joi, martie 28, 2024

Trenule masina mica, unde-l duci pe Sophocleous? Despre privatizarea CFR Marfa.

Privesc cu un amestec de uluire, amuzament si enervare eforturile unor politicieni de a explica poporului cum sta cu privatizarea. Grea trebusoara!

De unde ne-a aterizat in fata ochilor subiectul CFR Marfa? De luni de zile compania statea intr-un tabel al firmelor cu datorii intocmit de FMI. Tabelul s-a intocmit pentru ca « medicamentele » macroeconomice aplicate economiei romanesti s-au dovedit a fi absolut inadecvate – ajustarea structurala a economiei s-a facut in perioada de criza prin cresterea arieratelor (tinta ratata de 7 ori) si amanarea termenelor de plata catre sectorul privat. Ca atare, « baietii » de la FMI au pus conditionalitatea cu privatizarea CFR la « prior actions », in limbaj de specialitate – un fel de « daca nu o faceti pe asta, adio continuare acord FMI – UE – Banca Mondiala».Este o exceptie si pentru FMI. Cei de acolo merg mai mult pe conditionalitati macroeconomice si mai putin pe suflatul in ciorba statelor imprumutate – pentru Romania s-a facut insa o exceptie.

In 2008, in calitate de consilier al premierului am luat la purecat – mult prea tarziu, era pe final de guvernare – CFR Calatori S.A. si CFR Marfa S.A. Doua firme mari de consultanta au lucrat pro-bono. Un expert in audit a spus ca in intreaga lui cariera de 20 de ani nu a vazut o balanta contabila precum cea a celor doua companii- mi-a si marturisit ca nu intelege jumatate din lucrurile de acolo – cifrele, ca sa il citez « nu se inchid ». Neregulile de natura penala merg mana in mana cu o contabilitate facuta franjuri, cel putin in companiile de stat. Reiau aici apelul meu pentru guvern – sa realizeze un audit profesionist, profilactic, al tututor companiilor mari de stat. Cei care ar trebui sa intocmeasca un astfel de audit sunt primele companii ca reputatie mondiala – contractele lor vor fi modeste fata de zecile de milioane de euro de sifonari de fonduri care vor fi astfel prevenite. Este greu sa alegi, desigur, intre puscaria sigura pentru fosti tovarasi de drum cotizanti la partid – la toate partidele – si alinierea companiilor de stat la rigorile lumii civilizate, in care guvernanta corporatista este un standard minim de decenta, echivalentul spalatului pe dinti pentru un om.

Sa ne amintim de altfel ca multi dintre fostii directori ai companiei au plecat cu tinichele de coada– domnul Necolaiciuc a declarat ca si-a cumparat din banii de diurna apartamentele cu vedere la ocean in Statele Unite si, de cand a transmis DIICOT-ul un document stufos catre Departamentul American de Justitie pentru extradare, nu s-a mai auzit nimic despre el. Nimic in afara de faptul ca a achizitionat intr-o vreme inclusiv costume de scafandru, suruburi, rulmenti si trandafiri pentru CFR Calatori S.A. Domnul Noaptes, alt director CFR nu a putut justifica 6,3 milioane de lei din averea proprie, conform informatiilor puse la dispozitie de ANI.Alti directori au facut proceduri de achizitii ce nu au putut fi justificate in detaliu. Toate elementele arata de fapt un singur lucru : din pricina hotiei si/sau a neregulilor, sub diversele forme – de la cele mai grave pana la cele mai comice – o companie evaluata de fosti ministrii ai Transporturilor la 1 miliard de euro se va vinde probabil in zilele urmatoare pe aproximativ 180 de milioane de euro. Paguba o vor deconta, prin pret, cei care transporta marfa pe calea ferata. Ungurii au vandut o companie mult mai mica – MAV Cargo – iar apoi au renationalizat-o. Stateam de vorba la Budapesta, recent, cu membrii marcanti ai cabinetului – recunosteau eroarea. Nu am vreo speranta ca vom invata ceva din greselile altora, nici macar in ceasul al doisprezecelea.

Merita punctate insa cateva lucruri de bun simt. Cel mai important dintre ele este ca o privatizare nu poate avea un rezultat onorabil atunci cand este gandita pe un calendar politic si pe sistemul « sa facem acum, repede, ca ne preseaza FMI-ul ». Sunt necesare cel putin sase luni pentru a avea o imagine asupra contabilitatii si a patrimoniului companiei – lucru care este de asemenea insuficient clarificat. Sunt necesare luni pentru prezentarea companiei unor investitori seriosi, pe plan mondial – cele trei companii realiniate la linia de start cunosc CFR-ul prin prisma unor parteneriate din care firmele private s-a ales cu profitul si statul cu praful de pe toba.

Statul nu doar nu a luat, asa cum se cade intr-un stat crestin ortodox, trebuie sa ne ajutam aproapele aflat la anaghie. In 2012 statul roman  a hotarat prin Ordonanta de Urgenta sa achite datoria operatorului feroviar  catre Electrica – fara ca managerii de acolo sa suporte rezultatele proastei gestiuni, fara ca active ale companiei sa fie « subtiate » pentru a mai diminua paguba. Asta s-a intamplat dupa ce operatorii straini, distribuitori de energie si-au pus neuronii pe bigudiuri referitor la datoriile in crestere exponentiala. Prima data, au mers cu saru’mana si jalba in protap la autoritati, apoi au lasat in bezna 200 de statii CFR – in general dintre cele mici, undeva langa Brasov am vazut personal arzand un opait, precum in secolul XIX. Un ziar mai scria ca angajatii CFR din statia Ploiesti Nord sunt ajutati la completarea diagramelor si a foilor de parcurs de catre locatarii cladirii in care se gasea atat statia, cat si un camin de nefamilisti, de la care si-au “tras” curent. Cum nici chestiunile astea nu a functionat – iar de taiat curentul pe calea ferata nu putea fi vorba in baza unor legi care spun ca tarisoara trebuie mereu sa aiba o infrastructura functionala, indiferent de datorii – s-a trecut la artileria grea : FMI-ul a conditionat transele de imprumut de plata datoriilor.

La altii lucrurile au stat nitel altfel. La privatizarea MAV au venit 12 companii, nu doar trei – iar majoritatea au fost din afara tarii. La unguri vorbim de vanzarea a zero locomotive, in cazul CFR Marfa vorbim de 900 de locomotive. Acolo erau cuprinse in companie aproximativ 13.000 de vagoane, la noi e vorba, actualmente, de aproximativ 36.000. Acolo, vorbim de 395 de milioane de euro, la noi probabil ca se vor obtine jumatate.

Romania negociaza din nou cu spatele la zid catre termenul limita de 20 iunie – termen cunoscut inca din toamna trecuta. Comisia de privatizare a reusit zilele trecute o performanta mondiala : depunerea ofertelor, analiza preliminara si stabilirea listei scurte – trei etape procedurale intr-o singura zi. Asta la cateva zile dupa respingerea in bloc a ofertelor acelorasi trei companii. In alte cateva zile, vor veni ofertele neangajante – teoretic, sute de pagini pentru intocmirea carora ai avea nevoie de minimum 60-90 de zile acces la camera de date si proiectii clare pentru a putea calcula pretul ofertat. Apoi, probabil fix pe 20 iunie se va anunta, dupa o truda indelungata, castigatorul. Jurnalistii descopera deja intelegeri caldute intre CFR Marfa si competitorii care vor sa o achizitioneze. In practica, expertii pe care i-am consultat (investment bankers, avocati, fruntasi ai procedurilor de pe meleaguri dambovitene, dar si straine) spun ca aceste documente complexe puteau fi intocmite in timp util doar daca ofertantii au avut acces informal la datele companiei CFR Marfa S.A., fie prin fosti angajati, fie prin alte modalitati specifice. Oficial, ei au avut acces pentru perioada 1-14 mai, inclusiv adica in weekendul prelungit in care batea vantul prin tot Bucurestiul si toti slujbasii satului erau in concediu. Mai exista si varianta mioritica in care documentele pregatite din timp asteaptau doar lansarea procedurii. Este posibil, insa, ca acei experti sa fie niste nepriceputi iar Ministerul Transporturilor sa stabileasca noi recorduri planetare in materie de eficienta in privatizare.

Care ar putea fi solutia – si in acelasi timp o sansa ratata pentru managementul companiilor feroviare ? Dimitris Sophocleous a fost numit la conducerea CFR S.A., surioara mai neprofitabila a CFR Marfa – dupa ce a condus divizii din Romtelecom si AD Pharma. Prima masura : a fost singurul manager care a mers in Gara de Nord, a constatat ceea ce stim cu totii – ca arata ca dupa bombardament si a cerut sa fie inlocuite scaunele rupte, gropile din asfalt si gaurile din acoperis. Cu scaunele si gropile a mai reusit, gaurile din acoperis raman. Ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu lauda demararea lucrarilor de modernizare a Garii de Nord si managementul privat al unor companii de stat. Deci, treaca-mearga. A doua masura : „Cine nu-şi plăteşte obligaţiile (n.a.citeste operatori privati bransati bine pe legatura cu ministerul) să vină cu o reeşalonare sau de mâine nu va mai avea acces pe liniile închiriate de la CFR“, avertiza Sophocleous  intr-o zi cu soare.Ei, aici s-a impotmolit Sophocleous al nostru. Intr-o zi cu ploaie, nu cu soare, Ministerul Transporturilor i-a respins Planul de Administrare ; pentru ca trebuia gasit ceva rapid i s-a pus in carca managerului un accident feroviar – de altfel sistemul paraie din toate incheieturile. „Conducerea Companiei Nationale CFR SA a luat act, cu surprindere şi regret, de respingerea Planului de administrare de către acţionariatul reprezentat de Ministerul Transporturilor. Apreciem că această schimbare intempestivă nu este fundamentată de raţiuni economice, situaţia companiei îmbunătăţindu-se în ultimele luni, ci mai degrabă de disperarea factorului politic de a pierde influenţa asupra resurselor unei companii de stat şi a finanţărilor europene”. Nu a mai contat ca omul – in trei luni, atentie- a redus datoriile catre buget de la 620 la 540 de milioane, ca obtinuse 1.3 milioane de euro economii din chirii, ca platise salariile la zi. I se spunea Sophocleous – dar ar fi trebuit sa il cheme Sisif !

Doua comparatii istorice, pentru final:

1. In 1869, firma engleza John Trevor Barclay &John Staniforth realiza primul tronson de cale ferata din Principatele Unite – Bucuresti- Giurgiu, adica 67 km. Fata de vremea lui Carol I, azi, podul prabusit de la Gradistea face ca aceasta distanta sa fie parcursa mai incet decat acum 144 de ani . In plus, Romania (ahem) moderna nu a construit in ultimii 22 de ani 67 de km de cale ferata noua.

2. O alta afirmatie publica a unui ofertant al CFR Marfa: Romania avea in 1989 144.000 de vagoane, iar in prezent mai are 39.000. Unde e diferenta ?

Concluzia vine tot sub forma unei intrebari : Romania va privatiza in acest stil (sa nu spun in acest hal) toate companiile de stat care mai raman ?

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. Citesti si te iei cu mainile de cap.

    Si totusi, ce mai putem face? Totul pare deja stabilit si batut in cuie. O sa urmeze o privatizare dezastruoasa, facuta doar ca sa se respecte termenele cu FMI-ul si atat.

    Mai poate raspunde acest guvern la vreun stimul? Pare un elefant cu pielea groasa si avand cam peste tot prieteni (presedinte, opozitie, mass-media).

    Astfel de articole (si o spun cu maxim regret) par sa fie intapaturi de tantar pentru guvernare. Si, repet, pielea este extrem de groasa. Sper sa ma insel eu.

    • Ideea este că poți cumva vinde un mamut industrial cu tot cu contracte oneroase de zeci de ani, clienți politici bine înfipți, datorii colosale și bruma de active care a rămas. Această idee a înmormântat intreaga economie românească prin privatizări concepute special pentru jaf.

      Dacă valoarea reală a activelor e V și discount-ul dat de contracte și datorii e D, atunci prețul de privatizare o să fie V-D. Când (V-D) <<< D (adică prețul de privatizare e mult mai mic decât valoarea activelor) o să atragi toate scursurile și capitaliștii de cumetrie care își vor permite să plătească (V-D) dar n-au nici o intenție sau capacitate să redreseze compania. Ei vor lichida totul la preț de fier vechi, vor transfera activele valoroase pe entități căpușă extrăgând valoarea de lichidare L, mult mai mare decât prețul plătit (V-D). Profitul lor va fi L-(V-D)=L+D-V adică proporțional cu datoriile companiei ! (care facilitează subevaluarea inițială)

      Celebrele privatizări pe 1 dolar ale guvernelor Ciorbea/Vasile au urmat fără excepție această rețetă, nu cunosc nici o companie privatizată pe 1 dolar care să mai existe: Roman Brasov, IMGB, etc. La fel la Timpuri Noi, de care poate ne mai zice Răzvan câte ceva, vândută pe 1 milion de dolari directorilor deși doar terenul valora de zeci de ori pe atât. Sute de exemple.

      Soluția e firește să accepți un faliment curat și să vinzi activele unui investitor strategic la valoarea lor reală, cu reangajarea salariaților în cadrul procesului de restructurare (schemă nouă de personal, examen de angajare etc.). Nimeni nu cumpără active de un miliard de euro în Europa de est decât dacă are planuri reale de a face investiții și a redresa compania.

    • De acord cu dumneavoastra. Astfel de articole, foarte interesante de altfel, citesc aproape zi de zi in presa. NIMIC nu se intampla. Serios va rog pe cei care le scrieti sa luati o pauza si sa mergeti cu cativa ani in urma si sa vedeti articolele cu dezvaluiri din acea zi. Apoi va mai rog sa faceti un „follow up” la ele. Dupa care, ultima rugaminte, e sa nu le abandonati, in fiecare saptamana sa adaugati un nou articol cu ce s-a mai intamplat. Saptamana de saptamana pana vedem o miscare.
      Repet, astfel de articole sunt foarte bune dar daca vorbiti doar cu noi, astia de comentam, si ei acolo sus devin prea puternici pentru a mai putea fi trasi la raspundere nu rezolvam nimic, doar ne mai enervam inca un pic.

      Va multumesc.

    • Autorul articolului, voit sau nu, este in profunda eroare: Sophocleous a fost pt putin timp MANAGER PRIVAT al CN CF CFR SA si nu al SNTFC „CFR CALATORI” SA. Cei multi -care nu cunosc- fac inca marea confuzie intre „CFR-uri”…
      Atentie: Infrastructura CFR-ului a devenit CN CFR SA, societatea pt transport feroviar de persoane a devenit SNTFC CFR CALATORI, iar cea pt transport de marfa este SNTFM CFR MARFA… In rest, mai sunt inca in functiune „resturI” de genul IMCF – pt intretinerea caii ferate, SCRL – pt intretinerea si repararea locomotivelor etc-etc-etc. SCVLC-ul pt „vanzarea legitimatiilor de calatorie” tocmai a fost re-absorbit de SNTFC CFR CALATORI, multe alte nenorociri infiintate pt disipariea de fonduri fiind in „insolventa”… Pacat, a 3-a ARMATA a Romaniei a fost devalizata, nenorocita si scufundata cu participarea larga a politicienilor nostri extrem de reprezentativi: presedinti, prim-ministri, ministri ai transporturilor, ministri ai internelor – in general cei mai mediatizati si mai cunoscuti!! Asa sa le ajute Dumnezeu! Stiu despre ce vorbesc!

      • Mihai, am „reparat” singurul loc in care nu se preciza CFR S.A. si se spunea „CFR Calatori” S.A. In rest, spun si eu : Asa sa le ajute Dumnezeu!

  2. „Dimitris Sophocleous a fost numit la conducerea CFR Calatori, surioara mai neprofitabila a CFR Marfa – dupa ce a condus divizii din Romtelecom si AD Pharma”

    Dimitris Sophocleous a fost director general la CFR SA, nu la CFR Calatori,

  3. @silicon_v – Guvernul raspunde frecvent la stimuli. Dupa dezastrul Oltchim l-a inlocuit, de pilda, pe seful OPSPI.

    @punk – foarte corect acest curs de valuation 101

    @Cfrist – „nimic nu se intampla” este o exagerare. Se va face o privatizare blat – sau macar se va incerca- si sunt convins ca vor reactiona negative mai multi oameni.

    Articole precum ale mele nu stiu sa fie in urma cu un an sau doi, daca ma insel, va rog sa mi le indicati.

  4. Inclin sa te contrazic pe un anumit aspect, Sophocleous a redus datoriile si cheltuielile dar cu ce pret? A creeat un blocaj in interior, toate achizitiile s-au sistat sau au fost centralizate iar efectul se va vedea…prin scaderea vitezei de circulatie a trenurilor.
    Infrastructura feroviara are un deficit enorm pe partea de întreținere, reparații și modernizare iar acestea nu se pot remedia prin reducerea cheltuielilor si nici prin concedierea salariaților. Daca tratam CFR ca un srl oarecare, hai sa-l inchidem si sa-l vindem la fier vechi, dar daca vrem sa avem o cale ferata atunci solutia e sa ne uitam la francezi sau germani, sa luam de ei sistemul de finantare a caii ferate. Cat investeste statul francez in calea ferata pe km si cat o face statul roman? Cat compenseaza statul german intretinerea si reparatia caii ferate pe km?
    CFR infra si Calatori nu pot si nu trebuie sa fie profitabile pentru ca asigura o componenta sociala de transport si au preturi adminstrate, dar trebuie sa incheie bilantul pe zero.

    • A, deci e rau ca a centralizat achizitiile? Eu zic ca nu e rau, macar hotia se regaseste intr-un singur loc si e mai usor de depistat.

      Si pana sa vedem de francezi si nemti, sa ne gandim daca ei au vreun Necolaiciuc, vreun Noaptes…iar daca ei sunt prinsi cu rata in gura intrebarea e ce patesc.

      • Asa s-a gandit si Necolaiciuc cand a centralizat!
        Nu putem inventa roata! Daca nu adoptam un sistem eficient calea ferata se va duce de rapa! In 20 de ani viteza de circulatie s-a redus la jumatate si asta are efecte dezastruoase. De ce? Prin centralizare, prin reduceri abuzive de cheltuieli si prin lipsa investitiilor.
        Apropo! Cum vezi rentabilizarea caii ferate? 2-3 directii?
        Multumesc!

        • M-ai pus pe ganduri. Intr-adevar, centralizare cand ai un hot, e urat. Centralizare cand ai un manager f. bun e o solutie ok, pt. ca daca nu – dupa cum functioneaza si acum – te lasi pe mana hotilor din regionale.

          Rentabilizare? Evaluare si vanzare de active non-core, in primul rand – terenuri, gari dezvoltate in parteneriate destepte cu dezvoltatori, anumite tronsoane de cale ferata licitate catre privati. Plata tuturor lucrurilor in timp real de la buget – nu dupa 9 luni in care compania se decapitalizeaza pt. tichete de 50% elevi, tichete revolutionari, etc. Apoi, un management bun pe fiecare regionala , macar. Masuri de minim bun simt.

          • De multa vreme ar fi trebuit implementata dualitatea la gari, ele deservesc calea ferata dar sunt si,de cele mai multe ori principala intrare intr-o localitate si e normal sa fie si in grija comunitatii locale…
            Departajarea garilor de calatori si a terminalelor de marfa din orase…Nu are ce cauta trenul de marfa langa cel de calatori deoarece cerintele sunt diferite…la unul trebuie accesul sa fie a mijloacelor de transport in comun iar la celalalt paza, depozitare, transbordare si acces auto…
            Transformarea garilor secundare din orase in puncte de oprire…si valorificarea terenurilor aferente…

  5. Înlocuirea scaunelor s-a făcut la un cost neglijabil, cu mobilier care se afla deja în depozitele companiei, dar era neutilizat. Imediat după operațiune, Sophocleous a fost admonestat prompt de omul lui Fenechiu în CFR – Cristian Ghibu – pentru „cheltuieli iresponsabile”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro