joi, august 11, 2022

Totalitarism, procese-spectacol și mituri antisemite: Despre Heda Margolius Kovaly (1919-2010)

Există destine emblematice pentru timpurile sumbre ale totalitarismelor. Să ne gândim la Margarete Buber-Neumann, la Aleksandr Soljenițîn, la Lena Constante, la Oana Orlea ori la Nadejda Mandelștam. Trecută în lumea celor drepți acum cinci ani, Heda Margolius Kovaly a trăit ambele coșmaruri absolute ale veacului al XX-lea: nazismul și comunismul. Născută într-o familie evreiască din Praga, Heda a fost deportată, împreună cu soțul ei, Rudolf Margolius, și întreaga familie, mai întâi în ghetoul din Lodz, apoi la Auschwitz. Părinții ei au murit în camerele de gazare. Heda a supraviețuit, și-a imaginat că revenită în Cehoslovacia postbelică va trăi într-o lume democratică. Ca atâția intelectuali din Europa Centrală, Rudolf, care fusese deportat la Auschwitz și Dachau, a aderat în 1945 la Partidul Comunist, visând și el la o lume nouă, fără rasism și fără injustiție. Existau însă planurile lui Stalin de încorporare a Cehoslovaciei în noul bloc. Orice rezervă, orice opoziție era intolerabilă. Fiul fondatorului Cehoslovaciei, ministrul de Externe Jan Masaryk, avea să fie lichidat (simulacru de sinucidere), Cortina de Fier se cobora în chip asfixiant peste întreaga zonă controlată de Stalin și servitorii săi.

Procesele-spectacol în „democrațiile populare”

Rudolf Margolius, expert în chestiuni economice, devenea ministru adjunct al comerțului exterior, o poziție politică extrem de expusă suspiciunilor maniacale ale staliniștilor. Era epoca vânătorilor de vrăjitoare, a competiției dintre cele două „lagăre” (termen lansat de Jdanov la Consfătuirea fondatoare a Cominformului din 1947), se căutau țapi ispășitori pentru eșecurile economice ale „democrațiilor populare”. Stalin exportase în Europa de Est nu doar o propagandă deșănțată, ci și un model de prigonire a „dușmanilor poporului”. Mai întâi liderii partidelor de opoziție, apoi chiar unii demnitari comuniști (în special cei cu o experiență biografică occidentală) au fost identificați drept elemente subversive. S-au organizat procese-spectacol, pedagogia infernală (spre a relua conceptul regretatei istorice Annie Kriegel) devenea o dimensiune esențială a noului sistem.

Ruptura cu Iugoslavia din 1948, denunțarea lui Tito și a conducerii PC din Iugoslavia drept „o bandă de asasini spioni” au exacerbat acest climat al suspiciunii generalizate. Isteria devenise contagioasă, nimeni nu mai era ferit de omniprezentele bănuieli de trădare. În aceste condiții au fost inventate acuzațiile împotriva unor figuri marcante ale comunismului cehoslovac. Mai întâi, acțiunile investigative (adică de născocire a inamicului intern) au fost lansate chiar de Rudolf Slansky, secretar general al PC din Cehoslovacia, mâna dreaptă a liderului suprem, alcoolicul abulic care era Klement Gottwald. În spiritul lozincii obsesive „Cu Uniunea Sovietică pentru veșnicie”, consilierii sovietici au devenit adevărații autori ai scenariilor demonologice. La sfârșitul anului 1951 a venit rândul lui Slansky, cel care patronase (poate că și inițiase) arestările celor care aveau să devină colegii săi pe banca acuzaților. Nu există imunitate perfectă în raport cu mecanismul terorii universalizate.

Între cei 14 inculpați în monstruoasa înscenare judiciară din toamna anului 1952, 11 erau evrei. Să-i amintesc aici pe Bedrich Geminder, fost funcționar de vârf al Cominternului, șeful Secției Externe a PC din Cehoslovacia, căsătorit cu Irene Falcon, secretara personală a lui Dolores Ibarruri (Pasionaria), președinta PC Spaniol; pe Karel Svab, fost ministru adjunct al Securității; pe Jozef Frank, fost secretar general adjunct al PC din Cehoslovacia; pe Otto Fischl, fost ministru adjunct de Finanțe. A fost arestat și în final condamnat la închisoare pe viață Artur London, fost voluntar în Brigăzile Internaționale din Spania, membru al conducerii FTP-MOI (parte a rezistenței antinaziste) din Franța. Ulterior, London avea să scrie o carte cutremurătoare, „L’Aveu”, în care analiza mecanismele obținerii confesiunilor în aceste lugubre înscenări. În filmul lui Costa Gavras bazat pe cartea lui London, scenariul fost scris de Jorge Semprun, iar rolurile principale au revenit lui Yves Montand și soției sale, Simone Signoret. Aș aminti aici și cartea de amintiri a altui supraviețuitor al procesului Slansky, Eugen Loebl („My Mind on Trial”, Harcourt Brace Jovanovich, 1976).

Mitologii antisemite

Rudolf Margolius a fost condamnat la moarte sub acuzații absolut halucinante: conspirație sionistă menită să distrugă economia cehoslovacă, trădare de patrie, complot pentru răsturnarea regimului. Rechizitoriul și articolele din presa cehoslovacă din acele luni sunau ca editorialele din foaia huliganică „Der Stürmer” condusă de Julius Streicher, antisemitul patologic executat la Nürnberg. În cartea sa, „Reflections of Prague: Journeys through the 20th Century” (Wiley, 2006), fiul Hedei și al lui Rudolf, arhitectul Ivan Margolius, citează numeroase documente care probau un antisemitism visceral devenit politică oficială în Cehoslovacia. Pentru Hitler și naziști, antisemitismul era piatra unghiulară a cosmologiei lor distructive. În cazul comuniștilor, acest antisemitism fusese mult timp camuflat de retorica antifascistă. Acum exploda cu o virulență inimaginabilă cu doar câțiva ani mai devreme. Mitul extremist al „iudeo-bolșevismului” își afla în noua teorie a conspirației sioniste, pusă „în slujba imperialismului anglo-american”, o morbidă contraparte. În capodopera sa „The Origins of Totalitarianism”, Hannah Arendt consacră una din cele trei părți ale cărții problemei antisemitismului (ca substrat ideologic ireductibil al nazismului). Iată că acum, grație lui Timothy Snyder, autorul cărții „Bloodlands” („Tărâmul morții”, Humanitas, 2012) avem o analiză pertinentă și persuasivă a componentei antisemite a stalinismului.

Heda Margolius și fiul ei au fost tratați ca paria în anii care au urmat procesului Slansky. Abia în 1963 a avut loc o reabilitare parțială și tăcută a celor uciși. Liderul stalinist Antonin Novotny nu-și putea permite să deschidă cutia Pandorei a unei dezbateri oneste privind atrocitățile anilor ’50, fusese el însuși prea adânc implicat în ele. În necrologul apărut în „New York Times” pe 9 decembrie 2010, William Grimes amintește că în chestionarul pe care l-a completat în 1963 pentru Ministerul Justiției, văduva lui Margolius (între timp măritată cu filosoful Pavel Kovaly) indica următoarele pierderi suferite: „pierderea onoarei”, „pierderea sănătății” și „pierderea credinței în partid și în justiție”. Abia pe ultimul loc figura „pierderea proprietăților”. Au urmat anii în care Heda Kovaly Margolius a tradus masiv din autori precum Heinrich Boll, Saul Bellow, Muriel Spark, Philip Roth și William Golding. Dar cel mai important pentru ea a fost să-și scrie memoriile. A rezultat una din cărțile fundamentale ale literaturii lagărelor și terorii din veacul totalitarismelor dezlănțuite. Apărută în engleză sub titlul „Under a Cruel Star”, cartea Hedei Kovaly i-a oferit exigentului critic cultural Clive James prilejul acestei formulări superlative: „Given 30 seconds to recommend a single book that might start a serious student on the hard road to understanding the political tragedies of the 20th century, I would choose this one”.

În 1967, Heda Kovaly a emigrat în Statele Unite împreună cu soțul ei care a predat la Northeastern University. În momentul apariției memoriilor ei, influentul critic Alfred Kazin, unul dintre cei mai cunoscuți dintre intelectualii din New York, scria în „New York Times Book Review”: „This is an extraordinary memoir, so heartbreaking that I have reread it for months, unable to rise to the business of ‘reviewing’ less a book than a life repeatedly outraged by the worst totalitarians in Europe”. Despre viața acestei femei putem spune că a fost mutilată, schilodită, distrusă în sensul despre care vorbea cândva Adorno. Există un film documentar pe care l-am prezentat de câteva ori, de-a lungul anilor, studenților mei de la Universitatea Maryland, încercând să le propun o deslușire împreună a misterului proceselor-spectacol. Se intitulează „A Trial in Prague” și reconstituie procesul Slansky. La vremea când a fost făcut filmul, era cred prin 1997, televiziunea cehă a decis să nu-l transmită întrucât ar fi insistat prea mult pe tema evreiască. Le-o spun studenților, o spun și aici: nu filmul a insistat pe această problemă, ci istoria reală a unui veac în care monștrii totalitari (da, folosesc deliberat acest cuvânt) au desemnat întregi categorii umane lichidării numai pentru că erau cine erau.

Eseu transmis la Radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27139728.html?nocache=1

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Traditia ” mincarii copiilor” de catre liderul / liderii care isi simt amenintata pozitia este veche de cind cu mitul lui Cronos.
    In primii ani ai adolescentei, , am fost fascinat de ” Les Dieux ont soif ” ,cartea lui Anatol France.
    Traiam anii de liceu , 1948-1954, in care incercam sa ma apropii de ceea ce mi se parea bun in communism, in ciuda experientelor dureroase din familie , a saeaciei si terorii. Citisem deja una din cartile lui Patrascanu ( ” Sub trei dictaturi „, acum ascunsa de tata in fundul bibliotecii ) si fara sa stiu prea multe, simteam ca a fost ucis in rind de ura viscerala a tovarasilor sai de idei si de ” lupta”.
    Am asociat mult mai tirziu, procesele gen Slansky si Rajk ca si mai putin singeroasa rafuiala cu deviatorii Pauker – Luca – Georgescu, cu o latura ce mi se parea atunci de neconceput: anfisemitismul communist.
    Ma gindesc acum, din ce in ce mai mult, . la un lucru . Care o fi fost adevarata structura ideologica si morala a lui Patrascanu ? Ce ar fi facut daca ar fi devenit el, prin absurd, liderul Romaniei comuniste in loc sa fie arestat si ucis ? . Si-ar fi putut pastra o statura Ar fi fost un Gomulka , sau, dece nu, un Tito ? Ar fi devenit un Ceausescu avant la lettre, cu izbucniri nationaliste ?
    V-a tentat vreodata dle professor, sa faceti un film documentar despre Patrascanu, asa cum ati facut despre Slansky ?
    Romanii n-au fost in stare sa faca un film, despre acest subiect sensibil, cine ar fi scris un scenariu ?

    • Stimate Domnule Nicolescu,
      Patrascanu a fost condamnat de „justitia” comunista pe care o instaurase, precum si Rajk (Reich, dar neamt, nu evreu) a fost torturat de Securitatea ungureasca AVH, pe care o infiintase.
      Remus Radina povesteste ca, fugind el in Iugoslavia unde credea ca este mai bine, atata o injurau stalinistii, un roman de-acolo i-a spus: Ati fugit de dracu’ si ati dat de taica-su.
      Ce-ar fi fost daca Trotski (evreu) sau Buharin (rus) l-ar fi invins pe Stalin? Suvorov ii numea pe cei de mai sus maniaci. Ei nu erau mai putin fanatici decat Stalin, doar mai putin abili.
      Problema nu e in personalitatea unuia sau altuia, ci in credinta fanatica in solutii simpliste, pentru a caror indeplinire rapida merita, si trebuie, sa se faca uz de metode extreme. Toti sunt acolo: legionarii, fascistii, nazistii, comunistii, iar acum Iranul si Daesh.

  2. Stimate Domnule Tismaneanu,
    Va multumesc pentru excelentul articol.
    In privinta „complotului sionist” al conducerii cehoslovace, trebuie, totusi, sa remarc ca a existat un asemenea complot (initial cu aprobarea lui Stalin); este vorba de livrarea armelor cehoslovace Israelului, care avea chiar o baza in Cehoslovacia.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Balak
    Ceea ce, desigur, nu scuza dezlantuirea antisemita din „procesul Slansky”.

  3. Am sa navighez cu multa grija, pentru ca nu vreau sa fiu gresit inteles, domnule Profesor: numiti-o ironie a sortii, numiti-o Karma, cum vreti, dar mi se pare ca evreii, sustinatori puternici ai comunismului (din cauza pretinsului Internationalism al acestuia, din cauza aparentei pozitii diametral opuse fata de national-socialismul hitleristilor, whatever), totusi ei au fost printre primii (dupa „dusmanii de clasa”, bineinteles) „luati la ochi” si apoi epurati de faraonii comunisti. Ciudat, nu? E o chestie pe care n-o prea inteleg… Iar ca off-topic, I believe Nicolae Steinhardt’s „Jurnalul fericirii” to be another fundamental book to any student in understanding life, totalitarianism, freedom, politics and happiness. A sort of road map for use when navigating through life… . Va citesc intotdeauna cu placere. S-auzim numai de bine!

    • Stimate Domn,
      V-ati adresat domnului Tismaneanu, si fara indoiala ca el poate raspunde mai bine decat mine, dar pana una-alta raspund eu.
      Nu „evreii” au sustinut comunismul, ci unii evrei, din motive pe care le-ati mentionat. Dar aici intra in socoteala abilitatea comunistilor, care i-au intercut mult in aceasta pe fascisti si nazisti. E vorba de tactica „tovarasilor de drum”, enuntata de Lenin si aplicata impartial de urmasii lui. Comunistii se aliaza cu oricine ii poate ajuta pe drumul lor, dupa aceea ii dau un picior undeva, si trec mai departe. Gruzinul Stalin s-a aliat cu evreii Zinoviev si Kamenev impotriva evreului Trotki, si dupa eliminarea lui Trotki i-a lichidat. In Romania, la inceputul regimului communist, din lipsa de „cadre nationale”, comunistii s-au adresat evreilor, ungurilor si tiganilor, pe care dupa aceea i-au exclus fara mila. (Si legiionarilor, dupa aceeasi logica). Dupa Suvorov, Stalin a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a reinarma Germania, apoi pentru a adduce in fruntea ei cel mai extremist conducator, apoi s-a aliat cu el, l-a lasat sa se incurce intr-un razboi cu Occidentul… pentru ca, dupa aceea, spune Suvorov, sa vina el, Stalin, sa-l zdrobeasca pe Hitler, si, „eliberand” Europa, s-o comunizeze; decat ca Hitler iia dejucat planurile, atacand primul.
      Gheorghiu-Dej nu era mai putin antisemit decat Codreanu sau Sima; dar era mai abil. Legionarii doreau eliminarea imediata a evreilor, dar au esuat; Gheorghiu-Dej a facut-o incet, cu prudenta, si a reusit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro