Ce ne rămâne, în esență, după o zi atât de intensă și de complicată, cu idei și cuvinte atât de mari? Nici dezamăgire și resemnare, nici entuziasm și speranțe maximale. Realism și luciditate. Vremurile tulburi și periculoase continuă dar Vestul nu cedează. Pe măsură ce trec orele și zilele, se cristalizează și se aștern concluziile unei zile politice epocale. La propriu, fără ghilimele. Iar când spunem asta știm bine că Putin a folosit stratagema mimării negocierilor doar pentru a trage de timp, știm că nu are în vedere să încheie curând războiul ci doar să ocupe noi teritorii încercând să-l „adoarmă” pe Donald Trump cu promisiuni mincinoase, știm că dorește să dezbine Vestul și să scape de noi sancțiuni din partea SUA.
Nu pentru asta a fost o zi epocală, desigur, ci pentru că a fost o reunire deschisă și transparentă a lumii occidentale, în care au fost spuse adevăruri frontale și au fost acceptate abordări pe ambele sensuri ale relației transatlantice. Există o anumită energie comună și o convergență pe care a arătat-o această zi, când totul părea pierdut, chiar dacă Putin nu va opri curând războiul.
Sancțiunile, presiunile asupra Rusiei și ajutorul militar continuu pentru Ucraina sunt, în esență, căile de urmat pentru erodarea mașinăriei de război a Rusiei până la o prăbușire viitoare a celei de a treia versiuni a imperiului rus. Nu sunt deloc convins că va ieși ceva din ideea summit-ului bilateral Putin-Zelenski dar asta nu înseamnă că 18 august a fost în zadar.
Nu a fost o zi rea, dimpotrivă, a fost evitat un dezastru istoric pentru Europa, dar această zi memorabilă ne spune că trebuie să ne pregătim pentru lungi vremuri tensionate, să avem portofelul pregătit în orice moment și chiar degetul pe trăgaci, dacă va fi nevoie. Libertatea și securitatea nu ne mai sunt garantate iar Rusia rămâne marea problemă a Europei democratice. Nimeni cu capul pe umeri nu vrea să facă parte din sfera de dominație și influență a unei Rusii dictatoriale, brutale și înapoiate. Nu este însă o problemă fără soluții. În pofida unor diferențieri culturale și ideologice tot mai clare pe cele două părți atlantice ale lumii occidentale, Statele Unite ale Americii nu vor fi ostile Europei nici în viitor, în schimb vor să devină un prestator de servicii de securitate pentru micul, bogatul și răsfățatul continent european, pe baze lucrative.
Multe se vor întâmpla în continuare în Europa, definind reperele unei noi epoci a raporturilor de putere și securitate pe continent, în baza discuțiilor americano-europene de acum trei zile, de la Washington. Faptul că Partidul Democrat din SUA nu a exprimat în aceste zile opinii radical opuse și nu a fost foarte zgomotos împotriva administrației Trump pe temele în discuție, ne arată că nu trebuie să ne așteptăm la mari schimbări în relația SUA cu Europa, respectiv cu securitatea europeană, nici după finalul epocii Trump. Ceva s-a schimbat pentru totdeauna în relațiile transatlantice, sau mai bine zis s-a reașezat pe alte baze, iar Europa nu va mai fi tratată ca un copil asistat. Ceea ce, să recunoaștem, este o schimbare normală.
Poate că nu va fi curând pace, dar cu siguranță nu vor urma abandonarea și capitularea Ucrainei sau a Europei de Est în fața revizionismului expansionist al Rusiei. Europa a învățat lecții dure în aceste zile, mai mult decât în 80 de ani de pace relaxată și fără griji după Al Doilea Război Mondial. S-au sfărâmat iluzii europene mai vechi sau mai recente dar s-au reclădit punți peste Atlantic. Nici acestea din urmă nu trebuie idealizate sau creditate ca soluții perfecte, ci ca posibile abordări pentru anii care urmează. Diferite, foarte diferite de ce a fost în deceniile din urmă.
Se intră în alt capitol al istoriei Europei și Occidentului transatlantic. 18 august 2025 a fost abia începutul unei resetări a lumii occidentale pe baze mai pragmatice, mai realiste și mai responsabile financiar, al cărui declic s-a produs în ceasul al doisprezecelea. Nu mai este loc de idealism și naivitate. Securitatea costă și nu puțin. Liderii europeni s-au dus la Donald Trump cu sacul plin: 100 de miliarde pentru armament american destinat Ucrainei, în fapt propriei securități a Europei. Au realizat că nimic altceva nu ar fi mers acum și că nu exista un plan european alternativ, fără implicarea Statelor Unite ale Americii. Rusia trebuie ținută la distanță, trebuie îndiguită, dar „Doctrina Truman” vine acum la cererea europenilor și este livrată într-o versiune mai comercială și mai tranzacțională, cu un alt nume.
Să vedem însă lucrurile în lumina lor corectă, nu una distorsionată de un nejustificat entuziasm sau de wishful thinking, și să înțelegem că ar fi extrem de riscant să mergem dincolo de un optimism cel mult moderat privind viitorul securității europene. Dar realismul, pragmatismul și luciditatea care se impun după „marea reunire a Vestului” de la Washington nu diminuează cu nimic importanța zilei de luni, ci dimpotrivă, o fac și mai plină de scenarii și posibile piste pentru dezvoltări ulterioare. Putea fi mult, mult mai rău…
18 august nu va aduce neapărat pacea dar 18 august a salvat in extremis, cel puțin pentru moment, suveranitatea Ucrainei și sistemul de securitate europeană (aflat în schimbare accelerată) de perspectiva impunerii unui dictat ruso-american al capitulării Kievului în fața Rusiei. Capitularea ar fi fost, de departe, soluția cea mai proastă. Președintele Trump și administrația sa s-au reconectat rațional cu Ucraina și tabăra europeană, într-o atmosferă evident mai bună și mai sinceră decât cea din primele luni ale anului.
Toate variantele sunt acum pe masă și depind de Putin: de la negocieri directe cu Zelenski la tragere de timp, de la pace reală, dreaptă și stabilă la conflict înghețat și de la continuarea războiului de uzură din ultimii trei ani și jumătate până la intensificarea și escaladarea războiului Rusiei pe continent. Democrațiile occidentale nu vor ceda însă în fața șantajului Rusiei, arătând că sunt dispuse să se pregătească din mers pentru a învăța să trăiască într-o lume mai dură și mai periculoasă. O lume în care umbrela de protecție a SUA nu mai este gratuită iar construcția uneia noi, europene, separate și credibile, cere mult timp, multe resurse, multe sacrificii de la programele de bunăstare socială și o voință politică de fier a guvernanților, uneori impusă peste trecătoare curente „neutraliste”.
Pentru țările de la periferia geopolitică a NATO și UE, cum este România, singura de altfel din această categorie europeană marginală care apărea explicit luni pe marea hartă supusă disecției și „intervenției chirurgicale” din Biroul Oval al Casei Albe (Republica Moldova nefăcând parte din cele două organizații occidentale), semnalul apropierii atât de mari de zona incandescentă devorată de turbionul războiului ar trebui să-i trezească până și pe cei mai prostovani dintre „suveraniștii” trădători de țară și antioccidentalii din societatea noastră, mufați la sursele de dezinformare cele mai abjecte, aflate în serviciul Rusiei.
Conservatoarea suveranistă Giorgia Meloni este ferm de partea Ucrainei și anti-Rusia invadatoare, noul președinte conservator-suveranist al Poloniei, Karol Nawrocki, este și el ferm de partea Ucrainei și anti-Rusia invadatoare, deci așa se poziționează modelele voastre politice de până mai ieri, băi suveraniști prostănaci de România! Până și maestrul patrioților din lumea întreagă, Donald Trump, l-a sunat luni pe Viktor Orbán să-l întrebe de ce nu este de acord cu integrarea Ucrainei în UE. Cine a mai rămas așadar cu voi, în afară de nostalgicii sovietici Vladimir Putin și Alexandr Lukașenko?
Ar trebui pur și simplu să fim recunoscători cu toții din această țară, oameni educați, hateri, chiar și agenți de influență direct interesați sau simpli idioți utili ai Rusiei, pentru norocul și privilegiul că suntem de partea bună a frontierei spațiului occidental integrat și avem voie să ne manifestăm atât cât ne duce capul pe fiecare, după școala făcută, după nivelul de informare, după numărul și calitatea cărților citite, sau măcar după bunul simț pe care îl au uneori în fața evidențelor chiar și oamenii cei mai simpli și ignoranți. Dar de războiul hibrid al Rusiei împotriva României și de manipularea prin emoții și dezinformări otrăvite a minților și sufletelor celor mai slab echipați intelectual (uneori e vina lor, alteori nu) ne vom ocupa tot mai frecvent în viitor.
…Cum a fost 18 august la Casa Albă? Europa a fost solidară cu Ucraina și unită în jurul președintelui Zelenski iar președintele Trump a arătat o atitudine deschisă, pozitivă și constructivă, tot fără ghilimele. Relațiile transatlantice SUA-Europa democratică și relațiile bilaterale americano-ucrainene au părut că funcționează din nou, ba chiar găsesc noi temeiuri, rațiuni și interese comune. Războiul continuă însă.
O pace nedreaptă, strâmbă și instabilă, care recompensează agresorul și leagă de mâini victima, pregătind condițiile pentru următoarea agresiune a Rusiei imperialiste în Europa, întotdeauna mai mare decât precedenta (a se vedea succesiunea invaziilor rusești din 2008, 2014 și 2022), ar fi fost categoric mai proastă decât continuarea războiului, a înarmării Europei și Ucrainei, a intensificării sancțiunilor și presiunilor asupra Rusiei.
O pace nedreaptă, dictată împotriva Ucrainei precum impunerea unei capitulări, ar fi fost mai proastă decât redirecționarea demersurilor occidentale spre organizarea unei eventuale întâlniri Putin-Zelenski (să vedem dacă va fi acceptată de Putin) sau a summitului trilateral Trump-Putin-Zelenski, sau -și mai bine- chiar a unei conferințe de pace cvadrilaterale SUA-Europa-Ucraina-Rusia, o idee pe care am mai propus-o într-un text recent și care vedem că a fost menționată la Washington de președintele Macron. Toate aceste variante sunt mai bune decât capitularea Ucrainei.
„Pacea din Alaska” a fost așadar dejucată. Stratagema lui Putin, de a forța rapid mâna lui Trump printr-un acord bilateral insuficient pregătit și încheiat pe repede înainte, a eșuat. Emisarul Witkoff fusese împachetat de Putin la Kremlin, cu numai o săptămână în urmă, cu ideea unui summit bilateral organizat în câteva zile, în care invadatorul Ucrainei să îi prezinte și să îl convingă pe președintele SUA de „justificarea” unei oferte de pace rapide, în cheie rusească. Ceea ce aproape că s-a și întâmplat în Alaska. Președintele Trump, după ce l-a aplaudat uluitor pe criminalul de război căutat cu mandat internațional de arestare emis de Curtea Penală Internațională de la Haga, intrat pe covor roșu în SUA (tot fără ghilimele) și cu un ministru de Externe nerușinat și sfidător după el, îmbrăcat la sosire în America cu o bluză cu URSS scris mare pe burtă, ca Adidas la echipamentele ieftine din lumea a treia, a fost aproape convins de Putin. A fost oricum convins să renunțe la ideea pe care o susținuse insistent vreo șase luni, a încetării focului înainte de negocierea propriu-zisă a păcii, precum și de un așa-zis „schimb de teritorii” (o formulă rusească ipocrită și aberantă, toate teritoriile fiind în fond ale Ucrainei suverane, începând din 1991) în care Ucraina să cedeze și să se retragă inclusiv din teritorii pe care Rusia încă nu le-a cucerit. Noroc cu ziua de 18 august și întâlnirea în format larg de la Washington.
„Cei 7 magnifici” (ei da, aici punem totuși ghilimele), adică liderii europeni Merz, Macron, Starmer, Meloni, Stubb, von der Leyen și Rutte, acompaniindu-l pe președintele Zelenski la Washington, au echilibrat însă balanța decizională la Casa Albă și au „bătut în cuie” ideea că un acord cu Putin nu se poate face fără adoptarea de garanții de securitate pentru Ucraina.
Garanțiile de securitate, spun asta de vreo doi ani, sunt mai importante decât teritoriile. Ele vorbesc despre viitorul Ucrainei libere și al viitoarei ordini de securitate europene. Da, Ucraina va pierde teritorii. Ucraina nu își va mai putea elibera teritoriile ocupate de invadatorii ruși. Sunt trei ani de când scriu asta, negru pe alb. Această preluare permanentă de teritorii o știu foarte bine și Zelenski, și liderii europeni, și Trump, și Putin, așa cum o știa și Biden. Dar nu este cel mai important lucru. Putin nu și-a început ditamai războiul pentru a obține 19% din teritoriul Ucrainei. Mizele lui au fost și sunt mult, mult mai mari. Și nu au fost doar mize bilaterale, în relația cu Ucraina, ci regionale, europene și globale, cea mai înaltă dintre ele fiind schimbarea ordinii mondiale (revizionismul).
Europenii au promis achiziții militare din SUA de 100 de miliarde de dolari pentru Ucraina și totodată că vor asuma rolul principal în operațiunile de garantare terestră a securității Ucrainei libere post-război, dar au obținut și promisiunea implicării SUA în coordonarea acestui sistem al garanțiilor, inclusiv o posibilă implicare americană pe dimensiunea aeriană, care ar putea fi operaționalizată de pe bazele militare din România, de exemplu.
Cel mai important rezultat al zilei de 18 august este însă că nu va exista un acord occidental de pace cu Putin fără o negociere directă Putin-Zelenski și fără consimțământul oficial al Ucrainei pentru pierderea de teritorii estice și sudice, inclusiv al Crimeii, cel mai probabil. Pe Putin nu controlul de facto, militar, al acestor teritorii îl interesează (îl are deja, de câțiva ani), ci recunoașterea internațională a deținerii teritoriilor ucrainene ocupate și ridicarea sancțiunilor occidentale. Nimic din toate acestea nu va putea fi obținut de Vladimir Putin fără a negocia și conveni cu Președintele Ucrainei o modalitate de încheiere a războiului.
Vor fi multe aspecte complicate de negociat în formatul direct Rusia-Ucraina iar teritoriile s-ar putea să nici nu fie printre cele mai spinoase și mai sensibile. Chestiunile care țin de viitorul Ucrainei, al generațiilor tinere de ucraineni și al securității europene sunt infinit mai importante, pentru că ele vor da calitatea vieții ucrainenilor care rămân să trăiască în Ucraina liberă, ele vor prefigura oportunitățile de reconstrucție postbelică, dezvoltare economică și integrare europeană și euro-atlantică a Ucrainei (da, cred că Ucraina va intra peste câțiva ani în NATO, după 2030), ele ne vor spune cine a câștigat și cine a pierdut pe termen lung, ele ne vor indica perspectivele regiunii în care trăim.
Rămân la pronosticul pe care l-am formulat în ianuarie 2022, înainte chiar de invazia rusească asupra căreia nu mai aveam atunci îndoieli că se va produce curând: pe termen lung (10-15 ani, să zicem), concluzia larg acceptată, inclusiv de către rușii de rând, va fi că Rusia a pierdut, strategic vorbind, Războiul (prostesc al) lui Putin ca raport cost-beneficii iar Ucraina, chiar dacă una ceva mai mică teritorial, a câștigat în termeni reali în fața Rusiei agresoare și s-a dezvoltat ulterior mult mai rapid, pe o traiectorie occidentală, democratică și liberală.Cât despre viitorul Rusiei post-Putin, rămâne să discutăm cu altă ocazie.
Concluzia cea mai importantă a summitului din SUA a fost că SUA și Europa sunt UNITE în ceea ce privește poziția față de Ucraina și indirect față de Rusia. Trump a făcut două lucruri importante: (1) a forțat Europa/UE să se ÎNARMEZE și (2) să scoată Europa la LUPTĂ.
Ieșirea UE la luptă presupune deja un scop, un obiectiv iar acesta este EXTINDEREA UE spre Est, peste Moldova+Transnistria și peste vreo 80% din Ucraina. Totul cu mijloace economice, diplomatice și chiar militare. SUA este de acord, Rusia probabil nu. Deci, ce va face UE vs Rusia?
România poate fi o mare câștigătoare, poate va reuși ca Moldova și Transnistria să fie scoase din ghearele Rusiei, plus o consolidare politică în Est. Depinde de noi să jucăm bine cărțile bune pe care le avem. Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă. Concluzia pentru România: să iasă și ea la luptă, să se trezească din somnul cel de moarte. Este un moment bun și trebuie ieșit la luptă.
Stimate domn, nu inteleg la ce LUPTA va referiti!
Vad ca va referiti la o extindere peste Moldova+ Transnistria si aici am doua observatii! Termenul „peste” presupune ca asta s-ar face fara acordul moldovenilor sau impotriva vointei lor! Ori realitatea e exact invers, moldovenii vor sa intre un UE si nu UE vrea sa intre „peste” ei! Nu inteleg de unde + Transnistria? Transnistria este doar o parte a Rep Moldova asa cum e si Gagauzia, deci?
Cred că ai acest caz “peste” înseamnă de fapt “dincolo”. Exprimarea lui Lucifer nu a fost cea mai potrivită, dar în circumstanțele unei discuții libere, acceptabilă.
Dincolo de evaluarile intalnirilor din Alaska si din Washington, indiferent de ce spune Trump sau cei 7 magnifici, ramane realitatea din teren , respectiv ca daca Armed Forces of Ukraine rezista asaltului rusesc, Ucraina mai are viitor.
Daca rusii reusesc sa sparga frontul, chiar nu mai au nici o importanta garantiile de securitate pe care pretind cei 7 magnifici ca le poate obtine Ucraina.
Situatia din teren arata ca rusii au reusit sa sparga ultima linie de aparare ucrainiana mai la nord de Pokrovsk .
Ucrainieni pretind ca au contraatacat si ca i-au incercuit pe rusi , desi harta de pe DeepState Map Ukraine arata cam ciudat , pe harta ucrainienii au trecute niste teritori ca fiind eliberate de sub ocupatia ruseasca, desi teritoriile respective nu au fost niciodata ocupate anterior de rusi.
Din diverse relatari rezulta ca rusii au inceput sa recupereze terenul si ca au preluat initiativa.
Daca rusii castiga din nou initiativa la nord de Pokrovsk , s-a TERMINAT pentru Ucraina, nu mai exista fortificatii intre Pokrovsk si Nipru, deci toata existenta Ucrainei depinde de rezistenta trupelor ucrainiene pe front, restul ce zice Trump ,Meloni ,Macron ,etc sunt vorbe goale.
Pentru cine mai citeste surse ucrainiene, situatia pe front e foarte dificila pentru ucrainieni, indiferent de ce spune Meloni, respectiv ca Rusia e intr-o situatie dificila.
https://www.comisarul.ro/articol/nu-stiu-ce-va-raporteaza-domnule-presedinte-dar-es_1592372.html
„Potrivit unor surse ucrainene, citate de EuromaidanPress , în unele sectoare ale frontului, doar opt soldați ucraineni apără o porțiune de 900 de metri de tranșee, când, în mod normal, ar fi nevoie de cel puțin 200. Această disparitate a permis rușilor să pătrundă pur și simplu printre pozițiile ucrainene.”
https://euromaidanpress.com/2025/08/12/ukraine-hero-slams-zelenskyy-pokrovsk/
“It’s a tough one,” Syrsky wrote. “But the opponent is held back.”
The opponent is not held back. The Russian 51st Combined Arms Army’s foot- and motorcycle-borne breach of the Ukrainian line northeast of Pokrovsk has deepened fast. And for good reason: Ukraine is desperately short of trained infantry, largely owing to an inefficient and sometimes corrupt mobilization system.
In many sectors of the 1,000-km front line, as few as eight Ukrainian soldiers defend a 900-m length of trenches, according to the pro-Ukraine Conflict Intelligence Team. Normally, at least 200 troops would defend that much of the front. It’s no wonder the Russians were able to simply walk past empty trenches in Donetsk Oblast.
At least one former officer is worried Ukrainian Pres. Volodymyr Zelensky doesn’t appreciate the scale of the problem—perhaps because he’s getting bad information. “I sincerely don’t know what exactly is being reported to you,” Bohdan Krotevych, who recently quit as the chief of staff of the Azov Brigade, wrote on social media, “but I’m informing you: on the Pokrovsk-Kostiantynivka line, without exaggeration, it’s complete chaos.”
Domnilor si doamnelor, eu m-am plictisit sa citesc si sa comentez acelasi lucru „Sancțiunile, presiunile asupra Rusiei și ajutorul militar continuu pentru Ucraina sunt, în esență, căile de urmat pentru erodarea mașinăriei de război a Rusiei până la o prăbușire viitoare a celei de a treia versiuni a imperiului rus.”
Exista vreo dovada in acest sens, si daca ar exista, cind se va produce minunea, si pina cind se va produce citi oameni vor mai muri, si cit codoi se va mai emite? Si cum va arata prabusirea imperiului rus?
Stiti citi morti au fost la Stalingrad, peste 700000 de rusi si din 100000 de soldati nemti au ramas 5000!
@Neamtu Țe, cea mai eficientă armă împotriva violului este consimțământul, nu ? Dacă ai fi atacat de un violator feroce și puternic, reacția ta s-ar baza pe tandrețe, bănuiesc . Și neapărat în aplauzele spectatorilor …
Cx, in aviatie Cx este coeficientul de rezistenta…
Domnule, doamna, domnisoara, diversule, biata Ucraina e violata deja de aproape patru ani, in aplauzele, sau huiduielilor unora.
Chiar acum vor fi stramutati un milion de oameni din zonele de razboi. https://www.msn.com/de-de/nachrichten/welt/es-ist-zu-be%C3%A4ngstigend-1-million-menschen-aus-ostukraine-evakuiert/vi-AA1L4eK5?ocid=msedgdhp&pc=U531&cvid=448376cd97aa4db290161212205c8e49&ei=24
@ Tiganu Si care-i solutia tigane? Ca tot le stii pe toate.
Sa-i lasam pe rusi in pace si sa ne vedem de-ale noastre până când ne uităm la ei peste Prut?
Mav, de unde sa stiu eu care-i solutia? Astept de la analisti si oamenii de stiinta.
Dar nu te obliga nimeni sa citesti, cel putin nu acum.. Dar daca nu-ti place, muta-te matale in rusia libera si fruoasa. Dovada ca sanctiunile si ajutorul militar sunt „calea” este insusi faptul ca acestea au facut ca rusia sa nu cucereasca toata Ucraina, Sa nu mai vorbim ca aceste sanctiuni de fapt au fost de cele mai multe ori ocolite si nu au fost aplicate de la inceput, cum trebuia sa se intample. Comparatia cu stalingrad nu-si are locul, pentru simplul motiv ca acolo rusia a fost cea atacata si era mobilizare generala, ceea ce nu e cazul acum.
Dar daca iti plac comparatiile, compara situatia de acum cu cea a Germaniei naziste cand a atacat Cehoslovacia Asta se va intampla si cu imperiul rus, fireste.. dupa un razboi total in Europa. Din pacate, alta cale nu exista. Un hot si un criminal nu se opreste din dorintele-i nebune decat daca este oprit. Intrebarea ta ar trebui sa fie de fapt: ” Domnilor si doamnelor, eu m-am plictisit sa citesc si sa comentez acelasi lucru: dati-i rusului ce vrea si el va fi multumit. Exista vreo dovada in acest sens?”..
In al 2 lea razboi mondial au murit 5.3 milioane de germani.
Cei aprox un milion de morti nu au fost numai germani ci si soldati din trupele aliate: romani, unguri, italieni.
Apreciez optimismul d-lui Naumescu și acest „băi suveranisti prostovani de România”. Extremiștii noștri putinisti, suveranistii ăștia de chiuvetă, boaite, șarlatani infami și scamatori vestiți, nu mai vorbesc, ci latra și atacă România, Republica Moldova, Ucraina, UE, ajutând propaganda lui Puțin și autocrația, in detrimentul democrației. Semiom Gaga, cândva lipit vâscos ca o flegma de Meloni, caută cu disperare marketingoasa să surprindă paturica mai mojică, văduvită de rațiune. Sub fațada suveranistilor autohtoni se ascund trădarea, izolaționismul, extremismul, dictatul de la Eurasia, lumina de la Meca Mosova, ura (sau frica) față de UE. Războiul hibrid al A-bjectiei UR-ii împotriva Republicii Moldova (manipulare, dezinformare, destabilizare), favorabil Kremlinului, naste grave pericole pentru România. Greu de descris brutalitatea și răutatea cu care au fost făurite uzinele metalurgice ale URii. Nu există nicio îndoială că Puțin cu fizionomie de șobolan încolțit și Lavrov cu stârvul URSS imprimat, ad-hot, pe burdihan mint cu sfințenie. Cine nu știe că banda de mafioti criminal de la Kremlin și boss Puțin doresc de fapt sfâșierea materială, politică și etnică a Ucrainei, a Republicii Moldova etc. Pentru Dictatorul Roșu nu mai există „limite roșii” clasice. Rasismul și revizionismul au devenit doctrine de stat. Autocrația, plutocrația, necrocratia au îndoit grumazul mujicului. In fața camerelor de televiziune din Alaska, ce au transmis spectacolul pe toate meridianele globului, cinicul Puțin a făcut o scurtă încercare teatrală spre a crea iluzia că are o fața umană și o poftă clinică de pace. Numai credulilor și suveranistilor filoruși de România li se pare că stârpitura Puțin e uman. Un conducător rus e un conducător rus. Același. Ca acum patru secole. Excentric, psihopat, megalomaniac, bolnav de anagrama „Statul sunt eu”, de mongolism, revanșism, nazism, terorism, antioccidentalism și cu aceeași poftă clinică de a ucide și de a nu se pocăi. De aici ideea ticăloasă pe care a fluturat-o criminalul de război, cum că Fetidenatia Rusă se apără de Ucraina libera și independenta. Funesta Rusie cea de toate zilele, moștenitoarea defunctei, poreclita altădată „bastionul păcii”, care a devenit „bâta păcii”, se da de ceasul morții pentru ne-pace. Am vrea sa fin optimiști că Trump va dovadă de curaj, predictibilitate și consecvență. Sperăm că nu va mai înghiți momeala vopsita, aruncată de om-ologul său. Și nu se va mai lasa îmbrobodit, și nu va mai încerca să apuce țiparul cu mana goală. Witkoff (Utkov, Vitkov) a fost dus de nas. Căci rațiunea criminalului Puțin, ținută permanent în teaca perfidiei, nu se uzează. Sperăm că, de acum încolo, Trump va rămâne solidar cu Europa (Rusia nu aparține Europei) și nu va uita că Puțin și ceilalți din bandă vorbesc cu o prefăcătorie vrăjitorească. Rusia trebuie presată din toate părțile, astfel încât, precum defuncta, să crape din toate încheieturile.
Bun comentariu…. Dumnezeu să binecuvânteze tot acest pământ și în special țara noastră !!!
Cu toate părțile bune ale întâlnirii din Anchorage, totuși, Rusia avansează masiv pe calea dezinformării și inducerii haosului în România. Canale întregi de televiziune cumpărate, publicații online de circulație națională pervertite și o ofensivă masivă în social media prin care creierele puțin dotate sunt ținute captive. Luați ziarele locale și veți vedea că nu există vreunul fără prezența masivă a unui „suveranist” printre comentatori. Dați o vizită prin publicațiile din Timiș / Timișoara, de exemplu, să vedeți ziare complet roșii (Renașterea bănățeană, fostul Drapelul Roșu, Tion), publicații care sub pretextul atacării USR și a primarului Dominic Fritz, strecoară șopârla naționalismului josnic: tim7.ro (din care cu onoare preluați articole de alfabetizare economică ale unui domn cam depășit), Opinia Timișoarei (foaie cu mare alergie la gunoaie, ambrozie și cerșetori, de parcă Timișoara ar fi Mizil!), Ziua de Vest (a cărei editorialistă, fostă profesoară de jurnalism, dă o lecție de lipsă imparțialitate, atacându-l isteric pe primarul Fritz indiferent de ce face acesta) etc. etc. etc. Adăugați ceea ce face ministrul Daniel David, care a ignorat toate vocile, inclusiv ale specialiștilor, și ține să implementeze niște măsuri al căror impact ne-economic (adică economic pe termen mediu și lung) nici măcar nu este evaluat. Adăugați ravagiile capitalismului sălbatic asupra unei populații în declin demografic, retardată încă de comunism și practic inadaptabilă la vremurile noi, în proporție de cel puțin 50%. Plus inflația și corupția care pare profund ancorată în obiceiuri. Plus aplecarea spre o ortodoxie misticoidă, plecată din viața de zi cu zi a turmei, jucându-se ca plasa de siguranță a celor sărăciți și decăzuți, și care ne menține cu fundul în două luntri: Orientul „Noului Bizanț”, care ne trage să nu alunecăm spre Occidentul civilizației și al bunăstării materiale (câtă mai e și-acolo).
Acum ar trebui să se vadă activitatea serviciilor, capacitatea liderilor de a uni și combate dezbinarea, fermitatea în pedepsirea rătăcirilor suveraniste, grija pentru necesitățile de bază ale tinerelor familii și a celor aflați pe băncile școlii! Deocamdată, stăm în așteptare: avem securiști pro-europeni, dar avem și securiști cu înțelepciune rusă în cap. Să vedem dacă întoarcem armele (că tot se apropie 23 august), când, împotriva cui etc. Combaterea tâmpeniilor suveraniste ar trebui să fie o problemă de supraviețuire a partidelor neduse cu capul, dar și a României. Dacă nu, la următoarele alegeri, AUR ca avea 60 %. Poate înțeleg și cei care conduc Europa, dar și creditorii din afară ai României.
Trump este reprezentantul unei cooperative de miliardari plictisiți de prea mult succes pe piața liberă. Le trebuia ceva nou de făcut, iar modul de gândire european le cam stătea în cale. În consecință în Europa trebuiau aplaudate de la Washington exclusiv manifestările anti-europene. Așa se explică anumite poziții americane față de partidele extremiste din Europa. La întâlnirea din Alaska Trump s-a comportat ca vasal al lui Putin. Trumpeta lui Putin de la Casa Albă a primit pe covorul roșu un sociopat criminal care toată cariera lui politică nu a făcut decât să ucidă și să distrugă fără motiv, ultima ispravă fiind distrugerea Ucrainei absolut fără niciun motiv întemeiat. Așadar, pe de-o parte avem în SUA niște miliardari asociați într-o minciună consensuală aberantă despre destinul omenirii, iar pe de altă parte avem în Rusia un dispozitiv militarizat călărit de un despot care ține poporul rus prizonier. A treia parte este o țară transformată în companie capitalistă fără scrupule, cu un partid comunist chinez pe post de consiliu de administrație hegemonic. În această lume cu trei monștri Europa va trebui să-și afirme existența; și odată cu existența libertatea. Dacă SUA dezertează de la principiile universale pe care ea însăși s-a construit – așa cum de la un timp tot dă semne că ar vrea – , ăsta va fi cel mai rău lucru cu care se va confrunta biata umanitate în toată amara ei istorie.
Rusia este o tara imensa si cu bogatii nesfarsite. Cu oameni calzi, muncitori, Cam trag ei la masea, dar … nimeni nu e perfect!
Din pacate, elita tarii nu este un bun administrator.
In loc sa se axeze pe buna administrare a bogatiilor si prosperitatea generala, continua mentalitatea medievala a razboaielor. In loc de consens si colaborare pe plan mondial, a revenit la politica de forta si amenintare cu forta.
Ridicol, daca nu ar provoca atita suferinta. Pentru ca Rusia nu are capacitatea industriala, tehnico-stiintifica, economica si militara de a fi noul capcaun mondial. Devin niste clowni. Partea proasta e ca Rusia sta foarte prost la inteligenta. Atit in proiectarea tehnico-stiintifica, cat si la comanda armatei. Sau in politica externa. Cauze sunt multe, nu are rost sa le spun aici. Ar iesi un roman.
Ce au obtinut rusii in acest conflict?
S-au facut de ras.
Ca militari si producatori de armament.
Au facut ca tari neutre (Suedia, Finlanda) sa fuga in NATO, pentru protectie.
Au reusit unirea UE (indiferent de idelogia din fiecare tara).
Si cel mai grav, au obligat UE sa reinceapa cursa inarmarilor. Vor vedea- in timp- cu ce pret.
Putler poate da ordin oricand sa inceteze nebunia, sa opreasca moartea tinerilor rusi de pe front. Stopeaza atacurile si accepta armistitiul pe pozitiile de acum, demarind tratativele pentru pace. Si stopeaza prostestile bombardamente asupra civililor din U, care sunt -in fapt- crime de razboi. (Nu-i aduc nici un avantaj. Dimpotriva.)
Dar nu vrea.
Crede ca este puternic si va veni o minune care sa-l salveze de ridicol. Nu va veni. Sau va veni sa-l infunde. (Vezi „cutremurul” din Pacific. Sau publicarea -Bild- hartii cu bazele sale atomice. „Secrete”.) Crede ca va invinge intr-un razboi de uzura. Nu va reusi. Sa vada cati rusi mor pe front si cati ucraineni. Si industria de razboi din UE si U abia se incalzeste. El a facut fata cu ajutoare substantiale din Coreea de Nord si Iran. Ba si China a ajutat cu componente.
A reusit sa-l rupa pe Trump. Dar cum era la inceputul anului si cum e acum….
Putem zice ca cel mai mare dusman al Rusiei este elita ei (cu Putler in frunte)!
Sarmana Rusie…
P.S.
Sa nu uitam ultimele evenimente din imperiu: Azerbaijan se ridica, repuiblicile musulmane se orienteaza spre Turcia. Bogatiile lor naturale vor trece in tabara NATO/UE.
Infringerea in fata Ucrainei da sperante celor oprimati de rusi. Indiferent de forma (gubernii, „state” unionale sau state „independente”).
Si aici, Turcia si China coopereaza pentru a le smulge de sub monopolul rusesc. Si Rusia nu poate face nimic in fata lor.
Si vor mai veni si alte probleme, in timp.
Multe probleme.
Păi asta e problema, toată Lumea vrea să acapareze câte ceva din Russki Mir: Europa vrea Moldova și vreo 80% din Ucraina, Turcia și SUA deja au preluat Caucazul, se au în vedere pătrunderea în Asia Centrală respectiv Kazahstan, Turkmenistan și Uzbekistan. Rusia pierde sistematic influență în imediata vecinătate și nu poate face mai nimic, de aceea se agață de Ucraina. Dacă și China va intra în Extremul Orient rusesc spre Vladivostok, iar Japonia va vrea insula Sahalin și arhipelagul Kurile, atunci Rusia va fi atacată din toate părțile….
Moldova nu e a lor!
In rest, pierd datorita proastei lor administrari. Si razboiului nesabuit.
Cu cat va continua mai mult razboiul, cu atit vor pierde mai mult.
Au nevoie urgenta de pace. Macar armistitiu. Si schimbarea politicii interne si externe. URGENT!
Cand China si Turcia vor sa aduca sub influenta lor tari care sunt exploatate prosteste de Rusia, nu incepi razboiul cu Occidentul, in Ucraina! Si deschizi usa -larg= economiei, pentru China.
Se pare ca la Kremlin nu se gandeste sau se gandewste cu alte parti ale corpului…
Fostele posesiune ale imperiului sunt tari libere sa-si aleaga prietenii si aliantele.
Trebuie o alta politica externa, nu razboi!
Intrebare de la un „prostanac de Romania” pentru autor: care este temeiul juridic in baza caruia ” Liderii europeni s-au dus la Donald Trump cu sacul plin: 100 de miliarde pentru armament american”?
Asta in contextul in care stirea saptamanii este ca Parlamentul European da in judecata Consiliul UE tocmai in legatura cu alt proiect maret legat de aparare: SAFE. Adica un sac si mai mare, de 150 de miliarde. Iar motivul disputei este acela ca Ursula de la Comisie se crede tot pe vremea pandemiei, sa „il bage la exceptional”, cu fentarea parlamentului. Curat democratic! Ca daca s-ar dezbate in parlament, s-ar vedea ca „suveranistii tradatori” din UE nu sunt chiar asa de putini. Nu sunt majoritari, in niciun caz, dar nici nesemnificativi.
Mda, in 10-15 ani se pot intampla multe. Sa spui ca acum pierdem si capitulam, dar o sa recuperam in 10-15 ani e o minciuna de fapt, fiindca nu se stie. Va fi lupta in aceste 10-15 ani tot intre rusia si ucraina, nevazuta.
Trebuie spus asa cum este: am pierdut prima runda, dar incheiem pacea asa, cu planul strategic care arata asa, si dragi cetateni incepeti sa invatati cum se foloseste o arma fiindca paradigma in care traim se schimba asa. Si vedem ca prin actiunile x, y, z in 10-15 ani vom ajunge la o pace care va arata asa. Altfel se joaca doar alba neagra cu populatiile, iar asta are consecinte.
Domnule profesor, in ce priveste actiunile destabilizatoare ale Rusiei facute cu ajutorul mijloacelor de informare: avem o lege si aceea trebuie aplicata, avem Politie, CNA servicii de informatii: sa-si faca datoria cu maxima eficienta sau sa fie desfiintate. Cand e vorba de razboi, nu incap jumatati de masura!
Cat despre cei nemultumiti, naivii (nu si tradatorii!) care alcatuiesc tabara suveranista, politicienii trebuie sa gasesca solutia de a le da un steag democratic sa-si exprime opozitia fata de anomaliile ultimilor 10 ani de guvernare, cand Romania a fost deturnata economic grav de la drumul european (criteriile de aderare la EURO), doar pentru a permite ca furturile si incompetenta sa fie acoperite prin inflatie si datorii. Unii au suferit cumplit din cauza curbelor de sacrificiu de dupa 2009 (aplicate de altfel si in mediul privat), au rude care au platit cu viata austeritatea de atunci iar dupa 15 ani se pomenesc intr-o groapa mai mare in loc de bunastare.