Se află de vreo două-trei luni pe rafturile librăriilor din întreaga țară un roman intitulat Teatrul de la mării. Impresionant, pentru unii poate chiar descurajant, prin dimensiuni (mai bine de 600 de pagini),roman care se cheamă Teatrul de la malul mării. Mărturisesc că, zărindu-l, gândul m-a dus la spectacolele lui Radu Afrim realizate la Teatrul de Stat din Constanța.
Teatrul de la malul mării a apărut în 2022 în Anglia, înseamnă scrierea de debut a Joannei Quinn, rapid devenită best-seller, recomandată elogios de publicații importante, nominalizată la premii adevărate. Deja tradusă în 15 limbi, acestora adăugându-li-se acum versiunea în limba română datorată Sănzianei Dragoș. O traducere căreia eu nu i-am găsit nici un cusur și care a apărut în 2025 la editura Humanitas Fiction.
Teatrul de la malul mării este, în primul rând, saga unei familii. Aceea a familiei Seagrave, posesoarea unui conac pe nume Chilcombe, din ținutul Dorset. Conac situat exact la malul mării. O familie urmărită între anii 1919 și 1945. Adică din primul an de după sfârșitul Primului Război Mondial, când dincolo de răni, lucrurile par să fi reintrat cumva în matcă, iar familia înconjurată de servitori dă semne că a revenit la vechile obiceiuri și până în lunile de după încheierea celui de-al Doilea. Când aproape totul este altfel.
În timpul acesta, Jasper, stăpânul proprietății, văduv de ceva vreme și tatăl unei fetițe pe nume Cristabel, se recăsătorește cu sofisticata Rosalind. O face constrâns de regulile încă în vigoare ale vremii care cer obligatoriu existența unui moștenitor de sex masculin. Atâta doar că soția lui îi dăruiește încă o fiică pe nume Florence. După moartea, ca urmare a unui stupid accident, stupid ca toate accidentele, a lui Jasper, Rosalind se recăsătorește cu non-conformistul Willoughby, mult mai seducătorul frate al primului ei soț, depozitarul a sute de povești, cu care va avea un fiu pe nume Digby. Cei trei frați care, în fapt, nu prea sunt frați vor petrece împreună măcar o bună parte dintre anii care vor urma. La un moment dat, după ce o balenă va eșua pe țărmul din vecinătatea conacului, la inițiativa băiețoasei CrIstabel, cei trei vor înființa un teatru, slujindu-se de scheletul cetaceului în care, ajutați de un alt mare non-conformist, pictorul de origine rusă Taras Kovalsky, reciclat în scenograf, vor monta spectacole de amatori. Precum cele cu Iliada, Furtuna, Iuliu Caesar, Romeo și Julieta.
Viața, mai exact cea de-a doua mare conflagrație mondială, îi va despărți o vreme pe cei trei. Cristabel și Digby vor primi misiuni secrete în Franța, Florence, cea alintată Flossie, își va servi la rându-i țara, înrolându-se în așa-numita Armată Agricolă. În Franța, Cristabel îl va regăsi nu neapărat întâmplător pe Digby, rebotezat Denis, participant, alături de Jean-Marc, la acțiunile Rezistenței. Denis care dă semne că ar fi fugit prin schimbarea numelui de constrângerile englezești va muri în calitate de erou al Franței. ținut de mână de sora care nu îi este, de fapt, soră.
După instaurarea păcii, cele două surori vitrege vor părăsi într-un fel sau altul conacul Chilcombe. Certificând în acest fel schimbarea. Mai exact, sfârșitul definitiv al unei lumi și metamorfozarea felului de a fi al oamenilor. Transformarea într-un schelet a vechii lumi. Totul ca urmare a unor procese de lungă durată, pe care le-a urmărit prin ani, prin luni, romanul Teatrul de la malul mării. Roman ce se va dovedi a fi nu numai saga unei familii, ci și povestea unei lumi pe care istoria o silește să se schimbe. Teatrul de la malul mării este un original theatrum mundi. Un roman împărțit nu în capitole, ci în cinci acte.
Bun. Poate că Cristabel, Digby, Flossie se joacă la început de-a teatrul. O fac nu doar ei, ci și Taras și Rosalind. Jocul acesta o va însoți de-a lungul următorilor ani pe Cristabel. Care în anii de război, în Parisul în care va fi silită să ducă o viață secretă, în care va ucide spre a se salva și va visa vechile ei spectacole. Se va gândi să mai monteze o dată Furtuna din perspectiva lui Caliban. La un moment dat, în iulie 1944, mai curând silită de Liselotte, o prietenă de origine germană, Cristabel, metamorfozată în Claudine, va asista la premiera spectacolului cu Antigona lui Anouilh. Rescriere modernă a mitului surorii ce sfidează interdicțiile și își îngroapă fratele. Piesă înțeleasă de francezi ca o aluzie la Rezistență. Urmărind-o cu ochi de regizor, Cristabel se regăsește în anarhista care și-a ales propriul ei drum. Așa cum a făcut-o ea însăși.
Joanna Quinn- TEATRUL DE LA MALUL MĂRII; Traducere din engleză și note de Sînziana Dragoș: Editura Humanitas Fiction, București, 2025
