Moto: “Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi”.(Amendament anonim la legea lui Murphy)
Nota: Articolul de fata si cele doua care vor urma se ocupa de date probate cat se poate de academic si obiectiv. Toate sursele sunt publice si arhivate in diverse locuri. Bibliografia include si linkurile (unde au existat), dar este bazata si pe documente aparute in lucrari de specialitate, care nu se afla pe internet. In orice caz citatele si sursele sunt la dispozitia cititorilor pentru a completa cele mentionate in aceste articole.
Un preambul
Astazi este aproape clar ca unul din cele mai raspandite si atroce fenomene mondiale contemporane este terorismul. Din punct de vedere etimologic, numele fenomenului provine din cuvantul latin “terrere”, tradus in romana 
prin “ingrozitor” sau “inspaimantator”. Primul text care il aminteste este un text latin care descrie “terror cimbricus”, teroara Cimbrilor (popor germanic originar din Iutland, care apare in primul secol i.Hr. in peninsula italiana) , care sunt descrisi de Strabon (lat. Strabo) cu lux de amanunte de loc magulitoare. Modernitatea ne aminteste de “regimul de teroare” (La Terreur) al Iacobinilor pe timpul Revolutiei Franceze. Primul terorist consacrat si mentionat in istorie cu aceasta titulatura, inclusiv formatiunea paramilitara pe care a condus-o, a fost Serghei Neceaiev, comandantul gruparii radicale (revolutionar nihiliste) “Pedeapsa poporului” (1869-73). Desi nu exista o definitie clara (de fapt exista mai mult de 100 de variante diferite – vezi Schmid and Jongman 1988), eu consider ca terorismul este o actiune intentionata, care prin acte de violenta impotriva unor civili nevinovati, incearca sa castige beneficii materiale, politice sau sociale.
Terorismul ca fenomen local a existat dupa cel de al II-lea razboi mondial; majoritatea gruparilor teroriste au fost de stanga, sustinute, sponsorizate si folosite de statele comuniste in frunte cu Rusia sovietica. Din gruparile de dreapta, cea mai proeminenta a fost OAS (Organisation de l’armée secrète). Globalizarea terorismului s-a facut cu ajutorul gruparilor radicale de stanga, care au reusit sa creeze o colaborare intre diferite grupari teroriste, care actionau in regiuni diferite ale globului. Manifestarile pe care le-au luat actiunile teroriste au fost de obicei: capturarea de ostateci, rapirea si deturnarea si explozia unor avioane, distrugerea unor obiective civile cu sau fara victime (de obicei cu victime), bombardare cu ajutorul rachetelor usoare a unor obiective civile; majoritatea actiunilor au implicat armament “conventional”, in afara cazului japonez, in care s-a incercat utilizarea gazului sarin in metroul orasului Tokio. Sunt cunoscute cel putin doua cazuri care au fost demascate ca o posibila incercare de a folosi armament neconventional.
Lupta impotriva terorismului a luat o turnura dramatica dupa implicarea Statelor Unite in aceste conflicte dupa nefericitele evenimente di 9/11 – 2001. Astazi exista doua doctrine diferite in aceasta lupta: doctrina de prevenire activa – care implica contact direct cu gruparile teroriste pe teritoriile in care ele sunt localizate si doctrina de aparare pasiva – care implica numai apararea teritoriului unui stat respectiv. Majoritatea statelor lumii se folosesc de doctrina de aparare pasiva.
Deoarece gruparile teroriste in totalitatea lor sunt pe departe anti-democratice, dar se folosesc de legislatia permisiva a democratiilor occidentale; aceste democratii au mari probleme in rezolvarea pericolelor teroriste. Limitarea libertatiilor civile si tehnicile de arest si anchetare in cazul suspectilor de terorism sunt intr-o perfecta contradictie cu legile tarilor democratice, acest lucru facand lupta impotriva terorismului ineficace in majoritatea cazurilor.
Singura posibilitate de a pune stavila activitatilor teroriste in aceasta atmosfera permisiva de facto este efortul informational al statelor democratice si controlul intrarilor si iesirilor de pe teritoriile nationale.
***
Structuri, doctrine şi costuri
“Razboiul impotriva terorismului” a fost declansat la data de 7 octombrie 2001 si continua pana astazi in majoritatea teatrelor de actiune initiale si cele care s-au dezvoltat in acest deceniu. Desi razboiul din Irak nu a avut nimic comun cu terorismul la inceputurile lui, el face parte din acest conflict, in special avand in vedere ceea ce a urmat dupa demolarea regimului lui Saddam Husein. Daca Irakul nu a fost un element terorist la inceputul conflictului, el a devenit dupa caderea lui Saddam si este pana astazi.
Tactic, “Razboiul impotriva terorismului” poate fi impartit in etape si teatre de operatiuni care poarta nume codificate pe care le voi reda in original, fara a incerca o traducere (care ar iesi probabil jalnic).
Operatiunea Active Endeavour – inceputa la 4 octombrie 2001 si continuand pana astazi. Aceasta operatiune se ocupa cu inchiderea cailor de acces maritim si controlarea traficului maritim in lume, in special dintre Asia (Orientiul Mijlociu) si Africa spre Europa si Statele Unite. Punctul de forta al acestei operatiuni este Gibraltarul, intr-o masura sau alta si Bab-el-Mandeb, partial Dardanele si Sharm el-Sheikh. Pana la 31 decembrie 2010 au fost monitorizate 100 de mii de nave, abordate 100 si escortate aproape 500. [1]
Operatiunea Enduring Freedom (Afganistan / OEF-A) – inceputa pe 7 octombrie 2001, continua pana astazi. Succese – demolarea regimului taliban, instaurarea unui regim cvasi ales de afgani, construirea si antrenarea unei forte afgane, distrugerea masiva a structurilor al-Qaeda, inclusiv a unor lideri centrali si a liderului “suprem”. Insuccese – reinnoirea si intensificarea regionala a unor conflicte cu ramasitele talibane, de fapt o noua insurgenta talibana, deschiderea unui nou front in Nord-Estul Pakistanului. [2]
Operatiunea Enduring Freedom (Filipine / OEF-P) – inceputa la 15 inuarie 2002, continua pana astazi. Operatiunea era menita sa distruga cadrele locale ale teroristilor al-Qaeda si afiliatilor din organizatia islamist-terorista Abu Sayyaf. Operatiunea a avut un succes major, avand in vedere ca din 2009 nu s-au mai inregistrat nici un fel de actiuni teroriste in acest spatiu. Inainte de 2009 ultimul incident terorist a avut loc in 2007. [3]
Operatiunea Enduring Freedom (Cornul Africei – Somalia / CJTF-HOA) – La un an de la inceputul ostilitatilor in Afganistan, ramasitele teroriste din aceasta tara au inceput sa se regrupeze pe axa Yemen – Cornul Africii (Somalia – Eritreia). Toate statele mentionate sunt de fapte state fara o conducere centrala puternica, de fapt societati tribale, poate mai accentuate. Dupa 2009 exista o prezenta continua a unor forte occidentale (si australiene) in apele regiunii. Activitatile terestre sunt punctuale si nu prea mediatizate. Nu pare sa aiba un succes nici macar partial. [4]
Operatiunea Enduring Freedom (Pankisi Gorge) – Operatiunea a durat un an si jumatate si trebuia sa “inchida” posibilitatile de penetrare a trupelor islamiste aflate in Cecenia. Aceasta operatiune trebuia sa instruiasca si sa construiasca capabilitati militare superioare pentru fortele armate ale Georgiei. Operatiunea a inceput in 2002 si s-a terminat in 2004, dupa proteste repetate ale Rusiei. Rezultatul l-am vazut in 2008 (Razboiul Osetiei), cand rusii au ocupat cam jumatate din Georgia, retragandu-se dupa ce au aratat cine sunt stapanii regiunii. [5]
Operatiunea Enduring Freedom (Trans Sahara / OEF-TS) – Operatiunea a inceput la 6 februarie 2007 si trebuia sa curete regiunea de celule teroriste al-Qaeda. Operatiunea continua (si primeste si alte “obiective” – vezi conflictul libian) cam 500 de americani si inca 500 de localnici. Sunt raportate succese. [6]
Operatiunea Enduring Freedom (Kîrgîzstan) – Operatiune inceputa in 2001 si terminata in 2004. Operatiunea consta in construirea unor baze logistice pentru Statele Unite si aliatii NATO, inclusiv modernizarea aeroportului international de la Bishkek (capitala tarii). Baza de la Manas este inca operationala, conform informatiilor existente, desi a fost subiectul unor discutii aprinse cu Rusia si China. Conform unor informatii publicate de The Washington Times, China a incercat sa mituiasca oficialii kîrgîzi cu suma modica de trei miliarde de dolari pentru a desfiinta aceasta baza. Deoarece baza este inca functionala probabil ca americanii au gasit argumente mai convingatoare.
Razboiul din Irak, inclusiv toate etapele lui, este considerat de americani si de o parte dintre analistii militari ca parte integrala din numitul “Razboi împotriva terorismului”. Personal il consider o alta tarasenie, cel putin pana la momentul ocuparii Irakului de catre americani. Avand in vedere ca operatiunea de excludere aeriana (NFZ) numita Operatiunea “Desert Fox” a fost inceputa de Clinton in 1998, la fel ca pregatirea legala pentru invazia in Irak (Public Law 105 – 338 – Iraq Liberation Act of 1998). Lucru pe care multi l-au facut uitat pentru a-l atribui lui Bush (care la randul lui are suficiente greseli, dar nu pe asta!). Operatiunea “Iraqi Freedom” nu are nici o legatura cu razboiul american impotriva terorismului si in nici un caz nu este de considerat ca parte din acest razboi. Tot ceea ce s-a intamplat dupa rasturnarea lui Saddam poate fi sau poate nu fi considerat parte din acest razboi.
Costurile financiare ale “Razboiul impotriva terorismului”, conform datelor formale ale Congresului American, au fost pana la data respectivului raport, 29 martie 2011: Irak – 806 miliarde USD; Afganistan – 444 miliarde USD; alte operatiuni si cheltuieli pentru conolidarea securitatii – 29 de miliarde USD, alte 6 miliarde USD nu au fost alocate. [7] Cat au platit ceilalti aliati, inclusiv NATO, sunt numai prezumptii, fara cifre clare. Cred ca aproximativ inca 20-25% peste ceea ce au platit americanii. Despre costurile umane voi discuta in articolul urmator.
Referitor la doctrina geopolitica si militara americana si la transformarile care au avut loc referitor la aceasta doctrina dupa 2005, cand Generalul Powell a demisionat sau dupa 2009, cand Barak Obama a devenit Presedintele Statelor Unite, nu prea am ce sa va povestesc, in primul rand pentru ca doctrinele Presedintelui Obama nu-mi sunt prea clare. In orice caz aveti un link despre aceasta doctrina, astazi dupa parerea mea depasita si probabil abandonata. Vechea Doctrina “American Century”, probabil modificata dupa Powell, a fost bazata pe principiile urmatoare:
1. Interventie numai daca interesul vital al SUA este amenintat;
2. Este necesara fezabilitatea si succesul obiectivelor interventiei;
3. Analizarea riscurilor si verificarea adevarata a acestora;
4. Toate mijloacele non-violente trebuie epuizate anterior;
5. Existenta unei strategii plauzibile de iesire din conflict inainte de declansarea lui;
6. Toate consecintele posibile trebuie luate in considerare;
7. Trebuie sa existe o sustinere a majoritatii poporului American;
8. Interventia trebuie sa fie conform normelor constitutionale Americane si legilor internationale;
Vezi aici cateva lucruri despre doctrinele americane in ultimul secol ” Pacea imperială: De la Pax Romana la Pax Sinica” . Termin acest articol cu ceea ce a spus ieri (in legatura cu maratonul negru din Boston) un excelent analist american: “Now it is time to resume history.” Eu zic ca am inceput un nou Ev Mediu cu toate problemele si provocarile lui. (Publicat integral pe platforma Politeia World). O continuare a serialului, aici.
Bibliografie, note si citate:
[1] Operation Active Endeavour
[2] Christopher N. Koontz, ed (2008). Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan.
United States Army Center of Military History (USACMH)
[3] Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]
[4] BBC: US denies Somali terror landing
DoD Establishing U.S. Africa Command
NYT:In Somali Civil War, Both Sides Embrace Pirates
[5] DOD Georgia “Train And Equip” Program Begins
Patterns of Global Terrorism – 2003
[6] Pan Sahel Initiative (PSI)
[7] Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and
Other Global War on Terror Operations Since 9/11
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mhm… Vad ca autorul incearca sa ofere o perspectiva istorica asupra terorismului. „Incearca” numai, si face asta fara prea multa convingere, pentru ca rezultatul este digerabil numai pentru cei care habar n-au de pic de istorie, iar daca vor sa afle ceva, dau o cautare pe Wikipedia si ingurgiteaza „informatiile” de acolo.
In primul rind, se face o confuzie intre terorismul de stat si cel al gruparilor „extremiste” si numai asa se poate explica de ce teroarea din timpul revolutiei franceze este amestecata cu cea practicata de diverse grupari marxiste dupa cel de-al doilea razboi mondial. Apoi este socanta aprecierea ca „terorismul” ca atare ar fi aparut in forta de-abia dupa 1945. Dar asta e. astea sint informatiile tip Wikipedia ale autorului. Daca mai citeste si altceva, ar vedea ca in categoria „teroriste” au fost incadrate, periodic, toate gruparile care militau violent pentru o cauza ce contravenea intereselor unei mari puteri, de obicei europene, si asta s-a intimplat cu secole bune inainte de 1945 – apropo, si cei care se opuneau regimului revolutionar din Franta erau categorisiti tot teroristi, de exemplu. Daca revenim la o perioada mai apropiata de noi, merita sa ne referim la miscarile socialist – revolutionare din Rusia de dupa 1860, si in special la Zemlea i Volia, care nu aveau nici o legatura cu teroristii anarhisti ai lui Neceaev, ci erau miscari cit se poate de politice, practice si foarte violente. Aproape toata perioada de dinainte de primul razboi mondial este marcata de atentate teroriste in Rusia si in alte tari europene. Sigur, socialist revolutionarii rusii erau cei mai cunoscuti si mai violenti, dar la practicile lor recurgeau si sirbii, extremistii de stinga sau dreapta din Franta sau Austro-Ungaria etc. Rezultatul a fost, in cele din urma, un razboi mondial, dar, pina aici, s-a putut constata in presa vremii o campanie isterica impotriva terorismului si a diverselor grupari care-l practicau, ceea ce a dus la inflamarea durabila a atmosferei politice de pe continent, la instaurarea unui climat de panica asezonata cu multa ura si urmarea se cunoaste. Amuzante similitudini, nu?
Si, ca sa revenim la zilele noastre, trebuie spus ca revendicarile gruparilor teroriste dintotdeauna au impletit cerinte sociale – exemplul tipic sint rusii – cu cele nationale. Intre cei care au practicat un teorism sanatos, care a vizat masiv civili pentru a-si satisface revendicarile nationale, se remarca evreii, cu ocazia intemeierii statului Israel. De fapt, cred ca ei sint chiar prima miscare terorista care a vizat expres populatia civila ca tinta a atacurilor – istoria are modul ei propriu de a se amuza pe seama nestiintei noastre.
Este interesanta ideea de a incerca sa prezinti o istorie a terorismului, dar asta chiar nu se poate face fara a apela cu adevarat la biblioteca, domnule Theophyle. Cu un minim efort se putea obtine un rezultat mult mai bun decit ce am citit mai sus, sau am baiguit eu in rindurile de fata.
satanae,
in 200 de cuvinte nu se poate scrie o istorie. Ca preambul este exact cat trebuia sa demonstrez ca terorismul nu este o inventie noua. Cat despre cele enumerate de dumneavoastra va asigur ca ar plictisi cititorul dupa 30 de secunde. Pe cine mai intereseaza Lehi sau Etzel, terorismul balcanic, panslavist sau anarhist. Deci multumesc pentru sfat si pentru ca ati scris un comentariu atat de amplu pe care probabil numai eu l-am citit pana la sfarsit :) Mai incercati, poate o sa scrieti si dumneavoastra ceva!
Deci satana ( cu sau fara latinizare), vant afara si cam racoare. stai la caldurica langa cazanele cu smoala! :lol:
imi pare rau de efortul dvs , cu semidoctul stingist antisemit nu te pui, ci te dai din calea lui. De nea spanacae ala de mai sus vorbeam, fireste.
Altfel, o analiza foarte buna intr-un spatiu limitat.
@ theophyle
De fapt pe mine (poate-s în minoritate) m-ar interesa terorismul panslav şi balcanic. E o doză de umor negru aici. Sârbii l-ar fi vrut pe ţar (cel puţin l-ar fi vrut în loc de Ferencz Ioşka), iar ruşii ba îşi aruncau ţarul în aer, ba şi-l împuşcau toată familia.
Sau cum erau comitagii din Dobrogea sprijiniţi de itallieni pe când Boris al Bulgariei era însurat cu Giovanna de Savoia.
Cred că pe anarhişti i-a explicat destul de cuprinzător Barbara Tuchman în „Trufaşa citadelă” – „nu există burghez nevinovat”.
Într-o privinţă însă îi dau dreptate lui satanae. În zona în care ai tăi câştigă, nu mai eşti terorist, ci erou, lupător pentru o cauză dreaptă.
„şi-l împuşcau cu toată familia”
Stimate Satanae,
Din numai citeva afirmatii categorice si fara rezerve, opuse flagrant adevarului istoric, este limpede ca va situati in afara problemei ! Cu atiti mai putin in situatia de a da lectii altora. Tocmai dvs insiva sinteti cel mai susceptibil de a fi indrumat spre wikipedia, macar.
Nu trebuie sa va confundati propria ideologie cu adevarul istoric. Articolul de mai sus nu este unul ideologic, nu aveti asadar motive sa va simtiti frustrat ca nu ati vazut scrise scrise si aici lucrurile care le-ati fi dorit atit. Poate incercati tot pe categoria de siteuri de unde va si informati si inspirati, mai mult ca sigur ca nu veti fi dezamagit.
Si „satanae” este la genitiv.
Succes in continuare.
@ satanae,
„Cu un minim efort se putea obtine un rezultat mult mai bun decit ce am citit mai sus, sau am baiguit eu in rindurile de fata.”
Da` cine te opreste sa scrii un „rezultat mai bun decit cel biiguit de tine”?
Scrie o Istorie a terorismului si, iaca, il umilesti pe autorul aci de fata.
Va fi @ satanae aplaudat. Scapa-te de invidie scriind :P
„eu consider ca terorismul este o actiune intentionata, care prin acte de violenta impotriva unor civili nevinovati, incearca sa castige beneficii materiale, politice sau sociale.”
Hmm… sa adaugam la definitie „o reactie de ultima instanta in fata unui agresor cu capacitate militara superioara” sau „retalierea fata de pierderile civile suferite intr-un razboi conventional”?
Desigur, pe acestea are grija istoria sa le „uite” in mod convenabil.