joi, aprilie 24, 2025

TREI ÎNTREBĂRI. Istoria unui eşec politic: Amânarea sine die a şedinţei comune a guvernelor României şi Israelului (2018-2020)

1. Recunosc faptul că îmi place să fiu înconjurat de cărţi, reviste, ziare şi dosare care conţin copii ale unor documente din perioada Războiului Rece, atunci când analizez evenimentele internaţionale. Copil fiind, eram atent la imaginile şi comentariile difuzate de Televiziune Română despre războiul civil din Liban, răsfoiam revistele „Magazin istoric” (primite cadou) şi citeam ultima pagină a ziarului „Scânteia” (care conţinea ştiri externe) pentru a înţelege (fără a reuşi) de ce existau tabere de refugiaţi palestinieni în Liban şi de ce armata israeliană a invadat acel stat în anul 1982. Tot atunci se răspândea ştirea despre rolul decisiv pe care Nicolae Ceauşescu l-ar fi avut la încheierea păcii dintre Egipt şi Israel. Vârsta mică şi lipsa de experienţă nu îmi permiteau să înţeleg faptul că asistam la o campanie de propagandă, desfăşurată în România în două direcţii:

– răspândirea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu la nivelul maselor populare;

– răspândirea excepţionalismului românesc şi, fără a se dori acest lucru, dezvăluirea complexului de inferioritate şi a tupeului pe care liderii comunişti de la Bucureşti îl aveau în discuţiile cu omologii străini despre relaţiile României cu alte state şi despre problemele de pe plan mondial.

Deşi evoluţia noastră profesională nu a avut legătură cu conflictele militare din Orientul Mijlociu, evenimentele politice din acest spaţiu au rămas în atenţia noastră. În momentul în care a fost anunţată intenţia de a se organiza la Bucureşti o şedinţă a guvernelor României şi Israelului, am încercat să înţeleg de ce era planificat în anul 2018 acel eveniment politic internaţional de nişte reprezentanţi ai statului român interesaţi să atingă anumite obiective personale şi care nu ţineau cont de principiile politicii internaţionale a României existente în acel moment. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi guvernul condus de Vasilica-Viorica Dăncilă au semnalat în aprilie 2018, public, faptul că treceau cu arme şi bagaje de partea celor care doresc (şi în prezent) recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a actualului Stat Israel şi mutarea Ambasadei României de la Tel Aviv în Oraşul Sfânt.

Ce anume s-a întâmplat în cursul vizitei efectuate în Israel de prim-ministrul României se cunoaşte deja: Vasilica-Viorica Dăncilă s-a întâlnit la 25 aprilie 2018 cu prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, şi a abordat subiectul mutării ambasadei fără a avea vreun mandat din partea preşedintelui României. Acţiunea respectivă a fost sprijinită şi, probabil, iniţiată de Liviu Nicolae Dragnea – în acel moment preşedinte al Camerei Deputaţilor şi, în prezent, deţinut de drept comun.

Ceea ce au obţinut atunci Vasilica-Viorica Dăncilă şi Liviu Nicolae Dragnea a fost „interesul ambelor părți (română şi israeliană – nota P. Opriş) de a organiza cea de a treia ședință comună de guvern la nivel înalt (G2G) în cursul anului 2018, fiind subliniată necesitatea organizarii unor contacte la nivel de oameni de afaceri”. Cu această frază propagandistică s-a încercat să se ascundă la Bucureşti eşecul înregistrat la Tel Aviv de Vasilica-Viorica Dăncilă şi Liviu Nicolae Dragnea.

A urmat operaţiunea iresponsabilă din 10 august 2018. Intervenţia Jandarmeriei Române împotriva cetăţenilor români care au demonstrat paşnic în Piaţa Victoriei din Bucureşti împotriva guvernului condus de Vasilica-Viorica Dăncilă s-a soldat, printre altele, şi cu lovirea repetată a patru cetăţeni israelieni – care se deplasau cu un taxi în zona respectivă. Când cetăţenii părţii invitate la Bucureşti sunt bătuţi pe stradă de nişte brute îmbrăcate în uniformele Jandarmeriei Române, orice fel de întâlnire comună la nivel guvernamental, româno-israeliană, devine o utopie.

Fără a preciza dacă prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu i-a solicitat mutarea de la Tel Aviv la Ierusalim a Ambasadei României, înainte de alegerile parlamentare care urmau să aibă loc în Israel în luna aprilie 2019, prim-ministrul Vasilica-Viorica Dăncilă a revenit la tema ambasadei într-o vizită privată pe care a efectuat-o în luna martie 2019 în S.U.A. Oare participanţii la Conferinţa Comitetului Americano-Israelian pentru Politici Publice – unde a luat cuvântul doamna Viorica Dăncilă – ştiau ceva despre internaţionalismul şi solidaritatea proletară sau despre exportul de revoluţie peste hotare (trei obiective promovate intens de Ana Pauker în România până în 1952)? Nu cunoaştem răspunsul la întrebare, însă nu ne-ar mira ca, într-o zi, să aflăm mai multe detalii despre modul neprofesionist în care au acţionat atunci prim-ministrul Viorica Dăncilă şi Liviu Dragnea, în relaţiile României cu Israelul, inclusiv despre intenţia lor de a influenţa alegerile parlamentare de la Tel Aviv în favoarea lui Benjamin Netanyahu, în luna aprilie 2019.

Punerea la răcoare a lui Liviu Nicolae Dragnea în penitenciarul Rahova din Bucureşti, în luna mai 2019, nu a reuşit să repare pagubele create de jocul de imagine al preşedintelui Camerei Deputaţilor cu prim-ministrul israelian, iar capacitatea limitată de gândire şi de reacţie logică a doamnei Viorica Dăncilă şi-a spus cuvântul. În momentul în care s-a supus la vot propunerea ca o ţară din Europa de Est să devină membră nepermanent a Consiliului de Securitate al O.N.U. de la 1 ianuarie 2020, Estonia a obţinut 132 de voturi în al doilea tur al alegerilor, iar România 58 de voturi (iunie 2019). Declaraţiile doamnei prim-ministru, referitoare la aşa-zisul sediu nou al Ambasadei României din Israel, a provocat, printre altele, retragerea sprijinului diplomatic pe care mai multe state îl acordau în mod tradiţional autorităţilor de la Bucureşti.

Deoarece am fost întrebat care este evenimentul anului 2020, trecut cu vederea de mass-media şi de opinia publică din România, răspunsul nostru este simplu: numirea, la 27 februarie 2020, de către preşedintele României, a istoricului Radu Ioanid, în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Israel. Presupunem că printre obiectivele domniei sale se află repararea daunelor provocate în perioada 2017-2019 de un infractor recidivist, în relaţiile dintre România şi Israel, precum şi rezolvarea cazului în care cetăţenii israelieni Tal Silberstein şi Benyamin Steinmetz au fost condamnaţi definitiv în România la 5 ani de închisoare (17 decembrie 2020). Din grupul infracţional organizat care a efectuat trafic de influenţă şi spălare de bani, în scopul retrocedării ilegale a fostei ferme regale de la Băneasa, fac parte şi mai mulţi cetăţeni români.

Pandemia care a afectat întreaga planetă ne-a dezvăluit faptul că şedinţele comune de guvern, româno-israeliene – planificate ca la colhoz de nişte caricaturi din Partidul Social Democrat – nu erau necesare nici în anul 2018, nici în 2019 şi nici după pierderea alegerilor prezidenţiale de către doamna Vasilica-Viorica Dăncilă în luna noiembrie a anului trecut. Se poate coopera fără asemenea reuniuni şi un exemplu în acest sens ne este oferit de conducerea companiei „Elbit Systems”. Conform unui anunţ făcut public la 14 decembrie 2020, firma israeliană a obţinut aprobarea autorităţilor de la Bucureşti pentru a moderniza aparatele de şcoală şi antrenament IAR-99 din dotarea Forţelor Aeriene Române. Contractul respectiv este în valoare de circa 27 de milioane de dolari şi va permite societăţii „Avioane Craiova SA” să coopereze cu firma israeliană pentru a se asigura piloţilor români avioanele necesare trecerii mai uşoare la F-16, noul model de avion de vânătoare aflat în înzestrarea armatei române.

2. Pe plan personal, în acest an am aflat cu stupoare faptul că părţile componente şi piesele primelor calculatoare electronice româneşti au fost importate din Uniunea Sovietică. Am avut nevoie de trei luni de cercetări pentru a ajunge la această concluzie. Sperăm ca proiectul la care lucrăm în prezent, privind programul nuclear românesc din perioada Războiului Rece, să îl încheiem până la jumătatea anului viitor şi să îl publicăm după un alt proiect, pe care l-am finalizat la sfârşitul anului trecut: „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)”.

3. Deşi mă aflu de mulţi ani în străinătate, consider că sunt aproape de România – la un clic de mouse, distanţă. Pandemia cu care ne confruntăm a schimbat şi va continua să genereze modificări la nivelul cetăţenilor şi în structurile umane organizate. Continui să sper că este doar o situaţie trecătoare şi folosesc momentele de carantină pentru a cerceta cât mai mult posibil trecutul istoric al României cu ajutorul cărţilor şi a copiilor documentelor adunate în anii precedenţi. Din păcate, în condiţiile actuale este foarte dificil pentru mine să fac predicţii pozitive sau negative, care să fie confirmate de evenimentele ulterioare, însă sper că anul care va veni o să aducă liniştea sufletească pe care o doreşte fiecare dintre noi.

La mulţi ani cu sănătate!

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. 1. Un eveniment remarcabil si intr-adevar putin stiut

    2. Trebuie sa citesc cartea – nu ii vine sa cred ceea ce ati scris dar stiu ca mereu va documentati serios

    3 Stelele sunt aliniate dar va depinde de fiecare dintre noi daca vom progresa sau NU – sanse istorice sunt de partea RO, aproape ca este incredibil ce se intampla acum

    Sarbatori fericite!

  2. Da, continuati-va ideea : taberele de refugiati palestinieni au tulburat echilibrul religios aflat la baza constitutiei libaneze, au creat pentru mult (cat ?) timp instabilitate, asasinate oribile, razboi civil. Un subiect grav, trecut cu vederea de presa din Romania !? Desi cu Libanul am avut si mai avem legaturi importante; comunitatea libaneza din Romania e numeroasa, influenta, conteaza !

    • Am trecut deja cu mult peste limita de cuvinte stabilită de iniţiatorul acestei forme de comunicare publică – domnul Lucian Popescu – şi îmi cer scuze pentru faptul că răspunsul la prima întrebare a fost aşa de lung.
      Problemele din Liban sunt cunoscute, însă revin la acestea cu un document inedit în a doua parte a studiului despre staţiunile balneoclimaterice din România şi problemele din sistemul sanitar.

  3. Pe poza de la baucalaureat dintr-un liceu de provincie bănățean înainte de 1989 e scris:
    „Der Menscheit Würde ist in eure Hand gegeben,
    sie sinkt mit euch, mit euch wird sie sich erheben”
    Friedrich Schiller

    …”… Vârsta mică şi lipsa de experienţă nu îmi permiteau să înţeleg faptul că asistam la o campanie de propagandă, desfăşurată în România în două direcţii:
    – răspândirea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu la nivelul maselor populare;
    – răspândirea excepţionalismului românesc şi, fără a se dori acest lucru, dezvăluirea complexului de inferioritate şi a tupeului pe care liderii comunişti de la Bucureşti îl aveau în discuţiile cu omologii străini despre relaţiile României cu alte state şi despre problemele de pe plan mondial.
    …”….

    Minunat cum vă exprimați amintirile. Sper că sunt mulți ca dvs care își vor clădi viața și țara după aptitudinile și dorințele proprii.
    „Demnitatea omenirii e in mâna voastră
    scade cu voi și se va ridica din nou cu voi”.
    Dascălii au scris aceste cuvinte ale scriitorului „Sturm und Drang „ Friedrich Schiler în momentul despărțirii de elevii lor, în epoca de piatră naționalcomunist ceaușistă. Unii dintre colegi au studiat filologie germana-română și au documentat agresiunea și mârșăviile securiștilor împotriva studenților și tinerilor scriitori bănățeni din „Aktionsgruppe Banat” ( Das Leben einer Akte, Johann Lippet, Wunderhorn Verlag Heidelberg). Viața unui dosar de securitate nu e tradus.
    Rebeliunea din Timișoara în Decembrie 1989 e pentru generatia mea, pentru cei cu biografia în două epoci foarte diferite, un moment crucial în viața noastră.
    Poatul bănățean Rolf Bossert (Reșita/București, bătut sălbatic 1985 de securiști la București ) a plătit scump cea ce stă scris pe o poză de bacalaureat.
    Un alt poet din Timișoara i-a dedicat versurile:

    „Unui prieten cu recunostință
    Lui Rolf Bossert

    ce dorea de fapt vulcanul acela? de-nroșise dimineața
    cu furia lui năcălită de sudoare
    întrebându-se dacă în hainele tale ar putea
    respira cu plămânii tăi
    ce anume clipa? tăcută ca o hotărâre definitivă
    a șaptea dintr-o numărătoare inversă
    wer aber ist die Realität
    întrebându-se încă
    pentru că de despărțire
    prieteni
    nu mai putea fi vorba „

  4. Cred ca a existat si un alt eveniment care a afectat negativ relatiile cu Israelul in ultimii ani ai guvernarii PSD, si anume efortul esuat de compromitere a sefei DNA, Laura Codruta Kovesi, la care a participat si firma de intelligence israeliana Black Cube, probabil cu aprobarea guvernului israelian. O actiune de genul acesta, intre doua state prietene in mod natural si sincer, nu este un lucru obisnuit, si probabil a dezamagit multa lume.

  5. Nu stiu cum ar putea rezolva domnul Radu Ioanid cazul Benyamin Steinmetz. Sa-l convinga sa se predea autorităților romane? Asta nu se va intampla niciodata nici daca ar vrea Bibi N.
    Mai degrabă cred ca va exista un lobby puternic si justitia romana va anula sentinta data in acest caz.

  6. La fel, si eu urmaream ultima pagina din Scanteia, citeam Mazagin Istoric si Lumea, la care erau abonat tatal meu (la Magazin Istoric incepind cu nr. 5/67). Referitor la rolul jucat de Romania in conflictul israeliano-arab pot sa va spun urmatoarele: in 1977 am vazut la un coleg de liceu ce avea o sora la cibernetica economica la Buc. o ravista Newsweek. Bineinteles ca m-a impresionat, era prima revista occidentala pe care o vedeam. Desi in oraselul meu mai venea Humanite si Humanite Dimanche, organe de presa ale PC Francez. Si deci privesc revista si vad in ea talonul de abonament, ce avea forma unei carti postale. Am cerut voie sa il iau. L’am completat, l-am pus in plic si l-am trimis in UK. Spre surpriza mea, revista a inceput sa vina, saptamanal, primul numar a fost in 28 martie 1977. Revista venea 3 luni, in timpul asta te somau de 3 ori sa o platesti, apoi inceta. Dar daca schimbai ceva in nume, venea iar. Ca sa revin, un numar din sept-oct parca, avea pe coperta poza lui Sadat si Begin, cu titlul „Sadat in Israel”. Iar in textul reportajului se scria ca aranjamantele pentru acesta vizita au fost facute „in mod surprinzator” in Romania. Se poate verifica asta usor in colectia Newsweek. Din pacate nu le mai am, cand am emigrat am lasat tot in Ro. Pe de alta parte, dupa cum se stie, atat Sadat cat si Begin au facut inainte de vizita istorica a lui Sadat in Israel vizite separate in Ro. Stiu ca ascultam By Request-ul si depart. de stiri a intrat in direct, in mod neobisnuit, in timpul programului muzical (nu la ora fixa, cand erau stirile), si au anuntat, tin minte exact: „In acest moment s-a confirmat vizita premierului Mehanen Begin in Romania”. Era un prezentator barbat. Intalnirile cu cei doi prim-ministri au fost la Sinaia, aleasa simbolic, deoarece discutiile vizau si returnarea Peninsulei Sinai catre Egipt (ceea ce s-a si intamplat). Dupa ani buni am aflat ca au fost doua canale de comunicare Israel-Egipt, celalalt fiind Pakistanul. Astea sunt faptele. Istoria va judeca. Cum s-a terminat povestea cu abonamentul la Newsweek? Intr-o zi dirigintele ne-a spus in clasa , voalat, ca „sa-i mai lasam in pace pa aia” (Intre timp eram mai multi colegi de clasa abonati…..). Iar revista a incetat sa mai vina la toata lumea.

  7. Nuanțele anunțului mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Jerusalem au fost perfect surprinse (în umila mea opinie) în articolul lui Dan Alexe (de pe Vice) din aprilie 2018 „Cum se folosesc Dragnea și Dăncilă de antisemitism (Dar îl urăsc pe Soros) „. În plus (also, in my humbled opinion), strategia este respectivă este prea elaborată, prea apasă pe butoane extrem de sensibile ale identității evreiești ca autorii ei să fie ciomăgarul rudimentar Dragnea, „intelectuala” Veorik sau alt pesedist gânditor. Veorik mai nou, semnează articole cu nuanțe geopolitice în Jerusalem Post. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro