sâmbătă, ianuarie 16, 2021

Ucraina, numele haosului

Ultima săptămână a debutat cu un miting la Kiev, la care liderii opoziției au pre­zentat mulțimii adunate pe Maidan oferta președintelui Ianukovici pentru rezolvarea crizei politice. Viktor Ia­nu­kovici a acceptat să re­nun­țe la loialul premier Aza­rov, liderii opoziției ur­mând să fie cooptați în Exe­cutiv. Săptămâna politică s-a încheiat la München, la Conferința pentru Se­cu­ritate, unde șefii opoziției, Arseni Iațeniuk și Vitali Kliciko, cărora li s-a ală­tu­rat Piotr Poroșenko, fost mi­nistru de Externe și unul dintre spon­sorii Maidanului, au discutat cu înalți re­prezentanți ai UE și SUA un plan de re­zolvare a crizei. Din stradă, bătălia s-a mu­tat în spatele ușilor închise, unde se ne­gociază diverse soluții.

Luni, 27 ianuarie, oligarhul Rinat Ah­me­tov, cel mai bogat ucrainean, cu o avere de peste 15 miliarde de dolari, unul dintre cei mai apropiați susținători ai lui Ia­nu­kovici și sponsor al Partidului Regiunilor, s-a declarat public împotriva unui sce­na­riu violent care să pună capăt Maidanului. Oligarhii l-ar fi convins, potrivit presei de la Kiev, pe președinte să renunțe la in­tro­ducerea stării de urgență, care i-ar fi per­mis să scoată armata pe străzi. Tot luni a avut loc o primă întâlnire între pre­șe­din­tele Ianukovici și fracțiunea „regionalilor“, la care s-au discutat mai multe scenarii de depășire a crizei, de la federalizarea Ucrai­nei la declararea stării de urgență. Con­clu­zia participanților a fost că Ianukovici este dispus la orice compromis pentru a re­zol­va criza, de la amnistierea celor care au par­ti­cipat la luptele de stradă până la de­misia gu­vernului și reforma consti­tu­țio­nală.

Marți dimineață, deputații „regionali“ au constatat că președintele a început să-și pună în aplicare planul prin demisia premierului Aza­rov. A fost convocată o no­uă ședință a deputaților „re­gionali“, de astă dată fă­ră participarea pre­șe­din­te­lui Ianukovici, în pre­gă­ti­rea sesiunii extraordinare a Radei Supreme, pentru vo­tarea legii de amnistiere. Exis­tau nu mai puțin de pa­tru proiecte, dintre care unul era pregătit chiar de către adjunctul șefului administrației prezidențiale și pre­vedea amnistierea activiștilor Maidanului doar dacă în 15 zile eliberează toate clă­di­rile și străzile ocupate. În discuțiile care au avut loc s-a putut observa ruptura din cadrul fracțiunii parlamentare. Deputații controlați de oligarhii Rinat Ahmetov, Dmitri Firtaș, Serghei Levocikin și Viktor Pinciuk au spus că ei nu mai votează or­bește niciun proiect de lege venit de la gu­vern, așa cum s-a întâmplat la 16 ianuarie, când s-a adoptat, cu încălcarea pro­ce­du­rii, un pachet de legi privind îngrădirea drep­turilor civile, ceea ce a condus la re­luarea violentă a protestelor de la Kiev, pro­­teste care dăduseră semne că se vor stin­ge de la sine. Ahmetov singur con­tro­lează nu mai puțin de 40 de deputați, res­tul oli­garhilor, un număr de 38. Mai mult decât atât, pe culoarele Radei Supreme, marți, s-au desfășurat discret negocieri pri­vind revenirea la Constituția din 2004, care transferă o bună parte din pre­ro­ga­tivele președintelui către parlament și guvern.

Constituția din 2004 fusese anulată de că­tre Curtea Constituțională în toamna lui 2010, după câștigarea alegerilor de către Ia­nukovici, invocându-se faptul că pro­iec­tul de lege trimis atunci spre Rada Su­pre­mă s-ar fi votat cu încălcarea pro­ce­du­ri­lor. Chipurile, parlamentul l-ar fi adoptat în­­tr-o variantă ușor modificată de cea apro­­bată de Curtea Constituțională. Sus­ți­nă­to­rii revenirii la Constituția din 2004 pre­tin­deau că, dacă acum va fi supus vo­tului pro­iectul corect, nu cel modificat, și va fi votat cu majoritate simplă, în mod formal Constituția din 2004 ar fi putut reintra în vigoare.

S-a afirmat că modificarea Constituției ar fi fost o condiție pusă de Iațeniuk pentru a prelua fotoliul de premier, oferit de Ia­nukovici. Cert este că deputații „re­gio­nali“ controlați de oligarhi erau pregătiți să vo­teze revenirea la Constituția din 2004. Nu s-a ajuns, însă, acolo. Președintele Ia­nu­kovici s-a dat jos de pe patul de spital și a venit la ședința fracțiunii, blocând ten­ta­tiva de revenire la Constituția din 2004 și cerându-le deputaților să voteze pro­iec­tul care condiționează amnistierea de eva­cua­rea în 15 zile a clădirilor și străzilor ocu­pate de protestatari. Potrivit presei ucrai­­nene, întâlnirea președintelui cu par­la­mentarii „regionali“ a fost tensionată, Ia­nukovici amenințându-i cu dosare pe­nale și cu dizolvarea Radei Supreme.

Cum parlamentarii controlați de oligarhi erau greu de convins, Kremlinul a venit în ajutorul lui Ianukovici, semnalizând in­ten­ția reluării războiului comercial cu Ucrai­na. Controalele severe și taxele va­male su­plimentare i-au sensibilizat într-o așa mă­sură pe oligarhi, încât deputații controlați de ei au votat legea de am­nis­tiere în re­dac­tarea propusă de Ianukovici și au renunțat la modificarea Constituției prin reducerea prerogativelor pre­șe­din­telui.

Președintele Ianukovici joacă la două ca­pe­te, ca și până acum. Pare să fi acceptat va­rianta agreată de Occident a rezolvării cri­zei politice, adoptând amnistierea și în­de­părtându-l pe Azarov din fruntea gu­ver­nului. În același timp, a introdus ter­menul de 15 zile în legea amnistierii, după care ar putea reveni la o soluție de forță, spre care pare că-l împinge Moscova. Aș­teaptă începerea sesiunii parlamentului, la 4 februarie. În cazul schimbării ma­jo­rității, amenință cu dizolvarea Radei Su­preme. Numirea unui nou prim-ministru are aerul că ar putea fi o mutare decisivă. Numai că, în Ucraina, nimic nu e decisiv. //

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. „Money talks, bullshit walks!”

    Sau altfel spus, destinul tarii este tranzactionat la masa verde, indiferent de ceea ce crede pu**mea iesita in strada.

    Oare de ce mi se pare un scenariu cunoscut? Si, desigur, un presedinte (acelasi) pentru linistea noastra?

  2. Ucrainienii sunt divizati intre cei care vor sa fie condusi de Moscova si cei care vor sa fie care sa fie condusi de Varsovia/Bruxelles.O natiune ce nu se poate concepe suverana, pentru ei Moscova si Varsovia sunt mai „reale” decat Kievul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Populismul conspiraţionist, ruperea relației de încredere popor-tehnocrație și criza democrației liberale. Trei scenarii pentru guvernările viitoare

Despre criza democrației liberale se vorbește deja de mai mulți ani, nemaifiind o noutate. Ne referim aici doar la spațiul occidental, unde...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.