vineri, mai 17, 2024

Ucraina, America: Timothy Snyder și Anne Applebaum  despre ”Cine ajută pe cine?”

Nimic nu a fost mai important în anul 2022 decât soarta Ucrainei. Nimic nu va fi mai important nici în anii ce vor veni. Nicio conflagrație din ultimii 40 de ani nu a făcut atâtea victime: războaiele din fosta Iugoslavie din anii 1990 au adus cu ele circa 130.000 de morți, războiul din Golf (1991) aproximativ aceeași cifră (predominant soldați), 50.000-60.000 de victime la invadarea Irakului în 2003 (multe vieți au pierit în războiul civil care a urmat, cum s-a întâmplat și după intervenția americană în Afganistan). Conform surselor cele mai credibile, engleze și americane, numărul celor uciși până acum în Ucraina depășește deja valorile cele mai înalte enumerate mai sus.

Există astăzi o înțelegere completă a fiecăreia dintre fațetele „cazului Ucraina”. Găsim la câțiva de autori descrieri ireproșabile ale logicii și ale mizei înfruntării „actualului imperiu al Răului”. Între ei, câțiva români în frunte cu Armand Goșu. Admir, de mult, câțiva autori americani buni cunoscători ai lumii slave. Am citit analize ale lor superbe. Le-aș dori preluate de presa românească, în totalitate, căci orice adaos și intepretare nu poate decât să le scadă nivelul. Prezint aici două astfel de analize, referitoare la unitatea de interese dintre Statele Unite și Ucraina. Voi face mai curând o sinteză-traducere, motivul pentru care atunci când preiau complet anumite porțiuni din textele lor, o să scriu ad litteram, și nu „citez” – căci într-un fel, îi citez tot timpul.

Timothy Snyder

Timothy Snyder este un istoric american specializat în istoria modernă a Europei Centrale și de Est. A publicat câteva cărți devenite imediat faimoase, între ele, Tărâmul morții. Europa între Hitler și Stalin (Humanitas, 2022) și Pământul Negru. Holocaustul ca istorie si avertisment (Humanitas, 2018), Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX (Editura Trei, 2018) sunt la dispoziția cititorului în limba română.

Sintetizez câteva mesaje postate de Timothy Snyder pe Twitter la 6 noiembrie 2022, în perioada alegerilor, când se aștepta un „val roșu” cu consecința schimbării radicale a situației din Camera Reprezentanților și Senat. Acest context l-a determinat, posibil, pe Snyder să comenteze relația SUA-Ucraina pe un ton cumva polemic, după ce „auzise la unii republicani ideea că rezistența ucraineană îi costă pe americani”. Nimic nu ar putea fi mai greșit decât această opinie, observă el, căci „rezistența ucraineană oferă americanilor beneficii extraordinare de securitate”. Iată argumentele lui Snyder, venite parcă în întâmpinarea vizitei lui Zelenski în Statele Unite, din 21 decembrie a.c. (la 6 octombrie, de neimaginat).

Rezistența Ucrainei la invazia genocidară a Rusiei face pentru securitatea Statelor Unite, afirmă Timothy Snyder, mai mult decât orice politică americană. Schimbarea pe care o aduce Ucraina asupra echilibrului global crește speranța menținerii păcii în deceniile care urmează.

Republicanii prezintă China drept rivalul pe termen lung al Americii. Și republicanii, și democrații sunt de acord că războiul dintre cei doi uriași ar porni, dacă ar porni, în urma invadării Taiwanului de către China. Or, prin rezistența lor la invazia rusească, ucrainenii le-au demonstrat chinezilor riscurile unei asemenea aventuri.

Apărându-se, ucrainenii au redus riscul unui război major și al unui război nuclear. Pentru această realizare extraordinară, datorată curajului și priceperii ucrainenilor, aceștia ar merita să primească mai mult credit și mai mult sprijin. Învingând forțele armate ale Rusiei și expunând slăbiciunea Rusiei, ucrainenii au făcut puțin probabil un război care să cuprindă întregul continent european.

Următorul raaționament merită reprodus ad litteram: „Timp de zeci de ani, administrațiile republicane și democrate nu au reușit să formuleze o politică capabilă să pună stavilă intenției Rusiei de a slăbi și de a anula ordinea internațională. Rusia servește drept laba pisicii, făcând ceea ce China nu și-ar dori să fie văzută făcând”.

Ucrainenii au redus posibilitatea unei agresiuni chineze prin Rusia și au făcut ca agresiunea chineză directă asupra intereselor SUA să fie mai puțin probabilă. A fost suficient să se apere, fără a face vreo mișcare împotriva Chinei. Opunând rezistență, ucrainenii au creat o oportunitate pentru politica SUA care altfel nu ar fi existat. Toate acestea, fără ca nicio viață americană să fie pusă în pericol. Să fie prea mari resursele trimise de SUA, Ucrainei? Echivalentul unei erori de rotunjire a bugetului apărării.

În concluzie, afirmă Snyder, câștigurile pe care rezistența ucraineană le aduce securității americane sunt atât de enorme, încât instituția de securitate națională a SUA este jenată să vorbească despre ele direct. Reproduc din nou: „Este incomod să spunem că o altă țară face atât de mult pentru noi. Este ciudat să spunem că rezistența ucraineană a făcut mai mult pentru siguranța americanilor decât orice politică a SUA de la sfârșitul Războiului rece. Dar este adevărat și trebuie spus”.

Anne Applebaum

Și Anne Applebaum poate fi citită în română: Gulagul. O istorie (Humanitas, 2011), Amurgul democrației. Seducatoarea atracție a autoritarismului (Litera, 2021). Importantă în context ar fi traducerea cărții ei despre Holodomor, din 2017: Red Famine: Stalin’s War on Ukraine. Applebaum a publicat în The Atlantic articolul ”The Brutal Alternate World in Which the U.S. Abandoned Ukraine. Ukrainian resistance and American support prevented a wide range of horrors” (aici) la 22 decembrie a.c.  Deci, la o zi de la vizita lui Zelenski. Textul analizează, în primul rând, interesele SUA. Or, insistă Applebaum, americanii ar trebui să recunoască cât de mult fac ucrainenii pentru securitatea americană. A-i ajuta pe ucraineni înseamnă pur și simplu „să fim de partea noastră”.

Contextul. Ad litteram: „Nimic din această călătorie [la Washington] – nici aplauzele, nici steagul, nici discursul – nu era inevitabil. Însăși supraviețuirea lui Zelensky nu a fost inevitabilă. Nici existența continuă a Ucrainei ca stat suveran nu a fost inevitabilă. În februarie, mulți considerau aceste lucruri improbabile. În ajunul invaziei, unii experți americani au sfătuit să nu se ofere ajutor militar Ucrainei, pe motiv că războiul avea să se încheie prea repede. Alți americani au repetat propaganda rusă, punând la îndoială dacă Ucraina merită să existe, sau dacă merită apărată. Unii politicieni americani s-au făcut ecoul acestui puncte de vedere și, într-adevăr, continuă să facă acest lucru. Dacă [Ucraina] ar fi fost învinsă? Și dacă un alt președinte ar fi fost la Casa Albă? Ce se întâmpla dacă în Ucraina ar fi fost ales un alt președinte? Să ne imaginăm, doar pentru o clipă, o lume fără curaj ucrainean, sau arme americane și europene, sau fără unitatea și sprijinul democrațiilor din întreaga lume”.

Dacă planul rus ar fi fost realizat, Kievul ar fi fost cucerit în doar câteva zile. Zelensky, soția sa și copiii săi ar fi fost uciși, statul ucrainean ar fi fost preluat de colaboratorii care își aleseseră deja apartamentele de la Kiev. Armata rusă ar fi luptat cu rămășițele armatei ucrainene, localitate după localitate, iar Ucraina ar fi astăzi împânzită de lagăre de concentrare, de camere de tortură și de închisori improvizate – precum în Bucha, Izyum, Herson etc. O generație de scriitori, artiști, politicieni, jurnaliști și lideri civici ucraineni ar fi deja îngropați în gropi comune, cărțile scoase din școli și biblioteci, limba ucraineană suprimată în toate spațiile publice. Sute de mii de copii ucraineni ar fi fost răpiți și transportați în Rusia sau traficați mai departe.

Soldații ruși s-ar afla deja la granițele Poloniei. NATO ar fi în haos și ar trebui să cheltuiască miliarde pentru a se pregăti pentru inevitabila invazie a Varșoviei, Vilniusului sau Berlinului. Milioane de refugiați ucraineni ar hălădui prin Europa. Economia moldovenească s-ar fi prăbușit în întregime, iar guvernul format la Chișinău pe valul victoriei ruse ar fi planificat încorporarea în federația ruso-belaruso-ucraineană – salutată de un propagandist pe 26 februarie 2020.

De cealaltă parte a lumii, planurile chineze de a invada Taiwan ar fi fost în plină desfășurare. Beijingul ar presupune că o America care nu vrea să apere un aliat european, blocată în fața unei Rusii în ofensivă, nu va sări în ajutoruo unei insule din Pacific. Iranienii, încurajați de succesul Moscovei ar fi anunțat că au achiziționat, în sfârșit, arme nucleare. Ad litteram: „Din Venezuela până în Zimbabwe și până în Myanmar, dictaturile din întreaga lume și-ar fi înăsprit regimurile și și-ar fi intensificat persecuția împotriva oponenților lor, acum siguri că vechile reguli — convențiile privind drepturile omului și genocidul, legile războiului, tabuul împotriva schimbării granițelor prin forță — nu se mai aplică”.

Finalul: „Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat întrucât Zelensky a rămas la Kiev, declarând că are nevoie de « muniție, nu de o plimbare »; pentru că soldații ucraineni au respins primul atac rusesc asupra capitalei lor; pentru că societatea ucraineană s-a adunat pentru a-și susține armata; pentru că ucrainenii de la toate nivelurile au fost creativi în utilizarea resurselor limitate; pentru că civilii ucraineni au fost și sunt dispuși să îndure greutăți teribile”.

Admirabil!

Distribuie acest articol

27 COMENTARII

  1. 1.” Învingând forțele armate ale Rusiei și expunând slăbiciunea Rusiei, ucrainenii au făcut puțin probabil un război care să cuprindă întregul continent european.”. Suna bine, numai ca realitatea de pe teren e alta: aproape tot ce si-a propus Rusia sa cucereasca ( Crimeea + Donbas) pe moment ii apartine iar recucerirea acestor teritorii de catre Ucraina pare tot mai iluzorie. Pentru ca nu numai armament ii lipseste UA ci mai ales oameni. Oare analistii citati n-au imaginea disproportiei evidente dintre armatele ce se infrunta?
    2. „Apărându-se, ucrainenii au redus riscul unui război major și al unui război nuclear.”. Nu cumva tot acest razboi n-ar fi avut loc fara subminarea – de catre Zelenski, cu sustinerea americana – a Acordurilor Minsk II? Exista o metafora cu niste pompieri ce dau foc la casa pentru a deveni eroi.
    3. Oare, in afara problemelor morale relevate, sa nu conteze in continuarea raboiului marile profituri ce se fac din comertul cu armament?
    4. Cred ca previziunile apocaliptice ale dnei. Anne Applebaum in caz ca…- si citate in extenso – dauneaza grav intelegerii realitatii.

    • @Adrian Cristescu – la o analiză superficială afirmațiile dvs. ar putea părea rezonabile mai ales pentru un segment cinic de populație care își vede data peste cap viața de zi cu zi de aceasta agresiune a Rusiei asupra Ucrainei. Am și eu printre cunoscuți câteva persoane care condamna ajutorul pe care vesticii îl acordă Ucrainei din diverse motive, unii pentru că au ceva nedefinit cu ucrainenii pe temeiuri istorice (că ne-au luat Bucovina, că îi deznaționalizează pe români, ca sunt răi ca popor, că ne-au blocat brațul Sulina, că au construit canalul Bistroe, că din zona actualei Ucraine unii au asediat cândva Cetatea Neamțului, etc… ), alții că ajutorul dat de vestici și renunțarea la gazul și petrolul rusesc arunca economia globală în recesiune și afacerile nu le mai merg, bursa scade, imobiliarele se blochează, s.a.m.d. Unele dintre motive sunt reale dar acum jucam în alt film. Sunt extrem de puțini, dar exista, aș spune mult, mult mai puțini decât proporția comentariilor care încearcă propagarea narativelor Kremlinului pe aceasta platformă.

      Încă de la început ” operațiunea specială” a avut intenționat obiective nedefinite, unele dintre ele ambalate sub formulări absurde pentru noi ca „denazificarea ” Ucrainei, când era evident că se poate spune orice despre regimurile ucrainene oligarhice și corupte dezvoltate de altfel pe model rusesc, doar că seamănă cu atrocitățile regimului național-socialist a lui Hitler ba. Alte obiective ca demilitarizarea Ucrainei au fost mai inteligibile. Acestea au fost obiectivele inițiale ale agresiunii ruse așa cum le-am auzit cu toții din gura lui Putin in dimineața invaziei. Care dintre ele vi se pare că s-au realizat? S-a schimbat regimul in Ucraina? A fost Ucraina demilitarizată? Nu, și cel mai rău pentru Puțin va fi că va trebui sa conviețuiască cu un vecin ostilsi înarmat până în dinți de occidentali. Există mai multe state din prima linie, de la Finlanda trecând prin Țările Baltice, Polonia, Slovacia, Cehia, România, care împreună cu Ucraina au o populație, PIB și o bază industriala comparabilă cu Rusia. In extremis și fara ajutor direct militar și financiar american, britanic, german sau francez aceste țări ar putea susține o vreme Ucraina. Cu ce pot fiecare, pe față ca ceilalți sau pe tăcute ca noi (că sa nu agravam situația din Moldova). Cu muniție și armament din producția proprie sau cumpărate de prin alte părți, precum clonele sud-coreene dupa sisteme de armament vestice contractate de Polonia. Aceasta centura de țări care au avut probleme istorice recurente cu Rusia nu mai poate fi ignorată de Germania și Franța, daca acestea își mai doresc ca proiectul UE sa existe. Nici gaz și petrol rusesc pe gratis nu mai pot in acest moment sa modifice situația și în opinia mea o înțelegere între așa-zisele mari puteri (foste sau actuale, care trasat granitele lumii sute de ani pe principii favorabile lor întotdeauna lăsând zone cu probleme care sa le permită un control ulterior al entităților nou create…) peste capul Ucrainei este exclusă. In joc sta hegemonia economico-militară a SUA și existența UE. Cine crede că acestea vor fi puse în pericol de dragul lui Putin sunt naivi. Dacă operațiunea specială reușea in două săptămâni așa cum a fost planificată, era OK. Cum nu a reușit din varii motive, cel mai important fiind determinarea ucrainenilor de a lupta și dintr-o poziție aparent fara șansă, situația devenit o capcană o pentru Putin in care s-a înfundat și mai tare când s-a hotărât să de-a totul, să-și tragă toate obuzele, toate rachetele, cu speranța că castigurile teritoriale sau avansul inexorabil îi vor aduce la masa tratativelor pe ucraineni. Situația reală este că ambele tabere și-au cam epuizat stocurile de armament și muniție sovietice. Însă pozitia militară a Rusiei cu Marea Azov in spate este extrem de vulnerabilă la un atac masiv iar economia Rusiei este blocată de sancțiuni care abia își fac efectul. Ucraina este este susținută de „Vestul Colectiv”, care are resurse umane, financiare și tehnologice incomparabile cu Rusia, liberi să producă și să livreze arme sofisticate ucrainenilor.
      Eu cred că jocul vesticilor este mult mai sofisticat decât este prezentat în media și folosește tuturor, de la SUA la toate țările europene, până și Taiwanului, Japoniei și Coreei de Sud. Doar că trâmbițarea sa publica ar da apa la moara unora din interiorul societăților occidentale și ar alimenta diverse curente conduse de diverși decerebrați, de la pacifiști, ecologiști până la cozi de topor tipul lui Simion. S-ar crea o cacofonie din care, îmi pare rău să o spun, bizonul de la Carpați la Munții Stâncoși ar avea mari probleme sa discearnă realitatea. Este mai bine sa se reverse peste noi doar atrocitățile rusești din Bucea, Izium, Herson, Mariupol, frigul, penele de curent și rezistența eroică a ucrainenilor. Pentru ca beneficiile subterane pentru tot Occidentul in ciuda inflației și a recesiunii care ne pândește sunt incomensurabile și e bine să rămână în umbră deocamdată. Scopul Occidentului este sa secatuiasca Rusia de puteri, dandu-i speranța că mai există șanse, că poate scapa cu ceva palpabil, așteptând revolta interna a rușilor, evitând folosirea armelor nucleare și împiedicând ajutorul Chinei. Au fost evidente încercările lui Putin premergătoare agresiunii de a atrage China de partea sa în numele rescrierii ordinii mondiale. Doar China cu forța sa economică ar putea produce suficiente arme și muniție ca Rusia să învingă în Ucraina pe tipul de război de uzura care se desfășoară acolo . Inflația și recesiunea noastră sunt necesare pentru a tine China sub control și a trece dincolo de „point of no return” cu tranziția energetica la regenerabile. Politica Zero COVID a lui Xi Jiping s-a întors împotriva sa. Supremația modelului sau autocratic e țăndări. Populația a ajuns în pragul revoltei, doar o situație economică internațională defavorabilă îi mai lipsește. Cam asta este realitatea din teren.

      • @Ioan Felicitari . Un comentariu cat un articol. Ucraina lupta pentru existenta ei. Nu are alta sansa. Cei care nu inteleg asta ca axioma in aceasta dezbatere, pot sa adauge lucruri neesentiale. Ajutorul pe care il primeste acum nu este suficient si nici determinant in rezultatul razboiului. Cred ca cea mai mare pierdere pentru Ukraina in acest moment in afara distrugerilor este pierderea a 8 milioane de oameni care au emigrat si care probabil nu se vor intoarce. Nu stim cit va continua acest razboi si cum se va termina. Nu stim cum va arata Ukraina dupa. Sigur reconstructia va dura 20 -30 de ani. Razboiul este o invetie proasta. Europa nu are nevoie de asta.

      • ??!! deci dupa avizata dumneavoastra parere tinutul Herța ar fi „ceva nedefinit cu ucrainenii pe temeiuri istorice” . Adicatelea Herța nu facea parte din Moldiva loqa 1857 si nici din Romania in 1940? Nu facea parte din .. judetul Dorohoi?

    • Mai răsfirați, tovarăşi, mai răsfirați…
      1. Crimeea era deja anexată, aşa că nu poate fi trecută pe răboj pe post de câştig teritorial în 2022; cam acelaşi lucru e valabil şi pentru Donbass
      2. Acordurile de la Minsk le-au fost impuse ucrainenilor de către europeni, samavolnic, aşa cum (se) procedează de ceva timp; banii să curgă… ce contează că o altă țară din Europa a fost invadată de un imperiu ticăloşit până în ultima sa fibră; plus, Ucraina avea fusta prea scurtă şi era machiată strident, nu? Şi-o merita!
      3. Armamentul costă; armamentul bun costă mult – mai ales că nimeni nu stă pe munți de rachete şi proiectile; cumva sugerați că SUA fac bani din vânzarea de armament dar vă prefaceți parşiv că Rusia nu?
      4. Despre ce realitate vorbiți, tavarişci? Aia în care un stat cvasi-fascist ca Rusia îşi sparge dinții într-o țară cu PIB-ul mai mic decât al României? Un stat agresiv, revanşard, incapabil să-şi onoreze promisiunile făcute prin tratatele pe care le-a semnat? Mai băgați o fisă, mai trageți o carte…
      E interesant că trollingul Rusiei a ajuns la fundul sacului – era o vreme în care unii trolli păreau relativ isteți; acum, sunteți dumneavoastră scos în față. Au românii vorba aia: ‘cât dai, atâta face’ – şi dumneavoastră sunteți exemplul perfect.

    • cristescule, nici Prigojin-grataragiul, nu crede elucubratiile tale, avand in vedere pierderile foarte mari, suferite de ,,profesionistii” sai…nici tatarul Shoygu-fost sofer de dubita la Chisinau, nu poate hlizi macar discret, la goangele tale: ,,rusia a cucerit tot ce si-a propus..””.adu-ti aminte bezmeticule, ce cerea putina, inainte de a navali cu suinele in Ucraina: ,,denazificarea” Ucrainei (desfiintarea tarii); NATO sa se retraga din toate tarile care au devenit membre incepand cu 1997…si vesnica chiuiala ruseasca grohaita mereu: o noua ordine mondiala..de fapt, O noua ordinarie mondiala, adica ceva tipic rusesc. o noua ordinarie, cu toti ordinarii si cozile de topor de prin toate taraniile inapoiate, toti cristeii azi si maine!

  2. Pentru ca în locul ,,liniștii” au ales alte lucruri, scump plătite, dar scumpe oricărui (încă) popor.

  3. F. bune extrasele din cei doi autori mentionati, Snyder si Applebaum. Sunt total de acord. Rezistenta Ucrainei in fata tavalugului rusesc a salvat Europa si America, in acelasi timp. Altfel ar fi fost efectul de domino, toti autocratii mari si mici din toata lumea, nu doar Putina, ci si Orban in ungaria, Vucic in serbia, Iranul, China, Venezuela, Correa N., ar fi fost incurajati in agresiuni prezente sau viitoare si in iliberalism/anti-democratie. China de exp ar fi fost incurajata sa atace Taiwan. Banii furnizati de SUA sunt putin fata de scenariul contrar, in care ar fi trebuit cheltuit mult mai mult pt aparare, si ar fi fost pierdute tari prietene. UE si-a dovedit incapacitatea politico-militara. Macron si Merkel, apoi scholz, nehammer, orban, etc, stateau la taclale cu Putina, sa fie bine ca sa nu fie rau, generalitati, condamnare cu juma de gura, etc. Doar alaltaieri ministrul italian de aparare le zicea ucrainenilor ca nu le poate da rachete, ca nu se gasesc la magazin ca nutella … cata lipsa de viziune si nesimtire la el… e usor sa faci pe desteptu’ aparat de tarile din Est, care au suferit timp de secole agresiunile barbare ale rusiei. Daca era dupa ajutorul UE, Ucraina era acum probabil invadata complet sau in mai mare masura decat este. Singurele tari care au percutat serios si au ajutat real Ucraina au fost SUA, UK, si tarile din Est, POlonia, Romania, Cehia, tarile baltice. Nu stiu daca acelasi ajutor american ar fi fost dat daca era trump la putere…probabil ca nu… Daca Rusia ar fi avut succes si Ucraina ar fi fost cucerita, evident ca urmatoarea la rand era Moldova.. Apoi cine stie, statele baltice, georgia, armenia, etc. E clar ca Rusia, nu doar Putina, vrea sa refaca fostul Urss, cu toate „binefacerile” sale, stergerea identitatii/culturii altor tari, jecmaneala, gulaguri, kgb, saracie, etc.

  4. Observind multele avantaje pe care le are, sau le-ar avea USA in razboiul din Ucraina s-ar pune intrebarea daca nu au fost constineti de aceste avantaje si inainte de inceperea conflictului si daca nu cumva chiar l-au provocat, sau au ajutat, la izbugnirea lui.

    Vazind atitia oameni fericiti de „operatiunea speciala”, cum spune Putin, de fapt de razboi, totusi imi piere o mare parte din aceasta fericire cind vad, aud cite victime si cite orori se petrec pe acolo. Unii ar spune ca sunt necesare, pt pacea lumii cineva trebuie sa se sacrifice.

    M-ar interesa ce spun acesti celebrii analisti si despre ce va fi in continuare, cind se va termina, si cum, aceasta poveste!? Adica care e numarul de morti critic necesar, daca nu ajung 130000 poate sunt necesari un milion, sau doua! Ma tem ca Ucraina va deveni intr-adevar un spatiu tampon, va fi atit de ciuruita incit nimeni nu ar mai vrea s-o cucereasca, ma tem ca trezirea poporului ucrainean va duce la desfiintarea lui!

    • „Ma tem ca Ucraina va deveni intr-adevar un spatiu tampon”.
      Pai exact spatii tampon este ceea ce Rusia a vrut si vrea inca.
      Problema este ca rusii joaca sah si Europa joaca bambilici, popa prostu si alte jocuri de societate incurajati de clase corupte de politicieni europeni.
      Bobby Fisher a fost o exceptie. Reagan a fost si el o exceptie.

  5. Numarul de vizualizari si redistribuiri par sa sugereze un apetit relativ limitat pentru astfel de articole insa… las comentariul asta aici doar ca sa arat ca, exista, totusi, un public.

    Punctele de vedere selectionate si traduse sunt interesante, pertinente, si prezentate coerent: felicitari, Gabriel!

    • …”exista ,totuși, un public ” ? DA, există ,dom ALEX ! Si încă nu vă vine a crede cît de numeros . De unde se vede treaba ca nici nu vedeți România din adîncuri.Imi pare rău ca tre să spun,dar opinii ca ale dv .nu știu daca fac vreun bine real cuiva. României, în niciun caz, NU ! Dimpotrivă.

  6. Articol memorabil. De ținut minte. Iată că și în USA sunt oameni cu minți limpezi ce nu se încing cum o fac mulți pe acolo. Și nu numai.
    Vă mulțumesc domnule Andreescu.
    Și îndrăznesc să vă rog, dacă vă e posibil, să mă ajutați în procurarea volumului „Gulagul. O istorie”. Îl caut de multă vreme prin fel de fel de anticariate. Imposibil de găsit.

  7. Cred ca toate punctele de vedere si argumentele prezentate aici (de autor si comentatori) sunt corecte, dar incomplete. SUA sunt dirijorul si beneficiarul principal (prezis de H. Kisienger acum cativa ani), UE ca pricipal competitor iese din cursa, China ca principal adversar slabeste, UK pierde de facto sprijinul Commonwealthului, iar India, Iranul, Brazilia, Africa de Sud si Turcia nu mai pot sa aspire la statutul de superputeri regionale. Dar se pune intrebarea daca o lume unipolara mai poate fi democratica sau aluneca spre totalitarism?

  8. Va citeam cu placere dupa revolutie. Articolul de fata exprima ceea ce gindesc si eu. Felicitari. Felicitari si pentru victoria personala legata de statuia lui MV. Ati reusit sa va plasati de partea cistigatorilor. Pacat ca la final v-ati gasit in tabara cu Sosoaca si Lavric.

  9. Snyder și Applebaum sunt doi oameni lucizi.

    Decidenții politici sunt rareori lucizi, cei mai mulți au mai degrabă o structură mentală simplă, bazată pe voință oarbă și instincte primordiale pentru a căror împlinire nu ezită să se deghizeze în orice e nevoie, în orice prinde la masa de gură-cască numită popor.

    Atâta doar că unii decidenți, așa limitați cum sunt, iau lângă ei oameni lucizi, în timp ce alții se înconjoară de secături așijderea lor.

  10. Articolul începe cu exagerări majore legate de magnitudinea Razboiului din Ucraina, care e uriașă în materie de consecințe și refugiați, dar care nu este câtuși de puțin cel mai violent conflict din ultimii 40 de ani după numărul victimelor. Războiul din Afganistan a produs peste 2,5 milioane de morți în ultimele decenii. Marele război african din 1998-2003 a ucis peste 5,4 milioane de oameni. Genocidul din Ruanda din 1994, războiul civil din Siria, insurgență Boko Haram din Nigeria, razboaiele civile din Yemen și Etiopia, toate desfășurate în ultimul deceniu au provocat mai multe victime decât războiul din Ucraina. Ceea ce arunca o umbra de neîncredere asupra argumentelor autorului, care pare sa vadă relevantă ca venind din proximitate. Ceea ce e, desigur, adevărat, dar doar pana la un punct.

  11. Apreciez competenta Annei Applebaum, deși am fost dezamăgit de apropierea ei de stânga americană și de neo-marxismul intelighentiei de peste ocean.
    În chestiuni de politică est-europeană e însă o voce care nu poate fi ignorată. Dacă nu mă înșel, ea trăiește de mai mult timp cu familia în Polonia. E deci o bună cunoscătoare a problemelor de la interfața lumii libere cu zona fostei urss.

  12. Rezistenta Ukrainei este o reusita nemaipomenita pentru USA . A redus Rusia la tacere, a aratat limitele marei armatei rosii care nu e in stare sa cucereasca o tara de la periferia Europei. USA plateste vreo 10% din cheltuielile ei cu armata, dand arme Ukrainei, iar in schimb destabilizeaza grav Rusia, si asta fara a sacrifica vreun soldat USA. In plus statele cu conflicte inghetate cu agresorul Imperialist Rusia: Moldova, Georgia… se vad si ele salvate din gura lupului.
    Foarte pertinenta si observatia ca in plan secund, USA castiga o carte si in conflictul Chinezo-Taiwanez.

    • SUA cheltuie mult mai putin decat afirma si se crede …
      Buna parte din donatiile catre Ucraina sunt „din stoc” si stau in stic de multa vreme .. SI din cand in cand stocu este schimbat. Adica ce este in stoc poa fi si casat, donat, vandut…
      Binentels cand este donat …. se zice ca ai dat ajutor de atatia bani.

  13. Un articol de manual al unui autor cu o tinuta intelectuala si morala inconfundabila , printre putinii care si-a mentinut verticalitatea si corenta inainte si dupa 1990 , nu a schimbat tabara si discursul ramanand de partea normalitatii culturale , sociale si umane. Domnul Gabriel Andreescu scrie la obiect ( argumentat, clar, concis, elegant ) si intr-un limbaj civilizat si accesibil care respecta codurile morale si sociale si face foarte dificila sarcina sarcina admiratorilor Rusiei lui Putin care zburda (zadarnic ) pe forum-urile romanesti . Intr-o tara traumatizata de bolsevici care a scapat de comunism printr-o revolutie sangeroasa , a pleda cauza unui nou Hitler si a face apologia unui razboi barbar de agresiune transmis in direct pe mapamond , nu este o dovada de inteligenta .
    Pe de alta parte, domnul Gabriel Andreescu joaca in alta liga culturala si morala deoarece nu se incadreaza in categoria intelectualilor publici pe cai mari in timpul comunismului , dar care prin paradoxurile istoriei , culturii, politicii si moralei au ramas tot acolo printr-o „schimbare la fata ” care nu pacaleste pe nimeni .

  14. Și eu am scris mai demult ca SUA face cea mai bună investiție politica și militara de la Războiul din Coreea. Amintesc aici Vietnam, Afganistan inainte și după rusi, Irak, Siria, Libia!
    Nu pot sa înțeleg câți proști exista la noi care scriu favorabil despre Putin Rusia. Au uitat ca cel mai mare dușman al nostru care ne-a rupt din teritoriul national este Rusia ca a golit tara în timpul comunismului?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Andreescu
Gabriel Andreescu
Activist român pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice, disident anticomunist român, care s-a opus deschis lui Ceaușescu și regimului său autoritar. Astăzi, este asociat Scolii Doctorale a Universitatii de Vest, Timisoarai și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului. A avut o lungă activitate în presă, a scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei ș.a. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Andreescu

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro