai sus, niciun judecator nu isi va asuma sa il condamne pe Iliescu, pentru ca sub regimul condus de el a fost adoptata constitutia din 1991, cat si revizuirea din 2003. Nu se cunoaste niciun stat democratic in istoria moderna, nicaieri pe planeta, care sa isi fi condamnat liderul fondator pentru fapte penale atat de grave. Pentru ca asta pune in discutie legitimitatea constitutiei deci intreg sistemul juridic. (Sincer sa fiu, mie nu mi se pare ca este democratica o constitutie adoptata la 3 luni dupa ce a casapit opozitia politica.)

        stiu ca nu este o parere populara, dar Romania are de ales intre doua optiuni:
        1. sa parcurga cei doi pasi descrisi mai sus pentru a legitima statul
        sau
        2. sa faca pace cu regimul Iliescu, pentru ca el sa poata fi un fel de parinte fondator. (cum este De Gaulle la francezi, fondatorul celei de-a 5-a republici.)

        In sensul primei optiuni nu se vede nicio miscare… pentru cei mai multi pare hilar ce scriu eu aici.
        Dar in sensul celei de-a doua optiuni am vazut ca deja se fac pasi. Au inceput sa apara opinii cum ca Iliescu a facut ce trebuia sa faca ca sa evite destramarea Romaniei pe modelul Iugoslav.
        Eu cred ca se asteapta decesul lui Iliescu, iar imediat dupa aceea acesta va fi narativul imbratisat de istoria main-stream (academica). „Iliescu nu o fi fost el un erou pe cal alb, dar asa ceva oricum nu exista decat in povesti, deci a fost un om politic modern, pragmatic, cu viziune pe termen lung, care a facut ce trebuia pentru statul roman atunci cand nimeni altcineva nu putea face.”
        (Iar pentru mineriade istoricii vor gasi acari Paun care sa incaseze blamul istoric.)

        Restul, care nu imbratisam parerea asta, o sa ramanem bufoni care postam prin subsolurile presei.

        • constructia dvs. logica e subreda,
          cati au avut curaj sa lupte inainte de 89
          cati din cei care au avut curaj sa lupte n-au fost batjocoriti, umiliti, etc.
          cei care sunt azi mari luptatori pt dreptate erau, de regula, cei care inainte de 89 erau primii care aplicau ”linia partidului”

          pana la urma, eu, Dvs. natiunea platim modul in care ne exercitam dreptul de vot,
          de ce credeti ca a avut succes la public miscarea legionara la noi,
          de ce credeti ca guvernul Goga a dat legi antisemite (dupa nemti, noi am fost cam primi cu antisemitismu)
          pt ca partidele istorice impreuna cu monarhia au facut mult rau tarii,
          au fost oameni slabi, nu au utilizat parghiile pe care le aveau la dispozitie sa ne puna acolo unde ne era locu in Evropa si in lume,

          sau credeti ca avem doar acum coruptie,
          coruptie am avcut dintodeuna, perioada dintre cele doua razboaie mondilae a fost apogeul coruptiei la noi – daca excludem ce se petrece dupa 90,
          de aceea lumea s-a saturat de ei si am avut atatia legionari,
          binenteles legionarii au avut si ei partea lor in modul de desfasurare al alegerilor,

          istoria este ciclica,
          somnu natiunii naste monstrii,
          ca si la Tamadau,

          legitimitatea organizarii unui stat nu se stabileste de mine sau de Dvs. ci este, pana la urma, rezultatul actiunilor sau inactiunilor comunitatii si a natiunii,

      • ,,consitutia republicii a fost votata prin referendum, iar revizuirea ei in 2003 la fel,”
        Fără să mă amestec în chestiunea monarhiei, constituția, deși e mediocru scrisă, e înțeleasă de o minoritate. Probabil că mulți sînt mulțumiți de debutul înflăcărat și nu mai continuă să o citească.
        În țările cu apetit totalitar alternanța la putere la 4 ani e o iluzie.
        Creștinismul originar, cel promovat de Isus, a venit cu această noutate a egalității între oameni. Multe dintre ramurile creștinismului au deviat pentru interesul lor de la preceptele lui Isus, păstrînd doar fațada, ca să promoveze exact inegalitatea și supunerea. Orice religie care promovează supunerea favorizează inegalitatea. Mari preoți creștini în zdrențe nu s-au văzut niciodată.
        Perioada monarhiei în românia nu a fost strălucită, dar nu văd motive să mă îndoiesc de integritatea lui Carol I, Ferdinand și a Reginei Maria. Asta din puțina si distorsionata istorie care ni s-a permis să o învățăm.

        • constitutia e scrisa bine,
          mediocrittaea inteleasa de pesede, penele si fani lor nu are legatura cu realitatea, cu spiritul si litera legii fundamentale,
          constitutia nu se construieste pt pesede, penele, ude mereu etc,
          consitutia se construieste pt viitoru natiunii si a tarii,
          lasati televiziunile lui felics, guita tv si restu,
          oricine poate sa se apuce sa citeasca drept constitutional,

          din nefericire, prea multi profesori , inclusiv lucratori in domeniul autoritatii judecatoresti si a instantei de contencios constitutional (CCR) isi inchipuie ca se poate schimba spiritul si interpretarea legii fundamentale de la o zi la aalta a functuie de ninteresele celor de la pesede sau penele, care uzeaza scaunele puterii,
          integritatea lui Carol I e subreda de la afcerea stroursberg – cum sa furi o tara saraca cu stiinta nemteasca, a fost implicat si talal lui Carol I,
          dar fiind regat, iar regele deasupra legii normal ca toti au iesit nevionovati

          istoria este pana la urma rezultatul actiunilor oamenilor,

          cand n-am avut conducatori se iuntampla ce s-a intmaplat la Tamadau, afacerea strousberg, afacerea skoda, etc.
          binenteles nu se poate disocia cazul Tamadau de influenta ruseasca, influenta salutata si azi de oameni care poate au avut si ei in trecutul lor persoane batjocorite de oamenii de bine de la moskva

  4. „Lecţia menită a dovedi tăria şi hotărârea regimului de democraţie populară a fost predată unei naţiuni ce descoperă pedagogia terorii.”

    Un text emoționant despre tragedia instaurării „regimurilor de democrație populară” în rândul națiunilor din estul Europei, uitat de lumea civilizată în brațele unui psihopat, al cărui important merit a fost că a învins în război un alt psihopat.

    Poate că este cinic să observăm acest lucru la atâtea decenii distanță, dar utopia socialistă li s-a părut interesantă statelor occidentale, iar stalinismul care a dezvoltat pedagogia terorii a fost privit drept un experiment social acceptabil.

  5. Dacă traiectoria deceniilor de după comunism ar fi fost spre o democrație curată și spre un stat care respectă demnitatea cetățeanului și sprijină cu adevarat o economie de piață, o astfel de rememorare, extrem de dureroasă, ar fi fost totuși pe tonul unei reîmpăcări sufletești: a fost oribil, nu se mai repetă, s-a luat distanță față de vinovați.
    Însă, în atmosfera actuală în care te simți în prezent ca cetățean (nu intru în detalii) citirea acestor relatări merge pînă la insuportabil. Parcă ai fi de față și te ingozeste acel act mîrșav. Îmi e rușine, mă simt complicele unor monștri.
    Mulțumesc pentru eseu!

  6. Sunt EXTREM de jignita de faptul ca adevarate JIGODII imputite se pretind acum „detinuti politici”! Le urez jigodiilor soarta lui Maniu si a celorlalti – sau macar niste conditii de inchisoare precum cele pe care le-a avut mama mea!

  7. „rolul de inamic al naţiunii trece de la Iuliu Maniu şi Ion Mihalache la Corneliu Coposu şi Ion Raţiu”
    zimbetul arogant al jivinelor lacome si amorale din justitie (dorneanu, stan, pivniceru et comp) este rinjetul obscen al criminalului iliescu. ce natie i aia ce si batjocoreste eroii si omagiaza calaii ? si cit de departe poate ajunge o astfel de tara ? pentru ce s au jertfit tinerii in 89 ? pentru prosperitatea acestor jeguri umane si a odraslelor lor semianalfabete ce au furat si mai abitir si apasa si mai tare pe grumazul Romaniei ?

  8. A existat cu adevarat PLANUL ȚĂRĂNIST DE ORGANIZARE A UNUI GUVERN IN EXIL ?
    Sau a fost doar o invenție suta la suta a acuzatorilor ?
    Pregatirea unui guvern al Rezistentei in exil suna destul de onorabil si de
    romantic. Daca a fost pe bune nu cred ca e bine sa negam doar pentru
    a avea un argument suplimentar ca bolsevicii erau mincinosi – ca asta o stim oricum.
    Sa nu patim ca in speta cu FENOMENUL PITESTI pus pe seama unei organizari facute de
    comunisti sub o ipotetica coordonare a trainerilor rusi – teorie de care istorici seriosi
    si absolut onorabili au cam combatut-o mai incoace pe motiv ca in realitate torturatii si tortionarii au
    fost toti detinuti si colegi grupari anti ori non comuniste.

  9. Ca întotdeauna, domnule Stanomir, un articol scurt dar cuprinzător, cu verb inimitabil.
    1945-1947 sunt anii ce lasă în urmă oamenii harnici și demni ai interbelicului, ai constructorilor României moderne interbelice și anii care instaurează analfabetismul politic și teroarea.
    Faceți extrem de bine paralela cu Brucan și cu Iliescu din 1990 care pentru a manipula ordinar populația nedezintoxicată de comunism au făcut „paralela” Maniu-Mihalache/Rațiu-Coposu fără rușine, fără să clipească.
    Ar trebui insistat mai mult pe ură, acest sentiment care ne ține pe toți în trezire și pe magicele vorbe (maxime) ale magnificului nației, Petre Țuțea. Apropos, despre ură,Țuțea ne amintea că numai cu ura cu care au luat comuniștii puterea vom putea reuși să-i clintim de pe poziții. Socotesc că marele Țuțea avea perfectă dreptate.
    Dar…nu se simte nicio „briză”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro