The only whiff of amusement provided by the grim march of events in Romania is the news that the foreign minister is to be 69-year-old Emil Hurezeanu. This debonair and affable character has the ability to be a reassuring frontman for a regime intent on burying many of the hard-worn advances seen in Romania since the start of the century, and imposing a directory of the privileged and the sharp-elbowed. He has built up a fortune that must make him one of Romania’s wealthiest journalists.
He is a multi-lingual, cosmopolitan Transylvanian who is an ideal person to link up with at stuffy diplomatic cocktail parties. He has been ambassador first in Germany, and later in Austria for a decade. Vienna is the city from which he defected in the early 1980s. A law graduate from the University of Cluj in at the end of -1970s, the fact that he had been allowed to travel to the West showed that he was able to able to utilise pile, cunoștiințe și relatiii ( connections, acquaintances, and relations), the true oil of the communist system at least midway through its existence.
First Berlin and more recently Vienna are crucial postings for a post-communist regime which has been so confident about confusing the West about the true state of affairs in Romania, that its current manager, Klaus Iohannis, even brazenly attempted to become the head of NATO when a vacancy arose last year. Hurezeanu has now been appointed to one of the ministries, foreign affairs, which has seen the least amount of adaptation to non-communist norms since 1989.
He admitted in 2008, just after being appointed to head a press trust controlled by Sorin Ovidiu Vintu, one of the most discussed possessors of new money acquired in the ‘Wild West’ conditions of the 1990s, that ‘I am not a natural administrator’.
No doubt he has acquired a lot of the necessary skills in his diplomatic career, but his role as foreign minister will essentially be that of public relations supremo for a government retreating from reform and imposing economic restrictions on the population, but shielding the elite from any sacrifices.
The return of hardships for millions means that social explosions cannot be ruled out such as the ones that occurred in the 1990s and after . Adrian Nastase and Adrian Severin were foreign ministers who were unable to convince Western colleagues that Romania was going in a normal direction; their communist pedigree, which they now happily flaunt, proved obstacles.
Hurezeanu, who happily signed up to be Nastase’s adviser, when he was prime minister in 2003-04 should have few similar problems.
I can imagine the various EU ambassadors who have been sent to Bucharest because the country ( 8th in size in the European Union), is viewed as a secondary posting, already drafting assessments of the new government in which Hurezeanu’s appointment is shown to be proof that all ist gut in Bukarest.
Hurezeanu’s boss, the solid and slippery Saxon Iohannis (who like, Hurezeanu, hails from he venerable city of Sibiu), has been keen to mimic political progress, but drain it of any content. The President needs to quell Western anxieties that he is viewed as an illegitimate Head of State ever since his mandate expired 48 hours ago, and what better man is there than Emil Hurezeanu. Harder for him to accomplish will be the feat of explaining to the West that the decision of the Liberals and Social Democrats to covertly support Calin Georgescu and then abort the presidential election, when their handiwork enabled him to become the winner on 24 November, was a forgivable minor error of presidential statecraft. But suave Mr Hurezeanu will try.
For Klaus Iohannis German approval and acquiescence in order to provide cover for the latest stage of ‘the Theft of a Nation’ has been essential. This was the title of a book on Romania by me which was published exactly twenty years ago.
Emil Hurezeanu was asked by its publisher in Romania, Humanitas, to present the book at its Bucharest launch. He kindly did me the honours and offered a very erudite and at times whimsical presentation in which the book’s thesis, about the persistent refusal of a grasping elite to serve the national interest was, however, largely side-stepped.
Mr Hurezeanu now has two choices before him. He can use his disarming style, of being a good man from Mitteleuropa, to muffle and cover-up truly retrograde happenings in Romania. If he is successful in diverting the attention of the Trump administration, Meloni in Italy, and whoever takes over in Germany in the spring, from bad happenings in Romania, it will be professionally fulfilling for him, but will leave a disastrous legacy. This will especially prove to be the case if covert soundings and deals with Beijing and Ankara pull Romania gradually out of the Western orbit while he is foreign minister. It is unlikely if he will be directly involved in the journey to Eurasia, but he will be required to defend the new orientation.
Alternatively, he can be a vigilant and candid voice in the government, for genuine engagement with Western partners, especially given the deeply troubled state of Romania’s geopolitical neighbourhood. The Obama/Merkel and Biden/Scholz eras are ending and if he chose this path, he could really do service for the anti-totalitarian cause in the West. It is one that he became identified with many years earlier when he was the chief voice for Romania in Radio Free Europe, broadcasting out of Munich.
Now is the opportunity for Romania to stop backsliding and play a constructive role in the defence of the West. If Hurezeanu is up to the challenge, he could earn a place in history as honourable as that possessed by Nicolae Titulescu who, as foreign minister, sought to keep Romania out of the emerging Axis camp in the mid-1930s.
Alternatively, he could end up as a mascot for an unappealing regime, making reassuring noises but imposing authoritarianism and fresh-exploitation on an ill-used people. This was the role that Ion Gheorghe Maurer played as foreign minister of communist Romania in the 1960s. He was the son of a pastry cook from Alsace who had worked in the kitchen of Romania’s first king Carol I. The plausible speaker of French and German was able to pretend to the Americans and Franz-Josef Strauss in Germany that the simulated change of the communist dictators Gheorghiu-Dej and Ceausescu was the real thing.
To his credit, Maurer did hesitate about being the front man for Ceausescu, especially after he glimpsed close-up how immense his limitations were. But he drew back from trying to remove him, knowing full well how dire would be the penalties if he was unsuccessful.
Mr Hurezeanu will face few penalties if he deploys his diplomatic charisma and smooth manner on the side of defending Romania’s freedoms rather than sabotaging them. But his professional record and litany of political compromises suggests that it will be a miracle if we see the return of the Hurezeanu who broadcast on radio Free Europe in late 20th century.
Is there any chance that he will choose the arduous but noble path of Titulescu instead of the shabby and unheroic one of Maurer? Probably not. But someone should offer him the choice, so that, later on when Romania plunges into even deeper tragedy and farce, he cannot say that he, Emil, was a well-meaning innocent who had spent too much time away from Romania , and had no idea how unworthy were the colleagues whom he worked with.
He can fool credulous foreign diplomats and Eurocrats every day of the week, but he will not fool millions of Romanians and may soon grow to be hated for adding to their misery by fooling the world about the rotten state of things in Romania.
Gânduri despre omul care va încerca să liniștească lumea cu privire la România
Singura urmă de amuzament oferită de marșul sumbru al evenimentelor din România este vestea că ministrul de externe va fi Emil Hurezeanu, în vârstă de 69 de ani. Acest personaj rafinat și amabil are capacitatea de a fi un purtător de cuvânt liniștitor pentru un regim hotărât să îngroape multe dintre progresele obținute cu greu în România de la începutul secolului și să impună un directorat al privilegiaților și al celor cu coate ascuțite. Și-a construit o avere care probabil îl face unul dintre cei mai bogați jurnaliști din România.
Este un transilvănean multilingv și cosmopolit, persoana ideală pentru a lega relații la petrecerile diplomatice rigide. A fost ambasador mai întâi în Germania și mai târziu în Austria, timp de un deceniu. Viena este orașul din care a fugit în anii ’80. Absolvent de drept al Universității din Cluj la sfarșitul anilor ’70, faptul că i s-a permis să călătorească în Occident arată că a știut să folosească „pile, cunoștințe și relații”, adevăratul ulei al sistemului comunist, cel puțin la mijlocul perioadei sale de existență.
Mai întâi Berlinul și, mai recent, Viena sunt posturi cruciale pentru acest regim post-comunist care a fost atât de încrezător în a induce confuzie în Vest cu privire la adevărata stare de fapt din România, încât actualul său conducător, Klaus Iohannis, a încercat chiar, fără jenă, să devină șeful NATO atunci când a apărut o poziție vacantă anul trecut. Hurezeanu a fost acum numit la unul dintre ministerele, cel de externe, care a suferit cele mai puține adaptări la normele non-comuniste de la 1989 încoace.
El a recunoscut în 2008, imediat după ce a fost numit să conducă un trust de presă controlat de Sorin Ovidiu Vîntu, unul dintre cei mai discutați posesori de bani noi obținuți în condițiile de „Vest Sălbatic” din anii ’90, că „nu sunt un administrator natural.”
Fără îndoială, și-a dobândit multe dintre abilitățile necesare în cariera sa diplomatică, dar rolul său de ministru de externe va fi, în esență, cel de expert în relații publice pentru un guvern care se retrage din reformă, impune restricții economice asupra populației, dar protejează elita de orice sacrificii.
Revenirea greutăților ce vor fi întâmpinate de milioane de oameni presupune faptul că nu pot fi excluse explozii sociale, similare celor care au avut loc în anii ’90 și ulterior. Adrian Năstase și Adrian Severin au fost miniștri de externe care nu au reușit să-și convingă colegii occidentali că România merge într-o direcție normală; originile lor comuniste, pe care acum le afișează cu mândrie, s-au dovedit a fi obstacole.
Hurezeanu, care a acceptat cu entuziasm să fie consilierul lui Năstase pe vremea când acesta era prim-ministru în 2003-2004, ar trebui să întâmpine mai puține probleme de acest fel.
Îmi pot imagina cum diverșii ambasadori ai UE, care au fost trimiși la București deoarece țara (a 8-a ca mărime în Uniunea Europeană) este considerată de ca de mâna a doua, redactează deja evaluări ale noului guvern, în care numirea lui Hurezeanu este prezentată ca o dovadă că all ist gut in Bukarest.
Șeful lui Hurezeanu, solidul și alunecosul sas Iohannis (care, la fel ca Hurezeanu, provine din venerabilul oraș Sibiu), a vrut să mimeze reforme politice, golindu-le însă de orice conținut. Președintele trebuie să calmeze anxietățile Occidentului legate de faptul că este perceput ca un șef de stat ilegitim, de când mandatul său a expirat acum 48 de ore, și cine ar putea fi mai potrivit pentru această misiune decât Emil Hurezeanu?
Mai dificil pentru el va fi să explice Occidentului că decizia liberalilor și social-democraților de a-l sprijini pe ascuns pe Călin Georgescu și apoi de a anula alegerile prezidențiale, când manevrele lor i-au permis acestuia să câștige alegerile pe 24 noiembrie, a fost o eroare minoră și scuzabilă de strategie prezidențială. Dar elegantul domn Hurezeanu va încerca.
Pentru Klaus Iohannis, aprobarea și acceptarea din partea Germaniei, necesare pentru a oferi acoperire ultimei etape din „Jaful unei Națiuni”, au fost esențiale. Acesta a fost titlul unei cărți despre România, scrisă de mine, care a fost publicată exact acum douăzeci de ani.
Emil Hurezeanu a fost rugat de editura din România, Humanitas, să prezinte volumul la lansarea sa de la București. A avut amabilitatea de a-mi face onoarea și a oferit o prezentare extrem de erudită și, pe alocuri, plină de umor, în care teza cărții – despre refuzul persistent al unei elite rapace de a servi interesul național – a fost, totuși, în mare măsură ocolită.
Domnul Hurezeanu are acum două opțiuni în fața sa. Poate folosi stilul său dezarmant, de om bun din Mitteleuropa, pentru a estompa și ascunde evenimentele cu adevărat retrograde din România. Dacă va reuși să distragă atenția administrației Trump, a lui Meloni în Italia și a celor care vor prelua conducerea în Germania la primăvară de la aceste evenimente nefaste, va fi o realizare profesională pentru el, dar va lăsa în urmă o moștenire dezastruoasă.
Aceasta va fi cu atât mai evidentă dacă tatonările și înțelegerile secrete cu Beijing și Ankara vor atrage treptat România în afara orbitei occidentale în timp ce el este ministru de externe. Este puțin probabil ca el să fie direct implicat în această trecere spre Eurasia, dar el va fi solicitat să apere noua orientare.
Pe de altă parte, Hurezeanu poate fi o voce vigilentă și sinceră în cadrul guvernului, pledând pentru un angajament autentic cu partenerii occidentali, mai ales având în vedere starea profund tulbure a vecinătății geopolitice a României. Epocile Obama/Merkel și Biden/Scholz se termină, iar dacă ar alege acest drum, ar putea aduce un serviciu real cauzei anti-totalitare din Occident. Este o cauză cu care s-a identificat cu mulți ani în urmă, când era vocea principală a României la Radio Europa Liberă, transmițând din München.
Acum este momentul ca România să oprească regresul și să joace un rol constructiv în apărarea Occidentului. Dacă Hurezeanu este pregătit pentru această provocare, ar putea câștiga un loc în istorie la fel de onorabil precum cel deținut de Nicolae Titulescu, care, în calitate de ministru de externe, a încercat să mențină România în afara taberei Axei emergente în anii 1930.
În loc de asta, Hurezeanu ar putea sfârși ca o mascotă pentru un regim neatractiv, care emite mesaje liniștitoare, dar impune autoritarism și o nouă exploatare unui popor deja abuzat. Acesta a fost rolul pe care Ion Gheorghe Maurer l-a jucat ca ministru de externe al României comuniste în anii 1960. Fiul unui cofetar din Alsacia, care lucrase în bucătăria primului rege al României, Carol I, Maurer, un vorbitor plauzibil de franceză și germană, a reușit să-i convingă pe americani și pe Franz-Josef Strauss din Germania că schimbările simulate ale dictatorilor comuniști Gheorghiu-Dej și Ceaușescu erau reale.
În apărarea sa, Maurer a ezitat să devină purtătorul de cuvânt al lui Ceaușescu, mai ales după ce a văzut de aproape cât de imense erau limitările acestuia. S-a abținut însă să încerce să-l înlăture, știind prea bine cât de drastice ar fi fost consecințele în cazul unui eșec.
Domnul Hurezeanu nu va avea atât de mult de suferit dacă își folosește carisma diplomatică și manierele rafinate pentru a apăra libertățile României, în loc să le saboteze. Totuși, experiența sa profesională și lunga listă de compromisuri politice sugerează că ar fi un miracol să vedem revenirea Hurezeanului care transmitea la Radio Europa Liberă în finalul secolului XX.
Există vreo șansă ca el să aleagă calea anevoioasă, dar nobilă, a lui Titulescu, în locul celei meschine și lipsite de eroism a lui Maurer? Probabil că nu. Dar cineva trebuie să-i ofere această alegere, astfel încât, mai târziu, când România va plonja într-o tragedie și o farsă și mai adânci, să nu poată spune că el, Emil, era un nevinovat bine intenționat, care a petrecut prea mult timp departe de România și nu avea nicio idee cât de nevrednici erau colegii cu care lucra.
Probabil că va putea păcăli diplomați străini creduli și eurocrați în fiecare zi a săptămânii, dar nu va putea păcăli milioane de români și ar putea ajunge curând să fie detestat pentru că le agravează suferințele, inducând în eroare lumea cu privire la starea deplorabilă a lucrurilor din România.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
De corectat:
„pile, constiinte si relatie”
„Emil Hurezeanu , was asked” is without a comma
Nota editor: Multumim pentru corectura
„Absolvent de drept al Universității din Cluj la mijlocul anilor ’60…”
Nu avea cum, are abia 69 de ani. Potrivit Wikipedia, dl. Hurezeanu a absolvit in 1979.
Nota editor: Multumim pentru corectura
Excelent demers in slujba adevarului! Sper ca cei care inca erau inca sceptici in privinta actiunilor lui Johannis si ale lui Emil Hurezeanu sa fie lamuriti acum! Si sa intelega pe deplin catre ce ne-a dus acest nimic uman numit Johannis si cat de pervers a putut fi in a mima atasamaentul fata de NATO si UE.
Scopul lui Johannis de a ajunge secretar general al NATO nu era neaparat un moft propriu, o dorinta de a obtine noi privilegii….era o misiune! Sarlatanul acesta infect ar trebui judecat pentru inalta tradare si pedepsit cat mai drastic posibil! Sper ca e clar cat de mult rau a facut Romaniei acest nemernic!
Many thanks and all the best, Professor Gallagher! It’s a suitable moment to tell clearly the truth about.
PS Stimati comentatori, va rog sa incetati in a mai numi PSD si PNL ca fiind partide pro-europene! Se clameaza asta pentru manipularea opiniei publice, nu numai cea din Romania. Situatia este mult mai grava decat pare! Si dusmanul principal nu sunt cateii tinuti in lesa si asmutiti la momentul potrivit, apoi scapati( AUR, SOS, Georgescu), ci autorii scenariului si complicii lor( Cleptocratia de sorginte securisto-comunista si PSD-PNL). A propos, 21 de „extremisti” au votat azi in favoarea guvernului Ciolacu 2 !!!
Din punctul meu de vedere incepe sa se contureze un scenariu infiorator in ceea ce priveste Romania!
In perioada 1974 – 1989( si mai devreme, dar cu o mai mica amploare), la ordinul lui Ceausescu, din motivatii mai mult sau mai putin clare, securitatea comunista a primit misiunea de a face din Romania o placa turnanta pentru retele criminale din intreaga lume. Aici si-au gasit refugiul sau s-au intalnit pentru punerea la punct a detaliilor unor afaceri criminale, grupari mafiote din zona terorismului islamic, din zona terorismului provenit din grupari comuniste mai mult sau mai putin clandestine din tari ale Americii latine, din zona traficului de armament, din zona spionajului industrial si tehnologic practicat de serviciile secrete din tari comuniste impotriva tarilor occidentale.
Nu cred ca este important sa cunoastem beneficiile lui Ceausescu din aceste afaceri, dar e important de stiut ca securistii care se ocupau de managerizarea acestor chestiuni au inceput sa intretina afaceri secrete proprii din care ieseau bani multi, din care cea mai parte erau pusi la pastrare in occident prin intermediul agentilor acoperiti ai DIE( Departamentul de informatii externe al securitatii comuniste). Asa s-a nascut caracatita economico-financiara patronata de persoane si grupuri din securitatea comunista.
Si a venit momentul dec 89! Cumva o buna parte din aceasta ramura „afacerista” a securitatii a supravietuit, si nu numai ca a supravietuit, dar a si inceput imediat dupa momentul 22 dec 89 sa extraga din zone numai de ei stiute, bani si lucruri de valoare, documente si acte care le aduceau beneficii si le salvau identitatile ascunse, ale lor si ale complicilor lor.
Nu cred ca Iliescu si grupul apropiatilor sai a stiut ceva despre aceste lucruri. In perioada 1990-1995 aceste grupuri au acaparat complet PDSR, care PDSR(ulterior PSD) a devenit instrumentul principal in spolierea avutiei Romaniei si a romanilor. Influenta asupra decidentilor politici a existat de la bun inceput, primul obiectiv fiind ca nu cumva sa se faca lumina asupra crimelor din perioada comunista si a crimelor din dec 1989. Al doilea mare obiectiv cred ca a fost stabilit tot de atunci! Si anume, subordonarea completa a justitiei.
O sa trec rapid peste! Ramane de studiat cat de mult a stiut Ion Iliescu despre aceste grupari, cat de captiv a fost relativ la eventuale intelegeri cu ei, cat de mult au influentat aceste grupari guvernarea CDR si mandatul lui Emil Constantinescu. Cert este ca nu s-au putut opune demersurilor de intrare in NATO, negocierilor in privinta pre-aderarii la UE, pe care Constantinescu si CDR le faceau.
A urmat guvernul Nastase. Jaf total! A propos, in acea perioada, printre multe alte „tunuri” extrem de suspecte, a fost „privatizata” Uzina Mecanica Mija ( producatoare de armamament si vehicule militare blindate), cu niste firme dubioase din Orientul Mijlociu, mai degraba asociate terorismului decat economiei libere.
As putea spune ca, pana in 2004, grupurile cleptocratiei de origine securisto-comunista nu au intampinat dificultati majore in a extorca tot ce se poate extorca din Romania…..de aceea nici nu s-au fortat prea mult in a crea partide fantoma, partide balama, care sa sustina din umbra sau direct hidra PDSR – PSD…..au fost la inceput PDAR, PSM, PUNR…..apoi PRM, PUR( partidul lui Voiculescu)….si a fost sufienta manipularea practicata prin televiziunile subordonate.
Dar in 2004 apare Basescu in peisaj! Om al sistemului, uns cu toate alifiile, inteligent, cu simt politic avansat, si……hotarat sa indrepte Romania pe calea Occidentala, pe calea aliantelor serioase cu Vestul, pe calea justitiei libere. Cred ca fost un soc imens pentru clicile de origine securisto-comunista, care au inceput sa simta ca se naruie esafodajul. De aceea s-au razbunat atat de dur impotriva lui, acum, in perioada Johannis, cu sprijinul acestui impostor uns la Grivco!
Si au inceput sa urzeasca la greu, tovarasii….fara sa se opreasca din furat( cleptomanul nu poate scapa de boala decat prin inchiderea sa in spatele gratiilor…..dar si atunci o mai face….prin interpusi….ca asa-i in lumea infractionala). L-au activat pe fata pe securistul Tariceanu in 2006. Apoi, cu Ponta si Antonescu, au pus la cale un plan pervers ale carui consecinte le traim si astazi, si poate inca mult timp…..depinde de capacitatea natiei de a intelege anume lucruri!
Parerea mea este ca in 2012, la Grivco, Varanul Voiculescu, Ponta , Johannis si Antonescu si cine stie ce alte jigodii securiste au mai fost pe acolo, au pus la cale un plan pe termen lung in a bloca orice initiativa de democratizare reala, orice initiativa de a fi parteneri seriosi si fermi ai Occidentului, orice initiativa care ar periclita cleptocratia de sorginte securisto-comunista.
Planul consta in a crea alternative la PSD care sa fie la fel de subjugate cleptocratiei ca si PSD. Sa avem o multitudine de candidati la prezidentiale care sa fie ai cleptocratiei si sa acopere tot spectrul politic. Sa avem o multitudine de PSD-uri care sa acopere, de asemenea, tot spectrul politic! PSD-uri de opozitie, PSD-uri extremiste, suveraniste, liberale, etc S-a urmarit nu numai manipularea romanilor, ci si manipularea tarilor occidentale, a Nato si UE. Se pare ca s-a reusit!
Curiozitatea ne indeamna sa ne punem cateva intrebari!
A fost Crin Antonescu secursit inainte de 89? Sau s-a vandut dupa!
A fost Johannis securist inainte de 89? Sau s-a vandut dupa!
Ce se intampla cu Bolojan? Cum se explica ceea ce a facut azi 23 dec 2024?
Sunt mult mai multe de spus! Detalii care trec neobservate dar spun mult! Ar fi necesara o dezbatere publica de cateva ore bune si tot nu am acoperi mai nimic!
PS Si da, Romania a ramas dupa 1990 captiva, a ramas aceeasi placa turnanta prin care trec si isi fac de cap o multime de mari si mici infractori si criminali ai lumii. Cat stie occidentul despre astea? Ceva, ceva stie! De aia s-a intarziat cu MCV, cu SCHENGEN…..eu sunt insa surprins cum au putut trece cu vederea lucruri care in mod normal nu ar fi trebuit trecute cu vederea……ridicarea MCV a fost facuta contrar intereselor reale ale romanilor!
Da, exista si mai multe semne de intrebare. Si eu cred ca Klaus si Crin au aspecte comune legate de fosta si actuala securitate. De aceea nu a putut accede la nici functie europeana, pt ca vestul are spionii sai. Iar retragerea din politica a lui Crin are la baza tot o relatie ascunsa, nestiuta. Acum are acceptul securitatii din dorinta de a si pastra functiile, banii si posibilitatea de a face afaceri. Crin nu este decat o marioneta cu sfori mai scurte si multe, sforile lui Klaus mai putine si mai lungi,, pentru ca avea alta etnie.
Este posibil sa fi fost așa cum spuneți dv. Întrebarea este ce facem acum, care este setul de soluții la problemele enumerate?
Cel mai important lucru e scoaterea justitiei de sub influenta clicilor de origine securisto-comunista…..independentizarea acesteia! E foarte greu, probabil va fi necesar ca o buna parte dintre procurori si judecatori sa plece, iar cei corupti si cei care au facut justitie dupa cum li s-a dictat sa fie drastic pedepsiti penal.
Set de solutii!? La acest moment nu exista un set, ci una singura, care se numeste USR. Momentan e singura forta politica complet disjuncta de clicile de origine securisto-comunista. Intrebarea este cum sa facem noi, o parte a poporului, astfel incat sa obtinem un vot covarsitor pentru USR !?
Daca nu suntem in stare, atunci adio solutie democratica de rezolvare a problemelor!
Am ratat ca popor enorm de multe solutii de a scapa de jigodiile astea din zona securisto-comunista, nu am fost in stare sa discernem, sa distingem intre cei care cu adevarat voiau sa indrepte Romania catre calea cea buna si cei care manipulau si furau natia zi de zi!
Daca nu ne trezim la timp nici acum, va dispare si sansa USR! Si nu se stie cand va apare alta…..sau daca va apare alta!
Si individul asta este un plagiator gretos, Emil Hurezeanu, azi fiind prins cu programul sau plagiat la investirea ca ministru de externe. Cine stie cate plagiate mai are in portofoliul sau de intelectual de mucava?
And this individual is a disgusting plagiarist, Emil Hurezeanu, today being caught with his plagiarized program at the inauguration as foreign minister. Who knows how many more plagiarisms he has in his portfolio as a cardboard intellectual?
https://www.g4media.ro/reprezentantii-usr-acuza-coalitia-psd-pnl-ca-le-a-plagiat-programul-pentru-diaspora.html
The whole Univers is a coalition of bad (and disgusting) guys plotting against the good, brilliant, untainted guys of the USR.
Hurezeanu-un oportunist alunecos, e plina tara de oameni ca el, de exemplu noua stea a oportunismului Daniel David.
Ambii fac parte dintr-un guvern de stransura cu personaje din guvernele Ciuca si Ciolacu 1.
Un guvern cu o majoritate de 7 voturi nu are viata lunga.
Mr. Gallagher, please don’t expect Mr Hurezeanu, as Romania’s foreign Minister, to push „Romania to … play a constructive role in the defence of the West.” It would be better instead for you to do something, if you can, to make the West do something about defending itself. Of course, you can’t. But don’t ask Romania and its Foreign Ministry to help the West cross the street against its will.
What about the constraints imposed by the Real Politik which every cool headed and responsible politician, Iohannis and Hurezeanu included, must consider when charting the course of the country’s policy?
And finally, how come Titulescu is a role model to be emulated by Emil Hurezeanu? Titulescu’s diplomatic initiatives and objectives were catastrophic for Romania. Therefore, we’d better forget about Titulescu.
Perioada de glorie a lui Emil Hurezeanu a apus demult. Europa Libera nu mai este ca formula de comunicare intre est si vest. Apoi a imbatranit si la aceasts varsta stadiul de conservare este mai puternic decat de batalie fie ea si diplomatica. Alura lui impaciuitoare nu ne va ajuta cu nimic pe plan extern. Ambasadele din Ro au urechi si ochi sa vada realitatea de acum si cea viitoare. Aveam nevoie de un altfel de ministru de externe.
EH is not particularly wealthy but his wife (ex-wife?) is. I only met him once, sharing a lift ride at the Intercontinental Hotel in January 1990, where he was in the company of a French lady. Cultured, educated, he is one of the few good choices of the present government but it’s going to be hard to defend his colleagues’ mismanagement of Romania’s finances.
Otherwise most of the rest of the appointments, starting with Ciolacu’s self-appointment, are old wine in old bottles. It’s incomprehensible that both socialists and liberals haven’t understood the message of anger of the electorate and still try to hoodwink the populace.
On top of the bad govt choices they now decided to go through with Crin Antonescu, absent from Romanian politics for the last 9 years and living off his wife’s MEP salary, great supporter of Dan Voiculescu („Dan Voiculescu nu putea fi turnător, ci mai degrabă securist. El susține aceleași valori ca noi, ne aliem intr-un scop politic corect”) and artisan of the USL coalition, very much identical with the former and present PSD-PNL coalition which seems to merrily head towards the dustbin of history. Unfortunately they will also drag Romania with them …
Merry Christmas to the author and to all the readers!
>EH is not particularly wealthy but his wife (ex-wife?) is
The French lady you spotted him with was this first wife. He then married a wealthy lady from TgMures (or at last her parents were, owners of a pharmaceutical company). I guess he’s still married with her but the age gap doesn’t help.
Dear Mr. Gallagher,
Thanks for this well-meaning article.
I’m afraid that Mr. Hurezeanu is facing the same long-standing irritating dilemma faced by all good-natured Romanians: either to try to get involved and work with the current mould of rotten politicians and risk contagion or stay out and resign to the idea that no change is possible.
If Mr. Hurezeanu will open his mouth against the government he won’t face the dire consequences that Maurer did, but most likely he’ll be removed.
History won’t retain him as the hero who opposed the system but as yet another illustrious inconsequential nobody.
Having no big party behind him, nobody in government will listen to a loud-mouth Jimmy-no-mates, however suave and soft-spoken Mr. Hurezeanu is.
Marea problema a Ro va fi nu aceea de a convinge de dominanta proeuroatlantismului in tara, ci sa-i convinga pe europeni ca Robinca mai indeplineste conditiile de apartenenta si sa nu fie carantinata/exclusa. Grea misiune, iar duetul Hurezeanu & CacaraUSL#Mandru_ca_sunt_roman va fi…Putin convingator.
Great piece by Gallagher showing the intricacies of Romania’s brand of “original democracy” and the “rotten state of things” in the country. It was onpassed to one of Trump’s advisers for look/see. Personally, I’d love to witness a future meeting between Hurezeanu and Cuban-born Marco Rubio. No way EH can fool Marco…no way.
Wanna bet? EH is a Mitteleuropa silver fox as Gallagher said here. Can’t beat that, not even Rubio , who BTW is not the smartest cookie in the jar since he landed a position working for Trump who humiliated him, loudly several times, during the republican nomination run off. If anything , Rubio is just another yes man in Trump’s circus.
EH can fool nobody,… anyway…
Asta a fost România. O țară de conducători unsuroși (excluzându-l pe MS Regele Carol I), de trădători, de scăldători de funduri în două luntrii, de cârtițele securiștilor, de conspiraționiști ordinari (vezi Republica de la Ploiești sau lovitura de palat a troikăi D.Voiculescu-Ponta-Antonescu). Această zbenguială politică (stânga+dreapta) ne va zdruncina rău. Poporul e, parte epuizat, parte anesteziat de „suveraniști”, complotiști cu poporul sovietic ce vrea să ne „elibereze” a doua oară.
Dacă le va reuși ne paște întunericul, macabrul.
Singuri, exclus să ne salvăm. Poate un Maidan organizat de forțele luminate ale lumii.
Tilul articolului conține cuvinte care încep cu literă mare, doar „the man” sunt scrise cu litere mici. Intuiția îmi spune că nu este întămplător. Este o aluzie fină care îți dă fiori. Dar nu se știe sigur, poate este doar o întâmplare, o greșeală de tipar. Acest lucru nu se regăsește și în titlul în limba română.
Great observation! I think it was intentional. EH is just a simple, low-level executant, a yes-man. I remember what Shakespeare said in a play about one of his heroes, “… for he was a Man.” EH is not, he’s a mere servant of his masters.
Hurezeanu o se miste ” undeva la mjloc” incercand sa impace si capra si varza. Din pacate cuvantul ministrilor de externe la nivel european nu are un cuvant greu se spus , concentrarea pe relatia SUA/GB + restul lumii fiind mai oportuna. Hurezeanu va fi un ministru de „scoala veche” care va incerca prin relatii personale sa gaseasca modalitatile de comunicare cu omologii sai de regula mai tineri.
@5: Am observat și eu ,,eroarea” din titlu. Totuși, conținutul articolului pare să sugereze că nu e chiar o eroare.
Nu m-am gândit niciodată că elitele de la București ar pregăti o orientare subterană către Eurasia, dar, văzând mișcările lor (noul guvern, înșurubarea lui Iohannis), nu mi se pare imposibil. Asta înseamnă că, pe termen lung, românii nu vor mai putea munci în Europa Occidentală. Și multe altele la întrezărirea cărora ,,se sparie” gândul.
Și am vrut să mai adaug ceva: e de urmărit cum vor interacționa Bucureștiul și Chișinăul, unul cu altul, pentru că orientarea actuală a RM este clar pro-vestică. Există șanse să se mai schimbe după alegerile parlamentare de acolo. Vom vedea.
Imi amintesc o porecla de pe vremea lui Bobonel: „Doice Vile”. Oare cine era? (Cu grafia asta, nu credeti ca am gresit, desi nu stiu germana.)
Nu am amanunte despre domnul ministru, dar externele sunt un post luminat de toate reflectoarele din lume.
Va trebui sa fie foarte atent ce face, caci nu se stie cum va bate vintul. Si joc dublu nu prea se mai poate face, la nivelul asta.
Ne vom lamuri foarte repede, cu totii.