joi, mai 15, 2025

Treisprezece reguli de decodificare și un fals tratat de psihologia personalității

În comunitatea matematicienilor, unul dintre mituri spune că nu noi alegem problemele cărora le dedicăm timpul și energia noastră ci problemele sunt cele care ne aleg pe noi. Am identificat treisprezece caracteristici care pot explica un anumit tip de comportament într-o cheie de decodificare a personalității unui matematician. Orice asemănare cu realitatea este absolut neîntâmplătoare.

1. Precizia. Pentru un matematician, forma de comunicare cea mai potrivită este structurată pe întrebare și răspuns. Atunci când primește o întrebare, un matematician încearcă să o înțeleagă cât mai profund, punându-și lui însuși întrebări: ce înseamnă fiecare cuvânt, care sunt relațiile subiacente, care este forma de răspuns așteptată, ce știe despre concepte și proprietățile acestora. Dacă are îndoieli, nu se grăbește cu un răspuns care să ascundă faptul că nu poate răspunde acum întrebării ci cere un timp de gândire, analiză și verificare.

2. Presupunerile. În orice întrebare se consideră că există niște prespuneri care sunt acceptate de interlocutori iar aceste presupuneri trebuie neapărat făcute explicite de toții participanții la discuție. Dacă interlocutorii au presupuneri diferite, răspunsurile vor fi viciate din start de interpretări diferite care conduc cu ușurință la conflicte generate de semantică și nu de fond. Presupunerile sunt chestionate asupra solidității acestora și un proces de triere, apreciere și depreciere este inițiat.

3. Lentoarea. Graba este dușmanul numărul unu al unui matematician. Persoanele din afara comunității sunt uneori exasperate de lentoarea de care dă dovadă matematicianul. Dar acesta știe că graba poate avea consecințe teribile și de aceea încearcă să le evite pe cât cu putință. Apoi, procesele de verificare, de analiză și sinteză, de chestionare repetată urmate de verificare, iau timp și efort mental concentrat, pe care trebuie să-l facă neapărat dacă standardul de calitate este ridicat. Iar în matematică standardul de calitate este cel mai ridicat.

4. Concizia. Limbajul matematic este un limbaj extrem de precis și care nu acceptă subînțelesuri, aluzii, neclarități, interpretări multiple. Din această cauză un matematician încearcă să fie cât mai concis în exprimare, urmărind să nu piardă nimic din ceea ce este esențial și să nu complice mesajul cu informații nerelevante. Din punct de vedere practic, matematicianul se mișcă între nicovala esențialului și ciocanul relevanței.

5. Argumentația. Un matematician urmărește firul logic al argumentației care trebuie să fie impecabil și soliditatea afirmațiilor utilizate. Orice greșeală poate dărâma întreg eșafodajul argumentației care se poate prăbuși ca un castel de nisip. Argumentele trebuie să fie toate impecabile, fie verificate și acceptate la nivel de comunitate, fie verificabile în mod direct de oricine care este interesat.

6. Reluarea. Unui matematician nu trebuie să-i fie teamă de reluări. Argumente, calcule, raționamente, pot fi reluate de multe ori pentru verificare sau pentru completarea lacunelor. O lacună poate fi depistată de-abia la una dintre multele reluări. Face parte din trusa profesională reluarea unei acțiuni pentru verificare.

7. Neîncrederea. Atâta timp cât și matematicianul este om, erorile sunt inevitabile. Matematicianul este pregătit în orice moment să găsească erori și nu-i este frică de acestea. Din erori se pot trage învățăminte mult mai utile decât cele care se pot trage din succese. Acceptarea și recunoașterea erorilor este lucrul cel mai natural pentru un matematician. Neîncrederea sănătoasă, atât în afirmațiile lui cât și în cele ale interlocutorilor, este starea naturală a matematicianului.

8. Onestitatea. Este imposibil să faci matematică fără onestitate. În matematică toate cărțile sunt pe masă, la vedere. Toți cei interesați pot vedea toate cărțile și pot face verificări ei înșiși. Gândul că matematicianul poate face ceva lipsit de onestitate este coșmarul cel mai negru. Improvizațiile, ascunderea adevărului, promovarea falsului, toate acestea sunt dușmanul matematicianului.

9. Tenacitatea. Un matematician trebuie să dea dovadă de enorm de multă tenacitate. Adevărul este de obicei greu de obținut și cere timp, efort, perseverență, creativitate și precizie. Încercări repetate, reduceri la cazuri particulare, explorări mentale ale diverselor variante: toate aceste lucruri sunt de la sine înțelese. Răspunsurile parțiale sunt urmate de alte întrebări cărora trebuie să le răspundă. O stare continuă de nemulțumire este naturală.

10. Realismul. Aderența la realitate este o condiție esențială în orice activitate matematică. Matematicianul nu se îmbată cu apă rece, nu respinge aspectele realității care nu-i convin, nu-și creează lumi imaginare care să-i hrănească orgoliul și nu încearcă să-i prostească pe alții.

11. Modestia. Un matematician nu se va lăuda pe sine însuși ci va aștepta cuminte aprecierea celorlalți prin calitatea faptelor sale și nu prin vorbe. Lingușirea este jignitoarea pentru un matematician iar împăunarea îi provoacă repulsie.

12. Acțiunea. Nicio acțiune nu va fi asumată de matematician atâta timp cât premizele și, cu precădere, consecințele acesteia nu au fost pe deplin înțelese. Graba către acțiune îi este străină matematicianului. Un matematician trebuie să lupte continuu cu spaima că acțiunile lui pot avea consecințe ireparabile.

13. Comunicarea. Matematicianul înțelege repede ceea ce i se comunică, mult mai repede și mai profund decât mulți alții, dar el revine cu întrebări pentru a evita interpretările nepotrivite. Forma de comunicare a unui gând poate fi foarte departe de gândul propriu-zis. Întrebările matematicianului pot fi enervante pentru interlocutori dar matematicianul nu are gânduri ascunse: el încearcă să fie cât mai aproape de adevăr iar procesul de interogare este calea naturală pentru asta. Răspunsurile matematicianului sunt foarte precise dar nu întotdeauna percepute ca suficiente sau utile. De multe ori matematicianul evită limbajul discursiv din repulsie față de logoree. Repetarea evidentului îi este străină matematicianului. Răgazul pe care și-l ia matematicianul înainte de a răspunde înseamnă raționamente și verificări pe care le face și nu este dovada vreunei incapacități de comunicare. Aproape fiecare cuvânt din răspunsul matematicianului este bine cântărit și în locul în care trebuie să fie.

Distribuie acest articol

93 COMENTARII

  1. Adevarati supraoameni matematicienii acestia! Avand ei acest profil in 13 puncte, oare de ce nu sunt in fruntea tuturor tarilor, spre binele si siguranta umanitatii?

    • Pentru ca iubesc prea mult matematica, nevoind sa se lipseasca de ea, si, in acelasi timp, marea lor majoritate au oroare in a relationa cu fel si fel de indivizi subdezvoltati intelectual, indivizi de care societatea romaneasaca( ca exemplu) e plina. Unul dintre matematicieni, iata, a decis sa sacrifice talentul sau pentru matematica avansata si sa se puna in slujba binelui societatii. Viitorul apropiat ne va arata care e media IQ in societatea romaneasca, prin intermediul a ceea ce se numeste vot! Asa ca maine, „mandru ca sunt roman” ar putea insemna ” sa dovedesc ca sunt suficient de inteligent astfel incat sa nu mai votez papagali, hoti, impostori sau oportunisti feroce” !

      Multe dintre cele care reprezinta confortul social de astazi nu ar fi existat daca nu ar fi existat matematica si matematicienii, dar daca ati facut o scoala proasta nu cred ca veti intelege aceasta ultima afirmatie a mea!

      • Dar am facut o scoala foarte buna si am chiar si o cariera de care sunt foarte multumita (cu multa, multa matematica). De ce simtiti D-voastra nevoia sa jigniti oameni pe care de fapt nu-i cunoasteti si nici nu ii intuiti pentru ca va lipseste simtul umorului?

        • Stimata doamna, simtul umorului nu imi lipseste deloc, doar ca in situatia in care suntem astazi ca tara si aflati in pragul unui vot extrem de important pentru viitor, nu cred ca ne putem permite pamflete sau glume total neadecvate, mai ales cand acestea reprezinta un atac( chipurile „sofisticat”) la adresa unui candidat care poate face diferenta intre mentinerea coruptiei endemice, poate chiar ajungerea Romaniei la cheremul Rusiei si indreptarea Romaniei catre statutul de stat de drept autentic, atasat valorilor civilizatiei de tip occidental.

          Comentariul dumneavoastra precedent nu dovedeste ca studiile facute in scoala pe care o caracterizati ca fiind foarte buna au avut vreun efect asupra modului dumneavoastra de raportare la situtatia de facto in care ne aflam astazi, situatie care a generat articolul domnului Aurelian Gheondea, acesta simtind nevoia, in mod cu totul si cu totul laudabil, sa ajute cumva la generarea unei stari de spirit propice unui viitor vot in slujba indreptarii Romaniei catre mai bine, nu catre mai rau.

          Asa zisa gluma a dumneavoastra ma face sa intuiesc mai degraba rautate si agresivitate decat umor, si de fapt reprezinta o atitudine jignitoare la adresa matematicienilor! Atitudinea exprimata a primit din partea mea exact raspunsul potrivit. Si mai mult decat atat, tin sa precizez ca din punctul meu de vedere, dreapta pedeapsa trebuie aplicata instantaneu( evident in limitele fizice ale posibilului).

        • Comentariul Dvs ma duce cu gandul la notiunea (vasta) a dictatorului erudit. Exemplul lui Salazar. Un om erudit care a scos din saracie o tara intreaga.
          Cat despre Dl. LS, dati regelui ce e al regelui.

        • duoamna Eliza faptul ca ati „facut” o scoala f buna, poate chiar ati absolvit-o, si aveti si o cariera de care sunteti multumita, arata ca lumea nu e dreapta si ca nu intotdeauna cei mai buni reusesc, ci se mai strecoara si altii.

    • De ce matematicienii nu ajung în fruntea tuturor țărilor?
      „Nu noi alegem problemele cărora le dedicăm timpul și energia noastră, ci problemele sunt cele care ne aleg pe noi”.

      De ce nu v-a răspuns domnul Gheondea la întrebare?
      „Repetarea evidentului îi este străină matematicianului.”

      Felicitări autorului pentru articol și, mai ales, pentru umor!
      „Orice asemănare cu realitatea este absolut neîntâmplătoare.”

    • ..TOT EXACT E FAPTUL CA RELATIILE INTERUMANE..NU SUNT MATEMATICE!
      UN OM ADECVAT PENTRU MATEMATICI..FIZICA..STIINTE EXACTE ..NU E AUTOMAT ADAPTAT SI PROLIFIC..IN RELATIILE DINTRE GRUPURI SOCIALE!
      ACESTI CONDUCATORI..DE TRIBURI .DIN SOCIETATE SUNT URMASII ..ACELOR CU FORTA SI UN PAR MARE..CARE SE IMPUNEAU CU FORTA..SI VIGOARE VITALA SI ..CU VICLESUGURI!
      MATEMATICA..POATE AJUTA , DAR NU ESTE DECISIVA AICI!
      ADN-UL ..LANTUL TROFIC E DEFINITIA NOASTRA!..

    • Uitati-va la cine voteaza, si veti afla de ce… Ar trebui ca ceilalati sa fie capabili sa recunoasca macar o mica parte dintre aceste calitati. Pentru marea majoritate un analfabet carismatic este mult superior unui matematician de geniu. Tocmai am primit un exemplu, un om care n-a citit in viata lui o carte tocmai a catigat alegerile si are sanse enorme sa devina presedinte. Nu deranjeaza pe nimeni ca e incapabil sa lege o fraza, sau ca e incapabil, nu sa exprime o idee sau un concept (asta, ca sa fim sinceri, li se intampla si inginerilor), ci sa inteleaga notiunea in sine.

  2. desi mi-a placut mult mate si chiar am fost bun, nu ma regasesc decit partial in cele 13 puncte. Poate d-aia nici nu am devenit matematician.

    De ex mate nu e chiar asa precisa. e suficient sa vorbim de interminabilul pi, de impartirea cu zero, de infiniti mici, de probleme imaginate si inca nerezolvate.

    De asemenea cred ca un matematician e o persoana plina de fantezie, chiar daca are nevoie de mult timp in a evalua o anumita idee.

    Oricum mate ar trebui sa fie baza educatiei!

    • Neamtule, irationalitatea numarului pi nu sugereaza nici pe departe ca „mate nu e chiar asa precisa”! Ai cam uitat vremurile bune din studentie! Cu cine ai facut cursurile de Analiza Mat, Matematici Speciale la Aeronave?

      • analiza am facut cu Gheorghe Simionescu, iar Matematici speciale cu Ionescu Bujor.

        Merci ca mi-ai adus aminte de numere irationale, mai exista si imaginarul „i”, sau Euler e, sau chiar numarul de aur care se aplica la silueta doamnelor!

      • @nt a uitat si matematica si fizica. De chimie nici nu amintesc…
        De termodinamica e clar ca a auzit doar de la orele de geologie populara contrariana de pe netcontributors.
        P.S.
        @nt: 0.042xxx este un numar mare sau unul mic (cu mustar)?

  3. Domnilor, nu se înțelege că Realitatea este Irațională? De aici rezultă că și politica, ca formă de conducere socială, păstorește o realitate/societate supusă legilor hazardului și în care politicul impune niște reguli în sensul protejării societății respective. Bietul Platon zicea că societatea trebuie condusă de filozofi, azi unii cred că trebuie să conducă matematicienii( asta și din cauza societății informaționale dar și a IA). Societatea nu a fost niciodată condusă de filozofi, olimpici, premianți Nobel sau vedete de pe Internet, a fost condusă de politicieni care poate nu știu matematică dar știu legile luptei sociale. Chiar nu se înțelege că democrația este o luptă pentru apărarea Libertății?

    • „Societatea nu a fost niciodată condusă de filozofi, olimpici, premianți Nobel sau vedete de pe Internet, a fost condusă de politicieni care poate nu știu matematică dar știu legile luptei sociale.”

      A se vedea Peru; Fujimori vs Llosa.

      • Robert, Lucifer e „mai nationalist” , competentele sale de politica externa nu au ajuns inca la nivelul cunoasterii unor evenimente politice din America latina, poate fi insa o optiune de viitor! Exemplul din Peru, Fujimori versus Llosa e foarte potrivit. Nu cred ca Lucifer a auzit vreodata numele Fujimori, dar sper ca Mario Vargas Llosa suna totusi cunoscut pentru el !!!

        • Trecand peste astea Dom. LS. (pacat ca inca nu va stiu numele), America Latina, vazuta prin literatura anilor 70-80 e atat de actuala in Romania si nu numai. Oi, as putea picta o noua Guernica!
          Am mai spus. Fraza de inceput din Toamna Patriarhului, citez: „La sfarsitul saptamanii, vulturii au coborat.”
          Inexorabil asta-l asteapta pe Putin cel anticrist. Si stie!!!

          • Asa e draga Robert! Putin stie ce-l asteapta! Dar in mintea lui exista un procent de speranta ca nu va fi asa……speranta desarta. Ceea ce va fi ciudat va fi faptul ca exact aceste ultime 3 luni (care par favorabile lui Putin) si consecintele lor vor conduce la evenimente care vor insemna sfarsitul lui Putin.

            Ca tot a venit vorba, Llosa si Marquez m-au marcat profund. Dar raman inca indragostit de Noaptea de Sanziene si nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade, de Adam si Eva al lui Rebreanu, pe care le recitesc din cand in cand.

            • Stimate Domn, am avut pe mana editia din ’37 a cartii India a lui Eliade. Eram prin liceu si ca prostul, am facut schimb cu Maitrey republicata proaspat. Era greu de citit Eliade pe vremea aia si exista in om o foame pentru cele d-ale sufletului, ca parca uiti sa-ti gatesti si o omleta.
              Mai am un Eliade publicat in ’63, cumparat prin ’86 la tejgea, in Cluj cand eram la Santierul National al Tineretului. Numai bine va doresc stimate Domn. Daca mi-ati spune macar prenumele…sa stiu si eu cum sa va salut pe strada. Pe mine ma cheama Robert 😁

  4. E necesara aceasta explicatie despre matematicieni pentru publicul larg, mai ales in vederea alegerilor de maine. Calitatile de mai sus sunt ideale pentru un matematician. Nu toti matematicienii le dovedesc pe toate, si nu in aceeasi masura, dar in general matematicienii au multe din aceste calitati si mai mult decat restul populatiei. Aceste calitati le impartasesc si altii din stiinte exacte. Ar mai fi inca o calitate care nu e inclusa mai sus, dar care e foarte importanta si relevanta pt matematica:

    14. INGENIOZITATEA/IMAGINATIA.
    De multe ori matematicienii, fiind pusi in fata unor probleme mai dificile decat marea majoritate a problemelor din alte domenii, sunt nevoiti sa arate originalitate, ingeniozitate si imaginatie in rezolvarea lor. De aici multe solutii frumoase si eficiente, chiar pentru probleme din alte stiinte sau din afara stiintei.

    In general matematicienii sunt prea putin cunoscuti si apreciati nu doar de omul de rand, ci chiar de cei din alte stiinte sau din domeniul umanist. E o problema de intelegere a domeniului si a modului de gandire abstract si sofisticat al matematicienilor. Matematica e un domeniu dificil (cel mai dificil de fapt), si articolele de cercetare matematica sunt intelese si apreciate de un numar infim de oameni (uneori poate doar 30-50 in toata lumea).
    Sa comparam doar cati au auzit de Liiceanu, Plesu, Patapievici (aproape oricine cu studii superioare), si cati au auzit de mari matematicieni precum Miron Nicolescu sau Daniel Tataru (din pacate foarte putini). Cu toate astea matematica joaca un rol extrem de important in fizica, teoria codurilor, informatica, teoria haosului, economie, etc. Un articol de matematica avansata de 20 pagini necesita uneori chiar 1-2-3 saptamani pentru a fi inteles pe deplin. Matematica ar trebui popularizata mai mult, si cercetarea matematica si in alte stiinte sa fie mult mai apreciata de societate.

    • Aveți dreptate, lista poate continua. Dar deja am fost acuzat de aroganță.

      Fără imaginație nu prea se pot obține rezultate remarcabile în matematică. Dar genul de imaginație matematică este probabil unul dintre cele mai dificile, fiindcă aceasta trebuie să vină cu soluții fezabile într-un sistem riguros și necruțător. Pe vremea când predam, uneori, pentru a mai relaxa atmosfera tensionată de la curs, le spuneam studenților următoarea anecdotă. David Hilbert, una dintre mințile cele mai luminate din comunitatea matematicienilor, s-a întâlnit cu un fost student pe care l-a întrebat cu ce se ocupă în prezent. Studentul, foarte mândru, i-a spus că are acum o profesie foarte creativă, este poet. Atunci, Hilbert i-a răspuns: Ai făcut foarte bine că ai renunțat la matematică. Îmi amintesc că nu dovedeai prea multă imaginație pe vremea când erai studentul meu.

      • Nu mai stiu daca poanta-i de la dvs, ori din alta sursa (probabil Dl. Cranganu) dar e binevenita:

        Newton, Pascal si Lagrange jucau v-ati ascunselea.
        Lagrange numara pana la 10
        Newton face, cu-n batz, in pamant, un patrat de un metru in jurul lui
        Pascal e brambura printr-un tufis.
        Lagrange zice; te-am prins Newton,
        Newton zice: nope, eu sunt Pascal, you lose!

    • Sint in mare parte de acord insa am o problema cu ce ati scris: am spus si am scris nu o data ca buna parte din nivelul nostru de viata este dat de cita matematica putem aplica. Tehnologia de azi, nu doar in IT&C, este pur si simplu matematica pusa in practica, insa nu cred e fezabila popularizarea matematicii. Ne place sau nu, omul obisnuit nu e interesat de asa ceva, va ignora subiectul pina si daca e vorba de vreo Medalie Fields! Pentru majoritatea oamenilor matematica este sperietoarea cea mare de care abia asteapta sa scape si in liceu si in faculta, nemaipunind la socoteala ca pentru multi matematica e un soi de stiinta oculta! De ce? Simplu, pentru ca e riguroasa , or asta nu e o caracteristica general umana.
      Personal voi regreta intotdeauna lipsa unei pregatiri matematice constante incepute undeva in jurul virstei de 10 ani.

      • Cred ca e clar ca m-am referit mai sus atat la matematica pura cat si cea aplicata, „matematica joaca un rol extrem de important in fizica, teoria codurilor, informatica, teoria haosului, economie, etc. ”
        Aproape orice domeniu din matematica are aplicatii in alte stiinte.

        Aplicatiile matematicii in viata de zi cu zi sunt asa multe, incat ar trebui un articol intreg sau mai multe (pe care poate le voi scrie aici la un moment dat). Fizica actuala nu ar exista fara matematica, la fel si informatica, sau ingineria; satelitii de comunicatii, retelele de telefonie mobila, computerele, astronomia, zborurile spatiale, teoria haosului cu aplicatii in meteorologie, finante, codurile pt carduri bancare sau alte aplicatii encripted, etc, toate folosesc matematica avansata.

        E pacat ca majoritatea oamenilor nu cunosc cate ceva din stiinta, si in particular din matematica. La 95% din oameni (nu numai in Romania) cultura stiintifica se opreste la maxim cateva notiuni vagi facute in scoala. De aici rezulta analfabetism stiintific, anti-vaccinisti, teoria Pamantului plat, conspirationisme gen chem trails, nanocipuri in suc, si alte nazbatii …
        Omul de rand nu prea cunoaste nici despre premiile Nobel (doar ca exista), ce sa mai vorbim de medalia Fields (un premiu prestigios pt matematica). Si da, matematica nu prea e iubita de multi fiindca e dificila si cere o minte ordonata, analitica, si un efort constant ani de zile pt a o intelege.

    • Popularizarea se poate face cu folos doar intre oameni care cunosc acel cod al comunicării! Matematica cerând efort, nu e nici dorită, nici posibil a fi făcută de mulți! Asadar, dezideratul cu diseminarea ei in randul multor oameni e o utopie! Și, decât s-o înțeleagă prost și cu emfază, mai bine mai putină și cu rost! Ideea e să vorbească fiecare despre zona in care e specialist format pe bune și sa recunoască fiecare limitele personale!
      Greu, nu? Pentru fiecare dintre noi (necesar epigonic vorbind)!

      • @Ana. Nu e deloc vorba aici ca sa faca multi matematica! Matematica e un domeniu foarte greu, pe care doar putini il pot face la un nivel avansat, sau chiar acceptabil. Confundati „a face matematica” cu a „populariza” matematica si stiinta mai general.
        Nu e nici vorba ca „fiecare sa vorbeasca doar despre zona in care e specialist”, asta e o viziune ingusta si limitata. A populariza si disemina stiinta nu inseamna ca fiecare sa vorbeasca despre orice domeniu de ca si cum ar fi experti. Este insa important ca o persoana educata, un intelectual, sa aiba curiozitatea sa afle cate ceva si despre alte domenii decat domeniul sau de baza.
        Altfel, avem de exp umanisti care habar n-au ce inseamna macar vag matematica actuala si cu ce se ocupa, au impresia ca matematica inseamna aritmetica, inmultiri, impartiri.
        Sau oameni chiar educati care habar n-au ce inseamna rata dobanzii la un credit bancar si cum se calculeaza. Sau anti-vaccinisti, conspirationisti cu chem trails, nanocipuri in suc, etc. Sau unii care habar n-au de scara timpului, au impresia ca in preistorie oamenii au fost contemporani cu dinozaurii… Asa cum si daca lucrezi intr-un domeniu stiintific exact, e bine sa fii curios sa stii lucruri din istorie, literatura, arta.

    • Corect, cu o mică precizare: persoanele creative prin excelentă, nu sunt nici studenții (de exemplu) de nota 10, nici cei de nota 7 sau mai puțin. E argumentat psihologic faptul că, studenții de nota 8…9, sunt cei mai creativi

  5. Bun revenit Domnule Gheondea. V-am stalcit numele intr-o postare anterioara dar Dl. LS m-a corectat.
    „Matematica e stiinta lui Dumnezeu”
    Doar un creion si o foaie de hartie sunt necesare, ar fi spus cineva…eheheee. E mult mai mult, dupa cum expuneti.
    In inginerie mai e un factor, al paispe-lea; compromisul. Compromisuri de toate felurile…de la pret la, cum povestea Dl Neamtu, lipsa adezivului Loctite.
    Felicitari pentru articol si nu pot sa ma abtin sa nu spun, sa mergeti la vot 😁.

    • Până acum, n-am absentat de la niciun vot la care aveam dreptul să particip. Au fost doar câteva situații în care, nefiind în țară, nu aveam dreptul să particip la anumite alegeri. Mai mult, eu sunt dintre cei care consideră că participarea la alegeri ar trebui să fie obligatorie. Dacă avem drepturi, trebuie să avem și obligații.

      Cu stâlcirea numelui, nu vă faceți probleme, este un nume mai rar și prin România. Tot umblând eu prin lume, mi s-a întâmplat atât de des! Amuzant a fost când, fiind în Statele Unite ale Americii la câteva luni după nebunia din 11 septembrie, făceam un tur de universități pentru a susține conferințe și aveam multe zboruri pentru vreo trei săptămâni. Ei bine, la fiecare dintre zboruri eram selectat în mod ,,aleatoriu” pentru control amănunțit. După mai multe controale aleatorii de acest fel m-am gândit că ar fi trebuit să joc la loterie.

        • Am o chitară clasică La Patrie din lemn canadian. Dar, spre rușinea mea, în ultimii ani, cu atâtea probleme pe cap, am neglijat-o. Sper să revin cât de curând la chitara mea.

          • Autentic.
            Nevasta unui fost angjat lucreaza la o fabricuta de facut chitare. Lemnul e importat din Franta.
            Iarasi autentic, tevile de arma facute la doi pasi de mine (Savage Arms) sunt din otel inox din Franta.
            Ce lume mica! Dar deja stiti!

  6. Dar coerența dintre vorbe și fapte nu caracterizează matematicienii?…Pentru că în capitala României, București, avem mai multe argumente că nu.

    • Aveti impresia ca un om, oricat de bine intentionat si capabil, poate schimba drastic si rapid lucrurile in Bucuresti?! S-au facut totusi destule lucruri bune in Bucuresti in ultimii 4 ani, tramvaiele verzi noi, schimbarea tevilor de termoficare, etc. Ca sunt inca multe care trebuie facute, evident. Dar directia e buna.
      Comparati insa cu mandatele fii-rea sau oprescu si debandada de atunci, balciurile dese organizate si sifonarea bugetului, de ajunsese Bucurestiul la stadiul de junk cu datorii imense.

      • @Thor _ „S-au facut totusi destule lucruri bune in Bucuresti …”

        Că-i destul este în general opinia celor care locuiesc în alte orașe, cei din București spun că ar mai fi mult loc lăsat liber. Iar eu am scris fix despre promisiuni neîmplinite, pe care nu le mai înșir ca să nu stric armonia articolului, karma zenul și fengșuiul distinșilor colegi comentatori. …Adică, nu despre ceea ce cred eu că ar trebui făcut în București, ci despre ceea ce a fost promis în campania electorală pentru a fi obținute voturi.

        „Comparati insa cu mandatele…”

        Concetățenii, conaționalii, am făcut asta în ultimii 35 de ani și am ales „răul cel mai mic”. Cel mai probabil, vom continua.

  7. Articlolul e ridicol. Lipseste caracteristica principala a oricui face cercetare, si pe nici care autorul nu o are.
    Creativitatea.
    Pe care nici macar marele Niculsor nu o are , caci contributia lui in mate e formata din doua articole de mate neinsemnate. De aia s-a apucat de politica,unde nici aici nu are creativitate.
    Creativitate,asta definiste un matematician,oricine se ocupa de stiinta de la zootehnie la mecanica cuantica.
    Trebuie sa te cheme Andrew Wiles ca sa vobesti de mate. si de ce caracteristici de personalitate are un matematician. Cine nu stie cine e sa caute pe net,ca daca scriu aici ca a demonstrat ultima teorema lui Fermat ,jumate din cititorii nu inteleg, ca de abia au luat bacul sau au facut jurnalism, filozofie,sociologie fiindca nu le-a placut matematica si ii vezi la tv ca le lipseste logica, coerenta,limbajul iar unii se dau chiar tribuni ai poporului.

    • Matrix, emiti aberatii! Sa spui ca un articol in Mathematische Annalen e neinsemnat inseamna ca habar nu ai ce inseamna Matematische Annalen. Sa spui ca un articol in Annales Polonici Mathematici, fosta Annales de la Société Polonaise de Mathématique, e neinsemnat iarasi reprezinta o aberatie, pentru ca in aceasta revista au publicat Banach, Steinhaus, Frechet, Sierpinski si multi alti matematicieni de certa valoare.

      Legat de contributia lui ND, iarasi spui neadevaruri, pentru ca articolele sunt trei, nu doua, al treilea fiind in Comptes Rendus de l’Académie des Sciences. Pentru documentare intra aici:

      https://zbmath.org/authors/?ml=3&ml-1-f=any&ml-1-v=&ml-1-op=and&ml-2-f=ln&ml-2-v=Dan&ml-2-op=and&ml-3-f=fn&ml-3-v=Nicusor

      https://zbmath.org/?q=ia%3Adan.nicusor

      Mai jos gasesti articolele publicate de catre domnul Gheondea

      https://zbmath.org/authors/?ml=3&ml-1-f=any&ml-1-v=&ml-1-op=and&ml-2-f=ln&ml-2-v=Gheondea&ml-2-op=and&ml-3-f=fn&ml-3-v=aURELIAN

      https://zbmath.org/?q=ia%3Agheondea.aurelian

      articole care releva ca observatiile tale sunt complet nefondate. Domnul Gheondea a publicat cel putin 30 de articole in reviste de prim rang, dupa cum se poate observa.

      Ma intreb oare de ce tu, un fizician, revolutionar autentic in dec 89, preferi o sluga a PSD( stii la cine ma refer) in locul unui personaj care chiar doreste sa ne scape de marasmul coruptiei endemice? Ai uitat de ce ai iesit in strada in dec 89? Nu te-ai saturat ca decizia asupra calitatii vietii noastre sa fie luata de fel si fel de impostori corupti precum Dragnea, Ciolacu, etc?

    • Fiecare poate sa fie bun in stiintele exacte, umaniste, dar nu inseamna ca are aplecare si talent real pt cercetare. Creativitatea este data de atribute naturale si genetice ale creierului pe care nu le are toata lumea. Am avut colegi f. buni la matematica dar care nu au depasit buchea manualelor de matematica. Ofereau solutii si rezolvari la probleme dar nu erau si creativi. A cere lui N.D. sa fie geniu in matematica este prea mult. Dar matematica iti ofera perspectiva de a fi mai coerent, logic, structurat, calculat.

      • Domnilor,3 articole nu insemna mult., fie ele si in reveiste bune. Si nici macar 30 , daca nu ai macar unul din ele citat de sute, de mii de ori. Si asta se intampla indiferent de domeniul in care activezi.
        Pentru cei care ii apasa , da, am asa ceva , chiar si carti citate de sute ori , dupa care se invata la Harvard. Deci stiu ce spun….
        Ce nu stiu , e cu cine voi vota cu 3 ore inainte de a pleca la vot. Nu pot vota cu aur, nu ma lasa propria viata, faptul , cum bine isi aminteste cineva, am fos la revolutie in primele randuri. Nu voi vota nici pe candidatul psd pnl., asta e sigur. Va salut, va urez numai bine, si mai ales mult succes in demonstratii, ca sunt multe conjecturi in mate inca nedemonstrate desi exista de 200 de ani. Nu e simplu deloc, stiu asta.

        • ești fizician, cum zicea LS?… poate, deci, am o idee… aplică teorema lui Hadamard, apoi constată că funcția nu-i holomorfă, ci meromorfă, apoi folosește teorema reziduurilor ca să integrezi polii, apoi descoperi alte lucruri minunate… algebre antisimetrice… DAR, votează
          my humble oppinion

  8. Mi-e așa aproape articolul!
    Scriam oamenilor din jurul meu, apoi mai multor (absolvenți de politehnică și universitate- da, unii foști colegi cu Daniel Tătaru) frământări ale mele după o întâlnire televizată din zguduita săptămână despre care încă nu știm cum se va termina (voi numi cu XY/ ZT aici inițiale folosite altfel acolo):

    1. Dacă ar fi citit cartea ,,Gândire lentă, gândire rapidă” dl. XY ….! Sau dacă l-ar fi citit pe Daniel Goleman ….! Sau dacă s-ar fi gândit că mai sunt și oameni instruiți, unii care observă jonglerii lingvistice manipulatorii de tipul acesta (nu cred că a scos din joben, instant, formularea cu ,,gândirea lentă” pentru ZT)!

    Cine gândește profund are nevoie de timp  mai mult pentru analiza numărului mai mare de cazuri/ situații pe care le vede în arealul întrebării!

    Aproape sigur că a fost o tactică ( folosită recurent a devenit și mai greu de trecut cu bine peste ) aceea de a i se pune lui ZT întrebări cu formulări imprecise/ necontextualizate suficient, pentru că dumnealui ( ZT) are un creier analitic, deci îi trebuie timp de răspuns mai lung! Pentru că analizează mai mult , optimizează, ierarhizează, sintetizează răspunsurile posibile!
    Iar mai apoi să fie făcut ,,lent”!!!
    E ca la școală când unul de nota patru îi spune olimpicului la matematică al clasei: ,,sâc, sâc, am răspuns înaintea ta”/ ,,nu știi să răspunzi repede la întrebările mele”, neinteresându-l valoarea de adevăr a răspunsului, ci doar timpul de răspuns!

    Probabil cei ce aplică această tactică de manipulare știu la ce nivel scăzut de educație au rămas indivizii (cât s-au mai străduit politicienii să ne țină așa jos !) și profită ( mergând mai departe, riscând chiar, să- l și numească în cuvinte: ,, cu gândire lentă”)!

    Ce-i fain în chestia asta e că cel ce l-a definit așa pe ZT nu știe că astfel a recunoscut că acel contracandidat al său are una dintre rarele calități: aceea de a gândi profund!
    A gândi repede și bine e un deziderat al celor care învață matematică! Și deci o formare la cel ce exersează!
    Fiți siguri că, dând timpi egali de răspuns candidaților și aceleași întrebări, cei care știu matematică vor da un răspuns cu mai puține biasuri! Dacă sunt și instruiți in domeniu, și onești! (Lucru rar!) Și însoțiți de oameni asemenea lor, ajutați de ei, pentru ca mai apoi să ne ajute și pe noi!

    P.S.E o nebunie cu ,,gândirea lentă a lui ZT” , tot așa cum a fost și cu atașamentul de ,,viclean copil de casă”! Nu se potrivește, dar rămâne in memoria alegătorului!

    E o rușine pentru noi toți să câștige unii pe aceste căi!

    Alt moment de observații ale momentelor săptămânii:
    2…..se întâmplă des, când e vorba despre manipulare! Dar câți rămân/ înțeleg jocurile perfide? Ele se fac și se spun cu ideea că pe mulți nu- i interesează să urmărească pașii argumentelor, ci doar concluzia ( eronată din cauza unui argument lipsă/ a unei informații false infiltrate etc.!) la care s-a ajuns- deducție ilogică! Dacă unul- doi mai au curajul mărturisirii condițiilor/ pasului greșit in argumentare, nici nu mai contează ulterior ! Contează doar cele câteva sute, mii, zeci de mii de indivizi care fac argumente (eronate din nou) legând (prost sau bine, nu mai contează) concluziile greșite!
    E nebunia lumii!!!!??? Or fi pași in devenirea ei, cu răbdare, spre ceva mai bun?
    Educația prin exercițiu rafinat face diferența!

    P.S. Viața mi-a demonstrat că in ultimii ani au apărut printre ,,cei stârniți de frământările matematicii” indivizi diferiți ca și caracteristici de cei ,,lenți” de odinioară! Aceștia pun bază mare și transmit un fast-ing (dăunator zic eu), formând și acei urmași ( mulți dintre ei dornici, alții inconștienți, alții care se lasă in voia lumescului) ce văd matematica doar ca pe ceva ce calculează, fără a insista pe ,,de ce”/ ,,in ce context” calculează!
    Norocul meu e că mai am in preajmă niște tineri frumoși nu doar la trup, dătători de speranță (care au și ei nevoie de un anumit confort spre devenire- altă discuție)!

    • Ana C, cumva? Esti in tara sau urmaresti totul de acolo unde te afli? Daca esti Ana C., atunci te felicit Ana pentru stralucita ta cariera matematica!

    • Notați-i cu k_j

      Trage alegătorul concluzia dacă sunt mai degrabă ca o echipă de fotbal ori ca cei rămași după Cină.

      (Off-topic) după Revoluție era o necesitate a vremii a ști care sunt renii, nu și cei 11.

  9. Deci Einstein nu e bun! sau Marc Aureliu.

    Articolul era cât pe ce să fie inteligent dar e stupid prin limitare. Orice om ar trebui să tindă spre acele cerințe.

      • Nu e nicio concluzie, sunt doar întrebări. Limitarea la matematicieni e stupidă, e evident. Practic, sugerați că doar matematicienii gândesc, ceea ce e evident fals.

        „Atunci când primește o întrebare, un matematician încearcă să o înțeleagă cât mai profund, punându-și lui însuși întrebări: ce înseamnă fiecare cuvânt, care sunt relațiile subiacente, care este forma de răspuns așteptată, ce știe despre concepte și proprietățile acestora.”

        Orice om ar trebui să facă asta, nu e nicio îndoială. Sau măcar orice filosof, ceea ce e cam tot aia, dacă judecăm puțin.

        Ceea ce spuneți în cele treisprezece puncte (pot fi mai multe) este bine scris, dar sunt atribute general umane, cel puțin ca deziderat. Punctul unu, bunăoară, poate fi urmat de un om care nu știe tabla adunării, la limită.

        Restrângerea domeniului de aplicare a unui „concept” la doar o categorie de oameni nu are sens (etic).

        Dacă semnalati pe undeva „publicitate electorală” totul devine mai clar. Sigur, e acel „neîntâmplător”, mie nu mi se pare de ajuns. Dar îl accept, articolul e cel putin elegant și civilizat.
        Cam așa ar trebui să fie promovările electorale. Dacă puneați o relativizare pe undeva, că matematicianul e om (sau trebuie să fie), cred că era și mai bine.

        • Frumoasă concluzie.

          În aceeași (părerea mea) ordine de idei, sunt promovate trunchiat ori greșit prin media diverse situații în care votul nu este anulat, spre deosebire de acum douăzeci de ani, de pildă.

          Una dintre situații este prezentată drept adăugarea olografă a unui patrulater, eventual adăugarea unui nume și prenume reale ori fictive în interiorul [mulțimii mărginite a cărei frontieră este] patrulaterul| lui, eventual (aici e aici) aplicarea ștampile TATOV (ei, da) în acel interior.
          Eu nu cred că aceste instrucțiuni au fost avizate de vreun … filosof, cum scrieți(sau poate au fost de IA, aceea guvernamentală, ION). Spre amuzament, v-aș întreba ce va decide biroul secției dacă este înscris olograf ca mai sus doar un nume ori doar poreclă ori toate (cazul „clasic” Vlad ot Vlad Dracul (Țepeș) ) :)? Dar dacă este înscris numele unui candidat și se aplică ștampila și acolo și pe patrulaterul pre-tipărit al altui candidat pentru că alegătorul ar dori s-arate c-ar prefera un tandem??

        • ,,Dacă puneați o relativizare pe undeva, că matematicianul e om (sau trebuie să fie), cred că era și mai bine.”

          Ați citit cumva și punctul 7?

          Îmi faceți atâtea procese de intenție încât nu știu de unde să încep și, dacă încep, unde termin. Am folosit sintagma ,,treisprezece reguli” și nu am spus ,,regulile”, ceea ce spune clar că nu pretind nicăieri că acestea sunt toate. Am răspuns mai sus unui comentariu legat de creativitate dar pentru mesajul pe care am vrut să-l transmit, creativitatea/imaginația nu sunt relevante. Puteam compune un alt text despre creativitate în matematică sau în alte domenii, dar nu avea niciun rost să mă duc pe drumuri multe aici și acum.

          Am scris eu pe undeva că exclud alte profesii? Am făcut vreo comparație cu alte profesii? Am folosit sintagma ,,fals tratat” ca lucrurile să fie luate la modul foarte relativ.

          Am impresia că oricum aș fi compus acest articol acuzații de genul acesta îmi vor fi aduse. Sunt conștient, din articole din trecut, de pericolul de a fi judecat și condamnat fără drept de apel. Am învățat, după douăzeci de ani petrecuți cu precădere în cercetare și după schimbarea pe care am făcut-o pentru alți douăzeci de ani pentru catedră, că ieșirea în agora comportă riscuri. Dar mie mi se pare important să vorbesc despre lucruri care observ că nu sunt cunoscute iar, dacă sunt cunoscute, sunt greșit înțelese.

          • Articolul Dvs precedent, legat de limbajul specific matematic, inca-mi sta pe creier. Si asa-i, aveti un talent de a disemina. Peste matematica. Raspunsul, la comentariul de prost gust precedent, e ultra-elocvent.

  10. Am avut nenorocul sa am o invatatoare proasta – pe vremea aia absolventele de pedagogic se imperecheau PROGRAMATIC cu ORGANU ca sa-l fete omu NOU -, dar care era legal casatorita, la starea civila, cu cel mai inalt in grad. Asfel, fiinta a ajuns sa fie la cea mai cea clasa din scoala, conform GRADULUI lui barba-su, pe care il chema GEORGESCU! si trebuie sa fi fost ofiter superor al RSR.
    La Generala am dat peste un animal cu trei ani de facultate mate-info la iashi, fara nicio prega pedagogica, ca nu se facea la nivelul acela, trimis de securitatea ceausista sa blegeasca generatii intregi de elevi – era cea mai tarea scoala din oras – pe animalul cu trei ani de facultate BLegutz Virjil Ieujien l-am avut ca diriginte. Animalul si-a batut efectiv joc de mine, deoarece parintii mei nu erau intre lucratori si cadrele care l-au trimis acolo – PE OCHELARIST, CA SA NE BAGE IN BAZELE DE DATE PRIMITIVE ALE SECURITATII – fara nicio pregatire ori APTITUDINE (n-avea si nici nu cred are niciun copil, exact ca iliescu/ iohannis). Dupa REVOLIUTIE, l-au pus pe dobitoc chiar si DIRECTOR – fiind omul securitatii calarita de armata la data -, ca un fel de gherila a tuturor cretinilor care ajunsesera acolo la pomul laudat pe pile si arnajamente.
    In liceu l-am avut pe Mos Tagartza. Unul care a terminat facultatea imediat dupa razboi. O nulitate absoluta, la fel ca Ciurea. (taica-miu a ajut norocul profilor scoliti si cernuti in INTERBELIC – profesori adevarati – tine si de NOROC – ca fratii lui cu cativa ani mai mici NU l-au avut, fiind potcoviti de netotzii astia facuti profi dupa razboi, care au si distrus cel mai tare liceu din oras…
    Sor-mea avea ceva aptitudini matematice, peste medie – ca cica geniul e 99% transpiratie si 1% inspiratie – si a intrat la Facultatea de Mate din Bucuresti, la zi, insa nu a terminat-o.
    La toate testele/ examenele „nationale am fost de peste 7, curat, la mate – erau destul de grele si cu multe incurcaturi/ chichitze special INCLUSE, pentru ca cei NEALESI sa nu POATA – IAR LA ADMITIERE AM AVUT PESTE 8, peste 9 doar la geometrie.
    ConL.:
    Conteaza a dracului de mult cine sunt cei care te initeaza in jocul mintii numit:
    MATEMATICA.
    Matematicile aplicate sunt destul de complicate in domenii ca indineria sau economia.

  11. Probleme apar când dorim să fim foarte exacți în domenii în care înțelegerea – cunoștințele noastre nu sunt in ordine sau zona de interes e în afara puterilor noastre de înțelegere (de calcul). Când lucrurile devin complexe și nu sunt înțelese, cu cât există mai multe informații, cu atât confuzia e mai mare.
    Survival of the fittest funcționează și in cazul științelor. O parte din fitness e dată de faptul că în cazul anumitor științe nu se consumă energie în dezacorduri (disagreements). Totul poate fi măsurat și calculat exact. Nu există dubii. Inima unui om poate fi pusă pe cântar și știm exact câte grame are. Putem să aflăm exact din ce substanțe e compusă și în ce proporții.
    In medicină, această exactitate matematică a îndreptat focusul către anatomie și studiul părților. Mai târziu focusul a fost pus pe genetică. Totul măsurat cu precizie până la cele mai mici părți componente.
    Doar că științele care se ocupau cu înțelegerea fenomenelor complexe (cum e fiziologia) au fost trimise într-un con de umbră. Lucruri evidente precum bolile culturogenice nu prezintă interes (fiindcă deranjează „ordinea” socială și obiceiurile). Chiar dacă sunt observabile, sunt mai puțin „măsurabile” și cei afectați resping vehement realitatea. Dau câteva exemple. Cultura telefoanelor duce la miopie. Ochiul se adaptează vederii ce e preponderent folosită de aproape și devine miop. La bătrânețe, urmele lăsate de ochelari pe nas se pot transforma in cancer.
    Inelul pe deget crește riscul de boli cardiace și de cancer. Sutienele, pantofii strâmți, pisici în casă, circumcizii la adulți, mult plastic inhalat și ingerat, și multe altele care direct sau indirect inhibă oxigenul la celule și pot duce la cancer sunt trecute cu vederea. Explicații pentru boli se caută de multe ori în genele noastre ce pot fi „măsurate”…

    • Pai si eu cu cine votez? Dom Andrei, caprioara sta lusita la soare, castorul inoata la fundul apei iar pasarelili face uoua la mine sub deck si-mi ataca, dive bombing, catelul care vrea sa faca pipi.

    • Despre urmele lasate pe cer de avioane nu cunoasteti nimic?! la celelalte va pricepeti de minune, cancer pe toata linia intrerupta pe alocuri de boli „cardiace” de inima.

  12. Cred totusi ca creativitatea si imaginatia sint esentiale pentru matematica, incepind inca din stadiul buchisirii ei.
    Logica sau calculele sint foarte importante ─ experienta arata ca detaliile sint mai mereu importante, fiind chiar necesara antrenarea discernamintului pentru a putea decela ce e relevant de ceea ce nu e ─, dar matematica nu este despre calcule sau demonstratii, ci despre idei (Michael Atiyah): calculul e un instrument absolut necesar dar departe de a fi suficient in cazul unui matematician bun.
    Fiindca curiozitatea, ca nevoie de exprimare a creativitatii, ar trebui sa ghideze evolutia oricarui invatacel: chiar daca matematicianul de fapt redescopera mai mereu iar mai rar, chiar descopera, creativitatea este nivelul cel mai inalt de exprimare a intelectului, la copil sau adult.
    Singura pasiune permisa matematicianului e dragostea pentru adevar ─ nu pentru frumusete, o consecinta a simplitatii elegante care insa poate fi un ghid.
    Revenind insa la creativitate, mi se pare ca asta e cheia, inclusiv pentru a intelege de ce majoritatea metodelor de predare a matematicii sint prost orientate, fiindca ajung sa risipeasca oportunitati in materie de dezvoltare si cunoastere, alungind cam prea multi dintre copiii si oamenii al caror talent ramine nedescoperit.
    Desi e de preferat sa o incepi de tinar, in realitate nu e niciodata prea tirziu sa te apuci de matematica si, chiar daca rezultatele cele mai bune se obtin mai degraba la tinerete, aceasta nu inseamna ca descoperirea e rezervata tinerilor.

    „Well, the idea that mathematics is synonymous with logic is a great ridiculous statement that some people make. Mathematics is very difficult to define, actually, what constitutes mathematics. Logical thinking is a key part of mathematics, but it’s by no means the only part. You’ve got to have a lot of input and material from somewhere, you’ve got to have ideas coming from physics, concepts from geometry. You’ve got to have imagination, you’re going to use intuition, guesswork, vision, like a creative artist has. In fact, proofs are usually only the last bit of the story, when you come to tie up the… dot the i’s and cross the T’s. Sometimes the proof is needed to hold the whole thing together like the steel structure of a building, but sometimes you’ve stopped putting it together, and the proof is just the last little bit of polish on the surface.
    So the most time mathematicians are working, they’re concerned with much more than proofs, they’re concerned with ideas, understanding why this is true, what leads where, possible links. You play around in your mind with a whole host of ill-defined things. And I think that’s one thing the field can get wrong when they’re being taught to students. They can see a very formal proof, and they can see, this is what mathematics is.” ─ Michael Atiyah

  13. Dupa toate datele statistice rezulta ca iar si-au bagat rusii (si filorusii) coada in alegeri.

    Cea mai simpla explicatie, si cu ea, cel mai puternic argument care sprijina aceasta afirmatie, este urmatoarea:
    Cu vreo saptamana inaintea alegerilor Simion avea vreo 30%;
    In ziua alegerilor, potrivt sondajelor de opinie, care au o marja de eroare de +/-2%, Simion avea 33%.
    Cum a putut sa obtina de la 33%, 41%?????

    O alta aberatie:
    Cu o saptamana inaintea alegerilor, sondajele de opinie aratau urmatoarele:
    Daca in turul 2 intrau Simion cu Antonescu, statistica arata ca ar fi castigat Antonescu,
    Daca in turul 2 intrau Simion cu Dan, statistica arata ca ar fi castigat Simion.
    Cum e posibil asa ceva?
    Asta ar insemna ca, o buna parte din cei dispusi sa voteze cu Antonescu ar abandona valorile democratiei si integrarii Europene si ar comuta, cumva „automat”, la o aderentza cu imbecilismul si haosul spre care aspira Simion si gasca lor de mafiotzi.
    De aici, mai departe, nu poate sa rezulte decat ca marea majoritate a romanilor este formata din urmatoarele categorii:
    Cca 40% imbecili incurabili,
    Cca 15-20% prosti a caror creier nu poate forma o gandire rationala, ci una bazata doar pe sentimente si rezonantza populista; deci, o grupare electorala total vulnerabila si usor de manipulat de… „agenturile straine”… Nu-i de mirare ca erau atatia aplaudaci, pe vremea lu’ Ceashca…

    Ce shanse raman (peste 2 saptamani)?!
    UDMR sa voteze cu Dan,
    PNL sa anuntze si sa bata tam-tam-ul audientei lor ca il sustin pe Dan,
    Cacatzii de PSD sa stea deoparte si sa nu-i faca reclama lu’ Simion,
    Niste comisari politici (sau echivalent) sa faca instructaj cu tineretul taurin din diaspora (adica cu capshunarii din Italia si Spania),
    Echipa lu’ Dan sa lucreze non-stop (24/7) si sa-l duca pe r-r-it, sa-l plimbe prin toata tzara (sau prin comunitatzile rurale cu populatie numeroasa), sa le intre cumva sub piele bovinelor batrane de la tzara (care, probabil, au boala vacii nebune, si care, la mintea lor stricata, au votat cu Georgescu sau Simion).

    • Nu pot decat sa fiu total de acord cu ceea ce ai scris, draga Robert ! Si da, numarul de imbecili incurabili si de prosti cu creier subdezvoltat e foarte mare in randurile populatiei nativ vorbitoare de limba romana ( scuze ca spunand asta-i acuz cumva de corecta vorbire a limbii romane pe acesti cretinoizi), mult mai mare decat ai evaluat in comentariu.

      Si ceea ce e si mai grav este ca acesti idioti, dupa ce ca sunt cum sunt, mai sunt in plus si obraznici crezandu-se si atoatestiutori. A compara valul extremist din Franta sau Germania cu ceea ce se petrece in Romania este o mare greseala. In Romania este vorba despre o revolta a prostilor impotriva a ceva ce ei nu pot explica, este un fel de revolutie culturala prin care masele imense de prosti vor sa aduca la putere pe unii care sunt la fel de prosti si de obraznici ca si ei…asta e o mostenire a gandirii de tip comunist, care s-a perpetuat bine merci in acesti 35 de ani de dupa 1990.

      Revolutia asta culturala prin care au fost votati de catre prostime prosti si impostori a fost de fapt permanenta dupa dec 89, de-aia nu s-a putut scapa de PSD, de-aia au tot fost votate partidulete arondate gruparilor de origine securisto-comuniste…..acum insa a luat o amploare fara precedent. Cauza care a dus aici este PSD, care culmea, este tot rezultatul votului acestor mase de prosti. Acum vor sa aduca la putere pe unii mai prosti decat cei din PSD! „Prostul la prost trage” a ramas si ramane un proverb extrem de actual in Romania post 89!

      • Tot nu va stiu numele mic stimate Domn. Va deranjeaza da va voi numi Leibnitz? 😁
        Acum serios e ca diferenta dintre votantul canadian si cel roman e MEGAGIGANTICA. Si vina nu-i a lui Funeriu ca n-a fost votat. Evit sa ma bag in teorii.
        Funeriu ar fi de clasa lui Carnitza (asa-l alint eu pe Mark Carney) si totusi Romania sucks so big.
        Carnitza se vede cu Trump la un burger s-o coacacoala azi. Vedem ce-o iesi.
        Numai bine Dom Leibnitz

        • Draga Robert, sunt un om normal, nu sunt un geniu, nu sunt o somitate, asa ca chestia asta cu „Dom Leibnitz” nu este deloc potrivita si te rog sa renunti la ea!. Am ales de la inceput sa fiu incognito pe aceasta platforma si nu voi renunta la asta. Ti-am zis ca sunt indragostit de nuvelele fantastice ale lui Eliade, deci o nota de mister mie mi se pare intotdeauna binevenita in discutii libere intre persoane educate si civilizate.

          Daca doresti cu atat de multa intensitate sa mi te adresezi cumva, poti sa mi te adresezi cu John Doe sau Mister Unknown sau Mister Nobody.

          Te rog sa nu te superi, dar in momentul in care mi-am impus un principiu, aleg sa-l respect pana la capat.

          LS provine de la initialele numelui unui mare matematician francez( 1915-2002) ….te las sa descoperi singur numele.

          LS mai inseamna, dupa cum poate stii, Loc Semnatura. Pe toate actele emise de catre institutii, in timpul comnismului si chiar mult timp dupa 90, poate chiar si acum, nu stiu sigur, la finalul actului aparea un cerc mic in centrul caruia scria LS. Nu stiu daca chestiunea era preluata de undeva sau era cauzata de obsesii ale comunistilor in ceea ce priveste „asumarea raspunderii” sau pur si simplu era inventata pentru ca responsabilul de act sa stie unde sa semneze. Mie treaba asta mi s-a parut intotdeauna o ineptie!

          • Dom Laurentiu, am gasit articolul asta pe WSJ. Ma gandesc ca v-ar face placere. Un joi seara la mine fara alte cele decat un Pope american. 🙃

            https://www.wsj.com/opinion/orwells-tweets-and-podcast-would-be-great-career-novelist-writer-politics-94b8920b?mod=hp_opin_pos_3#cxrecs_s

            Dau copy paste ca nu stiu daca-l puteti citi:

            Orwell’s Tweets and Podcast Would Be Great
            Not all his essays endure, but he had an exceptional talent for exposing political lies.
            When George Orwell died in 1950, he was known in England as a middling, somewhat old-fashioned novelist and a left-wing columnist and essayist. He was known in America for his final novels, “Animal Farm” and “1984,” but he’d never visited the U.S. He knew little about it beyond the fiction of Jack London and the legend of Abraham Lincoln’s log cabin, and he disliked America as vulgar and capitalistic.

            Today Orwell is the Churchill of columnists, a moral lodestar across the English-speaking world. Like Churchill’s bust, whose comings and goings at the Oval Office are a symbolic barometer of presidential values, Orwell is a mobile partisan icon.
            The author of essays such as “My Country Right or Left” was wrong as often as he was right. Orwell believed that a socialist command economy was more efficient than capitalist markets. He thought it “quite possible” that Britain’s population would shrink from nearly 49 million to “eleven millions” by 2016, when it instead rose to more than 65 million. He expected World War II to kill capitalism and bring in the revolution. “I dare say the London gutters will have to run with blood,” he wrote in 1940. “All right, let them if it is necessary.” This isn’t our Orwell.
            Our Orwell is the columnist’s standby, passing the baton of authority in the 800-word relay of liberty and common sense: “To see what is in front of one’s nose needs a constant struggle.” He is the exposer of political language, which tends “to make lies sound truthful and murder respectable, and to give the appearance of solidity to pure wind.” Or he is the author of “Animal Farm,” which gives many young readers their first taste of allegory and political literature, and “1984,” which gives many high schoolers their last.

            The deceitful totalitarians of these novels give us the adjective “Orwellian,” but they are the least Orwellian of Orwell’s novels. He mostly wrote dismal tragedies of social deceit in an outmoded Edwardian vein. The dystopia of most Orwell novels isn’t as dramatic as the “boot stamping on a human face—forever” in “1984.” It’s the little hypocrisies of life in the English middle classes. His implication is that small deceits and capitalist exchange breed monstrous deceits and totalitarian brainwashing. Hannah Arendt reached a similar conclusion, only with more huffing and puffing. Both were snobs, and both were wrong.

            It was middle-class liberals and capitalists who built a firewall against totalitarianism, first in World War II and then in the Cold War. Orwell, a “lower-upper-middle class” liberal in pseudonymous flight from his origins, coined the phrase “cold war” in 1945. He became the conscience of conflict that he didn’t live to see. He was 46 when he died of tuberculosis. If he’d visited the U.S. for treatment, he might have lived. A new drug, streptomycin, was available in America after 1946, but not in England.

            If he had lived as long as Norman Podhoretz, still with us at 95, Orwell would have lived well past 1984: to 1998 and beyond. A Cold War liberal before anyone was called that, Orwell had the profile of a first-generation neoconservative: rebellious Trotskyite youth, chastened respect for the social contract, persistent fondness for Russian literature. Two of his last commissions were for Commentary magazine, which Mr. Podhoretz later edited.

            It is these lost decades that give us our Orwell. Later photographs show a man exhausted by war and sickness and tired of politics, too. Yet his ideal was the combative health of Charles Dickens, whose photograph, Orwell wrote, showed “the face of a man who is always fighting against something, but who fights in the open and is not frightened, a man who is generously angry—in other words, of a 19th-century liberal, a free intelligence, a type hated with equal hatred by all the smelly little orthodoxies which are now contending for our souls.”

            This rebel against conformity and ideology is the Orwell who called himself a “Tory anarchist”: the kind of person who believes in the unwritten constitution of English liberty and loathes bureaucratic regulation. He is closer to Evelyn Waugh and Ralph Emerson than to Karl Marx. Close too, for all his English suspicion of religious enthusiasm, to Dostoevsky, who wrote, “The formula ‘Two plus two makes five’ is not without its attractions,” more than eight decades before Orwell cribbed it for the totalitarian math of “1984.”

            What would Orwell say now? His tweets would be popular, and he would despise social media all the more for it. His jargon-free conversational style would suit a podcast, if he could control his cough. He would be against disinformation, but even more against its use to justify censorship. He would be for free speech, and especially alert to the “contradictions and absurdities” of political speech. Above all, he would tell us to accept no counterfeits. He would warn that artificial intelligence is already shifting our language and facts, and with them what it means to be human. He might even defer to Aldous Huxley’s “Brave New World” on that one.

          • Stimate domn LS (Laurentiu) cat si domnului Gheondea, e totusi o resuresgententa a stilului epistolar. Macar datorita diferentei de fus orar. Poate nu sunt concis. Una-i sa scrii o epistola si alta-i sa dai un TikTok.
            Cred ca „good all ways” v-or prevala. Un motiv de optimism pentru ganditorul de la Hamangia.
            Numai bine va doresc!

    • DILEMĂ s.f. Raționament cu două premise contradictorii și contradicționale, care duc la aceeași concluzie. ♦ (Curent) Situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă. [Cf. fr. dilemme, it., lat., gr. dilemma < gr. dis – doi, lemma – argument].

      “Mai, Adriane, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi fosti comunisti?”, zicea unul acum vreo 20 de ani

      Uite că blestemul s-a rupt. Constatăm cu bucurie că poporul ăsta nu mai are de ales între doi comuniști, ci între un putinist și un soroșist. O alegere bună de dat ca exemplu în definiția dilemei (situație cu două ieșiri, ambele defavorabile).

      • “ Constatăm cu bucurie că poporul ăsta nu mai are de ales între doi comuniști, ci între un putinist și un soroșist.”.
        Corect. Toti suntem inspaimantati de tancurile lui Soros (la Vest) si Putin (la Est) care incercuiesc azi Ro, aliniate ca armatele lui Stalin si Hitler pt sfartecarea Poloniei. Asta da, dilema!

  14. Un regim extremisto-izolationist ar fi o catastrofa pt Romania. Pana acum, desi cu sincope mari si cu partide habarniste si corupte, totusi tara s-a dezvoltat economic mult datorita in special firmelor private romanesti, a multinationalelor straine si a societatii civile. Miscarea hauristo-extremista isi are originile in ceausismul tarziu preluat apoi de prm si psd cu ponta, dragnea, „mandru ca sunt roman”, etc. Exista in tara o masa mare de idioti cu conceptii comunisto-ceausisto-legionaroide care au votat pe rand cu fsn, prm, psd, pp-dd, unpr, pot, haur, etc. Acesti idioti au fost pacaliti de-a lungul timpului fie cu galeti, faina si ulei, fie cu promisiuni rasiste, fie cu cresteri mici de pensii (dar pe dindarat politrucii furau cat puteau), fie acum cu ineptii anti-globaliste si anti-UE si cu exhibitionism religios tembel gen sosoaca, lasconi, etc. Idiotii au fost ademeniti cu facultati fantoma care sa le dea diplome usor fara studiu, cu diverse posturi si sinecuri pt unii din ei, cu promisiunea ca nu trebuie reformat nimic si ca pot continua sa nu faca nimic si sa sterpeleasca cate ceva (pe principiul „daca nu curge, pica”…). Nu e intamplator ca cocalarii, interlopii tin cu astia. Acesti prostovani au fost furati de diversi politruci prin contracte dubioase, spagi uriase, afaaceri ilegale sau pensii speciale. Pana cand au aparut alti politicieni hotomani care sa ii faca de cacao pe primii, si sa le fure votantii …. Au venit cu narative populiste exagerate, false, anti-stiinta, anti-UE, anti-democratice desi clamand ipocrit „vointa poporului”.
    Cea mai mare dovada de patriotism nu sunt lozincile si nationalismul de fatada, ci munca cinstita si performanta in domeniul propriu. Da, firmele si capitalul romanesti trebuie ajutate de orice guvern, dar nu in mod ostentativ extremist si anti-UE.
    Exista totusi si multi oameni cinstiti, educati si muncitori in tara asta, cei care au tinut tara pe linia de plutire 30 ani, IN turul 2 trebuie convinsi o mare parte din cei care n-au votat in turul 1, sa vina sa voteze. Altfel, pa Romania, va deveni insuportabil pe aici.

  15. “Never say never,” Trump said.

    Carney responded with a grin and a few nods toward journalists and officials clustered around the room: “Never, never, never.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aurelian Gheondea
Aurelian Gheondea
Aurelian Gheondea este matematician, cercetător la Institutul de Matematică Simion Stoilow al Academiei Române din București și profesor emerit (Professor Emeritus) la Universitatea Bilkent din Ankara.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro