Sora cea mare e România profundă. Ţara celor mulţi, necăjiţi şi foarte apăsaţi de grija zilei de mâine. A oamenilor muncii care, vreme de decenii, au tăcut, dar care au devenit după 89 foarte vocali şi combativi. Ţara acelora convinşi că votul lor contează şi că, graţie acestui vot, mâine vor primi o viaţă mai bună. Sau poate (de ce nu?) o donaţie de douăzeci de mii de euro de la bugetul public cu care să-şi deschidă propria afacere (oricum ar fi, statul e debitorul lor necondiţionat, dator perpetuu al asistenţei lor sociale). Baştina oamenilor care nu-şi bat capul cu ideologii, dar care au întotdeauna convingeri beton şi cred cu fermitate în diverşi oameni şi partide şi, adesea, în doctrina saţietăţii: ne-am săturat (şi) de ăştia, ţapii ispăşitori pentru toate nenorocirile noastre. Aceia care, până mai ieri, răspundeau în sondajele de opinie că-l regretă pe Ceauşescu, dar că vor, totuşi, integrarea în Uniunea Europeană. România cea Mare a acelora pentru care cel mai competent şi de încredere educator e televizorul, pentru că ea e ţara pusă la cale în studiourile TV. Neamul doamnei care îşi înmoaie piciorul în piscina protocolară ca să ne arate că aici sunt banii dumneavoastră. Patria al cărei imn, scandat la meciurile naţionalei şi la nunta vecinului, n-are decât un singur vers: „sunt mândru că sunt rrromân”. Când ne-o fi mai rău, să ne fie ca acuma, drumurile noastre poate se vor întâlni vreodată, drumurile şi iubirea, gândurile, fericirea.
Sora mijlocie e România secundă. Românii ei, deşi nu sunt prea preocupaţi de politică şi deşi ştiu foarte bine că sistemul democratic este imperfect, sunt combativii de conjunctură şi cred în stat de drept şi în reguli. Ei sunt convinşi că viaţa unei cetăţi condusă democratic poate fi afectată de diverse forme de păcăleală şi populism, dar detestă manipulările grosolane. Românii ţării ăsteia nu sunt mândri că există ori că sunt români ci, eventual, se mândresc cu ceea ce fac şi cu succesele lor personale. Unii dintre aceşti minoritari cântă, pe internet şi-n Piaţa Universităţii, imnul golanilor morţi de vii. Ei nu se închină în faţa antenelor Trinitas şi sunt foarte îngrijoraţi de soarta economiei şi de evoluţia cursului de schimb. Nu au simpatii politice, dar condamnă mineriadele şi pe artizanii lor. Alţii susţin cu îndârjire că epoca mineriadelor a trecut şi că statul de drept este, deja, un drept câştigat. Şi unii şi alţii se uită, zadarnic, spre elite, în speranţa că ele, elitele, vor construi o veritabilă alianţă civică. Sunt oamenii care ar crăpa de ciudă şi s-ar îmbolnăvi de nervi dacă toţi anii ăştia de după revoluţie s-ar duce de râpă. Sunt românii care încă mai speră că ţara lor nu se va pierde ca ţară a nimănui. Ei, semnatarii unui SOS încapsulat într-o sticlă aruncată în mijlocul oceanului.
Sora cea mică e minoră, e România minoră. Ţara acelora fără de ţară indiferent unde s-ar afla. Ţara acelora care vor să plece peste mări şi ţări. Ea nu înţelege patimile antagonice ale surorilor mai mari şi, înfrigurată, fără replică, nu mai ştie ce să facă. Ea nu mai are nici o credinţă şi nici un imn. Mezina nu are nici o revendicare, nici o platformă program, nici o speranţă. Ea nu vrea decât, cel mult, să apese butonul „reset”. Ea e agnostică, nu mai crede în nimic (nici în democraţie, evident), nu votează decât pe Twitter şi se uită la noi ca la nişte demenţi iresponsabili. Pentru că ea, minora, victima unui viol în grup, vrea să uite totul şi simte că realitatea o scoate din minţi. Speriată, debusolată, neîncrezătoare, ea ar vrea să-şi ia România-n cap şi să plece în lume. O lume în care, se pare, mezina noastră nu mai încape.
Trei surori, orfane de ambii părinţi, alergând bezmetic pe străzi separate, în căutarea unui azil. Azil de bătrâni, azil de nebuni sau azil politic, după caz.
Ps. Dragă Silvia,
Atunci când propuneam, jumate glumă-jumate serios, ca un vot exprimat de alegător (fără nici o legătură cu ultimul referendum) să fie validat doar dacă se probează că respectivul elector ştie pe ce lume se află, îmi asumasem riscul ca această „sugestie” să fie taxată (aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră) drept incorectă politic, arogantă şi/sau utopică. Ideea nu se dorea decât expresia unui mare of legat de nivelul de cultură politică şi conştiinţă civică ale alegătorului de rând, victima tristă a manipulărilor mediatice din toate direcţiile politice şi a momelilor cu zahăr şi ulei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eu regasesc parti din mine ( eu= o singura persoana) in toate cele „trei tari”.
Dar in toate trei atat de putin pentru a fi vreuna, semnificativa.
Mai intai ca sunt un „om al muncii” care a pus mare pret pe Revolutie, o revolutie care a
facut ca sa trecem de la votul formal la votul real.
(Fac parte dintre cei care cred ca trebuia sa ne scuturam din comunism prin intrarea in partid
, chiar si asa unic cum era si implicarea politica a fiecaruia din noi in parte.
Scindarea comunismului nu trebuia sa ajunga sa fie facut cu sangele nimanui, nici macar cu
al inaintasului direct ( pe cale vizionar-politica) al lui ponta.
Dormim pe noi asteptand sa ne duca altcineva crucea.
Investim cu puterile noastre politice un om si il lasam singur in fatza puterii muschilor a 322 de
cimpazei si urangutani.
Cat despre dreptul de a vota al fiecarei persoane, acest drept este un drept sacru care nu are
nici o legatura cu IQ-ul ci cu dreptul la Viata.
Prin simpla nastere, suntem si ramanem egali (in fata Vietii).
Suntem inegali, in ierarhizarile facute de mintile noastre, biete fiinte umane, ierarhizari virtuale
(subiective) si nu naturale (obiective),
Tara, lumea, nu e nici a mea, nici a matale ci este Natura insasi, leagan al vietii fiecaruia dintre
cei ce vad vreodata lumina zilei.
Granitele sunt elemente artificial create. Libertatea este naturala.
Daca-ti respecti libertatea ta nu o invadezi pe a nimanui altcuiva si atunci, granitele nu au de
ce exista.
PS. Nu e nevoie de nici un fel de Piata a Universitatii. Ceea ce nu esti in stare sa judeci in
linistea cabinei de vot nu se cade sa judeci in strada.
Cei ce ies sa judece in strada, o fac pentru ca de fapt nu ii duce mintea sa judece cu capul si
nu accepta alta regula decat aceea de a nu fi ei, indiferent ce zice votul, cei care sa stea cu
ochii in soare ci, oricine altcineva.
Cred ca mai exista inca o Romanie, cea imaginata…aceea pt care oameni simpli si mai putini simpl si-au luat lumea in cap, sperand totusi sa se intoarca si sa redevina membrii acceptati intr-o Romanie nescindata. E Romania „de departe” a celor care cred ca votul, opinia, dorintele si de ce nu, ajutorul lor conteaza. Care inca spera sa isi faca tara mandra chiar daca ei nu sunt mandrii de tara lor. Romania intelectualilor pribegi, a „capsunarilor” si „infirmierelor”, a celor care n-au timp de Antene si nici nu stiu cine e Elodia, care muncesc zi lumina, zi de zi, departe de casa, ca sa aiba, printr-un paradox, o sansa acasa…
toate gindurile bune pentru aceasta Romanie! :)
Sincer, de data asta, articolul Dvs. ma dezamageste. Texte de calitate literara se mai gasesc, dar o analiza despre cum poate fi combatut acest puci al juristilor mai greu. Ar fi meritat un text de-al Dvs. despre cum, o, D-ne fereste!, dezlipire a Romaniei de un viitor in lumea civilizata (chiar mai putin, momentan, bogata, poate, dar unde e infinit e mai bine sa traiesti – lumea acelor „lois de la bienséance”) va lovi in interesele clasei oamenilor de drept. Sau poate nu credeti ca va fi asa; ca doar mari firme (gen Musat si Asociatii) se vor descurca pina la urma.
Dar de noua sovietskaia, ruskaia sau rusnaia ministreasa – daca e sa ne luam dupa accent- ce ar fi de spus?
Ma bucur ca mai este cineva care a sesizat accentul transnistrean si acribia cu care viitoarea fosta ministeasa ne sparji timpanili:)!
Aveti dreptate ca, desi lizibil, dar incomplet ca arie de referinta, articolul d-lui avocat se pare ca vine (Helas!) din agora celor care numara ingerasii de pe varful acusorului in timp ce gradenele agorei ard mocnit…
Nu credeti ca atata detasare la un combatant al barei este de natura sa ridice niste intrebari?
oare facetzi referire la domnitza din pleshcoi cind spunetzi ca a incercat apa piscinei cu piciorushul?vai ce delicata doamna!aia cu aici sint banii dvs!apartzine tatalui altei domnisoare,ieroparlamentarul succesuri.
romanica ar putea fi impartzita cei drept mai putzin romantzat;-in Transilvania,Moldova si Muntenia.
-in tzara celor care au profitat de comunism si acelora care au pierdut
-in tzara celor ptr care moralitatea,adevarul,demnitatea,respectul,familia sint valori dupa care se ghideaza in viata si tzara celor ptr care conducatorul,partidul si banul sint totul
frumos articol ! felicitari !
i-ati uitat pe profitorii tranzitiei spre deznadejde, urmasii oamenilor-porc.
si-au zidit case si palate, si-au atirnat de git lanturi groase de aur.
duhnesc teribil, put a minciuna, aerul devine irespirabil.
Puii păsării cu clonţ de rubin,
Ciugulind prin ţărână,
Vor găsi poate
Urmele noastre
Care vor rămâne o amintire frumoasă…
Maestre, pai ce spuneti dumneavoastra e la un pas de votul cenzitar. Va cred ca e convenabil insa nu ne putem intoarce la el cand noi avem incasari uriase de la toti cetatenii, adica de la buget…daca pot sa zic asa. Curat democratic zic…
Aluzia este la un vot capacitar, iar nu cenzitar. Cenzitar inseamna vot dupa avere, ceea ce avea un oarecare sens in anumite vremuri cand bogatia era egala cu munca, dar este inadecvat in epoca in care traim. Capacitar insa… inseamna vot dupa cata carte ai si e mai mult decat binevenit. Ca doar n-or fi acum toti absolventii cu diploma de bacalaureat sau facultate in buzunar niste „dottore”…
Scuze colega, eu ma refeream la cel cenzitar, fiindca indiferent cum voteaza romanii, banii cu care contribuie la buget – bani care reprezinta expresia materiala a suveranitatii cedate clasei politice mandatate sa-i reprezinte – tot la unii ca maestrul ajung. Macar sa fie luati doar de la cei care au suficient de multi incat sa-i intereseze politica.
Spre deosebire de cei care comenteaza „cine-i ce-i, ce-a fost pe aici” lipindu-se de amanunte, eu voi lua comentariul dvs, d-le Tuca, drept ceea ce cred eu ca este : un pamflet atit de trist si adevarat !
Cu tristete si cu parere de rau, cred ca va dati seama, va dau dreptate si va felicit !
Stimate maestre
Am citit, am zambit si mi-am zis ca e mai bine daca nu postez vreun comentariu.M-am razgandit in final si iata opiniunile mele:
Daca te afli in autobuz( nu e cazul dvs) si la un moment dat te trezesti ramas fara portofel ce faci? Privesti in jur si casuni pe zdrentarosul beat sau pe un domn cu diplomat?
Cum este posibil ca distinsul domn sa ravneasca la maruntisul tau?
Ei bine, in Romania acest lucru e normal, firesc.Mai mult, tu, pagubitul, te simti onorat sa fii in vizorul unui manglitor atat de distins.
Romanii sunt inculti in materie de politica.De parca pe malurile Dambovitei se face politica la niscai nivel stiintific, impenetrabil pentru cei fara doctorate la Harvard.
Nu ai nevoie de cultura politica pe aici.E suficient sa fii un bun observator.Din punctul meu de vedere politica se asemana cel mai mult cu marketingul.De fapt cu publicitatea inselatoare. Cumperi o marfa proasta cu toti banii tai, normal ca vrei si ceva la schimb.
Cunosc oameni care pe timp de campanie electorala fac o adevarata colectie de galeti, umbrele, brichete, pixuri.Unii, ceva mai norocosi, se capata cu mantale de ploaie.Alea rosii sunt mai frumoase si prind bine in Bucuresti. …Oprescu de pilda, ar putea iesi lejer presedinte daca , pe langa mantale ar imparti si cizme din cauciuc.Sunt bune pe ploaie cand se rascoala canalizarile.
Zaharul si uleiul merg cu osebire la tara. In toamna, dat fiind parjolul facut de seceta, floarea-soarelui arsa ..uleiul va fi scump, deci bine pretuit.
Maestre, fiecare are pretul lui.Sora cea mare se vinde pe alimente, sora cea mijlocie e mai pretentioasa, se da numai pe afaceri cu statul.Minora insa merge intotdeauna la export.
Acum sa traiasca si ea bine, ca dupa treijdeani nici mosii nu au ce face cu ea.Vin alte minore la schimb.
Insa avem ceva nemuritor.Prostia.Prostia politicienilor care se revarsa asupra noastra ca o molima ucigatoare si fara antidot.
Va inteleg de asemenea si de ce nu insistati pe faptul ca spectacolul prostiei absolute este dat in zilele noastre de un partid ce se pretinde al elitei intelectuale.
Cand aveti timp si chef o sa va rog sa imi raspundeti la o intrebare.Alegerile la Baroul Bucuresti se tin tot ca pe timpuri? Nu conteaza cine voteaza..conteaza cine numara voturile?A zis-o Stalin.Iosif Visarionovici.N-o fi fost el la fel de cult precum Cehov, dar se pricepea la politica.
P.s. Multumesc pentru mesajul din articol.Totusi, nu ar fi mai bine ca in loc de test grila pentru votanti sa incercam intai un examen minutios la creierasul politicienilor?Asa…de curiozitate.