vineri, iunie 14, 2024

Trei decenii de protecție legală a consumatorilor în România (I)

  La data de 21 august 1992 a fost publicată în Monitorul oficial, Ordonanța Guvernului nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, instituindu-se astfel pentru prima dată pe plan legislativ, existența și funcționarea unor instituții publice și ONG-uri (asociații, fundații, etc.) având scopuri și responsabilități/ atribuții legale în acest domeniu specific economiei de piață, deci ignorat în România până atunci.

   În 30 de ani de existență și aplicare a OG nr.21/1992, prevederile acesteia au fost actualizate și modificate de cel puțin o duzină de ori, iar numeroase alte reglementări implicând protecția consumatorilor au fost publicate/ actualizate/ modificate/ abrogate, mai ales înainte de aderarea României la Uniunea Europeană (la 01.01.2007)

   La aniversarea a trei decenii de la publicarea primei ediții a OG nr. 21/1992 (supranumită „Biblia protecției consumatorilor” !) considerăm că este necesar și poate fi util un bilanț sintetic și relevant privind actuala situație a protecției consumatorilor în România, în percepția inițiatorului și redactorului proiectului OG nr. 21/1992.

     1.SCURT ISTORIC AL GENEZEI PROTECȚIEI CONSUMATORILOR ÎN ROMÂNIA

     Din rațiuni politico-ideologice, în România, conceptele “societate de consum” și „protecția consumatorilor” au putut circula liber, în public, abia după anul 1989.

     In plus, în economia planificată centralizat, nu numai că nu se punea problema protecției consumatorilor (față de ce/ cine? de ce? pentru ce?) dar erau considerați consumatori doar cei care consumau anumite produse (de regulă mâncare, băuturi, energie electrică, apă, gaze, etc.)

    Până în 1990, România – ca și alte state ex-socialiste – a avut o “abordare pasiv-represivă a calității”, de sorginte sovietică (transmisă prin Gosstandart, institutul sovietic de standardizare de stat), dar de fapt inspirată din abordarea americană „Command and control approach”, aplicată în SUA de la începutul secolului al XX-lea. Conform acesteia, caracteristicile produselor/ serviciilor realizate de economia națională erau standardizate prin STAS (Standarde de stat) – care trebuiau respectate de producători în mod obligatoriu, la fel ca o lege. Pentru a verifica această conformitate cu standardele de produs (denumite „norme interne”), în toate întreprinderile socialiste, fuseseră înființate și menținute structuri CTC (Controlul tehnic al calității)care, în marea lor majoritate, efectuau doar verificarea conformității produselor, prin costisitoarea inspecție a calității (denumită și „control pasiv al calității” – o primă semnificație a conceptului „quality control”, specific statelor anglofone).

    Această inspecție a calității era denumită uzual la noi, în mod simplist dar eronat, și controlul calității (ceea ce a generat confuzii contraproductive) deși de fapt era vorba de menținerea sub control a calității („control activ al calității”, o a doua semnificație a conceptului „quality control” specific statelor anglofone).

    Altfel spus, pentru ca inspecția calității să devină adevăratul „control al calității” (adică menținerea sub control a calității), mai erau necesare și stabilirea și aplicarea/ implementarea unor acțiuni/ măsuri corective adecvate, ceea ce rareori a fost cazul, având în vedere costurile lor și frecventa inexistență a resurselor planificate în acest scop…

     Dacă acestor acțiuni/ măsuri corective li se adăugau și acțiuni/ măsuri preventive adecvate, se poate afirma fără a greși, că în organizația care le decidea/ aplica, funcționa asigurarea calității… Controlul și asigurarea calității au funcționat în România, conform semnificațiilor lor corecte (nu prin confuzie sau simulare!), doar în puține intreprinderi socialiste, dintre cele peste 7000 existente la începutul anilor 90.

      În România a existat, până în decembrie 1989, o temută organizație guvernamentală denumită IGSCCP – Inspectoratul general de stat pentru controlul calității produselor (supranumită neoficial Poliția calității!) având rolul de-a supracontrola (de fapt a suprainspecta, în general) calitatea anumitor produse ale economiei naționale (de regulă cele destinate exportului, comenzilor de stat, apărării și securității statului, etc.) și, mai ales, de-a decide, în anumite situații, conform decretelor-lege existente (DL 4/1989 – fiind ultimul, abrogat în decembrie 1989) … pedepsirea celor identificați și desemnați de IGSCCP ca fiind vinovați pentru neconformitățile identificate. Pedepsirea se realiza de regulă prin destituiri/ mutări disciplinare, sancțiuni materiale/ financiare/ civile sau, rareori, penale ale celor considerați vinovați…Se realiza astfel componenta represivă a abordării calității în statul socialist…

      Fiind principial și practic total incompatibil cu noul regim politic, IGSCCP a fost desființat în decembrie 1989, prin decizie a Consiliului Frontului Salvării Naționale, CFSN, iar patrimoniul și cei cca 600 angajati ai acestuia au fost incluși ulterior – prin alte decizii ale CFSN – într-o efemeră nouă structură a administrației centrale denumită Oficiul de Stat pentru Calitate, OSC, fără personalitate juridică. Aceasta era inclusă și ea într-o nou înființată structură, Comisia Națională pentru Standarde, Metrologie și Calitate, CNSMC, alături de alte 5 foste organizații guvernamentale (IRS, INM, IMS, LAREX, IGSCCC) și care includea, în total, 6organizații cu cca 3000 angajați, al cărui Președinte, cu rang de Ministru Secretar de Stat, am fost numit la 01.02.1990.

      Menționez că și CNSMC (1990-1992) a fost efemeră întrucât ea a reprezentat doar o soluție tranzitorie necesară pentru identificarea transformărilor legislative și structurale/ arhitecturale necesare în domeniile de activitate specifice (având în vedere că organizații similare CNSMC au fost înființate în acei ani și în alte state foste socialiste) și nu a avut organizații integral echivalente în niciunul din statele membre ale CE/ UE.

      De remarcat noutatea, complexitatea, înalta tehnicitate și eterogenitatea domeniilor abordate în cadrul CNSMC (standardizare, metrologie, certificare-acreditare, protecția consumatorilor, etc.) precum și multitudinea schimbărilor legislative și reglementare necesare dar și dificultățile de abordare și înțelegere ale politicienilor/ decidenților/ executanților acelor ani, precum si inerenta rezistență la schimbare a unora…

     In acest sens este relevantă concepția eronată a unor politicieni și înalți decidenți ai epocii, conform căreia ”în democrație și economie de piață, Statul nu are nimic de făcut pentru calitate”!! In consecință, conform unora, „nicio organizație guvernamentală nu ar trebui să se mai ocupe la noi, după 1989, de calitatea produselor/ serviciilor oferite pe piață!” Din păcate, această prejudecată dăinuie de peste 30 ani și astăzi (alături de alte concepții eronate, regretabile confuzii, prejudecăți și mituri contraproductive!) și explică nivelul (foarte) scăzut al satisfacției cetățenilor/ contribuabililor/ consumatorilor din România față de serviciile noastre publice (educație, sănătate, administrație publică centrală și locală, etc.) dar și față de modul în care se realizează practic protecția consumatorilor la noi – tot mai puțin eficace, eficientă și credibilă, din păcate.

     Nici până astăzi nu este cunoscută și/ sau acceptată aserțiunea (din standarde și manuale internaționale) conform căreia „calitatea vieții (fiecărui locuitor) este determinată de calitatea administrației publice, a ocrotirii sănătății, a educației, a produselor și serviciilor oferite pe piață precum și de calitatea mediului ambiant.”

      Până în 15.02.1992 (când am demisionat din Guvernul României și din postul de Președinte al CNSMC – având în vedere refuzul consecvent al foștilor prim-miniștri Petre Roman și Theodor Stolojan de-a defini, adopta si promova politicile/ strategiile naționale/ macro-economice propuse de mine, prin CNSMC, privind „competitivitatea prin calitate a economiei naționale” și „educarea consumatorilor”), am reușit să realizez, în 2 ani – împreună cu mai multe echipe de vechi și noi profesioniști din cele 6 instituții incluse în CNSMC – cca 10 proiecte de Legi și de Hotărâri ale Guvernului Românieiprivind standardizarea, metrologia, certificarea-acreditarea și protecția consumatorilor, precum și organizarea și funcționarea noilor structuri denumite IRS – Institutul Român de Standardizare, BRML – Biroul Român de Metrologie Legală, OPC – Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, LAREX – Laboratorul Român de Expertizare, etc.).

     Din anul 1992 sunt Secretar general al Fundației Române pentru Promovarea Calității, FRPC, un ONG creeat de câțiva profesori universitari și antreprenori cu scopul statutar de-a promova calitatea, adică de-a „dezvolta capabilitatea pentru calitate a organizațiilor din România”.

     Între anii 1995-2010, FRPC a propus, temeinic argumentat, tuturor prim-miniștrilor României să definească, adopte și promoveze politicile și strategiile macro-economice propuse în 1991-1992 de CNSMC privind„competitivitatea prin calitate a economiei naționale” și „educarea consumatorilor”! Din păcate, în 15 ani, a existat o singură reacție publică, din partea fostului premier Mugur Isărescu, care a răspuns astfel: „doar politicile monetară, valutară și fiscală pot exista ca politici macro-economice in România!” Toți ceilalți premieri au preferat să nu răspundă!

     În 2003, FRPC a realizat – prin Institutul European din România, IER – un amplu Studiu de preaderare (nr.6) pentru Comisia Europeană – Bruxelles precum și, ulterior, mai multe proiecte cu finanțare europeană, elaborând propuneri de îmbunătățire a câtorva proiecte de legi și reglementări în domeniile de competență ale fostei CNSMC.

     Între anii 1998-1999, am proiectat și înființat, cu finanțare obtinută pe baza unui program european, „Premiul Român pentru Calitate <Joseph Moses Juran>” (PRC-JMJ) și fundația omonimă (FPRC-JMJ) pentru administrarea lui. Din păcate, ele au funcționat doar timp de 9 ani, acordând aproape 40 premii, până în anul 2008, ulterior trecând „în adormire”, din mai multe rațiuni obiective și subiective. Cauzele principale au constat în refuzul Camerei de Comerț și Industrie a României, CCIR, de-a se mai implica în FPRC-JMJ precum și evenimentele generate de ultima ediție oficială a „Trofeului calității”, în domeniul construcțiilor (implicând un fost premier al României). Proiectele noastre de ordonanțe/ legi privind acordarea anuală a “Premiului Român pentru Calitate <J.M.Juran>” de către președintele sau prim-ministrul României (conform practicilor existente în statele membre ale UE) nici măcar nu au fost luate in considerație de Parlament, Guvern, Președinție…

     În domeniul protecției consumatorilor, inițiativa introducerii acestui domeniu în România mi-a aparținut integral, întrucât, între anii 1977-1981, am avut oportunitatea de-a fi detașat ca profesor, de Ministerul Invățământului, în învățământul superior din Algeria, timp de 4 ani, putând astfel vizita și cunoaște, pe lângă câteva state africane, mai toate statele membre ale Uniunii Europene cât și SUA și Canada. Printre altele, am fost surprins să constat, în acele state, cât de diferit de ceea ce cunoscusem în România acelor ani, era abordat, tratat și protejat consumatorul – încă de acum peste o jumătate de secol!!… Inainte de 1992, nici un decret-lege nu enunța și proteja drepturile consumatorilor (acestea fiind de altfel total ignorate!), iar produsele destinate consumatorilor din România („bunuri de larg consum”, BLC) nu interesau IGSCCP deși, de regulă, erau concepute de întreprinderile producătoare, toate de stat, având abordări minimale privind cerințele. nevoile și așteptările consumatorilor și abordări nule privind reacțiile acestora!

     În februarie 1990, în calitate de Președinte al CNSMC, am încurajat și aprobat inițiativa constituirii și înregistrării (de către unii angajați ai instituției cărora le prezentasem ce este și cum se realizează protecția consumatorilor) primei asociații românești pentru protecția consumatorilor, APC –  Asociația pentru Protecția Consumatorilor, în care am calitatea de „membru fondator nr.1”. Această asociație a devenit ulterior Asociația Pro-Consumator, APC.

      În martie 1990, în calitate de Președinte al CNSMC, am decis celebrarea (pentru prima dată în România!) a Zilei mondiale a drepturilor consumatorilor – 15 Martie, în organizarea și cu participarea Asociației pentru protecția consumatorilor, APC dar și a massmediei (mult mai interesată pe atunci – decât astăzi – de problematica protecției consumatorilor, cu excepția aspectelor senzațional-scandaloase implicate de controalele la agenții economici și amendarea acestora!)

     In continuare am inițiat o amplă documentare la organizațiile internaționale implicate în politicile privind protecția consumatorilor OCDE, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică si IOCU, Organizația Internațională a Uniunilor de consumatori, precum și la organizații guvernamentale și neguvernamentale pentru protecția consumatorilor din Franța, Belgia, Italia, Spania, Austria, Germania, ș.a.

      Principiile, ideile, drepturile, obiectivele, politicile, strategiile, responsabilitățile, instrumentele si practicile protecției consumatorilor pe plan european și mondial – cunoscute în cadrul acestei ample documentări (timp de peste 14 luni) – au fost analizate și evaluate în cadrul CNSMC fiind apoi selecționate, adaptate si transpuse în proiectele viitoarei OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor și HGR – Hotărâre a Guvernului României privind inființarea OPC – Organizația pentru Protecția Consumatorilor (predecesoarea actualei ANPC – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor)…

       Sintetic, aceste principii și idei fundamentale ale protecției consumatorilor, pe plan mondial, pot fi rezumate astfel:

  1. Fostul președinte al SUA John F.Kennedy a sesizat și evidențiat public, încă din 1962, pentru prima dată în istorie, discrepanțele și dezechilibrele – în continuă creștere, nu numai în SUA – între puterea economică și financiară a companiilor producătoare/ prestatoare (tot mai inovative, productive, profitabile, competitive și bogate), pe de o parte, și consumatorii produselor și serviciilor acestora (tot mai numeroși dar și insuficient de puternici pe plan economic/ financiar), pe de altă parte… Datorită acestei discrepanțe, consumatorii neprotejați prin drepturi stabilite legislativ erau obligați să suporte tot mai numeroase acțiuni (și consecințele acestora) defavorabile intereselor lor economice, mai toate fiind realizate de companiile interesate exclusiv de maximizarea veniturilor/ profiturilor, indiferent în ce mod… Intrucât numărul acestor consumatori era (și mai este) mult mai mare decât numărul companiilor active (și mai și crește continuu!!), un echilibru necesar și rezonabil se putea obține doar prin stabilirea și recunoașterea drepturilor și responsabilităților reciproce, prin intermediul unor organizatii guvernamentale și, mai ales, neguvernamentale de protecție a consumatorilor individuali, prin asocierea acestora (având în vedere puterea lor economică și financiară limitată, în general scăzută). In consecință, protecția consumatorilor s-a născut în SUA și primele drepturi ale consumatorilor au fost enunțate de fostul președinte american J.F.Kennedy (prin Carta drepturilor consumatorilor, publicată în 1962). Ulterior, aceste drepturi au fost reformulate și completate de mai multe organizații internaționale.

II. Economia de piață – implicând libera competiție și acțiunea legilor cererii și ofertei – se bazează pe stabilirea și funcționarea unui număr imens de relații client (consumator, cumpărător) – furnizor (producător, prestator, distribuitor, etc.) formate sau anulate spontan și implicând atât cerințele(bazate pe nevoi și așteptări) consumatorilor/ clienților ca necesar referențial inițial ante-factum pentru orice furnizor (care dorește să-și vândă în cantitate cât mai mare produsele și serviciile oferite, maximizându-și astfel veniturile și profiturile) cât și reacțiile/ feedback-urile consumatorilor/ clienților, ca necesar referențial post-factum al furnizorilor…Astfel. numeroasele competiții loiale și sustenabile realizate pe piețele globalizate actionează ca factori determinanți esențiali ai calității, productivității și competitivității.

III. In consecință, dacă pe o piață liberă, concurențială, se respectă integral toate drepturile consumatorilor și acționează majoritar și adecvat consumatori informați și educați, este logic și firesc să apară o necesară presiune exercitată de aceștia asupra furnizorilor (denumiți la noi, de 30 de ani, la întâmplare, comercianți, agenți/ operatori economici, profesioniști, firme, întreprinderi, companii, societăți comerciale, etc.!) pentru ca aceștia să realizeze și să ofere pe piețe doar ceea ce trebuie și cum trebuie consumatorilor!!

Iar produsele și serviciile care nu satisfac cerințele consumatorilor informați și educați nu se vor vinde, „pedepsind” astfel furnizorii care nu au vrut/ putut/ știut sa țină cont de cerințele consumatorilor și care, astfel, nu vor putea recupera resursele investite în produsele/ serviciile realizate și oferite pe piață! De remarcat că absența presiunii pe care o pot exercita pe piață consumatorii asupra antreprenorilor, prin comportamentul lor selectiv de consum, generează nu numai oportunități pentru antreprenori de a-și manifesta dezinteresul pentru calitatea produselor/ serviciilor plasate pe piață dar și pentru nerespectarea regulilor competiției loiale, precum și un hazard moral semnificativ pentru antreprenori, în calitatea lor de angajatori, în relația lor cu proprii angajați.

În asemenea situații, devine evident faptul că, pentru unii angajatori, nu contează ce și cum produci când muncești, daca ai realizat – indiferent cum! – o anumită cifră de afaceri și un anumit profit!!… Iar pentru organizațiile publice (de stat) toate acestea nu contează întrucât, fiind ”de stat”, pentru unii funcționari publici este mult mai important să se prezinte zilnic la birou/ muncă, să semneze condica (!) și să respecte legislația aferentă dar și să țină cont puțin/ deloc de cerințele/ nevoile/ așteptările cetățenilor/ contribuabililor cu care au de-a face intrucât, conform unei mai vechi mentalități din administrația publică românească, „orice cetățean este un potențial infractor și rolul nostru este să apărăm legea în fața tentativelor sale de nerespectare a acesteia”. 

De remarcat că însăși vechea definiție sintetică a conceptului „calitate” s-a transformat și detaliat în domeniul comercial, din„conformitate față de cerințele unui referențial prestabilit și transparent”, în „satisfacția clientului”!

S-a constatat că această abordare, prin presiunea exercitabilă pe piața de consumatori asupra antreprenorilor și organizațiilor acestora, pentru a realiza calitatea necesară, este mult mai democratică, eficace și eficientă decat vechea „abordare pasiv-represivă a calității” din statele cu economii planificate centralizat.. Este doar necesar canoua legislație s-o permită și chiar faciliteze dar și să nu o blocheze prin decizii inadvertente, contraproductive!…

      IV. Conform intereselor lor economice, comportamentul consumatorilor adecvat informați si educați include în principiu procesele deselecționare și achiziționare, pe piețe, exclusiv, de produse/ servicii cu calitate maximă/ optimă și preț/ tarif minim… De remarcat că, în statele în curs de dezvoltare sau în cele fără economie de piață, acest comportament al consumatorilor implică doar interesul pentru prețul/ tariful minim, întrucât consumatorilor din acele state le lipsesc atât datele și informațiile corecte și credibile (altele decât cele transmise de publicitatea plătită de furnizori/ distribuitori – publicitate de primă parte, cea mai puțin credibilă!) aferente produselor/ serviciilor oferite pe piață cât și educația necesară pentru a dobândi discernământul necesar și a ști/ putea să identifice propriile cerințe/ nevoi/așteptări (altele decât cele privind prețul/ tariful minim!) și să deosebească un produs/ serviciu de calitate de un altul – neconform, inadecvat, sau chiar nociv,etc. – deci cu non-calitate, etc.!

V. In paralel cu dezvoltarea competițiilor globalizate pentru noi piețe de desfacere și resurse ieftine – competiții care au devenit uneori acerbe și chiar nesustenabile – întreprinderile/ companiile mari, mijlocii și mici din toată lumea sunt tot mai frecvent tentate să-și majoreze continuu veniturile și profiturile nu numai pe căi legale/ licite ci și prin concurență neloială, interese ilicite, clauze și practici abuzive, publicitate mincinoasă/ înșelătoare, utilizarea exclusivă a publicității de primă parte (plătită de furnizori), evitând sau blocând utilizarea publicității de terță parte (prin organisme independente, neutre, de ex: laboratoare de testare, organisme de inspecție, organisme de certificare, etc.), singura de fapt credibilă, chiar practicând coruperea factorilor de decizie de care depinde selecționarea unui furnizor contractual, traficul de influență, etc.

Legislația și standardele europene au în vedere și aceste fenomene, inclusiv prin introducerea, la nivelul companiilor, a preocupărilor pentru sisteme de management standardizate și eficace(inclusiv un standard anti-mită!),generarea încrederiiprin certificare (de produse, servicii, sisteme de management, persoane, etc.) și acreditare (de organizații), sustenabilitatea dezvoltării, subsidiaritate, responsabilitate socială corporativă (CSR), responsabilitate societală, etc.

     2.GENEZA ORDONANȚEI GUVERNULUI NR.21/1992 – PRIVIND PROTECȚIA CONSUMATORILOR

           Practic, între anii 1990-1992, am scris, discutat și rescris – pe baza principiilor de mai sus – cel puțin o duzină de versiuni ale proiectului viitoarei OG nr. 21/1992, predându-l, în ultima versiune, consilierului Bogdan Teodoriu al primului ministru Theodor Stolojan (împreună cu toate celelalte proiecte de OG și HGR realizate de CNSMC, în aproape doi ani). O istorie similară a avut și HGR nr. 482/1992 privind organizarea și funcționarea Oficiului pentru Protecția Consumatorilor, OPC, precursorul ANPC, între anii 1992-2003.

           La solicitarea primului ministru, am prezentat toate aceste proiecte într-o ședință de Guvern, în noiembrie 1991.

     Până în 21 august 1992 – când au fost publicate în Monitorul Oficial cele 4 ordonanțe ale Guvernului nr. 18, 19, 20 și 21 / 1992 (privind, în ordine, desființarea CNSMC, standardizarea, metrologia, protecția consumatorilor) – nu am cunoscut transformările prin care au trecut proiectele CNSMC, participând doar la câteva discuții introductive cu consilierul Bogdan Teodoriu, întrucât – ca urmare a divergențelor menționate mai sus – la 15.01.1992 am demisionat din funcțiile de Președinte al CNSMC și Ministru Secretar de Stat.

     Spre marea mea uimire, am constatat că, dacă proiectele de ordonanțe privind standardizarea și metrologia au rămas aproape neschimbate (față de versiunile inițiale bine cunoscute, la care lucrasem), proiectul de ordonanță privind protecția consumatorilor a suferit unele modificări majore, pe care le consider și acum, după 30 de ani, ca fiind total CONTRAPRODUCTIVE, astfel:

     A. Au fost eliminate dispozițiile noastre inițiale privind implicarea Avocatului poporului („Ombudsman”-ului) în soluționarea problemelor consumatorilor,deși acesta este de decenii o prezență necesară, utilă, mai ales credibilă, eficace și eficientă, nu numai în statele membre ale UE…Exemple de bune practici actuale:

      B.Au fost eliminate dispozițiile noastre inițiale privind realizarea testărilor comparative de produse/ servicii oferite pe piețele din România și publicarea periodică a rezultatelor acestora,deși aceste date și informații suntindispensabile atât pentru a informa consumatorii cu privire la caracteristicile reale ale produselor și serviciilor disponibile pe piețele României cât și pentru a le permite să selecționeze – prealabil achiziției doar produsele/ serviciile cu calitate maximă si preț/tarif minim (conform uzualelor comportamente ale consumatorilor din statele dezvoltate)… Și deși asemenea testări comparative sunt organizate și funcționează de decenii în numeroase state membre ale UE…Exemple de bune practici actuale:

     – Germania:Stiftung Warentest (https://www.test.de)

       Franța: 60 Millions consommateurs Tests comparatifs | 60 Millions de Consommateurs (60millions-mag.com) , Institut National de la Consommation:Institut national de la consommation (inc-conso.fr), Que choisir, Association de consommateurs – UFC-Que Choisir

      C. Au fost eliminate dispozițiile noastre inițiale privind educarea consumatorilorinclusiv definirea și aplicarea unei politici naționale de educare a consumatorilor….    

        Exemple si surse actuale de bune practici se pot gasi aici:

        Recomandările Comitetului pentru politici consumatoriste din cadrul OECD : Consumer Education: Policy Recommendations of the OECD’s Committee on Consumer Policy,

Marea Britanie: Consumer education in the UK: New developments in policy, strategy and implementation | Request PDF (researchgate.net)

      D. Au fost eliminate dispozițiile noastre inițiale privind publicitatea de primă parte (plătită de furnizori), deloc credibilă și publicitatea de terță parte, credibilă, precum și supravegherea pieței de publicitate pentru produse si servicii…

      Menționez că, în cei 30 de ani de la publicarea primei versiuni a OG nr. 21/1992, textul acesteia a suferit numeroase modificări și actualizări, mai ales înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, la 01.01.2007.…Din păcate, după modificările si actualizările realizate cu această ocazie, Capitolul IV (art.18 – 27) – Informarea si educarea consumatorilor din OG 21/1992 ….nu mai include nicio dispoziție privind educarea consumatorilor!! Cunoscătorii știu prea bine că „educarea” este cu totul altceva decat „informarea”!

      In consecință, de 30 de ani, in școlile și universitățile noastre nu au putut fi introduse cursuri/ programe de formare destinate educării consumatorilor…Dar cererile și ofertele de introducere în școli și universități a unor noi cursuri, în tot mai multe alte domenii decât protecția consumatorilor, sunt tot mai numeroase…

CONCLUZII

      După 30 de protecție legală a consumatorilor din Romînia, constatăm că, deși avem acum în domeniul protecției consumatorilor o legislație relativ stufoasă dar, uneori, dificil de abordat/ aplicat, deși există numeroase structuri (mai ales rețeaua ANPC-OPC și cele peste 130 de asociații pentru protecția consumatorilor care își asumă unele inițiative benefice și oportune mai ales în scopul supravegherii pieței și al informării și educării consumatorilor) – eficacitatea și, mai ales, eficiența acestei protecții (implicând mai ales colectarea, prelucrarea și utilizarea unui volum imens de date și informații) sunt discutabile, fiind în general reduse…

     Un prim exemplu: nu cunosc vreo asociație de protecție a consumatorilor care, în plus față de difuzarea unor informații/ atenționări publice, să fi acționat în justiție, în numele consumatorilor pe care-i reprezintă oficial, vreun furnizor care nu a respectat legislația aplicabilă (așa cum se întâmplă frecvent în statele dezvoltate). În plus, se pare că jurisprudența în domeniu este inaccesibilă mass-media și consumatorilor, pentru a… nu dăuna imaginii, faimei și reputației furnizorilor sancționați!

     Al doilea exemplu: având în vedere diversitatea tot mai accentuată a produselor/ serviciilor comercializate în România, este evident necesară și deosebit de utilă – pentru informarea consumatorilor – publicarea periodică a rezultatelor testelor comparative periodice ale celor mai importante produse/ servicii oferite pe piață în România, teste realizate în condiții de autoritate și credibilitate adecvate, deci în laboratoare acreditate sau recunoscute în România.

     Al treilea exemplu: eficiența publicității comerciale (efectuată mai ales prin unele „posturi TV de știri” românești) este în România printre …. cele mai ridicate din Europa – în principal datorită credulității telespectatorilor din țara noastră precum și datorită utilizării intense a tehnicilor de manipulare, mai ales prin difuzarea frecventă/ repetată a acelorași mesaje – deși unele mesaje publicitare sunt evident nerealiste, irelevante, infantile, de prost gust sau chiar înșelătoare și deci puțin/ deloc credibile. De menționat că, în conformitate cu legislația aplicabilă, nici CNA și nici vreo asociație de protecție a consumatorilor nu evaluează calitatea publicității difuzate la noi (întrucât, desigur, ea implică cifre de afaceri considerabile și multiple interese și conflicte de interese)…

    În aceste circumstanțe, consider că efectele aplicării legislației privind protecția consumatorilor în România sunt încă, din păcate, prea puțin evidente, uneori chiar prea puțin convingătoare întrucât implică cooperarea prea multor factori responsabili (uneori incompatibili sau conflictuali!), o birocrație tot mai stufoasă și ineficientă care, astfel, generează consumuri iraționale de timp, bani și nervi pentru consumatori

    De fapt, chiar unii reprezentanți ai Comisiei Europene au precizat public că o protecție eficace a consumatorilor ar fi un lux pe care și-l pot permite doar statele dezvoltate din vestul Europei, în care nivelul de trai și puterea de cumpărare ale populației sunt la un nivel superior celor din statele est si central – europene !…Fără comentarii!

     În opinia mea, o soluție cu impact benefic pe termen lung constă în implementarea unei politici naționale de educație a populației în calitate de consumatori– care să vizeze nu numai transmiterea unor informații – în scopul transformării lor în cunoștințe – ci și inducerea unor atitudini și comportamente preventive și responsabile în relația cu ofertanții de produse și servicii de pe piața românească…

     Simplificarea reglementărilor și a procedurilor aplicabile, reducerea birocrației aferente, transparentizarea modului de soluționare a reclamațiilor transmise ANPC, OPC și autorităților naționale cu responsabilități privind protecția consumatorilor, dezvăluirea identității firmelor care nu au respectat drepturile consumatorilor (fiind sancționate de ANPC/ Justiție), înființarea de Centre de Soluționare Alternativă a Litigiilor (credibile doar dacă implică și organizații guvernamentale/ neguvernamentale de protecție a consumatorilor)  și organizarea de teste comparative (credibile, la scară națională, pentru cât mai multe din produsele și serviciile oferite pe piață) – sunt măsuri complementare necesare, de natură să contribuie la o mult mai puternică și clară orientare spre consumator a acțiunilor efectuate pentru respectarea drepturilor sale.

     Altfel, vom continua să dezvoltăm și să promovăm conceptul irațional și incorect politic – dar original-mioritic!! – „protejarea producătorilor/ prestatorilor” (față de consumatori!), bazat pe simularea/ mimarea protejării unor drepturi ale consumatorilor…

                                                               (va continua)

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. hmmm, se controleaza daca rafinariile (rusesti/kazahe si austriece ca romanesti nu mai exista) au filtre antipoluante? a propos, austriecii cu resurse zero petroliere (si nu doar) au invadat romania, ne prelucreaza titeiul, ne exporta lemnul, ii asigura si i bancarizeaza pe prostovani! dar de carnea de porc ce pute a vier (comercializata de lanturile de supermarketuri) ati auzit sau ati mirosit? dar de rosiile/tomatele, fructele din plastic aduse nu se stie de pe unde ce nu se deterioreaza cu anii aveti ideie?
    ps : v am comentat ca sinteti (vad) electronist la origini, si daca ntelegeti cum se misca electronii, probabil sinteti capabil sa ntelegeti si comportamentul (sub)uman!

    • Desfiintarea si uneori distrugerea celor peste 7500 de intreprinderi socialiste mostenite din „economia planificata centralizat”, sub pretextul privatizarii si fara vreo selectie constructiva, s-a facut prin legislatie emisa si aprobata de „alesii poporului” – deci avand legitimitate maxima – in numele legislatiei (Acquis Communautaire) si standardelor/ cerintelor Uniunii Europene dar si al creerii „economiei libere de piata”… Documentele de privatizare au acces foarte limitat (sunt secretizate) pentru 50 de ani!…Conform acestor alesi ai poporului, libera circulatie a produselor pe piata comunitara este o obligatie esentiala a oricarui membru al UE…In consecinta produsele importate nu mai sunt – de aproape 30 de ani – inspectate calitativ in punctele de trecere a frontierei, putand fi comercializate de oricine pe teritoriul Romaniei…Era de asteptat o reactie puternica de RESPINGERE si chiar BOICOTARE a produselor necorespunzatoare calitativ si a agentilor economici care nu respecta drepturile consumatorilor….Se pare ca mai avem mult pana cand vom reusi sa avem asemenea comportamente care ar putea determina actualii decidentii sa sprijine inteligent si substantial producatorii romani…Ca inginer electronist am deplans amarnic disparitia totala a celor 39 de intreprinderi ale industriei electronice romanesti, abandonand in somaj aproape un milion de angajati… In monumentala lucrare ELECTRONICA ROMANESCA – O ISTORIE TRAITA (Ed.AGIR, 2012-2022, 130 coautori, 5 volume, fiecare cu minim 500 pag.) sunt prezentate toate aceste intreprinderi cu produsele si evolutia/ involutia lor….Acum unii incearca sa obtina din PNRR si ei ceva banuti ca sa …recreeze industria microelectronica producatoare de …”cipuri pentru industria auto”!!! Diletanti…

      • Când o pereche de BD139 / BD140 costa 100 de lei în comerțul socialist (50 de lei bucata!) industria electronică românească era doar o glumă nesărată. Și dacă tot am ajuns să discutăm astfel de lucruri, Agenda Radioelectronistului costa un teanc de bani și stătea degeaba în bibliiotecă. În lumea civilizată, toate standardele acelea erau publicate gratis. A meritat mai mult să dau declarații din două în două săptămâni cu ofițerii de la CI pentru Le Haut Parleur și Electronique Pratique primite din Franța, decât banii dați pe Agenda Radioelectronistului.

        Dacă era după industria românească, ar fi fabricat și astăzi BD139 / BD140 și AC180 / AC181. Cât despre MMC-uri, nu merită nici măcar să deschidem subiectul. Industria electronică românească rămăsese undeva prin 1975, iar niște oameni bine conectați în sistem obțineau bani din asta. Chiar dacă țara încă folosea televizoare cu lămpi, fiindcă selectoarele cu MOSFET-uri cădeau ca muștele.

        • Nu am inteles ce doriti sa insinuati despre cartea mea Agenda radioelectronistului – publicata in 2 editii in 1986 si 1989 (in tiraje de ordinul a 50.000 exemplare, de neconceput astazi, si la preturi de ordinul 20-40 lei), destinata mai ales studentilor mei viitori ingineri electronisti, care – prin anii 70-80 – nu erau certificati ingineri daca nu realizau, cu forte proprii, un aparat elctronic (cu componentele existente pe piata, adica mai toate romanesti)…Aceasta carte nu se vinde prin anticariate intrucat este inca pastrata in bibliotecile personale ale pasionatilor de electronica…Nu inteleg ce va indreptateste si de ce afisati aici – la un articol despre cu totul altceva – o evidenta ura si un evident dispret atat fata de aceasta carte cat si fata de industria romaneasca (mai ales cea de componente electronice)…. Stiati ca intre anii 1990-2008 toate cele 39 „intreprinderi socialiste” ale industriei electronice romanesti au fost privatizate si apoi desfiintate/ distruse de noii stapani grabiti sa utilizeze terenurile lor pentru investitii imobiliare, dar lasand pe drumuri aproape un milion de angajati… Detalii despre toate aceste intreprinderi si produsele lor se pot gasi in monumentala lucrare ELECTRONICA ROMANEASCA – O ISTORIE TRAITA (Ed.AGIR, 2010-2022) – in 6 volume, fiecare cu 500-700 pagini… Puteti vizita website-ul meu personal daca va intereseaza asa de mult cartile si articolele mele publicate in 50 de ani …

          • Am cumpărat Agenda Radioelectronistului în 1986 sau 1987, la vremea ei. Am lăsat-o în România când am plecat, era la fel de utilă ca și fabricile românești de componente electronice.

  2. Saitul protectiei consumatorilor, formularul de reclamatii, reactiile unora dintre functionarii din filiale (Pitesti) sint doar o farsa a ce ar trebui sa fie. Am vrut de mult sa reclam asta la Protectia consumatorului. Daca nu va pricepeti, intrebati. Exista solutii perfecte pe care le ignorati.

    • Aveti dreptate! Dar degeaba reclamati….Au mai facut-o deja si altii! Procedura extrem de birocratica a solutionarii reclamatiilor s-a mentinut, conform legislatiei in vigoare… Dar si cele 130 de asociatii de protectie ale consumatorilor inregistrate la ANPC-OPC, in 30 de ani, ar fi putut sprijini consumatorii prin informatii si consiliere, dar si prin intentarea unor procese agentilor economici… Daca si Justitia ar functiona mai operativ si mai putin birocratic, aceste asociatii ar fi avut probabil curaj sa initieze asemenea procese….UE chiar incurajeaza organizarea proceselor colective, declansate de mai multi consumatori impotriva unui acelasi agent economic care nu a respectat drepturile consumatorilor…In Franta doar asociatiile fac asa ceva, organismul guvernamental DGCCRF, similar ANPC, ocupandu-se simultan de inspectiile pe piete dar si de supravegherea concurentei, „clientii” in cele doua domenii fiind in mare parte aceiasi… Noi avem si ANPC si Consiliul concurentei …

      • Daca procedura asociata ANPC este birocratica , daca justitia nu functioneaza operativ , daca …. nu ar fi mai bine ca poporul roman sa nu le plateasca astora beneficiile ?!
        Infiintam institutii si institute pentru folosul poporului sau pentru a avea niste capuse locuri de munca ?!

        • @Adrian Popescu – a doua variantă este cea corectă și se practica și pe vremea lui Ceaușescu. Atunci a fost învățată și de asta este promovată și azi.

  3. Testele comparative între diverse produse sunt binevenite, dar asta nu e treaba instituțiilor de stat. În UK, Asociația Consumatorilor nu acceptă finanțări guvernamentale, însă publicațiile ei, numite ”Which?” sunt apreciate de consumatori și au sute de mii de abonați.

    Informarea consumatorilor este necesară, dar toate activitățile în care se implică statul român ajung inevitabil golite de conținut, instituțiile statului favorizează marii actori de pe piață în detrimentul celor mici și se ocupă cu controale la ordin, trimise de concurență. Astea ar trebui eliminate, controalele. Ele sunt baza corupției din RO, puterile discreționare de care dispun funcționarii statului. În esență, funcționarii statului se ocupă cu reducerea concurenței, iar asta reduce calitatea produselor de pe piață.

    Vechea instituție sigur nu era supranumită ”Poliția Calității”, nu folosea nimeni termenul ”poliție” la adresa unor organisme de control, înainte de 1989. Abia după 1990 a început inflația de ”poliții”.

    Existau exprimări informale gen ”nu facem poliție” (în sensul de ”nu arbitrăm dispute”) sau ”era un polițai în intersecție”, dar instituția de ordine publică se numea Miliție. Deci o fi fost ”Miliția Calității”, dacă i-o fi spus cineva așa.

  4. Intr-adevar, testarile comparative ale produselor oferite pe piata, se realizeaza, in statele dezvoltate, de credibile si puternice organizatii private asociind reprezentanti ai consumatorilor si furnizorilor dar si mai ales, laboratoare de testare, organisme de inspectie si certificare, etc. Asa sunt, pe langa exemplul oferit de dvs. STIFTUNG WARENTEST in Germania, INSTITUT DE LA CONSOMMATION in Franta, QUE CHOISIR in Belgia, toate publicand periodic (online si tiparit/ offline) noi si noi rezultate ale testarilor efectuate de/ prin ele, in scopul informarii consumatorilor interesati si educati – care pot astfel sa cumpere doar produsele cu CALITATE MAXIMA si PRET MINIM…Dar pentru aceasta este necesar sa existe atat o anumita pondere minima a producatorilor/ distribuitorilor care doresc sa fie cunoscuta realitatea produselor oferite de ei si concurentii lor pe piata cat si o pondere minima a consumatorilor interesati de calitatea produselor pa care sunt invitati zilnic, doar prin publicitate de prima parte (cu credibilitate minima!!), sa le cumpere!
    Controalele/ inspectiile pe piata la agentii economici se practica de decenii in statele dezvoltate de reprezentantii autoritatilor publice, caci orice dispozitie legala trebuie respectata si aplicata, In plus in management, ultima etapa este CONTROLUL prin care se se identifica neconformitatile (rezultatului REAL fata de cel PLANFICAT) si se stabilesc masuri/ actiuni corective in scopul evitarii repetarii acestora….Doar ca, in anumite state, agentii/ organizatiile care au responsabilitatea controlului pot fi corupti/ santajati/ agresati, etc. astfel incat deciziile si exigentele lor sa reflecte interesele celor controltai, nu ale consumatorilor… La noi se incearca evitarea unor asemenea situatii prin includerea simultana in echipele de control a reprezentantilor mai multor organizatii ale administratiei publice care …. se supravegheaza reciproc !…

  5. Consumatorul este intrat de „protejat” atata timp cat nu sunt puse in pericol profiturile companiilor producatoare de alimente, cu alte cuvinte cade intotdeauna pe „locul 2”.
    Industria producatoare de alimente lucreaza cu cele mai ieftine si de calitate indoielnice materii prime si exista o sumedeniei de trucuri legale prin care calitatea se poate manipula.
    Mai tineti minte ce scandal a izbucnit in urma manipularii motoarelor diesel la VW si alte concerne, ati auzit de ceva similar din industria alimentara ? de masini nu avem atata nevoie ca de alimente.
    80 % dintre bolile moderne se trag de la alimentatie, alimentatie cu produse de calitate indoilenica si cantitati ingurgitate mult prea mari si cum farmacistul spune, doza conteaza, diferenta intre „otrava” si aliment/medicament fiind redusa.
    Cu alte cuvinte ne „autootravim” in timp consumand ce ni se pune pe masa fara sa fim intrebati.
    Daca cititi ingredinetele, de regula afisat intrat de miniscul pe ambalaj incat sa nu poata fi descifrat si daca totusi se reuseste iti trebui diploma de inginer chimist sa intelegi ceva.
    Industria de arome este una dintre cele mai „discrete”, ati auzit ceva de ea ? fara ele insa multe alimente ar fi necomestibile.
    Am facaut referire numai la industria alimentara, de restul „tampeniilor” cine ne protejeaza ?

  6. Tocmai de aceea este nevoie de o protectie EFICACE si CREDIBILA a consumatorilor, nu de simulacre, de publicitate de prima parte (agresiva, insistenta, uneori inselatoare/ mincinoasa) si de manipulare informationala a consumatorilor (prin promotii, prime, reduceri, pseudo-concursuri si tombole cu toate numerele castigatoare, etc.!) toate avand ca unic scop cresterea nelimitata a vanzarilor si profiturilor furnizorilor…Acum, in tara drepturilor si libertatilor nu mai este si nu mai pot fi incriminate imbogatirea (desi ar fi trebuit sa fie imbogatirea „fara drept” prin mijloace ilegale si chiar ilegitime, greu sau imposibil de dovedit in instanta) – deci „veniturile ilicite” si nici chiar specula (din care traiesc bine sute de milioane de comercianti in toata lumea)… Abia acum, in 2022, unii ministri romani au inceput sa vorbeasca de specula furnizorilor de energie, fara sa anunte daca, cand si cum o vor stavili!!!
    Tocmai de aceea este nevoie de testari comparative obiective ale caracteristicilor produselor oferite pe piata si de publicarea rezultatelor acestora, ca sa nu ne mai bazam pe vechiul slogan romanesc „Reclama este sufletul comertului” considerand a fi corecte toate afirmatiile platitorilor publicitatii de prima parte desi ei se afla in deplin conflict de interese!… Mai ales sunt necesare testari comparative ale produselor alimentare.
    Dar si consumatorii care cumpara orice de oriunde – chiar fara sa citeasca etichetele in limba romana existente acum pe orice produs (chiar daca, din motive de economie, sunt editate cu caractere foarte mici, aproape ilizibile) – au partea lor de responsabilitate daca pe langa imbolnaviri apar si alte efecte ale alimentelor consumate…
    Tocmai de aceea avem nevoie de asociatiile de protectie a consumatorilor capabile sa interpreteze in limbaj accesibil consumatorilor datele si informatiile prea tehniciste sau stiintifice vehiculate prin etichete…. Nu se poate solicita asa ceva ANPC caci doar ANSVSA se ocupa la noi de produsele alimentare dar informatia difuzata prin web de aceasta institutie este prea putin inteleasa de consumatori si utila acestora, datorita aceluiasi limbaj voit savant si datorita absentei subiectelor de larg interes, inclusiv rezultatele testarilor comparative… Subiecte senzational- scandaloase se ofera din belsug prin televiziunile de stiri…
    Nici macar semnificatia corecta a E-urilor (aditivi alimentari – coloranti, conservanti, indulcitori, etc.) nu este transmisa intotdeauna corect in massmedia (preferandu-se abordarea senzationalist-alarmista !!) desi orice aditiv E este testat riguros inainte de-a fi distribuit pe piete….Doar daca nu se respecta modul de utilizare, cantitatile maxime si combinatiile permise, stabilite de producatorul lor, pot aparea anumite efecte nocive nedorite..
    Tocmai de aceea avem nevoie si de o mult mai larga si accesibila informare dar si de educarea consumatorilor – prin scoli, universitati, massmedia si social media – pentru a putea descifra semnificatiile caracteristicilor produselor si ale instructiunilor de utilizare….Cineva imi semnala candva ca in Romania, prin legislatie, ar fi interzis persoanelor fizice si juridice sa publice date si informatii despre furnizori si produsele/ serviciile lor, nici daca sunt LAUDATIVE (chipurile se face publicitate si asta trebuie platita de beneficiar celui care o difuzeaza!) si nici daca sunt CRITICE (intrucat ar fi defaimat si denigrat agentul economic in cauza!). Asa se explica absenta oricaror asemenea date din alte surse decat publicitatea platita de furnizorul in cauza… Ca la noi la nimenea!!!
    Teoretic si uneori practic, ANPC ne protejeaza si de alte produse decat cele alimentare – electrice, electronice, chimice, de uz casnic, etc. Vizitati website-ul ANPC ..

  7. La noi ANPC intervine cand cetatenii trimit imagini si observatii despre calitatea produselor de orice fel. Pornind de la paine, de multe ori cu aluat congelat, cu multi afanatori,
    conservanti la produsele de carne, legume si fructe, conserve, nu am vazut publicate buletine de laborator in detaliu. Din cand in cand ni se spune sa nu consumam unele produse ca sunt nocive, dar nu sunt interzise la fabricare si comercializare. Asa ca avem multte forme fara fond, lipsa de laboratoare de verificare in fiecare piata mare. Importam toate rebuturile din Europa. Pe ansamblu, mancam, ne imbracam, avem masini si electrocasnice la mana a doua. Nu am vazut nicio reactie a Colegiului medicilor, sa reduca zaharul din paine, dulciuri, bauturi nealcoolice, dar avem obezitate si diabet cat cuprinde la tineri si copii.

    • Ati observat corect faptul ca ANPC informeaza foarte putin si doar foarte partial consumatorii Romaniei – cu predilectie doar despre inspectiile/ controalele sale la agentii economici…La sfarsitul primului deceniu de functionare a OPC (inainte de aparitia ANPC acum cca 20 de ani) si atat timp cat ANPC a avut o presedinta cu initiativa si foarte activa, jurnalistii nostri ofereau aproape zilnic spatiul mediatic necesar transmiterii stirilor si reportajelor privind protectia consumatorilor dar, conform preferintelor lor, implicand cvasi-exclusiv aspectele senzationalist – scandaloase ale acestor inspectii/ controale. Se pare ca, acum, dupa 30 de ani, fie asemenea stiri provin din belsug din alte domenii (si acopera tot mai redusul spatiu de emisie – mult prea ocupat cu publicitate!), fie asemenea aspecte nu sunt intotdeauna disponibile… Alte aspecte interesand consumatorii nu sunt acceptate de televiziuni intrucat, probabil, fie le impiedica legislatia, fie acestea nu contribuie la sporirea audientei acestora… De remarcat ca actualul presedinte al ANPC apare la televiziuni ceva mai frecvent decat predecesorii sai, desi tot fara nominalizarea colaboratorilor sai si – pana nu demult – si fara dezvaluirea identitatii agentilor economici care au fost gasiti de comisarii ANPC ca nu respecta anumite drepturi ale consumatorilor (astfel incat acestia sa poata fi boicotati de eventualii consumatori)… Dar de produsele alimentare (carne, lapte si produse aferente, bauturi, cereale, legume, fructe, etc.) NU se ocupa ANPC ci ANSVSA (si altii) care ar trebui sa comunice in mod mult mai frecvent, accesibil, relevant si util cu consumatorii din Romania…In plus, marea majoritate a consumatorilor nu cunoaste repartizarea responsabilitatilor privind protectia consumatorilor intre prea numeroasele entitati publice implicate (inclusiv autoritati nationale) si se adreseaza doar ANPC-OPC pentru solutionarea problemelor lor, pierzand timp pretios pentru a aflla ca….nu se poate face nimic!!…Si mai grav, relatiile dintre aceste entitati publice si sutele de organizatii din costisitoarea INFRASTRUCTURA PENTRU EVALUAREA CONFORMITATII (sute de laboratoare de testare, zeci de organisme de inspectie sau de certificare, specializate pe domenii etc. – toate fiind acreditate si considerate ca facand parte din mediul privat de afaceri, desi Ministerul Economiei are legal anumite responsabilitati si in acest domeniu) sunt CVASI-NULE, de trei decenii, din motive mai ales financiare, desi interventia lor ar fi fost de natura sa creasca substantial CREDIBILITATEA SI EFICIENTA protectiei consumatorilor. De exemplu, testarea comparativa a produselor ar fi putut fi demult introdusa si realizata cu concursul acestor sute de laboratoare de testare acreditate, deja existente, de aproape 25 de ani, datorita unui amplu program finantat de Comisia Europeana inca din anii 1993-2000… In plus, de 30 de ani, produsele din import nu mai sunt testate obligatoriu, nici macar prin sondaj, la trecerea frontierei de stat a Romaniei intrucat este suficient ca importatorii/ distribuitorii/ producatorii lor sa prezinte vamesilor un buletin/ certificat de testare emis de orice laborator de testare strain dar acreditat si recunoscut in orice stat membru al Comunitatii Europene… Da, aveti dreptate, avem cam multe forme fara fond si mult prea multa publicitate – toate necesitand o alta abordare, constructiva, pragmatica si integrata, in scopul satisfacerii prioritare a cerintelor consumatorilor, nu doar al sporirii continue a audientelor, vanzarilor si profiturilor unora si altora…

  8. @dl.prof.Dragulanescu: as fi foarte curios sa inteleg pozitia si viziunea „protectiei consumatorului de energie”…fie ea electrcia sau termica.
    Energia este un produs vital (nu necesar sau aleatoriu) si, vedem cu totii cum, statul, nu-si indeplineste rolul de a asigura la costul cel mai mic energia catre populatie (am citat din Directivele UE)…. pe linga caracterul vital, are si un caracter de securitate !)
    The bottom line este:
    1. statul sustine ca energia este „commopdity”…deci, de aceea suntem in „piata libera a electricitatii”, si, atunci, ca orice „marfa” care e si vitala, dar, nu e disponibila datorita abuzurilor de pret d epiata (vedem cu totii ce se intimpla)
    2. altii, spun ca energia ar fi „un sistem” care „deserveste cetatenii”, caz in care , este interpretat ca un „contract cu statul, pe termen lung, de furnizare a produsului vital
    Ce poate face Protectia Consumatorului in acest caz ?..daca poae…

    • Da, energia este o marfa – pentru unii indispensabila/ vitala, pentru altii doar o sursa de profituri cat mai mari! ! In ce Directiva a UE se stabileste ca statul ar trebui sa asigure COSTURI MINIME pentru energia furnizata populatiei? O asemenea prevedere ar contrazice, in optica mea, atat logica europeana a liberalizarii „pietei de energie” (la noi – mult intarziata fata de alte state si, cu siguranta, insuficient/ prost conceputa, pregatita si aplicata!) cat si obiectivul primordial al oricarui operator economic (maximizarea veniturilor / profiturilor, uneori chiar indiferent prin ce mijloace, conform dictonului „scopul scuza mijloacele”).
      Atat timp cat preturile energiei electrice si ale gazelor au fost la noi – pana de curand – neliberalizate (deci mentinute sub control – prin reglementari – la un nivel adecvat puterii de cumparare a populatie si cu fluctuatii in limite reduse), situatia era suportabila si nici nu se punea problema protectiei consumatorului de energie din punct de vederea al preturilor/ tarifelor ci mai degraba din punct de vedere tehnic (intreruperile neprogramate in furnizarea energiei electrice, depasirea valorilor standard maxim admisibile ale valorilor eficace ale tensiunilor electrice furnizate, bransamentele ilegale, consumul fraudulos de energie – toate avand lanturi cauzale proprii de investigat, corectat si prevenit, etc.).
      In Romania, ANRE – Autoritatea Nationala pentru Reglementare in domeniul Energiei – este singura institutie care stabileste (si aproba prin ordin de Presedinte) nu numai „standardele” tehnice aferente ci si obiectivele, politicile, strategiile si preturile/ tarifele energiei electrice (si gazului natural) furnizate consumatorilor (persoane fizice si juridice), de la producatori (centrale hidroelectrice, termoelectrice si nucleare dar si generatoare neconventionale – generatoarele fotoelectrice sau eoliene, etc.) prin intermediul catorva zeci de organisme de furnizare (OF) si organisme de distributie (OD)…
      ANPC nu are responsabilitati legale si directe in acest domeniu cu exceptia solutionarii eventualelor litigii comerciale ale consumatorilor (exclusiv persoane fizice) cu OD si OF… Si, mai nou, la initiativa Guvernului, de-a verifica/ inspecta/ controla (impreuna cu personalul ANPC) la emitenti, modul de calcul al sumelor (uneori enorme) din facturile anului 2022…”Revelatiile” aparute din aceasta actiune nu au fost pana acum date publicitatii si nici nu au generat deciziile asteptate – mai ales cele privind limitarea veniturilor si profiturilor OF si OD dar si compensarea prin decizii speciale a facturilor persoanelor cu venituri reduse…In asteptare, Guvernul a decis compensarea partiala a facturilor consumatorilor cu consumuri lunare de pana la 300kWh, consumatorii avand consumuri superioare acestei valori arbitrare urmand sa plateasca pretul/ tariful maxim (necompensat), indiferent daca au bransamente monofazate sau trifazate, etc… Se pare insa ca nici aceste compensatii nu au putut fi acordate pana in prezent, situatie ce determina continue acuzatii in mass-media ale OF si OD cat si intarzieri nemaivazute in emiterea facturilor…. Indicatorul cel mai relevant este pretul (lei/ kWh) energiei transportate la consumator… De ex. in cazul meu, OF a contractat cu mine (in noiembrie 2021) pretul de 0,45 lei/ kWh, pentru ca din decembrie-ianuarie sa aplice preturi compensate in jur de 0,85 lei/ kWh si preturi necompensate in jur de si peste 1,30 lei/kWh… Va propun sa studiati structura acestui pret (detaliata in orice factura) si veti constata cate alte entitati publice si private beneficiaza de banii consumatorului de energie electrica, in plus fata de OF si OD! Deci cresterea preturilor la consumator determina cresterea veniturilor si profiturilor acestor entitati, astfel incat interesul lor primordial se opune reducerii preturilor!
      In plus, intrucat – ca urmare a noilor politici energetice aplicate dupa 1990 – Romania nu mai este autarhica si depinde de livrarile si preturile energie electrice din statele vecine (consumul de energie electrica crescand, fara sa apara noi capacitati de productie, mai ales hidro si nucleare, dar au si fost scoase din productie unele centrale termoelectrice – datorita incetarii productiei de carbune energetic, datorita vechimii si mentenantei lor deficitare dar si datorita noilor politici fata de mediu ale UE). Recenta vanzare a Termocentralei Mintia pe un pret situat sub valoarea investitiilor de retehnologizare facute de Stat) este o mare pierdere pentru Romania datorata unei GRAVE ERORI POLITICE SI STRATEGICE, in alte interese decat cel national/ public in asemena circumstante… De ce, cum si pentru ce a fost posibil asa ceva ar trebui sa intereseze mai multe entitati publice specializate din tara noastra…Vom trai si vom vedea…
      Adaugandu-se consecintele pe plan energetic european ale recentului conflict ruso-ucrainean, modificarile climatice extraordinare cvasi-generalizate din ultimii ani si restrictiile impuse de propagarea pandemiei, avem noi factori determinanti ai cresterii costurilor de productie, transport si distributie ale energiei electrice la consumatorii casnici si industriali…
      Nu numai Romania este si va fi puternic afectata ci si celelalte state europene care, insa, cauta si gasesc solutii alternative in favoarea consumatorilor proprii de energie….Inclusiv masuri pentru a limita consumurile de energie electrica chiar acum vara… Putini sunt cei care au remarcat ca MAI REA decat cresterea preturilor energiei (aparent pana acum, la noi, cea mai grava problema!) va fi fara indoiala intreruperea completa a furnizarii energiei electrice timp de multe ore sau chiar zile (amintind de cele intamplate in Epoca de aur!!) …
      In aceasta perspectiva de nedorit va sfatuiesc sa va cumparati din comertul capitalist un INVERTOR ELECTRIC care, alimentat de la un acumulator auto adecvat (reincarcabil cand se reia furnizarea energiei) va putea furniza – doar pe durata intreruperii furnizarii – energia electrica necesara alimentarii macar a unor becuri si a unui radioreceptor!) ….
      In opinia mea, la noi este nevoie de cunoasterea realitatilor energetice contemporane (fara exagerari, distorsiuni, speculatii si manipulari informationale suplimentare), oferirea de consultanta gratuita tehnica si financiara celor interesati (inclusiv prin asociatiile de protectie a consumatorilor) cat si compensarea partiala a costurilor facturilor consumatorilor casnici cu venituri reduse!

      • De ce ar fi treaba protecției consumatorilor să promoveze utilizarea invertoarelor în mediul casnic? Acumulatorii auto funcționează cu acid sulfuric și în mod normal n-au ce căuta în locuință.

        Certificatele de carbon n-or fi având niciun rol în actuala criză energetică? Sau cu asta se ocupă de fapt protecția consumatorilor, cu a promova politicile guvernului? Nu cumva găsim acum explicația faptului că Asociația Consumatorilor din UK refuză orice finanțări guvernamentale și își construiește prestigiul și reputația tocmai pe acest refuz?

        • Ideea utilizarii invertoarelor in mediul casnic pentru a obtine o sursa de tensiune alternativa la 220Vef atunci cand se intrerupe furnizarea energiei electrice a fost solutia MEA („de avarie”) aplicata in Epoca de aur, prin eforturi proprii, pentru a rezolva temporar o problema repetitiva cu consecinte cel putin suparatoare. Acum, aceste aparate electronice de uz casnic se gasesc de vanzare, la diferite puteri si preturi, in magazinele specializate… Stiu prea bine ce aplicatii au invertoarele in mediul industrial, pe vehiculele electrice, etc. …Daca nu dorim invertoare ieftine putem acum achizitiona grupuri electrogene cu motoare pe benzina, la puteri mai mari dar si mult mai scumpe…Si acestea se gasesc acum in magazinele de profil…
          In niciun caz organizatiile guvernamentale si neguvernamentale de protectie a consumatorilor NU AR TREBUI sa promoveze achizitionarea si utilizarea anumitor produse, caci difuzand orice publicitate de prima parte isi pot pierde credibilitatea…Publicitatea de secunda si terta parte este insa chiar necesara dar la noi, in lipsa educatiei adecvate, se ignora aceste concepte si diferentele lor esentiale!!…. De exemplu, asa zisa „Tribuna a consumatorilor” care functioneaza online sub egida ANPC nu tine cont de acest principiu si manipuleaza vizitatorii ei, invitand periodic in social media angajati ai unor firme ca sa-si laude produsele… Dar aceasta „tribuna” publicitara inca isi mai cauta publicul, o mare parte fiind satul de proliferarea publicitatii comerciale… Acumulatoarele cu acid sulfuric pot fi instalate si in apartamente/ case, intr-un loc cu aerisire suficienta si chiar in afara camerelor locuite (in balcoane, la ferestre, etc.) …Politicile prin care se promoveaza drepturile consumatorului ar trebui sa fie si la noi politici guvernamentale si – mai ales – sa nu intre in opozitie cu alte politici guvernamentale… Din pacate acest deziderat este departe de-a fi mereu indeplinit… Asociatiile de protectie a consumatorilor din statele dezvoltate – pentru a-si construi si mentine credibilitatea si onorabilitatea, reputatia si prestigiul – refuza nu numai finantarile bugetare ci si mai ales, „sponsorizarile” si alte forme de „cointeresare materiala” oferite de operatorii economici (producatori, prestatori, distribuitori, etc.)… Ele traiesc exclusiv din cotizatiile membrilor si din taxele legale percepute pentru serviciile prestate consumatorilor (mai ales consilierea si asistenta juridica, testarea unor produse, comercializarea unor publicatii, etc.) ceea ce – din pacate si din diferite ratiuni obiective si subiective – inca nu se poate realiza la noi, desi avem, in 30 de ani, cca 130 asociatii de protectie a consumatorilor inregistrate la ANPC !!!

  9. @ dl. prof. Dragulanescu, va rog sa-mi permiteti sa incep citind din raspunsul dvs:
    „…Da, energia este o marfa – pentru unii indispensabila/ vitala, pentru altii doar o sursa de profituri cat mai mari! ! In ce Directiva a UE se stabileste ca statul ar trebui sa asigure COSTURI MINIME pentru energia furnizata populatiei? O asemenea prevedere ar contrazice, in optica mea, atat logica europeana a liberalizarii „pietei de energie”…”
    Va rog sa-mi iertati malitiozitatea, dar, dvs. (dar dvs. nu aveti nici o vina , si e scuzabil !), si, mai ales, autoritatile romane, nu au inteles deloc ce inseamna „liberalizarea pietei de energie”…iar consecintele dramatice se vad ! NU ESTE ABSOLUT NICI O CONTRADICTIE IN CE AM AFIRMAT !
    Deci,
    Va recomand, foarte pe scurt, (dintre multe alte documente emise de CE) sa cititi numai unul, deocamdata, banuind ca stapiniti bine lb. engleza, nu ca niste amariti de ministri, care nu inteleg toate astea nici macar p’álea traduse in lb. romana):
    ANNEX to the COMMISSION RECOMMENDATION on Energy Efficiency First principle. Guidelines for its implementation in DECISION MAKING IN THE ENERGY SECTOR and beyond
    Pentru relevanta, voi reda eu cite ceva, din aceste recomandari, acum, de dragul discutiilor:

    Primul mic citat:
    „…In the liberalised EU energy markets, unbundling rules apply. It is thus the responsibility of the state, rather than of formerly vertically integrated monopolies, to do the EE1st principle check, which historically has been called integrated resource planning (IRP)…”
    Pentru intelegerea acestei fraze, trebuie cunostinte solide despre sectorul energie (structura si rolul lui in economie) si mai ales, putina macroeconomie aplicata, putin peste medie, ca sa putem intelege cum naiba 2 termeni – liberalised EU energy markets si integrated resource planning – stau in acceeasi fraza scrisa de Comisia Europeana !…BLASFEMIE !!…planificare (comunista !?) adica CSP si piata liberalizata de energie ?!
    Acest subiect ii pot explica intelesul si sensul, dar, nu e locul si timpul acum

    Al doilea mic citat:
    The Commission should ensure that energy efficiency and demand-side response can compete on equal terms with generation capacity. Energy efficiency needs to be considered whenever decisions relating to planning the energy system or to financing are taken. Energy efficiency improvements need to be made whenever they are more cost-effective than equivalent supply-side solutions. This ought to help exploit the multiple benefits of energy efficiency for the Union, in particular for citizens and businesses.”

    Deci, toate acesta „zbateri”ale statului, trebuie sa se reflecta in eforturi INTEGRATE pentru eficienta, si noi capacitati de productie si OBIECTIVUL FINAL SE CITESTE LA SFIRSIT: BENEFICII PENTRU CETATENI SI AFACERI !

    restu, puteti intelege singur

  10. PS @dl. Dragulanescu
    PS. sunt multe teorii, dar, cum am mai sustinut, in alte dati, energia (electrica !…nu termica-asta e o problema „locala”), deci, energia electrica nu este „commodity” ci este un „sistem”
    si, mai departe, daca nu e „commodity” si este un „serviciu” (la care trebuie sa aibe acces oricine)…cu alte cuvinte, nu suntem in piata Bucur-Obor
    …parerea mea…si sunt multi care gindesc cam asa

    Ia ginditi-va ca, in prezent, sunt notiuni practice in vigoare, folosite :
    – SYSTEM services: adica alea de echilibrare sau reglare primara/secundara/tertiara…elemente pentru specialisti de inteles…etc.;
    – toata ziua buna ziua ii tot dam cu gura (incl.politicienii) despre SEN (SISTEMUL Energetic National), dar, habar n-au ce e aia si ca SEN este o piata…sau nu !?!?
    Food for thought !

    • Multumesc pentru ANNEX to the COMMISSION RECOMMENDATION on Energy Efficiency First principle. Guidelines for its implementation in DECISION MAKING IN THE ENERGY SECTOR and beyond…
      Raman la ceea ce am scris mai sus: energia electrica este considerata a fi un PRODUS IMATERIAL care, daca se produce/ vinde/ cumpara, devine MARFA… Daca va referiti la ansamblul producatorilor/ furnizorilor, distribuitorilor, etc. cu retelele lor de IT/ MT/ JT atunci putem vorbi de SISTEM si de SEN, cu toate componentele/ procesele/ reglajele / echilibrarile, obiectivele, politicile si strategiile sale, inclusiv performantele sale – ca eficacitatea, eficienta, profitabilitatea sa… Da, avem o piata a energiei la nivel european din care facem parte prin interconectarea SN al nostru cu sistemele energetice din statele vecine….Daca ramaneam autarhici, nu ne interconectam si nu privatizam componentele SEN, Statul roman ar fi putut stabili si dirija singur preturile/ tarifele aferente energiei electrice… Cunoasteti cu siguranta cum se determina la noi pretul kWh (plecand de la „cosul”/ mixul de energie provenind din 4-5 categorii de surse, fiecare cu preturile ei), numeroasele adausuri legale si pofta tot mai numerosilor intermediari / „baieti destepti” de-a castiga/ profita cat mai mult cu eforturi cat mai mici (conform legii social-economice a efortului minim sau a comoditatii maxime)… Se poate reprosa Statului roman ca, in 30 de ani, nu a facut aproape nimic pentru construirea/ dezvoltarea unor noi capacitati de productie (mai ales nucleare si hidro), desi au fost introduse anumite facilitati financiare pentru realizarea si multiplicarea panourilor fotovoltaice si generatoarelor eoliene, acestea fiind inca departe de-a contribui substantial la productia de energie electrica….Peste toate s-au adaugat actuala criza energetica la nivel european (determinata de razboiul ruso-ucrainean) si consecintele prea ambitioaselor politici europene de protejare a mediului… Urmariti, va rog, bursa europeana a energiei, preturile tot mai ridicate ale MWh pe piata europeana si consecintele acestora, mai ales in statele dezvoltate… Romania nu mai este izolata si autarhica pentru a-si permite sa evolueze separat de alte state….

      • @dl.Prof.Dragulanescu: multumesc pentru opinia dvs….wishful thinking.
        Va rog sa-mi permiteti ca dupa 23 de ani de energetica „comunista” (in care chiar l-am citit pe Marx, lucru care nu a fost facut de multi dintre contemporani !) si inca 25 de ani de energetica „capitalista” (in care am citit macroeconomisti capitalisti reprezentativi/absolvit cursuri specifice), sa afirm ca, poate, as avea dreptul, cel putin moral, daca nu profesional, sa emit unele aprecieri, astfel:
        1. piata energiei electrice in EU, NU EXISTA !…singurul lucru real este ca CE se chinuie in continuare SA O FORMEZE !…iar, pragmatic, la gradul nostru de interconectare cu UE (~10% din consum), nici nu prea am avea cum sa fim influentati obiectiv !…deci, vrem nu vrem, oricum suntem oarecum autarhici…
        2…dar, suntem influentati prin acei 10% ca si Covid-ul,,, ne infectam prin „pricing model ” (adica marginal system pricing, unde daca 90% din pret ar fi, sa zicem 100 EUR si import 10% cu pret de 500 EUR, atunci, avem si in RO, 500 EUR
        3. Bursa de energie pe care o invocati: m-as lua dupa Zoltan Bege, (intre noi fie vorba, nici nu stiu ce cauta acest baiat prin ANRE) care, nu mai departe de deunazi, afirma candid ca „piata e o specula – fiecare vrea sa cistige cit mai mult” (adica, cum zice romanu: „…gura p…..i adevar graieste…”, desi el e cetatean roman de etnie maghiara)
        4. Nu mai intru in alte detalii, doar, sa va dau un singur exemplu „de piata de energie” (aplicat cu bune rezultate in multe state !)…se numeste „single buyer model”….ori market, daca va suna mai bine. Ce se intimpla aici ?
        – exista mai multi producatori (de stat si privati) si, fiecare ofera, COMPETITIV, ce are mai bun: pret si cantitate de energie, corespunzator sursei sale de combustibil;
        – nu exista decit 1 SINGUR CUMPARATOR !, care face pool-ul de energie si PRETUL UNIC, transmis Distribuitorului, care acesta isi pune si el o MARJA CONTROLATA !
        – se distribuie energia, la pret UNIC, in toata PIATA , LA TOATA LUMEA !! (va rog sa observati ca exista competitia reala la productie, nu la distributie…exact pe dos decit la noi !)…la noi „baietii destepti”au aparut pentru ca statul a permis…
        – daca sunt necesare noi capacitati, statul, organizeaza competitie pentru acele capacitati, DE CAFRE ARE EL NEVOIE, NU „INVESTITORII STRATEGICI”

        In concluzie, daca statul respectiv are resursele de combustibili necesare, capacitatile sale si, implicit, preturile costurile sale (LOCALE), de ce s-ar mai „orienta dupa bursele” de la mama naibii ?!?!…
        N-as mai intra in macroeconomie, dar, „free market ideology” este un insrrument foarte util pentru dominatia pietelor de catre cei mari/puternici (financiar), avind „marje de manevra” mult mai mari deci ceilalti amariti…
        V-as putea explica asta si cifric !…dar, cu alta ocazie (v-as recomanda, ca sa aveti o oarecare idee, filmul de pe Netflix „Panica pe Wall-Street” …oarecum similar, cam cum e cu bursele…sau, cel mai bine, cazul ENRON, cazul tipic de operatiune 100% de piata in piata electricitatii !…cel mai apectaculos dezastru energetic din istorie…iar, americanii, de atunci, reglementeaza la singe „piata energiei”, pe care noi o „liberalizam”…iar UE vrea asta, ca sa poata domina/controla economic tot spatiul, evident…ca pe o singura tara…
        Marea problema este ca la noi, nu se intelege ce inseamna „piata energiei electrice” si ce inseamna „liberalizarea”…

        • Multumesc!!…De acord integral – mai avem multe de invatat CORECT de la CE/ UE si de aplicat CONFORM si in sectorul energiei, mai ales pe piata energiei electrice… Ca si in alte domenii – protectia consumatorilor, asigurarea calitatii educatiei, etc. – si acestea fiind abordate INCORECT / NECONFORM la noi dar cu ….pretentii („asa vrea CE / UE)” si, uneor, chiar cu ifose pseudo-stiintifice (ca in cazul „modelului de guvernare bazat pe Leviathan” propus de un profesor de Sociologie ca „model de asigurare a calitatii educatiei” original in Romania !!!!!!)…. Aminteati la inceput de un citat dintr-o Directiva a CE… Ceea ce mi-ati trimis din „ANNEX to the COMMISSION RECOMMENDATION on Energy Efficiency First principle. Guidelines for its implementation in DECISION MAKING IN THE ENERGY SECTOR and beyond”…NU ESTE DIRECTIVA (obligatorie) ci doar o RECOMANDARE (optionala)….Iar daca ignorantii nostri suficienti mai si confunda „eficienta” cu „eficacitatea” (asa cum scria odinioara chiar in DEX!) harababura, risipa si contra-performanta au conditii optime sa apara si sa se dezvolte…. Avem multe alte exemple!…Urmariti aici „serialul” meu …

          • asa e !…este recomandare, nu directiva, (am uitat !…la cite prostii mai citesc si de prin Directive si Regulamente …) dar, la urma urmei, nu te obliga nimeni sa fii destept, iti recomanda doar, iar daca tu vrei sa ramii prost, treaba ta…asta e…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Nicolae George Dragulanescu
Nicolae George Dragulanescu
- Profesor universitar, Universitatea Politehnică din Bucureşti (Facultatea de Electronicã, Telecomunicaţii si Tehnologia Informaţiei, Departamentul de Electronică Aplicată şi Ingineria Informaţiei), www.upb.ro - Auditor/ Consultant/ Trainer şi Secretar general - Fundaţia Română pentru Promovarea Calităţii, www.frpc.ro - Director executiv - Fundaţia „Premiul Român pentru Calitate ”, www.fundatia-juran.ro - Doctor-inginer în Electronică (IPB/ UPB, România, 1991) - Masterat în Managementul calităţii (Ecole Supèrieure de Commerce de Paris, Franţa, 1994) - Doctor în Litere şi Ştiinţe (Université Paris-X, Nanterre, Franţa, 1998) - Fulbright Scholar (University of Pittsburgh, School of Library and Information Science, SUA, 2000-2001) - Visiting Professor (Ecole Nationale Superieure d’Electronique et de ses Applications, ENSEA, din Cergy-Pontoise/ Franţa, Institut National des Telecommunications, INT, din Evry/ Franţa, Universté de Nantes, Franţa, Université Paris VI/ Paris, Franţa, Chung-Ang University, Seul, Coreea de Sud) – din 1995 până în prezent - Autor al peste 350 lucrãri (inclusiv cca. 50 cãrţi şi manuale). Lista lor completă este afişată pe website-ul personal www.ndragulanescu.ro - Medalia EFQM “In Recognition of Your Contribution to Total Quality Management in Europe” (acordată în anul 1994, de EFQM, European Foundation for Quality Management, Bruxelles) - Menţionat anual (din 1998) în “Who’s Who in the World”, USA („Certificăm prin prezenta că dl. Drăgulănescu Nicolae-George este înregistrat de , ediţia…. Aceste înregistrări sunt rezervate acelor persoane care au demonstrat realizări remarcabile în domeniile lor de preocupări şi care, astfel, au contribuit în mod semnificativ la progresul societăţii contemporane”). Domenii de expertiză: Ştiinţa şi tehnologia informaţiei, Electronică, Sisteme de management, Managementul calităţii, Securitatea informaţiei, Protecţia consumatorilor, Standardizare, Metrologie

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro