Departe de a se a fi apropiat, perspectiva păcii ȋn Ucraina pare să se fi ȋndepărtat şi mai mult. Zilelor de solidaritate atlantică şi de mobilizare diplomatică le-a urmat reacţia rusă- una clasică deja, de eschivare, de amânare, de agresivitate militară.
Căci bătălia pentru pace ȋn Ucraina nu poate fi separată nici de ambiţiile imperiale ale Rusiei si nici de marile plăci tectonice ale unei istorii ȋn mişcare, spre a relua clasica formula aroniană. Revenirea la pace este cu atât mai dificil de imaginat cu cât statul agresor foloseşte diplomaţia doar ca pe un instrument menit să ȋi ofere timp, creând iluzia respectabilităţii internaţionale, ȋn vreme ce atacurile criminale vizează deliberat obiective civile.
Înapoi la descurajare
Principalul obstacol ȋn calea oricărui acord negociat este sentimentul Rusiei că poate câştiga militar această confruntare. Câtă vreme această percepţie durează şi câtă vreme China comunistă va fi pregătită să o sprijine, Rusia va rămâne fidelă unui model brutal şi criminal de luptă. A aştepta o schimbare voluntară de conduită a Rusiei este o iluzie fatală.
Rusia a pornit acest război vechi de un deceniu ȋncurajată de absenţa descurajării. În 2014, ca şi 2022, Statele Unite au ratat ocazia de a transmite un mesaj lipsit de ambiguitate cu privire la riscurile agresiunii. Preşedinţii Obama şi Biden sunt responsabili de apariţia unui context care a permis atacurile succesive ale Rusiei. Europa, la rândul ei, a contribuit, decisiv, la acest faliment al descurajării colective. Impasul dramatic de acum este efectul unor erori strategice: a le corecta necesită un efort tenace, sprijinit pe o nouă viziune a viitorului.
Dilema adninistraţiei Trump este similară , până la un punct, cu aceea ȋncercată de administraţia Nixon ȋn Vietnam: diplomaţia este neputincioasă ȋn faţa unui inamic care preferă lupta. De această dată, contextul este modificat de implicarea directă a unui stat nuclear ca agresor. Escaladarea militară din Vietnam nu mai poate fi o opţiune imediată.
Orice arhitectură a garanţiilor de pace nu poate fi completă câtă vreme voinţa Rusiei de a duce acest război este intactă. Iar această ambiţie transpare ȋn formularea programului ei de pace: aplicarea sa ar ȋnsemna reducerea Ucrainei la vasalitate şi subminarea statalităţii ei.
Rusia este, ȋn pofida sancţiunilor şi a declinului economic, pregatită să aleagă forţa militară şi să refuze negocierea autentică. Consolidarea alianţei inegale cu China comunistă este unica ei opţiune realistă: axa revizionistă se consolidează, graţie acestui numitor comun al frustrării şi resentimentului.
Spre a fi relevantă instituţional şi simbolic, diplomaţia trebuie precedată de restabilirea descurajării. Iar menirea descurajării este limpede: convingerea Rusiei că nu poate câştiga pe front războiul. Blocajul militar trebuie să devină evident şi dramatic pentru Rusia, spre a permite negocieri.
Iritarea administraţiei Trump poate fi primul pas ȋn direcţia unei politici de restabilire a descurajării. Pentru ca Rusia să accepte tratativele, este nevoie ca Ucraina nu doar să reziste, ci şi să fie capabilă să ştirbească, credibil, puterea rusă. Pentru a putea aspira la un viitor acord negociat, echilibru şi descurajarea sunt necesare: ambele ţinte pot fi atinse prin consolidarea capacităţii de apărare şi de atac a Ucrainei,
Un eşec ȋn Ucraina va invita China comunista la agresiune ȋn Taiwan, ȋn timp ce o Rusie neȋngrădită va ameninţa naţiunile noastre. Pacea nu se poate ivi decât din ȋndiguire şi reȋnarmare. Restabilirea descurajării este primul pas ȋn bătălia pentru pace ȋn Ucraina.
Putin a plecat de la ideea ca Rusia este o mare putere militara, cu noi descoperiri in domeniu armamentului, care o fac invincibila.
Idee gresita, dupa cum s-a vazut in primele zile. (Iar rachetele lui de neoprit, sunt oprite de sistemul Patriot.) A trecut la razboiul de uzura, crezind ca forta sa economico-militara va zdrobi, in final, Ucraina. Iar s-a supraestimat.
Putin a subevaluat armata ucraineana si a supraevaluat dorinta ucraineniilor de a reveni la Rusia. Sperind la o desirare a armatei U. Nu s-a intimplat asa ceva. E departe de adevar.
Putin a crezut ca va putea diviza UE si NATO. Pina acum, Occidentul a strins rindurile. Au venit noi membri (Finlanda, Suedia) si mai vor sa vina (Elvetia, Austria, Ucraina). Dupa un an de expectativa, UE a incept sa ajute U. Fara arme grele, cu interdictii. Dar pe masura ce trece timpul, interdictiile sunt ridicate, datorita atacurilor furibunde ale Rusiei impotriva civililor. Singurul lor raspuns la loviturile chirurgicale ale U, asupra obiectivelor strategice din Rusia.
Economia lui este in grav pericol si armele pentru front sunt furnizate de Iran. China, Coreea de Nord. Piese finite sau componente. De asemenea, multe importuri din Occident, pe cai ocolite.
Putin este in fata unei mari erori strategice, pe care nu vrea sa o recunoasca. Desi tot globul isi da seama de prostia lui si incapacitatea economiei si armatei ruse.
Razboiul continua doar datorita incapacitatii funciare a Rusiei de a castiga, dar si incapatinarii de a nu-si recunoaste infringerea.
In aceste conditii, e greu de obtinut pace si tratative pentru pace, cand rusii nu renunta la himere.
Din pacate, Trump a devenit prietenul lor. O mare gafa.
Cei care sunt prieteni cu Rusia, trebuie sa-i constientizeze de pericolul in care sunt si sa militeze activ pentru pace.
China ii sustine neconditionat pentru ca are interesul. Daca Rusia invinge, va putea urma exemplul in Taiwan. (Deci Trump va trebui sa fie foarte atent cu prietenia cu Putin.) Daca Rusia pierde, va avea adversarul din Siberia la picioare. Deja economia rusa este yuanizata si dependenta de China in masura mai mare decat este sanatos.
Cum Ucraina este ajutata -acum- de toata UE si sprijinita de SUA contra cost, e greu de presupus colapsul U.
In plus, sunt arme tot mai sofisticate, care lovesc in adincimea Rusiei doar obiectivele strategice (nu oameni nevinovati, cum fac rusii). Lovituri tot mai dure.
Putin este gripat pe varianta razboi. Nu va fi pace, pina cand nu va fi inlaturat. (Vor fi probleme si cu echipa lui, care are aceeasi marota: Rusia imperialista, dar la Putin -deja- e o problema personala.)
Asta este -cred eu- singura cale de a se ajunge la pace.
Fără îndoială, rusia nu înțelege decât forța. Dacă Europa e capabilă, de una singură, să sprijine militar Ucraina și să ridice o nouă Cortină de Fier pe granița de Est a Ucrainei, ar putea să fie, în viitor, în poziția de a-și alege partenerii puternici. Ar putea fi parteneră și cu SUA și cu China, fără a fi parteneră cu rusia.
Cred eu că China are mai mulă putere de a face pace în Ucraina, decât SUA. (Și ce lovitură de imagine ar fi!…) Xi își cheamă toți „sateliții” importanți la raport (niciunul nu a răspuns „pas”, la convocarea lansată de Xi), în curând și sigur se va discuta și despre Ucraina. Înclin să cred că, dacă se joacă cu Trump, tov. putin nu-și permite să se joace cu Xi. Dincolo de declarațiile ce se vor face pentru public, aștept, cu nerăbdare, să văd ce se va întâmpla pe teren, după vizitele „prietenilor Chinei” la Beijing.
Ce mai filosofăm degeaba ?!
Nu e clar ca trebuie sa ne ghidam strict dupa R.Reagan: ”cu rușii nu se poate negocia decit dacă ai un pistol mai mare decit al lor pe masa !”
La fel, oarecum, zise si Pamfil Seicaru in celebrul să eseu: ”Rusia – dușmanul natural al României”
Deci, trebuie să traim in universul alb-negru: Rusia (și aliatii eii) trebuie privitți ca dusmani !…PUNCT !
Da, Rusia vrea război amenințând Occidentul cu arma nucleară. Scopul Rusiei este ca Occidentul să o recunoască ca „mare putere” cu zonă de influență proprie în propria vecinătate și cu drept egal în marile decizii asupra Lumii. Nu contează că Rusia nu este URSS, pretențiile Rusiei au rămas aceleași ca cele ale URSS mare câștigătoare în WW2. Ucraina este doar un motiv în jocul global de putere al Rusiei. Repet, Rusia vrea ca Occidentul să-i recunoască statutul de mare putere. Dacă nu, atunci Rusia nu va opri războiul din Ucraina ba chiar îl va escalada în Estul Europei.
Astfel pusă problema, conflictul este bine definit: Rusia+China(foste state comuniste…) VS Occident( state democratice). Cele două state fost comuniste nu vor ceda dacă nu li se satisfac cerințele.
Din nenorocire, Europa de Vest este slabă politic, diplomatic și militar deși este puternică economic. SUA are și ea dreptatea ei, în definitiv DE CE să se bată singură cu Rusia și China? Nu mai bine face pace cu Rusia contra Chinei?
Deci, cartoful fierbinte este în curtea Europei de Vest. Oare ce va face „Europa noastră”? Ar vrea EXTINDERE dar nu poate…
Așa că, după părerea mea, statele din Europa de Est sunt într-o situație imposibilă. SUA este departe și are propriile interese, Europa de Vest este slabă, iar Rusia este aproape. Ce-i de făcut?
România? Păi singurii noștri prieteni mai siguri ar fi Polonia, Turcia și poate Franța( deși Franța nu mai este ce a fost odată, ba chiar nu prea e sigură cu alunecosul Macron). Iar trioul Germania, Austria, Hungaria este mai degrabă revizionist și revanșard, mai degrabă dușman al României decât prieten( vezi comportamentul Germaniei față de România+Moldova sub Merkel și obstrucția violentă a Austriei contra României în cazul Schengen. Iar Hungaria latră sistematic contra României și Ucrainei visând la Hungaria Mare…).
Vin vremuri periculoase.
Bine scris stimate domn profesor, dar nimic nou de data asta. As fi vrut sa aud ca au ajuns sa topesaca clopote de biserici sa faca alama pentru cartusul de obuzier de 152mm. Nimic. Mai au sanza la greu. Nu cred ca merge cu tzaraita. Trebuie depasita o masa critica aici. Asta-i problema cu eunucii astia care nu-si dau seama cum trebuie luat un golan de boase, finca ei nu le are.
În curând Putin va avea aliatul ideal: populațiile transnaționale și foarte democratice din Republica Populară Tictok, Califatul Telegram etc. Oceanul planetar de bezna minții va face irelevante toate insulițele de luciditate neinundate încă. Din realitate în virtual și apoi, odată operat pe creier, înapoi în realitate. A da unui semianalfabet un telefon legat la internet e ca și cum ai da drumul unui copil într-un penitenciar de maximă siguranță. Se va întoarce de acolo cu mintea întoarsă pe dos ca un ciorap. Această tipologie umană va fi aliatul cu care totalitarismul va cucerii magistral toate democrațiile. Ce e spectaculos în acest nou sfârșit de lume este prăbușirea fără drept de apel a jurnalismului onest. Adevărul și-a pierdut toți clienții pentru că ființele raționale nu sunt dependente de luciditate, ci de emoție. Un neajuns mai mare decât acela de a te fi născut. În Secolul 21 drumul către iad nu e pavat cu intenții bune, ci cu emoții, de care or fi, numai emoții să fie și să piară orice urmă de rațiune. Dacă tiparul a venit la pachet cu ideologiile toxice diseminate în sute de milioane de minți, internetul vine la pachet cu rinocerizarea anti-etică generalizată planetar. Cei drepți, cei lucizi vor fi cum au mai fost: resemnați, retrași și mai rari decât aurul.
„…diplomația trebuie precedată de restabilirea descurajării. Iar menținerea descurajării este limpede: convingerea Rusiei că nu poate câștiga pe front războiul”.
Elegant spus. Numai că rușii vor putea fi convinși doar atunci când vor fi atacați de un stat membru NATO.
Haideți să nu ne îmbătăm cu apă rece. 1859; 1918; 1999-2004 intrarea în NATO. Întotdeauna, cu vărsare de sânge românesc, alții (francezi, anglo-americani) ne-au hotărât hotarele și destinele. Alții ni le-au sfâșiat. Cum să facem să aducem pălmașul român de azi la nivelul celui din 1918? Fără să schimbăm mentalitatea noastră ca popor (in integrum) degeaba mai vorbim de partide pro-europene. Mă tem. Nu pe tik-tok se face istorie!
Oricât s-ar strădui, Trump va fi indus in eroare de om-ologul său, prin gesturi patetice, vorbe siropoase, promisiuni deșarte și minciuni calde. Discuțiile, negocierile, summit-urile cu Puțin, cu oricare altul ca el, sunt efemere și chiar inutile. Or, un conducător rus, este un conducător rus. Cu alte cuvinte, toți sunt la fel. Cu aceleași metehne și cu aceeași sculă care le ține loc de diplomație: șarlatania. Având în vedere comportamentul pervers al criminalului, să vorbești despre pace cu el, cu oricare dintre satrapii din Organizația Criminala „V.V.Putin”, e ca și cum ai discuta cu șeful unui trib de canibali despre bună conviețuire. In fata acestui adevăr crunt, regula este una. Rusia trebuie privită ca o calamitate globală mai mare decât o epidemie de ciumă. Problema păcii nu poate fi rezolvată, dacă nu se ia în considerație faptul că funestul Puțin are un interes vital să răstoarne in sens primejdios noțiunea de „pace durabilă”. Va fi pace când armele vor cădea din mâinile invadatorului și când acești criminali de război vor fi judecați, condamnați și pedepsiți. Este evident că ucigașul este un mincinos incurabil cu tulburări de personalitate schizotipala. Abilitatea lui în arta minciunii nu poate fi tăgăduită. Minciună lui Putin este ca șopârla; îți lasă coada în mâinile tale și fuge, știind că va crește din nou. Toată intinsoare-inchisoare e un crescendo de minciuni. Russia, când a pus mâna pe ceva, nu și-o mai retrage. Și când a desfăcut nodul, este mânată de o diabolica plăcere a jocului. Puțin care are tot felul de fapte abominabile pe conștiință, inventează condiții, joaca dublu, triplu și trage: de timp, pe sfoară, de Trump și din tot arsenalul. Culmea absurdului! Lingușelile și promisiunile lui Trump sunt o perfuzie pe care el o pune Rusiei aflată în chinurile putrefacției. Aceasta însă nu împiedică Rusia aflată în colaps să fabrice și să cumpere arme cu care sa ucidă. Nu putem ignora fanatismul tipic rusesc, mânuit de un Diavol iste(o)ric, care-și bate joc de oricine și orice. Un regim criminal, bazat pe forța brută, nu poate fi doborât decât prin forță. Ucraina este, într-adevăr, un avanpost, menit să împiedice nu doar recrearea defunctei URSS, ci și escaladarea barbariei moscovite. De aceea, Ucraina trebuie să fie înarmată până în dinți, cu toate armele de care are nevoie, pe termen lung.
Preşedintele chinez Xi Jinping va fi însoţit de liderii unora dintre cele mai sancţionate ţări din lume – Rusia, Coreea de Nord, Iran şi Myanmar – la parada militară de săptămâna viitoare de la Beijing, într-o demonstraţie de solidaritate împotriva Occidentului, comentează agenția Reuters. La care se adauga rusofilul Fico, Vucic vasalul Chinei si… aparent Orban s-a ascuns. China pune in scena acest spectacol cu bully boys planetari dar pare ca e atat de departe de rafinamentul ei milenar. Si atunci de ce o face?
”China pune in scena acest spectacol (…) de ce o face?”
Pentru uz intern. Pentru asta se organizează paradele militare, pentru propria populație, nu pentru eventualii adversari.
Un aspect menționat în trecut: strâmtoarea Taiwan-ului are 180 de kilometri lățime, însă insulele Kinmen aparțin Taiwan-ului și se află la doar 10 kilometri de coasta chineză, față în față cu orașul chinezesc Xiamen, în Fujian. Acele insule sunt militarizate, acolo au avut loc exerciții la care au participat inclusiv trupe americane etc. Când China comunistă va fi capabilă să cucerească măcar acele insule, va demonstra că e o mare putere navală. Până atunci, organizează parade la Beijing 😀
China e un imperiu terestru, continental, la fel ca Rusia. Statele Unite sunt o mare putere navală, care după 1945 a preluat rolul exercitat până atunci de britanici, de a asigura libertatea mărilor. România nu a fost niciodată o putere maritimă, a avut acces la mare abia din 1878.
Pe baza experiențelor cu imperiile continentale (Austro-Ungar, Țarist și Otoman) românii înțeleg mai greu cum se pune problema între puterile navale. China nu e o putere navală și nici nu va fi prea curând. Marina militară chineză nu a debarcat nicăieri, niciodată. Când o să aibă o flotă în Mediterana și una separată în Atlantic, așa cum au Statele Unite, atunci o să fie și China o mare putere navală. Însă asta nu se va întâmpla în timpul vieții noastre.
„Nu există niciun exemplu în care o națiune să fi beneficiat de un război prelungit.” Sun Tzu – intelepciune chinezeasca milenara. Se aplica cu varf si indesat in razboiul Rusiei. Razboiul Rusiei in Ukraina se va opri „mecanic” sau „tehnic” – formal (cu tratat de pace) sau nu. Deja razboiul acesta este foarte nepopular in Rusia. Populatia Rusiei este satula si sprijinul scade de la o perioada la alta pentru ca o costa. 3 ani si jumatate de batut pasul pe loc poate sa exaspereze chiar si o populatie ruseasca „obisnuita” cu neajunsurile si lipsurile in mod istoric. Tot istoria arata ca populatia Rusiei nu se supune la nesfarsit pentru deziderate fantasmagorice. (1917, 1989). Rusia este in prezent si intr-o profunda criza de identitate si asta este radacina acestui conflict. In prezent Rusia isi neaga identitatea europeana situatie care genereaza un imens conflict in psihicul colectiv al Rusiei. In ceea ce priveste Romania si UE – razboiul este precum munca: avem o Rusie bolnava (de imperialism) la est – trebuie sa ne aparam de ea: azi , maine, peste un an poate peste zece ani: NU avem alta optiune. Aceasta este „munca” pe care o avem de facut. Se va vindeca oare Rusia de boala imperialismului ? Posibil ca da – poate atunci cand Putin si clica contemporana va disparea, probabil atunci cand vor intelege ca China o sa-i inghita cu fulgi cu tot, pardon cu resurse cu tot.