joi, mai 30, 2024

Teroarea

Filmul Între Chin și Amin,a cărui premieră națională a avut loc în anul 2019 și care a fost difuzat săptămâna trecută de TVR Cultural (difuzarea nu a fost deloc întâmplătoare având în vedere că în ziua de 9 martie se marchează Ziua deținuților politici anticomuniști) are un prolog și un epilog.

În pregeneric îl vedem pe Toma Enache, producătorul, regizorul, co-scenaristul și unul dintre actorii filmului, având o scurtă discuție cu Octav Bjoza, președintele AFDPR.

Din prologul în cauză aflăm că fostul deținut politic nu doar că i-a furnizat artistului informații despre momentul tragic al Experimentului Pitești, că informațiile sale au fost conexate și cu alte mărturii (probabil cele ale lui Paul Goma din cartea Patimile după Pitești sau cele ale lui Virgil Ierunca din volumul Fenomenul Pitești), ci și că acesta are mari îndoieli privind utilitatea filmului. Efectul lui în conștiințele celor de azi.

În epilog îl vedem pe actorul Constantin Cotimanis, remarcabilul interpret al lui Ciumău, comandantul închisorii, filmat din spate. Au trecut de la încheierea Experimentului ( vestea deciziei aferente îi este adusă lui Ciumău de generalul Jibolschi, personaj însemnând unul dintre ultimele roluri ale lui Ion Dichiseanu) zeci de ani buni. Ani în care în România s-a petrecut și o așa-zisă Revoluție anti-comunistă și în care un fost președinte al țării, care s-a dovedit a fi, de fapt, un conștiincios și recompensat cu tot felul de funcții colaborator al Securității, a adunat un nemeritat și scandalos capital politic mimând de la tribuna Parlamentului condamnarea comunismului. Însă cu toate acestea fostul torționar șef, ca și alții asemenea lui, este pe mai departe bine, mersi. Un potentat al vremurilor noi. Să nu fi fost oare atunci justificate îndoielile d-lui Bjoza?

Ciumău a auzit că s-a făcut un film despre Pitești, că filmul ar fi primit și o oarecare finanțare de la un organism de specialitate alimentat de la buget, așa că o ia la rost pe doamna Catran, pesemne șefa organismului în cauză, interpretată de Cezara Dafinescu. Fostul torționar-șef primește nenumărate asigurări că totul, inclusiv finanțarea, s-a petrecut doar de ochii lumii. Așa cum, din nefericire, se petrec încă multe pe plaiurile mioritice. Ciumău reflectează cinic că oricum românii sunt proști și că vor crede că ceea ce povestește filmul este doar ficțiune pură.

Nu, din păcate, cele cunoscute sub numele de Experimentul Pitești nu au fost ficțiune. Și indiferent că a fost sau nu conceput pe model sovietic, așa cum ni se spune într-o secvență de început, Piteștiul nu s-a limitat numai la pedepsirea cumplită a deținuților de conștiință. A celor care, precum violoncelistul Tase Caraman, adus pe peliculă de foarte tânărul actor Vali V. Popescu, au pus mai presus de orice credința creștină, înălțând ode lui Dumnezeu. Și nici doar a unor minorități naționale sau a celor acuzați de activități legionare.

Așadar, violoncelistul Tase Caraman, abia întors de la studii în Austria, este arestat împreună cu fratele său, Iancu (absolut remarcabil interpretat de Ciprian Nicula) pentru vina de a fi început să compună o odă lui Dumnezeu ca și pentru aceea de a fi fiul unui preot. Tase a fost ridicat și înghesuit în binecunoscutul Gaz de producție sovietică, exact în preajma aniversării zilei sale naștere și în vremea în care se îndrăgostise de Lia, destul de ezitant și cam decorativ interpretată de Ana Pârvu. Frații Caraman vor fi închiși la Pitești în celule diferite și vor deveni victimele Experimentului . Fiecare în felul său propriu.

Filmul conține câteva scene cheie, dure, răscolitoare care solicită la maximum conștiința și sensibilitatea, chiar și puterea de îndurare a spectatorului. Precum aceea a crucificării unuia dintre deținuți, cea a uciderii Tanei (Kira Hagi), criminalul fiind Ciumău însuși, sau cea a zdrobirii unei mâini a violoncelistului.Făptuitorul fiind același Ciumău.

Cei cinci deținuți aleși spre a fi torționarii tovarășilor lor de suferință (am reținut foarte buna interpretare a rolurilor în credințate de actorii Ioachim Ciobanu, în sarcina căruia a căzut personajul Jurganu, desigur un alter-ego al odiosului Țurcanu,  și Csaba Ciugulitu, care l-a jucat pe Falcă) descind în celule îndeosebi în preajma marilor Sărbători creștine. Crăciunul și Paștele. Și aceasta fiindcă, așa după cum spune Ciumău, pentru comuniști nici Dumnezeu, nici sărbătorile nu există.

În vreme ce Iancu cedează, alăturându-li-se torționarilor, Tase rămâne consecvent cu sine și cu propria credință, ajutat fiind de amintirile dinn povestea lui de iubire. În consecință,  producția se prezintă ca o continuă și, de la un moment dat, previzibilă alternanță între secvențele dure, cum spuneam cumplite, din închisoare (ele reprezintă partea cu adevărat validă și istoric, și esteticește din Chin și Amin) și rememorarea cam idilică, melodramatică și retorică a poveștii de iubire. Soluția mi s-a părut nițeluș cam naivă, unde mai pui că e și în bună parte compromisă de replicile demonstrative, școlărești, declarative, ca din carte, defel convingător rostite de Vali Popescu și Ana Părvu. Nu o salvează nici recursul la repetarea obsesivă a unor superbe pasaje din Cântecul lui Solveig din Peer Gynt al lui Grieg sau din Balada lui Ciprian Porumbescu. Intepretate de Eduard Gore și Adrian Flautistu.

Am revăzut Între Chin și Amin la scurtă vreme după aflarea veștii că, în sfârșit, a avut loc premiera filmului Experimentul Pitești regizat de Victoria Baltag în a cărui distribuție figurează și regretatul, marele actor Ion Caramitru. E de sperat că îl vom vedea cât mai curând. Și în număr cât mai mare.   

 La Steaua Film Studios

ÎNTRE CHIN ȘI AMIN

Regia: Toma Enache

Scenariul: Toma Enache, Elena Enache, Eugen Cojocaru

Imaginea: Alexander Sachs

Decor și Costume: Diana Samuilă

Montaj: Ruxandra Mihai

Coloana sonoră: Eduard Gore și Adrian Flautistu

Cu: Vali V. Popescu (Tase Caraman), Constantin Cotimanis (Ciumău), Ana Părvu (Lia), Ciprian Nicula (Iancu Caraman), Kira Hagi (Tana), Ioachim Ciobanu (Jurganu), Toma Enache (Toni), Ion Dichiseanu (generalul Jibolschi), Teodora Calagiu Garofil (Doctor1), Victoria Cociaș (Doctor 2), Dorin C. Zachei (Gardian), Csaba Ciugulitu (Falcă), Dragoș Stoica (Gardian), Mircea Taiss (Gardian), Bogdan Sălceanu (Mihai Inge), Iany Panait (Hrista Zaruha), Cezara Dafinescu (doamna Catran)

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Cine a vazut inainte „Silence” (Martin Scorsese) vomita la filmul asta. Dar cand Copy/Paste e la ordinea zilei in Republica Ortodoxa Romanistan, ce mai conteaza inca unul. Amin!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro