Top 8 prognoze pentru statele PaE în 2021 – între “contestare” și “reînnoire”

Anul 2021 va fi diferit de cel precedent, însă într-o măsură insuficientă pentru a compensa pierderile. Majoritatea proceselor politice, socio-economice și geopolitice, care caracterizează statele Parteneriatului Estic, se vor perpetua. Reieșind din complicațiile, dar și progresele atinse un an în urmă în regiune, pot fi prognozate o serie de evoluții pentru anul 2021 (IPN, Decembrie 2020). Fiecare dintre cele șase țări ale Parteneriatului Estic se va confrunta cu provocări individuale, multe dintre care pot fi deduse din procesele politico-strategice și socio-economice aflate în proces de derulare. Pe lângă aceasta, există tendințe comune care se pot sincroniza la nivel (semi-)regional. De aici apar în vizor prognozele legate de procesul de vaccinare, care se va diferenția de la țară la țară, fie din cauza resurselor financiare de achiziție sau ca urmare a preferințelor geopolitice.

Totodată, se poate presupune cu precizie faptul că în multe colțuri ale Parteneriatului, contestarea politică, a configurației puterii sau a sistemului de guvernare, va persista de asemenea pe parcursul lui 2021. Relația regiunii cu actorii politici occidentali va trece printr-o revitalizare, ținând cont de primele semnale de recuperare post-pandemică a UE, precum și de tranziția post-Trump de la Washington. Concomitent, forțele politice locale, aliate sau compatibile cu interesele ruse, nu vor pierde șansele de a se repoziționa. Această probabilitate va crește, dacă guvernele naționale scapă de sub control balanța între stabilitatea bugetelor naționale și, respectiv, ajutorarea segmentelor sociale dezavantajate. Nu este exclusă o intensificare a competiției între statele din regiune pentru vaccinuri și asistență externă. De aceea, coordonarea inter-statală și solidaritatea intra-regională vor deveni elemente esențiale pentru avansarea inclusivă a regiunii. În acest sens, UE poate să acționeze ca un punct de referință prin coordonarea unor scheme pan-europene de vaccinare. Astfel, pe lângă exprimarea solidarității, UE are oportunitatea de a diminua efectul de fragmentare, provocat de restricțiile de călătorie, dar și de a investi în avantajele pre-pandemice (fluxurile comerciale, inter-personale etc.).

Cele 8 prognoze pentru Parteneriatul Estic

Prognozele pentru 2021 se axează pe două aspecte distinctive, unul dintre care ilustrează dinamica internă comparabilă din statele Parteneriatului, iar celălalt – implicațiile ce decurg din competiția actorilor geopolitici regionali, după cum se poate observa în continuare:

1. Vaccinarea anevoioasă poate duce la o “izolare” regională. Spre deosebire de UE și Rusia, care au început vaccinarea în decembrie 2020, țările Parteneriatului Estic sunt la început de cale (Belarus) sau în așteptare. Dacă infecția nu scade din intensitate, iar vaccinarea are loc cu dificultăți, atunci este probabilă condiționarea accesului în țările UE în baza testelor negative sau chiar a unor acte ce confirmă aplicarea vaccinului. În vederea unei strategii de vaccinare reușite, autoritățile au nevoie de resurse umane și organizare logistică. Vaccinarea trebuie să aibă loc concomitent cu alte două sarcini urgente – asigurarea regimului curent de tratare a celor infectați și prevenirea răspândirii virusului, în general. De aceea, până la obținerea vaccinului, țările Parteneriatului au nevoie de o evaluare obiectivă a resurselor de stat în vederea restructurării infrastructurii disponibile și căutării unor resurse umane adiționale, inclusiv din străinătate în baza unor operațiuni de ajutor umanitar. Statele cu populații largi, în special Ucraina (43.7 milioane), vor fi dezavantajate comparativ cu Moldova, Armenia sau Georgia, care trebuie să vaccineze fiecare câte circa 3 milioane de persoane. Totodată, procedurile propriu-zise de achiziție a vaccinurilor sunt complicate. Cele mai importante șase companii farmaceutice (BioNTech-Pfizer, AstraZeneca, Johnson&Johnson, CureVac, Sonofi-GSK, Moderna) sunt contractate de țările dezvoltate, în special SUA și statele membre UE, pentru livrarea vaccinurilor. Doar UE a comandat circa 1.5 miliarde de vaccinuri, ceea ce poate ajunge pentru trei injectări de vaccin per persoană la dimensiunea post-Brexit a populației UE (447.7 milioane de persoane). În condițiile în care potențialul companiilor occidentale este ocupat, statele Parteneriatului vor trebui să se adapteze pentru a începe vaccinarea cât mai repede, evitând tensiunile social-politice și stagnarea economică.

2. Competiția geopolitică a vaccinurilor divizează regiunea în câteva grupuri. Obținerea vaccinului constituie cea mai urgentă problemă pentru guvernele din Parteneriatului Estic. Lipsa unui calendar concret cu privire la accesarea vaccinurilor distorsionează calculele vizavi de perioada de recuperare post-pandemică. Belarusul pare a fi unica țara din regiune, care a început vaccinarea cu “Sputnik-V”, dorind aprobarea Rusiei pentru a institui producția locală a vaccinului. La Belarus se va putea alătura Armenia, formând astfel “blocul eurasiatic”. O categorie separată, cea de- doua, poate deveni Moldova, care mizează pe platforma COVAX a Organizației Mondiale a Sănătății, care inclusiv cu finanțarea generoasă a UE (500 milioane euro) planifică livrarea de vaccinuri pentru circa 20% din populația țărilor în curs de dezvoltare. Estimările optimiste arată că vaccinul poate fi disponibil începând cu primăvara lui 2021. Totodată, Moldova va beneficia de asistența umanitară a României, alcătuită din 200 mii de vaccinuri BioNTech-Pfizer, achiziționate de către UE. Ucraina, Georgia și Azerbaidjan formează grupul de țări din Parteneriat care demonstrează o abordare mai pro-activă și mai diversificată. După victoria în războiul din Karabakh în 2020, Azerbaidjan tinde să-și etaleze auto-suficiența, inclusiv o autonomie mai mare față de UE, apelând unilateral la producătorii de vaccinuri, pe lângă loturile ce îi revin prin intermediul COVAX. Georgia și Ucraina sunt deschise spre un ajutor mai consistent din partea Bruxelles-ului. Prima este cel mai puternic afectată țară din Parteneriat, iar a doua necesită să demareze vaccinarea rapid din cauza dimensiunii populației. Georgia este interesată în primul rând în vaccinurile occidentale, în timp ce Ucraina este deschisă și pentru cea chineză, chiar dacă este mai puțin eficientă (Sinovac Biotech – 78%). Deși diversificarea achizițiilor este vitală pentru pornirea vaccinării, produsul rusesc va fi privit cu reticență de majoritatea statelor Parteneriatului. Până când raportul dintre preț, eficacitate sau volum de livrare a vaccinului “Sputnik-V” nu devine atractiv, va predomina scepticismul geopolitic față de Rusia. Pandemia permite UE să își devanseze competitorii geopolitici în regiune – Rusia și China. Dispunând de capacități de producție a unor vaccinuri certificate (în special Germania), UE poate pune bazele unui “Plan Marshall de vaccinare anti-COVID-19” în Parteneriatul Estic, cucerind inimile est-europenilor și investind în sănătatea publică de la frontierele sale imediate.

3. Reînnoirea strategică a dialogului dintre UE și Parteneriatul Estic. Summit-ul Parteneriatului Estic planificat pentru primăvara anului 2021 va reînnoi prioritățile și, respectiv, ulterioara finanțare pentru regiune în baza unui set proaspăt de proiecte – „Livrabilele post-2020”. UE țintește obiective legate de democrație, prosperitate și stabilitate, care sunt incompatibile în unele țări ale Parteneriatului. Bunăoară, dacă se investește în stabilitate în Belarus, atunci aceasta poate avantaja autocrația lui Lukașenko. Același tip de deficiențe caracterizează relația UE cu Azerbaidjanul. În celelalte patru țări – Armenia, Georgia, Moldova și Ucraina – echilibrul dintre democrație și stabilitate este mai proporțional și avantajos pentru reforme. Oricum, chiar și cu o agendă reînnoită, relațiile UE cu statele din regiune vor fi influențate în continuare de credibilitatea elitelor politice locale și eficacitatea condiționalității europene.

4. Creșterea dependenței pentru finanțarea externă – o “fereastră de oportunitate” pentru reforme. Ca urmare a efectelor economice negative ale pandemiei (IPN, Decembrie 2020) și a necesității de recuperare post-pandemică, statele din regiune vor fi într-o competiție acerbă pentru resurse financiare. Prin urmare, instituțiile financiare și de dezvoltare internaționale (FMI, Banca Mondială) și cele europene (BERD, BEI), în calitate de creditori-finanțatori, pot dicta condițiile. Apare un moment istoric în care reformele structurale pot fi nu doar sugerate, dar și implementate cumsecade. Donatorii externi au posibilitatea, prin alinierea cerințelor, să promoveze măsuri specifice statelor din Parteneriat, care se confruntă cu probleme de ordin transfrontalier comune. Astfel, poate fi țintită mai eficient combaterea contrabandei de la frontiera moldo-ucraineană. Mai mult decât atât, se creează „o fereastră de oportunitate” pentru restabilirea și/sau consolidarea instrumentelor anti-corupție în Ucraina, Moldova și Armenia. Reducerea terenului de manevră pentru elitele locale, inclusiv cele oligarhice (Ucraina, Georgia) promite un randament mai ridicat pentru mecanismul de condiționalitate.

5. Repoziționarea forțelor politice aliate cu Rusia sau compatibile cu interesele ruse. Erodarea fundamentelor democratice sau a reformelor care beneficiază democrația constituie câteva din punctele de atracție ale forțelor (pro-)ruse în regiune. În cazul Moldovei și Ucrainei, partide cu retorică explicit pro-rusă – Partidul Socialiștilor și, respectiv, Platforma Opoziției „Pentru Viață” – nu vor înceta să ofere soluții anacronice ca alternativă la reformele înaintate de partidele progresiste de orientare pro-europeană. Autocrațiile din Belarus și Azerbaidjan vor servi și în 2021 ca fortărețe împotriva democrației liberale, pe care UE tinde să o înrădăcineze în Parteneriatul Estic. Degradarea democrației în Georgia va progresa, dacă Bruxelles-ul va refuza să aplice condiționalitatea pentru a-l îndepărta pe Bidzina Ivanishvili de la aparatul decizional al țării. Perspectivele forțelor pro-reformă sunt sumbre în Armenia. Chiar și cu oferirea asistenței financiare, actorii occidentali nu vor putea să substituie dublarea ponderii Moscovei în arhitectura securității armene.

6. Continuă contestarea politică în Belarus, Moldova, Armenia și Georgia. În primul caz, neîncetarea protestelor anti-regim împiedică orice relaxare a presiunilor din partea decidenților europeni și americani asupra președintelui Aleksandr Lukașenko. Astfel, se va extinde numărul oficialilor și entităților sancționate de către UE și SUA. La finele lui 2020, după trei valuri de sancțiuni europene, interdicțiile de circulație și înghețarea conturilor de pe teritoriul UE erau aplicate față de circa 80 de funcționari și 7 companii publice din sectorul militar, imobiliar și supraveghere. Ca urmare, poate crește confruntarea geopolitică în jurul Belarusului. În timp ce Occidentul aplică sancțiuni asupra aparatului represiv de la Minsk, Rusia mizează pe accelerarea reformei constituționale beloruse pentru a crea iluzia democratizării procesului de luare a deciziilor politice. Moldova va traversa un alt tip de contestare politică. Mai exact, oficiul președintelui Maia Sandu va încerca să declanșeze alegerile parlamentare anticipate pentru a pune capăt parlamentului ales în 2019. Pe lângă cele două posibilități constituționale de declanșare a alegerilor – inactivitatea parlamentului pe durata de trei luni și eșuarea dublă la numirea guvernului (Art. 85 al Constituției RM) – forțele politice aliate ale Maiei Sandu (Partidul Acțiune și Solidaritate) promovează urgența unei soluții inedite  – “auto-dizolvarea” parlamentului. Cea din urmă necesită însă validarea Curții Constituționale și o majoritate politică în actualul parlament. Pe fundalul pierderii celui de-al doilea război din Karabakh, pozițiile guvernului condus de Nikol Pashinyan sunt extrem de fragile, iar popularitatea partidului parlamentar majoritar „Pasul meu” nu poate evita o descreștere. Incertitudinea în jurul viitorului statut al Nagorno-Karabakh, pe de o parte, și discursul de superioritate al regimului lui Ilham Aliyev, pe de altă parte, vor întări demersul comun al opoziției în favoarea demiterii premierului Pashinyan. Contestarea politică din Georgia se va converti în proteste stradale ale opoziției, care, practic, în totalitate a renunțat la mandatele din Parlamentul votat în alegerile controversate din octombrie-noiembrie 2020.  

7. Crește vizibilitatea SUA în contextul preluării președinției de către Administrația lui Joe Biden. Sfârșitul administrației lui Donald Trump va aduce beneficii pentru imaginea SUA la nivel global, inclusiv în statele Parteneriatului Estic. În primul rând, va dispărea incompatibilitatea dintre practicile iliberale ale guvernării americane, realizate acasă, și diplomația pro-democrație articulată pe plan internațional. A doua schimbare pozitivă care poate avea efecte benefice asupra vecinătății estice a UE rezidă în anularea discursului populist-naționalist, care de asemenea a contribuit la normalizarea nepotismului politic, dezinformării și a stilului autoritar-paternalist. Nu în ultimul rând, restabilirea dialogului transatlantic dintre Washington și Bruxelles va (re-)conecta coordonarea bilaterală cu promovarea democrației prin reforme în statele Parteneriatului Estic, renunțându-se definitiv la tranzacții personale și acțiuni de intimidare (aplicată de către Trump față de Ucraina).

8. Persistența tensiunilor sociale din cauza repercusiunilor socio-economice ale pandemiei, inconsistenței procesului de vaccinare și a populismul politic este iminentă. Riscul unor proteste socio-economice, pe lângă cele politice, vor crește exponențial, dacă guvernele naționale vor ignora degradarea condițiilor de existență, sub minimul acceptabil. În lipsa unor scheme de vaccinare fezabile, statele vor fi izolate, iar acest lucru se poate răsfrânge asupra migrației, care asigură remitențe și permite reducerea presiunilor asupra statului. Reformele, asistența externă și vaccinarea eficientă reprezintă pilonii care pot ajuta statele din Parteneriatul Estic să diminueze probabilitatea protestelor socio-economice. Aceste soluții nu vor avea același impact asupra protestelor politice (Belarus), care sunt cauzate de absența condițiilor democratice și mai puțin de performanța sectorială a guvernării.

În loc de concluzii…

Spre deosebire de majoritatea statelor europene, statele Parteneriatului Estic sunt obișnuite cu crize sistemice, similare cu cele determinate de pandemie. Supraviețuirea multiplelor crize în perioada post-sovietică – de la prăbușirea sistemului economic și până la erodarea ordinii publice și dezintegrarea teritorială – întărește convingerea că guvernele și populațiile din regiune sunt capabile să se recupereze din nou.

Crearea unei perspective optimiste pentru populație, mediul de afaceri și libertățile democratice impune guvernelor naționale din regiune niște sarcini titanice în anul 2021. Principalele schimbări calitative, cu efecte pozitive “în lanț” la nivel intra-regional și intra-statal, vor depinde de vaccinarea anti-COVID-19. Acest aspect va determina, într-o măsură considerabilă, evoluția din interiorul Parteneriatului Estic.

Articol aparut pe IPN.md