duminică, octombrie 17, 2021

Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă a fost citat de peste 1.100 ori!

John Van der Geer se poate considera mulțumit: un articol de-al său, The art of writing a scientific article, publicat în 2000 în Journal of Science Communications, a ajuns să fie citat de peste 1.100 ori în Google Scholar (Fig. 1):

Fig. 1 Articolul „The art of writing a scientific article a fost citat de 1.174, conform lui Google Scholar (accesat pe 3 noiembrie 2020).

Și cum ar putea cineva să nu fie mulțumit când articolul lui a acumulat peste 1.100 citări? La urma urmei, numărul de citări este un indicator nu doar al influenței, ci și, probabil, al calității. Un articol bun ar trebui, în principiu, să primească mai multe citări decât unul mai puțin bun. Prin urmare, pe baza numărului de citări, oamenii de știință și opinia publică ar trebui să poată emite judecăți de valoare despre articole.

Eugene Garfield, părintele scientometriei și cel care în 1956 a înființat The Institute for Scientific Information (ISI), devenit astăzi ISI Web of Science, a ridicat numărul citărilor la rangul de indicator de influență:

Numărul total al acestor expresii [citări] este cea mai obiectivă unitate de măsură a importanței articolului pentru cercetarea curentă.i

Toate bune și frumoase, doar că există o „mică” problemă în cazul nostru: Articolul citat de peste 1.100 nu există în realitate (este un fake article), cei trei autori nu există nici ei (sunt fake authors), la fel ca și inexistenta revistă în care ar fi fost publicat (fake journal). Totul este fake despre mult citatul articol.

Cel care a descoperit fake-urile a fost profesorul pensionar (emeritus, cum se spune acum!) Pieter Kroonenberg, Universitatea Leiden, Olanda. El a remarcat întâmplător că unul din foștii săi colegi de catedră – Prof. John van de Geer, expert în psihologie experimentală și statistică multivariațională, a publicat un articol surprinzător ca tematică, departe de ocupațiile sale profesionale. Curios, a vrut să citească noul op al colegului său, dar n-a putut găsi nici revista, nici articolul respectiv (Fig. 1). Mai mult, și-a dat seama că numele colegului este puțin schimbat prin adăugarea unei litere: de Geer devenise der Geer. Un alt semnal de alarmă a fost constatarea că nici co-autorii lui der Geer nu mai publicaseră nimic până la acel articol din 2000 și nu puteau fi găsiți online. Misterul a fost dezlegat când prof. Kroonenberg a descoperit că articolul respectiv nu era decât o referință-fantomă, folosită de Elsevier ca exemplu de citare pentru potențialii autori care ar fi dorit să publice într-una din cele 2.500 reviste științifice editate de gigantul editorial olandez.

Deși referința era/este despre un articol-fantomă, ea a fost totuși citată de peste 1.100 conform lui Google Scholar (Fig. 1) și de 539 ori conform lui Web of Science (până la data scrierii articolului, 3 noiembrie 2020, Fig. 2).

Fig. 2. Citările articolului-fantomă pe Web of Science, accesat pe 3 noiembrie 2020.

Cum a fost posibilă această mistificare intensă și de lungă durată? O posibilă explicație a fost sugerată de profesoara Anne-Wil Harzing, Middlesex University, în 2017.ii

Cele mai multe cazuri de folosire a referinței-fantomă – aproape 90% – se găsesc în publicațiile tip Proceedings Papers, care conțin articole majoritar acceptate fără peer-review și prezentate în diverse congrese, mitinguri, simpozioane etc. Unele evenimente de acest tip sunt simple pretexte de a petrece plăcut timpul în diverse locații turisticeiii. Autorii plătesc o taxă de participare de pe urma căreia se aleg și cu un volum publicat de organizatorii evenimentului în așa-numitele colecții Procedia, unde figurează și contribuția lor. Circa 2/3 din aceste volume sunt indexate în Scopus sau/și Web of Science. Această indexare este „cârligul” principal cu care organizatorii „pescuiesc” autorii de articole. Pentru că administrațiile diverselor universități și instituții de cercetare numără la grămadă toate publicațiile, este normală atracția pentru unii autori de a publica repede și fără probleme în Procedia în loc de a încerca același lucru într-o revistă de top din domeniul lor, unde ar avea mult mai puține șanse.

Nu trebuie să credem însă că doar volumele de Procedia s-au pricopsit cu contribuții care au citat fraudulos un articol inexistent. Dacă în cazul acelor volume se pot invoca diverse motive, dintre care lipsa unor referenți competenți este cel mai important, nu același lucru se poate spune despre folosirea referinței-fantomă în 79 articole publicate în reviste având un Impact Factor (IF) peste 2.0, precum Nano Energy (IF 16,602), Separation and Purification Tehnology (IF 5,774), Journal of Electroanalytical Chemistry (IF 3,807) Spectrochimica Acta Part (IF 3,232), Materials Letters (IF 3,204) ori Journal of Molecular Structure (IF 2,01).

În cazul articolelor publicate în revistele de mai sus, cu sistem peer-review activ, scăpările referenților și editorilor care au aprobat publicarea sunt greu de scuzat și aruncă o lumină defavorabilă asupra muncii profesioniste pe care o depun voluntar referenții și editorii marii majorități a revistelor în care peer-reviewing-ul funcționează cum trebuie.

Am avut curiozitatea și răbdarea să citesc o parte din articolele conținând referința-fantomă și surpriza mi-a fost enormă când am descoperit și prezența unui auto-plagiat masiv nesancționat editorial.

Articolul publicat de Abdel-Rahman, L., et al., 2013, Design, characterization, teratogenicity testing, antibacterial, antifungal and DNA interaction of few high spin Fe(II) Schiff base amino acid complexes, Spectrochimica Acta Part A: Molecular and Biomolecular Spectroscopy, vol. 111, p. 266-276, plasează referința-fantomă, absolut fără nicio legătură cu subiectul discutat, chiar la început:

Autorii lucrează la universitatea Sohag, Egipt. Articolul a fost primit de Elsevier pe 9 ianuarie 2013, revizuit și acceptat pentru publicare pe 13 martie 2013. Judecând după experiența mea de Editor Asociat la Marine and Petroleum Geology (din 2007 până în prezent), este o perioadă relativ scurtă.

Același grup de autori trimite spre publicare unei alte reviste un al doilea articol, în care autoplagiază masiv din primul articol, inclusiv primele 32 referințe, copiate fără nicio schimbare. Acest al doilea articol a fost primit de Elsevier pe 10 ianuarie 2013, dar a fost revizuit și acceptat pentru publicare mai repede decât primul, pe 19 februarie 2013. Este vorba despre Abdel-Rahman, L., et al., 2013, Synthesis, physicochemical studies, embryos toxicity and DNA interaction of some new Iron(II) Schiff base amino acid complexes, Journal of Molecular Structure, vol.1040, p. 9 – 18.

Viteza relativ mare de revizuire și acceptare a celor două articole poate fi explicată și prin obligația plății taxei de publicare: $2.690 (prima revistă), respectiv $2.760 (a doua revistă). În cele 2.500 reviste pe care le deține, Elsevier publică anual peste 500.000 articole, cu un profit care în 2019 a ajuns la €982 milioane.

Oricine ia cunoștință de aceste „opere” științifice se poate întreba pe bună dreptate: Cum a fost posibil ca editorilor și referenților celor două articole să le scape includerea anapoda a unei referințe-fantomă? Cum pot explica editorii și referenții articolelor publicate faptul că referința-fantomă a fost folosită nu doar pentru a justifica studii despre rezistența la cancer (cazurile de mai sus), ci și despre semi-conductori, electrocoagulare ori importanța rutinului în „diluarea sângelui”, reducerea permeabilității capilare și scăderea tensiunii arteriale?!? Și ce resort i-a împins pe cercetătorii egipteni să comită o asemenea fraudă care, împreună cu autoplagiatul masiv (pe care nu l-am comunicat încă revistelor împricinate), constituie rațiuni serioase de auto-retragere a celor două articole?

Nu pretind că aș avea răspunsuri pertinente la aceste întrebări și altele asemănătoare. Manuscrisele pe care le accept spre publicare în Marine and Petroleum Geology suportă o lungă perioadă (minimum 6 luni) de multiple peer-reviews din partea unor referenți pe care îi aleg pe criterii de maxim profesionalism și lipsa oricărui conflict de interese. Toate referințele incluse în manuscris trebuie să conțină titlul complet și un link pentru verificarea online.

Despre citări: cantitate sau calitate?

Este un loc comun astăzi în mediile academice și ale instituțiilor de cercetare faptul că aproape toate acțiunile administrative legate de titularizarea și avansarea pe post, acordarea de burse, premii, granturi etc., – sunt intim legate de parametri scientometrici, precum h-index, i10-index, factorul de impact (IF) ș.a. Iar la baza scientometriei stă numărul de citări. Așa cum am descris mai sus, s-a creat o hibridizare insidioasă între cantitatea citărilor și calitatea articolelor citate. Ideea că acumularea cantitativă a citărilor conduce cumva la salturi calitative este presupusă, dar nu clar dovedită. (Materialismul dialectic marxist se baza pe o prezumție similară)

În 2010, Molinié și Bodenhausen au publicat un articol intitulat „Bibliometrics as Weapons of Mass Citation” în care au constatat o situație îngrijorătoare:

Oamenii de știință sunt acum considerați a fi de succes cu singura condiție ca munca lor să fie citată din abundență. Această tendință la nivel mondial pare să se bucure de sprijin nu numai din partea agențiilor care acordă granturi (a căror sarcină este evident simplificată prin recurs extins la bibliometrie), dar și a oamenilor de știință înșiși (care par să se bucure de statutul lor de vedete)…

Moda copleșitoare a bibliometriei se datorează în mare măsură minții narcisiste a oamenilor de știință. Fascinația lor pentru indicii bazați pe citări îi conduce adesea dincolo de rațiune. Obsesia ego-urile lor este mult mai perversă decât lenea agențiilor care acordă granturi. În anumite privințe, oamenii de știință ne amintesc de culturiști care, sub pretextul „antrenamentului” în săli de sport și alte „saloane de musculatură”, par fascinați de propriile corpuri, reflectate în oglinzile din podea până în tavan…Narcisismul cercetătorilor este cu atât mai tragic cu cât se practică fără oglinzi.iv

O categorică demistificare a actualei concepții cantitatea citărilor ~ calitatea lucrărilor citate a fost publicată în 2014, când Nature a prezentat lista primelor 100 articole care au fost cel mai citate în toate timpurilev.

Dacă vă gândiți că descoperirea superconductorilor la temperaturi înalte, determinarea structurii dublei spirale a ADN-ului, primele observații că expansiunea Universului se accelerează – toate aceste geniale descoperiri geniale care au câștigat premii Nobel și aprecieri internaționale – sunt printre cele mai citate 100 articole, vă înșelați. Nu sunt nici măcar pe aproape.

Cea mai citată lucrare din toate timpurile este un articol din 1951 care descrie o analiză de laborator pentru a determina cantitatea de proteine dintr-o soluție. Respectiva lucrare a adunat peste 305.000 de citări – o recunoaștere care a nedumerit întotdeauna pe autorul său principal, fostul biochimist american Oliver Lowry. Deși știu că în realitate nu este o lucrare grozavă … mă bucur în secret de succesul ei, scria el în 1977.

Analizând lista celor mai citate 100 articole din istorie, Leng și Leng, 2020, au făcut o observație interesantă:

32 din lucrările listate în Top 100 au fost publicate în reviste cu factor de impact (IF) 3 sau mai mic, incluzând Scandinavian Journal of Clinical and Laboratory Investigation (IF 1,5) și Canadian Journal of Physics (IF 0,9). Surprinzător, Nature (IF 41,6) apare doar de patru ori, iar Science (IF 37,2) de trei ori. New England Journal of Medicine (IF 79,3) nu apare deloc. Revista cu cele mai multe prezențe (8) în Top 100 este The Journal of Biological Chemistry (IF 4), urmată de Physical Review B (IF 3,8), cu 7 articole incluse. vi

Creșterea continuă a numărului de citări este întreținută prin diverse metode care nu au prea multă legătură cu calitatea lor: rețelele de citări; efectul Matei (avantaje cumulative); suveicile de citări ș.a. Topul 100 al celor mai citate articole din toate timpurile este un duș rece pentru cei prea înfierbântați de febra scientometrică.

A aprecia calitatea unui om de știință pe baza h-indexului său este ca și cum ai alege un vin după prețul sticlei, o brânză elvețiană după mărimea găurilor sau o ciocolată după conținutul de zahăr.

Concluzii

Calitatea unui articol nu poate fi stabilită pe baza numărului de citări, ori a revistei unde a fost publicat sau a numărului și autorității autorilor. Nu există un demers magico-statistic pentru această apreciere/evaluare/estimare. Calitatea unui articol se găsește în conținutul său și trebuie extrasă de cititori, liberi de constrângeri scientometrice.

Profesiunea de credință a oamenilor de știință și a cercetătorilor de toate tipurile trebuie întemeiată nu pe indicii scientometrici derivați din citări, ci pe mândria și onestitatea fiecăruia de a emite judecăți de valoarea bazate exclusiv pe studierea atentă a literaturii de specialitate și a altor dovezi științifice. Mai simplu spus:

Să începem să citim articolele în loc să le evaluăm doar prin numărarea citărilor.

Non multa, sed multum…

NOTE_____________________

1 Garfield, E., 1979, Citation Indexing: Its Theory and Applications in Science, Technology, and Humanities, New York, Wiley, p. 23-24.

2 Harzing, A.-W., 2017, The mystery of the phantom reference

3 De exemplu, în 2014 am aflat că „Primul studiu al Institutului Geologic al României cu privire la fracturarea hidraulică la [sic!] gazele de sist” a fost prezentat de cei trei autori în pitoreasca stațiune bulgară Albena, pe malul Mării Negre. Detalii, Scrisoare deschisă domnului dr. Marcel Mărunțiu, Directorul general al Institutului Geologic al României

4 Molinié, A., and Bodenhausen, G., 2010, Bibliometrics as Weapons of Mass Citation, Chimia, vol. 64, no. 12, p. 78 – 89.

5 Van Noorden, R., Brendan Maher, B., and Nuzzo, R., 2014, The top 100 papers – Nature explores the most-cited research of all time, vol. 514, no. 7524, p. 550–553.

6 Leng, G., and Leng, R. I., 2020, The Matter of Facts – Skepticism, Persuasion, and Evidence of Science, The MIT Press, 360 pag.

Distribuie acest articol

80 COMENTARII

  1. … einstein spunea pe buna dreptate : „the intuitive mind is a sacred gift and the rational mind is a faithful servant. we have created a society that honors the servant and has forgotten the gift”. citarile, la fel ca clickbait urile pot eventual aduce bani, dar nu ne furam singuri caciula ? sigur clickbaitii consemneaza o victorie de campanie, dar in detrimentul cui si pina cind ?

  2. Aceasta „intamplare” arata doua lucruri: valoarea scientometriei si efectele benefice ale aplicarii ei.

    Bun venit in minunata lume noua academica!

  3. Inca un articol de exceptie al domnului profesor Cranganu , in acest caz despre pseudostiinta sau o noua jungla a lui Meinong in care inexistentul capata drept de cetate.
    Ca sa ne mentinem simtul umorului , pana la urma prea mult zgomot pentru o amarata de consoana , nu ?! Prof. John van de Geer devenit John van der Geer, da chiar dovada de modestie pentru ca se putea inspira copios din evolutiile SF din societatea noastra unde liceul se poate face uneori dupa facultate , competentele , diplomele si doctoratele apar sau dispar peste noapte ,etc. in Parlament ploua cu doctorate , detinutii devin scriitori , unul chiar a fost comparat cu Winston Churchil ( prietenii stiu de ce ) , elaboreaza lucrari stiintifice ,etc. etc. , deci de la un simplu r mai este mult pana departe :)) .

  4. Felicitari ,dle profesor. Contributia Dv. vine in concordanta cu acea a dlui Teodorescu publicata aici acum 2 zile.
    Am spus acolo si ceea ce Dv spuneti :
    ” Sa citim articolele în loc să le evaluăm doar prin numărarea citărilor”…dar asta e ceva mai greu pentru lumea academica, unde numarul celor care gandesc profund e in continua scadere. Lumea academica azi e mai degraba o fabrica de doctorate si de proiecte facute in graba si nu locul unde se gandeste profund si dupa aceea se scrie ceva. 95% din articolele stiintifice de azi sunt redundante….

  5. „Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă a fost citat de peste 1.100 ori!”
    Parca suna a consensul celor 97%. Care cred ca au un avantaj net: sint citati de mai multe ori.

    • Domnilor, este greu de aflat cine se ascunde in spatele fake-ului cu pricina si care a fost adevarata lor agenda (de unde stiti ca nu este munitie pentru arme de „discreditare in masa”?) In era „Deep Fake” nimic nu este exclus, lupta cu bandajele murdare a devenit business as usual!

      • „(de unde stiti ca nu este munitie pentru arme de „discreditare in masa”?) ”
        Ei, ce succes ai fi avut ca scenarist/regizor in filmul „De unde stii ca nu?”
        NB,
        intrind marginal in rolul pe care ma indemni sa-l iau: presupunem ca nu stim autorul, a fost chiar o incercare de „discreditare in masa” . Dar se stiu cei care au citat din autor, dintr-un articol care nu exista. Toti cei peste 1.000 au folosit arama de „discreditare in masa”? Fie. Atunci dece nu crezi ca si cei 97% au folosit aceiasi arma? Si ne ameninti ca vine Apocalipsa daca mai folosim combustibili fosili :D
        Nu esti si tu o arma de „discreditare in masa”?

        • @victor L
          Ei, iata ca matale ai sarit repede sa pui concluziile echipelor multidisciplinare (cu expertiza in climatologie, oceanografie, fizica, geologie, biologie, paleoclimatologie, chimie, etc) a institutelor reputabile din jurul lumii (NOOA, NASA, The Geological Society of America, The Royal Society in Londra, Helmholtz Centre for Ocean Research Kiel, JAMSTEC in Tokyo, sa numim doar cateva dintre ele) langa un fake de doi bani. Cam atat despre regii si regizori!

          Cat despre efectele schimbarilor climatice, institutele reputabile, asiguratorii, etc, atrag atentia asupra riscurilor (asa cum evidentiaza si linkurile de mai jos, sunt f departe de amenintari cu apocalipse sau armageddoane asa cum insinuati)! Anul acesta spre ex, fermierii germani (precum si fermieri din alte tari membre UE) primesc din nou ajutoare financiare (evident din banii contribuabililor) pentru compensarea pierderilor cauzate de seceta. Un alt exemplu demn de mentionat (pentru cetatenii de peste ocean) ar fi refuzul asiguratorilor sa asigure cladirile impotriva incendiilor de natura in tot mai multe localitati din California, sau cresterea masiva a premiilor pentru politele de asigurare (impotriva inundatiilor si a furtunilor) a cladirilor aflate pe coasta Golfului Mexic si pe coasta de Sud-Est.

          https://climate.nasa.gov/effects/

          https://www.noaa.gov/education/resource-collections/climate/climate-change-impacts

          https://royalsociety.org/topics-policy/projects/climate-change-evidence-causes/

          https://www.geomar.de/en/news/article/kohlenstoffkreislauf

  6. Felicitari pentru articol!

    Folosirea sistemelor de masurare a performantelor in cercetare are si alte consecinte, cum ar fi:
    – concentrarea pe cantitate (de articole) in dauna calitatii
    – incurajarea cercetatorilor de „a juca la siguranta”, adica de a publica pe subiecte care sunt la moda si sunt mai usor acceptate spre publicare si de a evita studii riscante, care nu ofera garantia finalizarii cu articole
    – divizarea unui studiu in cat mai multe feliute, care sa duca la tot la fel de multe articole

  7. Churchill spunea asa: „Many forms of Government have been tried, and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed it has been said that democracy is the worst form of Government except for all those other forms that have been tried from time to time.…”
    Problema nu este daca parametrii scientometrici folositi acum sunt buni sau rai (fiindca sunt rai), problema este cu ce trebuie inlocuiti. Sunt multe situatii in care evaluarea este necesara (doi concurenti aplica pentru aceeasi pozitie la o universitate, ce proiect trebuie finantat si ce nu, etc). Cine decide pana la urma, rapid si fara a fi subiectiv, daca cineva da dovada de „maxim profesionalism și lipsa oricărui conflict de interese”? (Asa ca fapt divers, sa presupunem ca cineva lucreaza in industria de extragere a combustibililor fosili sau ca cineva lucreaza in industria producatoare de centrale eoline. Prezinta sau nu conflict de interese in cazul cand este autorul unui articol despre schimbarile climatice?) Cine hotaraste ce cititori trebuie sa decida calitatea unui articol? Atunci cand se face o cautare cu Google exista niste algoritmi care determina ordinea linkurilor. Se poate stabili ceva similar pentru articolele stiintifice? In matematica este un asa numit „Erdos Number”. Poate ca si in stiintele naturale ar putea fi introdus un „Nobel Number” cu o definitie oarecum similara. Oricum, daca cineva are o idee cu ce algoritmi de calcul trebuie inlocuiti parametrii scientometrici actuali sa scrie un articol si sa-l trimita spre publicare. Daca in urma unui „peer review” va fi scotit bun este o sansa sa fie adoptat. Ar fi chiar interesant sa-l publice si pe contributors.ro. Numai sa spui insa ca parametrii respectivi nu sunt buni fara a veni cu un algoritm care sa-i inlocuieasca nu ajuta foarte mult. Eu spun de la inceput ca nu am nici cea mai vaga idee despre cum ar putea fi definit un asemenea algoritm!

  8. Mulțumesc pentru articol, fain!

    Lumea academică a devenit un „bubble”. Privita din lumea reală, who cares cate citări are x sau y? Daca x și y nu reușesc să ofere ceva palpabil lumii reale, sa influențeze lumea reală sau sa determine vreo direcție de dezvoltare/evoluție în lumea reală, who cares de bula lor?

    In lumea reală, premiul Nobel este apreciat pentru că persoana respectivă „aduce contribuții”, nu pentru că are multe citări. Cel mai probabil contribuțiile generează citări, dar câștigătorii nu sunt prezentați ca „cei mai citati”, ci ca „cei mai influenți” pe felia lor. (Știu, pe geologie nu exista Premiul Nobel, îmi amintesc articolul dumneavoastră, mulțumesc și pentru el.)

    Apreciez că în ultimă vreme sunt acceptate tot mai mult la finanțare proiectele orientate spre aplicare. Proiectele cu „output* comunitar și/sau social. Senzori, bio-aplicatii, studii sociologice, economie aplicata, start-up-uri tehnice și spin-off-uri, colaborări aplicate cu industria, comunicare și influența sociala. (In lumea reală, în „call-urile europene”, nu în „bula Ro”).

    Din păcate, bula academică a devenit „acei copii mari”! Cu câteva excepții, nimeni nu îi mai ia în serios. Construirea unui portofoliu propriu, ancorarea in lumea reală, comunicarea către lumea reală, adaptarea limbajului către publicul larg, asta este ceea ce contează în apreciere.

    Inevitabil, din cauza pandemiei, mi-a venit în minte Christian Drosten. Ieșirile lui către media și către publicul larg sunt adevărate lecții de comunicare. Da, are deja peste 4800 de citări la articolul despre covid din 2020, probabil va fi un articol-referinta pentru următorii 10 ani dar, „outside the bubble”, who cares?

    Acum ceva ani, încadrările în universitățile europene aveau ca „must” stagii in universitățile sau centrele de cercetare americane. Din cate am observat în ultimul timp, țările nordice, Olanda, universitățile tehnice din Germania, incep sa aibă că „must” stagii și experiențe în industrie, chiar colaborări duble. O schimbare de mindset foarte bine venita.
    In rest, citări și alte „poezii”, who cares?

  9. felicitari pentru articol, inca o dovada in sprijinul afirmatiei lui A Einstein: „Sunt lucruri care pot fi numarate dar nu conteaza, si lucruri care conteaza dar nu pot fi numarate”
    Scientometria din pacate este mult mai putin dezvoltata decat alte „stiinte”; un exemplu ar fi statisticile care ierarhizeaza jucatori de baseball sau basket bazat pe principalele categorii masurabile (puncte inscrise, ratari, asistari, recuperari, minute jucate, RBI. OBP, etc)
    Este ironic ca oamenii de stiinta se multumesc cu mai putin chiar in „ograda” lor, si intareste o alta afirmatie, de data asta a unui cronicar sportiv (Michael Wilbon, ESPN) care spunea ca sportul este activitatea profesionala cea mai apropiata de o meritocratie…probabil pentru ca se desfasoara in public, su ochii spectatorilor, care si platesc pentru asta.

  10. Stimate autor,

    Ceea ce faceti de fapt in comunicarea facuta este cel mai bine definit de o carte recenta, Triumph of Doubt.
    Pe scurt, va folositi de o particularizare total irelevanta, o umflati tare-tare, pentru a arunca cu dubii asupra restului de generalitate.
    Iata argumentele:
    1. materialul mentionat nu a aparut intr-un jurnal idexat ISI/Clarivate, unde de bine de rau exista editori si referenti. Nu sint toti desprinsi din rai, dar totusi..ceva verificari primare se fac, apropo de existenta unei lucrari. Asta nu spuneti.
    2. nefiind material indexat Clarivate, in care aparitia este conditionata de o sita primara, nedesprinsa nici ea din recuzita din rai, intr-adevar..orice se poate spune, orice se poate argumenta..prost nu e cel ce scrie, e cel ce baga in seama asemenea tipuri de lucrari. Asta nu spuneti.

    /…/

    • A trebuit să întru în rolul de Editor Asociat :-) și să scurtez mult comentariul dvs. Pentru că ați început cu o premisă falsă: articolul nu este, chipurile, publicat într-un jurnal idexat ISI/Clarivate!!! Chiar nu ați citit titlul articolului – Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă?

      Afirmați apoi, fără dovezi, că prost nu e cel ce scrie, e cel ce baga in seama asemenea tipuri de lucrari. Vă referiți la cei peste 1.100 de „proști” care au băgat în seamă articolul inexistent și l-au mai și citat în propriile lor studii?!

      Este adevărat, totuși, că numărul „proștilor” indexați de Clarivate/Web of Science este mai redus (doar 539), conform Fig. 2 din articolul meu.

    • @Triumph of Doubt
      sunt cuprins de admiratie de faptul ca esti in stare sa citesti, chiar si in engleza.. ti-as sugera sa-ncerci si sa intelegi ce citesti… stiu, e greu, s-ar putea sa ai dureri de cap, nu te speria, nu e de la corona, e doar efortul de concentrare,… astia ca tine, culti in cap, mai sunt numiti si analfabeti functionali.. dar asta nu spui..acum ca ai citit cartea recenta, ar trebui sa ai dubii in ceea ce te priveste..

      • Dar de ce simtiti nevoia sa jigniti? Il faceti analfabet functional pe un om care are dreptate? 40 de comentarii inflacarate la o incercare penibila de a descuraja orice criteriu de evaluare, venind cu un exemplu care spune un singur lucru: exista si oameni incorecti pe lume. Dar nu pedepsim toata lumea pentru asta.

  11. Evaluarea cercetarii e practic imposibila. Paul Müller a primit premiul Nobel in 1948, pt inventarea DDTului. Substanta de baza fusese deja inventata de un student austriac inca din 1873.
    Dupa cum se stie azi DDTul e interzis. A fost nevoie de zeci de ani sa se vada efectele acestei substante.
    Pe undeva imi pare rau ca sunt batrin si nu voi apuca 2050, tare curios as fi sa vad sistemul energetic cu zero emisiuni. De altfel strategia de a face planuri pe f multi ani e deosebit de inteligenta, oricum mai nimeni nu-si va aminti cine ce a propus.

    In rest se dovedeste odata in plus ca hirtia, chiar daca e numai pixeli e rabdatoare, suporta orice prostii.

  12. San Francisco Declaration on Research Assessment (DORA)

    Scopul articolului meu a fost de a reliefa unele anomalii majore cu care se confruntă actualul sistem scientometric bazat pe numărul de citări. Nu am intenționat să ofer soluții, dar unii comentatori le-au cerut.

    Există soluții și, pentru început, prezint Declarația de la San Francisco despre Evaluarea Cercetării (DORA)

    Consecințele negative ale utilizării indexului de citări și ale factorului de impact au determinat în 2012 un grup de editori și edituri să redacteze Declarația de la San Francisco despre Evaluarea Cercetării.

    Declarația a făcut o serie de recomandari pentru agențiile de granturi, instituții academice și de cercetare, edituri, organizații care produc indexuri bibliometrice și cercetători individuali. Până în 2019, Declarația a fost semnată de peste 1.000 de oraganizații, incluzând jurnale, societăți știinifice, universități și organizații de sponorizare, precum și de peste 14.000 persoane individuale.

    Declarația promovează trei teme majore:

    1. Nevoia de a elimina folosirea parametrilor bibliometrici bazați pe reviste, cum ar fi factorii de impact, în acordarea fondurilor de cercetare, numirile și avansările pe post.

    2. Nevoia de a evalua cercetarea pe baza propriilor sale merite, nu pe baza jurnalelor în care cercetarea a fost publicată.

    3. Nevoia de a folosi posibilitățile oferite de publicațiile online (cum ar fi relaxarea limitelor inutile asupra numărului de cuvinte, figurilor și referințele din articol) și explorarea unor noi indicatori ai semnificației și impactului articolelor.

    Dacă lucrați în domeniu și sunteți interesați, DORA este deschisă în continuare pentru noi semnături/adeziuni

  13. PLANUL S

    Pentru a contracara prezumțiile negative care parazitează actualmente sistemul bibliometric, prezint aici o nouă posibilă soluție:

    Planul S este o inițiativă pentru publicarea științifică cu acces deschis lansată în 2018 de către „cOAlition S”, un consorțiu de agenții naționale de cercetare și finanțatori din douăsprezece țări europene. Planul impune oamenilor de știință și cercetătorilor care beneficiază de fonduri oferite de organizații și instituții de cercetare finanțate de stat să își publice lucrările în biblioteci online sau în jurnale care sunt disponibile tuturor până în 2021.

    Planul S este structurat pe 10 principii. Cel mai important dintre ele prevede că, până în 2021, cercetările finanțate din subvenții publice sau private trebuie publicate în jurnale sau platforme cu acces deschis sau puse la dispoziție imediat în biblioteci online cu acces liber, fără un embargo.

    Detalii,

    https://sparcopen.org/news/2018/coalition-european-funders-announces-plan-s/
    https://www.scienceeurope.org/our-priorities/open-access

    • E un plan frumos si util, in special pentru cercetatorii cu bugete mici sau inexistente (independenti, incepatori, Europa de Est). Si daca tot incepem ceva bun, propun Coalitiei S si un nou indice bibliometric, indicele „R” (Researcher), calculat astfel:
      – la fiecare articol publicat: cate 1 punct pentru primul autor, 0,5 puncte pentru corespondent si 0,1 puncte pentru ceilalti co-autori (daca sunt 2 sau mai multi co-autori, fiecare ia cate 0,5 puncte). Aceste puncte se inmultesc cu factorul de impact (IF) al revistei respective si cu o cifra care sa reprezinte principiul „open-access”
      Aceasta cifra se calculeaza ca „1” in cazul articolelor open-acces, si subunitar la revistele care cer article processing fees (APCs), functie de pretul cerut la publicatie (cu cat se cere un APC mai mare, cu atat se scade
      dupa formula {1-APC (in euro)x0,001}; iar pentru APCuri > 1000 euro, acest index e automat 0,1.
      Exemplu: articol publicat de autorii A, B, C, D in revista X cu IF 3 si APC 500 euro
      – indexul R este pentru A: 1x3x0,5 = 1,5;
      – indexul R pentru B si C = 0,1x3x0,5 – 0,15;
      – index R pentru D (autor corespondent) = 0,5x3x0,5 = 0,75
      cum vi se pare asta Dle Cranganu?

      • În principiu, propunerea dvs. merită reținută într-un portfolio de propuneri similare.
        Ceea ce mă reține s-o aprob din toată inima este procentajul acordat co-autorilor în lipsa unor indicații concrete a fiecăruia dintre ei.

        Vreau să vă dau un exemplu foarte recent. La invitația unei consiliere a ministrei învățământului și cercetării din România am acceptat să fac part din comisia de validare a noilor membri CNATDCU, comisia Științele Pământului.

        Studiind dosarele candidaților am descoperit, printre altele, că unul din ei participase la un studiu geologic-geofizic efectuat în România de cercetători străini. Când articolul conținând cercetarea a fost publicat, profesorul român era ultimul pe lista de 15 co-autori. Fără să fie indicată contribuția sa concretă, m-am întrebat dacă nu cumva rolul său a fost doar acela de translator pentru ceilalți 14 cercetători străini.

        Dacă co-autorii sunt maximum 2-3 pentru un articol obișnuit (nici sinteză, nici review), mi se pare potrivită alocarea unui procentaj DESCRESCĂTOR fiecărui co-autor în funcție de poziția lui pe listă. Dar pentru al 15-lea co-autor, fără o indicație exactă a ponderii contribuției sale, cum să-i acord chir și 0,5 puncte?! Nu mai vorbesc despre unele articole care, fiind publicate în reviste cu ID mare, gen Science ori Nature, listează câteva zeci de co-autori!?! Repet, dacă nu este un articol care să descrie o activitate desfășurată de-a lungul a multor ani și care să înglobeze zecile de contribuții individuale, am dubii legate de punctajele pe care le merită fiecare co-autor.

        Cu ocazia studierii dosarelor candidaților pentru apartenența în comisia CNATDCU am constatat cum lucrază suveica citărilor în România. Erau trei dosare ale unor cadre didactice de la o universitate de provincie apărută după 1990, care publicaseră de zor în Analele respectivei instituții academice și prin alte publicații naționale. Cei trei se citaseră intens în mod circular (eu pe tine, tu pe mine, el pe noi doi, noi doi pe el etc.) astfel încât numărul de citări și indexul h personal erau crescute ca Făt Frumos cel din poveste… Și în acest caz, indicii bibliometrici au apărut manipulați, rupți de realitate și fără o bază pentru acordarea calității de membru CNATDCU.

        • Multumesc pentru raspuns Domnule Cranganu!
          Aveti va rog un link catre acest portofoliu de propuneri similare?
          In fine, in incercarea de a ajunge la inima dumneavoastra fac o propunere mai transanta: fiecarui autor sa ii fie atribuit un procent din meritul scrierii si publicarii articolului, astfel incat suma contributiilor sa fie 100% (sau 1). Ex: articolul X publicat de autorii A,B,C,D, contributie A=0,6, B=0,1, C=0,1, D=0,2, la care eventual se poate adauga 0,1 sau 0,5 pentru autor corespondent. Apoi se inmulteste cu IF-ul revistei si indexul de accesibilitate al revistei de mai sus (1-APC), rezultand un indice R care e mai relevant decat h-index.
          Citarile si ele ar trebui sa fie numarate si ierarhizate incluzand indicele R de mai sus, inmultit cu un numar care include IF-ul revistei citante si intervalul de timp dupa care s-a facut citarea (cu cat un articol e citat mai tarziu dupa publicare, cu atat e mai valoros). Adica index C (index of citation) = R x IF(c) x t
          t= 1 pentru citare in acelasi an cu articolul, 1,1 citare in anul urmator, 1,2 cand citarea este la 2 ani dupa publicarea articolului citat, 1,3 la 3 ani…1,9 la 9 ani, si 2 cand citarea se face la 10 sau mai multi ani dupa publicare

        • ” Cu ocazia studierii dosarelor candidaților pentru apartenența în comisia CNATDCU am constatat cum lucrază suveica citărilor în România. Erau trei dosare ale unor cadre didactice de la o universitate de provincie apărută după 1990, care publicaseră de zor în Analele respectivei instituții academice și prin alte publicații naționale. Cei trei se citaseră intens în mod circular (eu pe tine, tu pe mine, el pe noi doi, noi doi pe el etc.) astfel încât numărul de citări și indexul h personal erau crescute ca Făt Frumos cel din poveste… Și în acest caz, indicii bibliometrici au apărut manipulați, rupți de realitate și fără o bază pentru acordarea calității de membru CNATDCU.”

          In acest caz profesorul John van de Geer devenit manu propria John van der Geer este depasit in mod cert depasit de metodele si strategiile sa le spunem ” balcanice” care ies din orice grila occidentala, dar care aici sunt foarte frecvente.

          N.B. Cu ani in urma , firmele de constructii romanesti au penetrat piata din Germania si s-au adaptat atat de rapid acesteia incat au actionat exact in fisurile existente in legislatia existenta atunci, fisuri pe care nemtii nu le observasera si nu le puteau corecta in timp util , Solutia a fost una de tip nemtesc . Pur si simplu le-au interzis accesul pe piata lor .

          • nuante ? iacate le : daca sinteti din cluj, acolo unde pop aurel si dincu vasile, niste nulitati / neica nimeni, sint emeritusi / fruncea intelectualitatii, folositi „din” . daca va mutati in baneasa / bucuresti unde duduie academiile de intelligence si cele ale interesului national, folositi „de”. fair enough ?

    • Din contra, accesul trebuie reglementat numai pt cercetatori si studenti, orice deschidere libera producand acele efecte pe care nu le dorim.

    • „Planul impune oamenilor de știință și cercetătorilor care beneficiază de fonduri oferite de organizații și instituții de cercetare finanțate de stat să își publice lucrările în biblioteci online sau în jurnale care sunt disponibile tuturor până în 2021.” Nu inteleg de ce o discutie in acest sens e relevanta: Orice cercetator care vrea poate sa-si puna TOATE, dar TOATE articolele care le are pe site-ul propriu. Ah, nu? Copyright? Check my own website: http://webspace.science.uu.nl/~telea001/PAPERS. Si nu sunt nici primul nici ultimul din Comp Sci care face asta. Deci, chestia cu unde publici vs open science e un false friend: poti publica ORIUNDE si poti sa-ti pui ORICE open access, fara bani/subventii. De acord?

  14. Metoda de numarare Pristanda, adoptata si in cercurile academice si in cele politice.
    Este rusinos ca unii din asa zisii moderatori de la Contributors ma cenzureaza in mod constant.

  15. Good News! S-a nascut o noua stiinta: ‘Attribution science’!

    Am ajuns intimplator pe o pagina web in care se inventariaza succint si birocratic inca una din miile de carti tiparite zilnic pe tema Climate Change. De obicei imi pun masca pe ochi si pe urechi si trec automat, ca un lunatic, pe trotuarul celalalt cind aud pe cineva vorbind de Climate Change. De data asta, insa, am ramas blocat citeva minute pe pagina web, fascinat de fotografia autoarei noii carti („Angry Weather” a botezat-o, titlu bun si pentru un roman politist sau pentru un film de groaza), Friederike Otto — acting director of the University of Oxford’s Environmental Change Institute.

    https://is.gd/3mdKWI

    Am crezut ca au pus o poza gresita, cu vreo coafeza costumata de Hallowen, dar un click pe numele ei m-a dus la Univ of Oxford si făptura, y compris costumatia, e aceeasi. Si ce de publications are!!!

    Turmentat deja si necrezindu-mi ochilor, am avut curiozitatea, care s-a dovedit a fi o cumplita nesăbuintă, sa aflu cine e si cum arata autoarea articolului, Sonya Buyting, fiindca mie fizionomiile imi spun foarte multe. Rog persoanele mai slabe de inger sa nu se uite, fiindca imaginea ar putea sa le afecteze emotional. Aveti grija, de asemenea, sa nu fie copii prin preajma:

    https://is.gd/8TkcqU
    https://is.gd/DZvVga

    De cite ori dau peste cite un cercetator (britanic, de obicei, ca astia sint cei mai productivi si plini de imaginatie) mi se aprinde beculetul cu „universal basic income”.

    Cred ca, daca s-ar introduce in Occident acel „universal basic income”, s-ar termina in mare masura cu somajul deghizat in activitate de cercetare finantata de guverne, ar mai sta femeile pe la casele lor, ar face copii, ar avea timp sa gateasca o mincare sanatoasa, nu sa se furajeze cu mincaruri produse industrial, iar numarul de citari s-ar prabusi acolo unde ii e locul. Si poate ca, daca ar reveni la o viata normala, femeile astea singure si triste nu ar mai arata ca niste sperietori.

    • Cartea „Angry Weather” are pe Amazon.com 2/5 steluțe și un singur comentariu care spune multe în cuvinte puține:

      I was looking for science and found opinions flowing freely. To quote from the editorial note on page 206. „Sources are provided for all the facts in the book, but the interpretation of these sources is mine and not the only possible interpretation”. Indeed.

      • In afara de trollii direct (co) interesati, nimeni nu ii baga in seama pe alarmistii climatici altfel decit prin scurte replici ironice.

        Unul din comentariile la articolul respectiv:

        Vote for trudeau & biden and such events will never happen again. The glaciers will return to pre trump times, the open water between Russia and Alaska will become land, so settlers not happy here can walk back.

      • Va multumesc pentru comentariul apreciativ. Inseamna ca mi-a iesit.

        Autoarea cartii si autoarea articolului sint doar doua din miile si miile de impostoare (e valabil si pentru genul masculin) care paraziteaza domenii in care nu ar avea ce cauta. Una in cercetare, a doua in ceea ce, pe vremuri, s-ar fi numit jurnalism, dar de citeva decenii nu e nimic mai mult decit „advocacy journalism”, Mainstream Presstitute Media oferind in zilele noastre servicii contra-cost, exact ca la bordel, oricui e dispus sa plateasca pretul celor mai aberante perversiuni si „servicii” in domeniile publicitar, de propaganda si dezinformare, de indoctrinare sau de absolut orice altceva i-ar mai trazni prin cap celui mai pervers client. La astia, la fel ca la bordel, daca ai bani destui doar sky is the limit.

        Doua hoatze.

        P.S.
        There’s an ancient Irish saying: „If it’s covered in mud, looks like mud, feels like mud, but smells like something else that looks like mud – it’s not mud.”

    • Domle, asa cum spunea un profesor al meu, e clar un caz de sensibilitate excesiv augmentata si misdirectionata spre false judecati. Din fericire istoria stiintei ne ofera repere solide, si e bine sa ne documentam daca asta ne poate ajuta sa nu reinventam roata in privinta greselilor pe cont propriu. Iata si un link despre predecesorii care au ajuns la concluzii premature din genul „forma tradeaza fondul” sau „cartea si copertile” sau „branza buna in burduf de caine” etc
      https://en.wikipedia.org/wiki/Phrenology
      In fine, chiar daca respectivele autoare nu o sa citeasca niciodata aceste comentarii (de curiozitate, o sa publicati vreodata un articol stiintific?) declar ca as fi foarte bucuros sa petrec Haloween sau Thanksgiving sau chiar Anul Nou in compania celor doua doamne. In plus ar fi corect sa dati un link cu propria fizionomie, ca sa stim despre ce vorbiti.
      Howgh!

      • Draga d’Artagnan,

        Admirabil cavalerismul tau. Femeile, creaturi plapinde, trebuie aparate atunci cind, in afara bucatariei, sint atacate de predatori. Chiar si cele care, ca sa fie la moda (ca o compensatie a lipsei de notorietate si de succes in plan afectiv), isi baga sirme in nas, in sprincene, in limba, in buric, in…, ma rog,… etc.

        Dar insa totusi…

        … eu, unul, cind am de-a face cu cineva care scrie „cunostiintele” in loc de „cunostintele”, asa cum ai scris tu aici,

        https://www.contributors.ro/?p=45855#comment-428429

        Intr-o societate „normala” cunostiintele generale acumulate in clasele 1-8 sunt clar legate de practica

        imi vad de drum si il las pe preopinent sa vorbeasca la bec.

        Uite ca, fiind bine dispus azi, am facut o exceptie cu tine. :-) Norocosule!

        P.S.
        Cercetas si tu? :)

        Sigur nu in STEM, ci pe undeva prin universul falit (si paralel cu STEM) al asa ziselor „social sciences”.

        Maninci si tu o piine.

  16. Din experienta mea limitata foamea de citari este a fost indusă de clssificarea cercetsrii in universități pe baza numărului de articole publocate și apoi a numărului de citari. Universitățile sunt in continua cautare de fonduri și clasificarea lor mai sus in aceasta ierarhie artificială ajuta. In final se cea a un cerc vicios in care presiunea de sus apasa greu asupra profesorilor/cercetătorilor. Cand un profesor trebuie sa mearga cu cutia milei pentru „sponsorship” își pierde demnitatea iar a publica acelasi articol la 4 reviste sub un nume sau continut usor schimbate este un compromis mai mic.

  17. Si fiti sigur, nu este singurul articol, respectiv netul „colcaie” de alte articole pseudostiintifice.
    Se tot vorbeste de invatamant online si necesitatea acestuia , pt ce ar mai fi nevoie de invatamant in general daca informatiile se gasesc la cateva clickuri departare si fiecare poate deveni autodidact ?
    consecintele insa cine le asuma ? si aparitia unor specialisti aparuti „peste noapte” in urma publicatiilor stiintifice precum celui sus mentionat si al „profesorilor” de pe youtube ?

    • Si sa nu uit, a fost creat acel „dark net” care a degenerat, oare nu se poate crea un net numai pt cercetatatori cu acces limitat, unul in care cei neintitati n-au ce cauta ? ar fi in folosul tuturor si ar ingradi raspandirea a ce numim astazi fakenews, a neadevarului stiintific, al interpretarilor false si tendentioase.

  18. Despre jurnalele cu open-access și taxe de publicare

    Pe 4 iulie 2013, pe adresa de e-mail a lui Ocorrafoo Cobange, biolog la Institutul de Medicină Wassee din Asmara a sosit o veste bună: Era scrisoarea oficială de acceptare a unei lucrări pe care o trimisese cu 2 luni mai devreme în Journal of Natural Pharmaceuticals, în care descria proprietățile anticancerigene ale unei substanțe chimice pe care Cobange o extrasese dintr-un lichen.

    Ca și în cazul discutat în articolul meu, vestea bună avea o „mică” problemă: autorul nu exista, locul său de cercetare nu exista, iar conținutul articolul era o însăilare puerilă de non-sensuri de la un capăt la altul. Orice referent cu cunoștințe de chimie la nivelul scolii generale ar fi depistat imediat fake-ul propus drept „articol științific”.

    Pentru a demonstra că jurnalele cu open-access sunt mai mult interesate de banii ceruți ca taxăă de publicare decât de valoarea conținutului supus publicării, John Bohannon, autorul cacialmalei de mai sus, a trimis „articolul” său la 304 junale cu open-access din domeniul farmaceuticii.

    Până la data publicării dezvăluirilor sale (Who’s Afraid of Peer Review?, Science, 4 octombrie 2013), 157 jurnale acceptaseră publicarea acelui fake-articol și doar 98 îl respinseseră.

    Numai 36 din cele 304 trimiteri au generat comentarii negative despre conținutul „articolului”. 16 din acele comentarii negative au fost totuși ignorate de conducerea jurnalelor, care au acceptat publicarea „articolului” cu condiția achitării taxelor respective.

    Bohannon a mai descris niște condiții speciale legate de trimiterea „articolului” său la 304 jurnale:

    Acceptarea a fost norma, nu excepția. Lucrarea a fost acceptată de revistele găzduite de titanii din industrie Sage și Elsevier. Lucrarea a fost acceptată de reviste publicate de prestigioase instituții academice precum Universitatea Kobe din Japonia. A fost acceptată de jurnalele unor societății științifice. A fost chiar acceptată de reviste pentru care subiectul lucrării a fost cu totul nepotrivit, cum ar fi Journal of Experimental & Clinical Assisted Reproduction.

    Cacialmaua a avut cel mai mare succes în cazul jurnalelor on-line, care cer imediat achitarea taxelor de publicare, dar, în ciuda declarațiilor oficiale, nu efectuează un peer review riguros și profesional.

    • Mă amuză toate comentariile făcute la acest articol. Ați auzit de un program de IA care scuipă texte coerente? Imaginați-vă că cineva îl pune la muncă pe teme științifice. Cei care trebuie să aprobe publicarea, chiar dacă îl citesc, dar o fac pe fugă, ar putea avea impresia că ”da, dom’le, e bine scris, coerent, pe temă și subiect, se aprobă publicarea!” –
      https://www.nextbigfuture.com/2020/08/openai-text-and-program-generator-gpt3.html

      • Te amuzi tu, Harap Alb, te amuzi, dar unde vei merge (universitate, institut de cercetare) nimic nu vei face fără h-index, IF, număr de citări etc.

        Mai jos am publicat o listă, vai, incompletă, a universitarilor români care nu s-au jenat să citeze un articol-fantomă în contexte (cel puțin) exotice… Cred că ar trebui să patentez „complexul lui Harap Alb” :-)

  19. Pentru a separa griul de neghina si pentru a nu-si pierde vremea cautind articole citate de mii de ori, dar inexistente, scrise de autori inexistenți și publicate în reviste inexistente, cercetatorii seriosi din diverse domenii ar face bine sa se organizeze in „webs of trust” (un fel de „grupuri de prestigiu”, sau de „boieri ai mintii” – cum ar zice Sorin Adam Matei).

    https://is.gd/J4NMZ7

    Tot ce le trebuie e un minim de cunostinte in domeniul criptarii datelor (tehnologie anti-furt, de auto-aparare, de autentificare a documentelor si de garantare pentru integritatea profesionala si morala a altor persoane) si o cheie de criptare asimetrica (care se creeaza cu un singur click) cu care sa semneze documentele pe care le sustin, aproba, andoseaza.

    Daca exista deja astfel de retele de incredere si eu nu sint la curent, nu merita sa cititi mai departe. Scuze pentru deranj!

    Daca nu…

    Cei familiarizati cu criptarea datelor stiu ce este asymmetric encryption. Utilizarea tehnologiilor de criptare a datelor (symmetric & asymmetric encryption) e la indemina oricui, e gratuita si necesita doar o minima initiere pentru a beneficia de ea.

    Orice utilizator de calculator poate genera atitea chei de criptare PERSONALE cite vrea, desi una singura ii poate folosi la absolut tot ce are nevoie. Criptarea asimetrica foloseste o pereche de chei: una pentru criptare – cheia publica (unica in lume) -, disponibila pentru toata lumea si a doua, cheia privata, secreta, protejata cu o parola, utilizata pentru decriptare, semnare si autentificare.

    Utilizatorii unui sistem de operare care pune la dispozitie uneltele necesare criptarii (cele de tip Linux, de exemplu) pot sa semneze un fisier oarecare printr-un simplu click. Rezultatul este un al doilea fisier (minuscul), care contine semnatura. Fisierul astfel semnat, pus pe un site oarecare impreuna cu fisierul-semnatura, devine accesibil oricui pentru a fi preluat (copiat), integritatea si autenticitatea putind fi verificate tot cu un singur click.

    Exemplu: Somitatea Stiintifica S1 citeste un document D1, il socoteste util si hotaraste sa il recomande restului lumii punindu-si semnatura S1D1 pe el (impreuna cu toata greutatea autoritatii sale stiintifice). Oricine are incredere in S1 poate fi sigur ca, odata ce a verificat semnatura S1D1, citeste documentul D1 exact in forma in care acesta era atunci cind a fost citit si semnat de S1, fiindca semnaturile de acest gen NU pot fi falsificate. In +, semnatura S1D1 garanteaza doar autenticitatea documentului D1, fiind imposibil de a fi refolosita fraudulos pentru alte documente. In ++, daca cineva, oricine, a adaugat sau a eliminat din documentul D1 fie si o virgula, semnatura SID1 devine invalida.

    Fiindca nimeni nu e capabil sa citeasca tot ce se publica in domeniul sau, orice specialist S1, care are incredere in specialistii S11, S12,…S1n, poate sa le semneze acestora cheile publice de criptare astfel incit andosarile lor vor fi, indirect, andosate de semnatura lui S1. Adica, oricine are incredere in S1 si are de-a face cu un document semnat de S11, sau de S12,…sau de S1n (pe care nu ii cunoaste) va sti, imediat, ca poate sa aiba incredere ca documentul e valoros si merita atentia sa fiinca vede recomandarea indirecta a lui S1.

    Semnatura pusa pe o cheie publica poate fi revocata in caz de pierdere a increderii intr-o persoana din grup la un moment dat.

    In domeniul software e, de mult timp deja, obligatoriu, daca vrei sa fii luat in serios, sa-ti semnezi produsele pentru a le garanta autenticitatea si integritatea si sa faci cumva ca numele tau (cheia ta publica) sa aiba andosarea unui numar cit mai mare de personalitati cunoscute si respectate in domeniu, fiindca prudenta a ajuns in zilele noastre sa frizeze paranoia in jungla tot mai periculoasa a internetului. Daca nu vrei sa te pomenesti spionat, furat sau folosit in fel si chip fara sa ai macar habar ce se intimpla in calculatorul tau, nu mai instalezi absolut nimic inainte sa verifici semnatura obiectului si sa stii cine sint autorii si cine isi pune obrazul pentru ei. Te-ai fript cu Microsoft, te-ai fript cu Apple, te-ai fript cu Google, Twitter, Facebook etc. etc…, dar, cit ai fi de tolerant, la un moment dat iti amintesti de zicatoarea Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me. si pui piciorul in prag: gata, ajunge cu banditismele astea pe banii mei!

  20. Victor Velter – Expert scientometrie, UEFISCDI
    https://scholar.google.ro/citations?hl=ro&user=IvsMr7kAAAAJ
    Este splendida erudiția renascentistă care’l face pe Victor Velter, absolvent de matematică și ceva management, să scrie cu atât aplomb la o refista de farmacie, de biotehnologie, . Sau nu este…
    El este tăticul revistelor din Romania… el este cel care hotaraste, cu atâta știință de carte, care e buna si care nu.

  21. Explicatia e foarte simpla si e mentionata deja in referinta [2] (Harzing, A.-W., 2017, The mystery of the phantom reference). Acea lucrare inexistenta era data ca exemplu de formatare a referintelor intr-un template pentru o conferinta. Ca atare, unii autori au uitat pur si simplu sa stearga referinta din lista dupa ce au introdus propriul text in template. Evident, aceasta nu este o practica buna si nici o scuza pentru acei autori care nu si-au verificat suficient lucrarile inainte de publicare – dar nu reprezinta in niciun caz un argument valid impotriva utilizarii numarul de citari sau a scientometriei in general. Asa cum mentiona cineva mai sus, „scientometria trebuie imbunatatita si pazita, nu abandonata.”

    • „unii autori au uitat pur si simplu”.
      Asa, pur si simplu, acei „unii autori” au fost peste 1.100 de uituci oameni de stiinta uitarii.
      Chiar nu intelegi ca e vorba despe ceva ce nu exista? Nici articol, nici autor, nici revista.
      Ci doar cei peste 1.100 care au mincat un cozonac pe baza a ceva inexistent.

  22. Invitație la lectură

    Manipulating Google Scholar Citations and Google Scholar Metrics: simple, easy and tempting

    The launch of Google Scholar Citations and Google Scholar Metrics may provoke a revolution in the research evaluation field as it places within every researchers reach tools that allow bibliometric measuring. In order to alert the research community over how easily one can manipulate the data and bibliometric indicators offered by Google s products we present an experiment in which we manipulate the Google Citations profiles of a research group through the creation of false documents that cite their documents, and consequently, the journals in which they have published modifying their H index. For this purpose we created six documents authored by a faked author and we uploaded them to a researcher s personal website under the University of Granadas domain. The result of the experiment meant an increase of 774 citations in 129 papers (six citations per paper) increasing the authors and journals H index. We analyse the malicious effect this type of practices can cause to Google Scholar Citations and Google Scholar Metrics. Finally, we conclude with several deliberations over the effects these malpractices may have and the lack of control tools these tools offer

  23. „Să începem să citim articolele în loc să le evaluăm doar prin numărarea citărilor.”

    Da, e bine sa citim articolele, dar intrebarea este urmatoarea, acceptati opinia a 97% dintre cititorii unui articol ca fiind corecta? Daca 97% dintre cititorii unui articol il considera corect, si dvs il considerati gresit, ce ne facem?

    Clar, scientometria este un sistem care poate fi pacalit, dar daca vreti sa o inlocuiti cu parerea personala, dupa ce ati argumentat de mult timp ca oamenii se pot insela si adevarul nu poate fi stabilit prin consens nici macar cand sunt 97% de-o parte, atunci ce puneti de fapt in loc? Care e de fapt criteriul riguros cu care inlocuiti scientometria?

    • Nu văd nicio explicație logică între numărarea citărilor unui articol și opinia a 97% dintre cititorii unui articol ca fiind corecta. Văd doar o jalnică încercare de a băga bățul prin gard…Aveți grijă – ați greșit gardul.

      • Permiteti-mi sa reformulez, poate e mai clar legatura dintre cele doua:

        Cu ce e mai grav cazul unui articol inexistent care are 1000 de citari, fata de cazul a 97% de cercetatori climatici care, desi chiar citesc diverse articole, le interpreteaza prost si alarmist? Ce e mai periculos: contorizarea automata a citarilor, care poate avea erori usor de depistat de un functionar oarecare, sau citirea lucrarilor, care, iata, poate conduce la 97% opinii eronate, cu consecinte care baga intreaga economie planetara in colaps? Ce criteriu sa foloseasca un decident?

        Nu inteleg cum, dupa ce am vazut ca e posibil ca 97% din cititori /cercetatori sa se insele fundamental intr-o chestiune cruciala, mai puteti vorbi despre „calitate extrasă de cititori”, liberi de constrângeri scientometrice. Sa extraga calitatea ca sa ce, sa pateasca precum cei 97% care au extras calitate, si apoi i-ati contrazis ca habar n-au ce fac? Imi pare rau, chiar daca astazi si dintotdeauna am fost aliati cu Eurasia, eu imi aduc bine aminte ca mai demult, totusi, luptam cu Eurasia…

    • @ kinn,
      iti fac eu o propunere: sa citesti articole care nu exista, scrise de autori inexistenti si publicate in reviste care, nici ele, nu exista.
      Mai mult ca sigur ca vei avea opinia celor 97% de cititori.

      • Pai daca cititul lucrarilor care exista conduc la 97% sanse de eroare, atunci concluzia e clara, e mai bine sa nu citesti si sa dai cu banul. Ai 47% mai multe sanse de a nimeri adevarul.

        Desigur, toata discutia are sens doar pentru cei care care nu se cred infailibili. Pentru cei care se cred atotcunoscatori, complet impartiali si imuni la orice influenta culturala, atunci in mod logic propria parere este perfecta, n-ai de ce sa te indoiesti pe ea, n-ai de ce sa numeri citarile, n-ai nevoie de scientometrie, n-ai dubii; citesti, judeci. adevarul e gata. Cand Dumnezeu te-a inzestrat cu Adevarul Absolut, zau ca e pacat sa nu te pronunti pe orice subiect, sfidand consensul.

        • Totusi, nu esti constient ca faci confuzie intre mere si pere?
          Ce intelege fiecare din ceea ce citeste nu se discuta in articol, ci porneste de la ceea ce spune chiar titlul: „Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă a fost citat de peste 1.100 ori!”
          A fost citat/pomenit/amintit de el, nu citit! Caci nu avea de unde sa fie citit.
          Poate l-au vazut in stele :D

          • Totusi, nu esti constient ca 1100 citari ale unui articol inexistent publicat intr-un Proceedings anonim este un fapt minor? La nivelul sutelor de mii de articole stiintifice care apar anual, si mai ales comparativ cu gradul de subiectivitate pe care il implica judecata de valoare a fiecarui cititor in parte, in absenta oricaror criterii referitoare la autori, citari, revista stiintifica?

            Culmea, avand in fata un exemplu pe care l-ati dat voi, al celor care se inseala sau au fost inselati de alarmismul climatic.

            • Ultimul raspuns.
              – „nu esti constient ca 1100 citari ale unui articol inexistent publicat …” Nuuu!
              Ramine cum a spus dl profesor Cranganu: bagi batul printr-un gard gresit.
              Trezeste-te: cum mama zmeului sa fie publicat un articol inexistent?

            • @victor L
              Daca ai citit cu atentie articolul initial (la care dl Cranganu a facut trimitere), autoarea mentionase urmatoarele:

              1) 90% din citatii au fost gasite in „proceedings papers” (pentru cunostintele dvs „distinction between proceedings and journal papers”: Conference proceedings provide a vehicle for rapid reporting of ideas, techniques, and results. It is not uncommon for these reports to be somewhat incomplete and inconclusive. The purposes of proceedings papers range from snapshots of recent or continuing work to the reporting of a completed work or project. Journal papers are expected to be original, complete, and polished; to contain comparisons of theoretical and experimental results; and to include substantial conclusions and comprehensive references to other work).

              2. A fost capabila sa acceseze doar primele 12 din top 20 de citatii ale articolului fantoma. In concluzie, nu este exclus ca balanta (pana la 1.100) sa fi fost citatii facute in alte articole inexistente, boots, wheels within wheels, etc.

              P.S.
              Off topic, Pfizer se numara si ei printre membrii coalitiei WeMeanBusiness (Science Based Target Initiative).
              https://www.wemeanbusinesscoalition.org
              https://www.wemeanbusinesscoalition.org/commitment/adopt-a-science-based-emissions-reduction-target/

              P.S. Off topic:
              Compania Pfizer https://www.wemeanbusinesscoalition.org/commitment/adopt-a-science-based-emissions-reduction-target/

            • @Florix

              Este al nu știu câtelea cartonaș galben pe care trebuie să vi-l arăt: Manipulați cu o dexteritate care pe mine, pur și simplu, mă lasă perplex.

              Scrieți așa:

              [Autoarea] A fost capabila sa acceseze doar primele 12 din top 20 de citatii ale articolului fantoma[s.m.]. In concluzie, nu este exclus ca balanta (pana la 1.100) sa fi fost citatii facute in alte articole inexistente, boots, wheels within wheels, etc.

              Dar în originalul din care citați, este scris ceva cu totul diferit:

              I thus verified the top-20 most cited articles (all articles with 10 or more citations) that cited the phantom reference, reasoning that these were most likely to be “credible” articles.

              De unde ați scos că restul până la 1.100 ar fi articole inexistente, boots?!?

              Dacă nu vă schimbați nickname-ul cu unul pe care nu l-ați mai folosit încă (FLorin, submarinul galben etc.), vă sfătuiesc să nu mai comentați pe marginea articolelor mele.

            • @Victor L: E un typo, poftim, inlocuiesc cu „pretins publicat” si am evitat catastrofa galactica. Acum, ca am scos paiul, se poate vedea mai bine barna?

              Dar tu de unde stii ca articolul este inexistent? Pe baza autoritatii dlui Cranganu, pe baza consensului cercetatorilor, sau pe baza carui alt criteriu dintre cele respinse tocmai de dl profesor in articolul de fata?

  24. Vi s-a intamplat sa auziti de cartea „Impostures intellectuelles” tradusa in „Fashionable nonsense”? sau, ceea ce e cam tot aia – „scandalul” Alan Sokal?

    • Nu am citit acea carte. Despre „cacialmaua” Sokal am găsit cele mai bune detalii în propria-i lucrare Sokal, A., Beyond the Hoax: Science, Philosophy, and Culture, 2008, Oxford University Press.

      Ați citit cumva Hubbard, R., Corrupt Research – The Case for Reconceptualizing Empirical Management and Social Science, 2016, Sage?

  25. Râzi, tu râzi, Harap Alb, dar citările articolului-fantomă continuă să crească…

    Când am scris articolul – pe 3 noiembrie 2020 – numărul citărilor articolului fantomă pe Google Scholar erau 1174. Astăzi, după o săptămână doar, numărul citărilor a ajuns la 1180, în medie o extra-citare pe zi!!!

    Când cacialmaua a fost descoperită și făcută publică în 2017, citările pe Web of Science erau 398. În noiembrie 2020, când am accesat WoS, numărul citărilor sărise la 539!!!

    Ce semnificație poate avea această situație?

    Vă las pe dumneavoastră s-o găsiți. Eu doresc doar să-l citez (sic!) pe J. P. A. Ioannidis (2018):

    Mii de articole citează prostii ca să producă și să deducă prostii

    Aferim!

    Detalii,

    Massive Citations to Misleading Methods and Research Tools: Matthew Effect, Quotation Error and Citation Copying, 2018, European Journal of Epidemiology, vol. 33, p. 1021 – 1023.

    • Am citit cu atentie articolul dv. dar si toate comentarile. Sistemul citarilor este unul artificial care nu reflecta valoarea si experienta integrala a unui cercetator. Mai ales cand exista articole scrise de altii si platite, pentru altii care se dau mari cercetatori ori profesori univ. La fel si in cazul tezelor de doctorat, scrise de altii.
      Cred ca se pune prea mare accent pe aceste citari si s-a ajuns la o extrema periculoasa, atunci cand vorbim de promovare pe functii, grade de cercetare, ori alte concursuri.
      Din propria experienta, si alte in univ.straine, ca sa iti publice un articol, in revista lor iti sugereaza sa citezi din autorii lor, care sunt angajatii univ. Iar in calitatea de referent articole si carti exista multa superficialitate si daca esti prea exigent si intorci inapoi materialele, a doua oara nu mai esti solicitat.
      Pana la urma si participarile la conferinte si simpozioane, cu taxe de sute si mii de euro ori dolari, ori la reviste pe sume mari nu mai reflecta in mare masura calitate si obiectivitate ci au devenit niste afaceri. Exista si exceptii dar acolo selectia este f.dura si clara.

  26. Câțiva autori români care au citat articolul- fantomă

    Numărul citărilor articolului-fantomă a ajuns astăzi la 1.180. Din curiozitate, am căutat prin aproximativ prima jumătate a articolelor listate pe Google Scholar și am găsit că și autorii români nu s-au dat în lături de la a cita în niște contexte total exotice cacialmaua intitulată „The Art of Writing a Scientific Article”.

    Într-o ordine întâmplătoare, iată cîteva producții și autorii lor din unele universități românești:

    1. Burnout Syndrome and Work Accidents
    Rodica Gabriela Enache
    Ovidius University of Constanta, Romania, Department of Psychology and Social Work
    Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 78, 13 May 2013, p. 170-174.

    2. Heritage as an Alternative Driver for Sustainable Development and Economic Recovery in South East Europe Investigating art market efficiency

    Anca Munteanu, Andreea Pece
    Petru Maior University of Targu Mures, Babes Bolyai University of Cluj Napoca,
    Procedia – Social and Behavioral Sciences, 2015, vol. 188, p. 82 – 88.

    3. The influence of faculty specialization on deductive reasoning in young Romanian students
    T. Miulescu, M. Chraif, M. Aniţei, A. Iliescu, A. Bârcă, University of Bucharest
    Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 33, 2012, p. 1063-1066.

    4. The impact of communication in the harmonization of couple relationships
    Tomuletiu Elena-Adriana, Oroian Maria, Girbovan Ovidiu, Girbovan Cristina, Buicu Gabriela, Gyorgy Manuela
    „Dimitrie Cantemir” University, Tirgu-Mures; University of Medicine and Pharmacy, Tirgu-Mures
    Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 116, 2014, p. 5041 – 5045.

    5. Inductive Reasoning and Visual Memory. A Pilot Study
    Mihai Aniţei, Daniela Dumitru, Mihaela Chraif,
    University of Bucharest, Faculty of Psychology and Educational Sciences
    Procedia – Social and Behavioral Sciences, vol. 127, 22 April 2014, p. 834-839.

  27. Dle profesor, in lumina discutiilor despre natura adevarului stiintific pe care le-ati initiat in articolele precedente, mi s-ar parea mai nimerit sa schimbati titlul articolului in:

    „Un articol pe care nu l-am gasit, scris de autori ramasi inca nedescoperiti, publicat intr-o revista posibil inexistenta, se crede a fi citat de peste 1100 de ori.”

    Dupa cum ati argumentat in multe articole precedente, adevarul stiintific despre existenta sau inexistenta unui fenomen, in speta a articolului in cauza, nu poate fi stabilit cu exactitate, intrucat nu putem sti ce dovezi va aduce ziua de maine. Tot ce se poate afirma cu exactitate este ca pana astazi nu s-a gasit. Mai mult, consensul dvs si al dlui Pieter Kroonberg si al altora cu privire la inexistenta articolului in cauza nu reprezinta o dovada (adevarul nu se stabileste prin consens, articole mai vechi), si nici autoritatea dvs si a altor profesori emeriti, dupa cum ati spus-o chiar aici („calitatea nu poate fi stabilită pe baza … numărului și autorității autorilor”). Ba mai mult, atat timp cat nu cunoasteti exact detaliile despre software-ul sau oamenii care numara si va afiseaza citarile, lucrati de fapt cu un model mental despre cum se comporta procesul – or, dupa cum stim din climatologie, modelele matematice pot fi afectate de erori, si nu reprezinta nicidecum o garantie.

    Dupa cum am citit cred chiar intr-un articol al dvs., europenii au crezut multa vreme ca lebedele negre nu exista, cand de fapt ele existau, dar in alta parte (in Australia). Cu ce-ar fi diferite articolul pretins inexistent, autorii pretinsi inexistenti, revista pretins inexistenta de astazi?

    • @kinn
      off topic
      „…modelele matematice pot fi afectate de erori, si nu reprezinta nicidecum o garantie.” asa este (teoretic – la fel cum nu exista nici unghiuri drepte), dar sa zicem ca de doua mii de ani dupa Hristos s au incropit niste modele functionale, un avion este un model matematic pilotat automat, la fel un satelit care depaseste cercul asteroizilor si spioneaza jupiterul. ce vreau sa spun : se naste o lume de strigoi lipsiti de Dumnezeu ce si inchipuie (prin spoiala lor de stiinta) ca s masterii universului. nimic mai fals.

      • Eu nu fac decat sa spicuiesc argumente din articolele mai vechi ale dlui profesor si sa le aplic (si) la situatia de fata.

        In particular, ce invocati dvs aici este un argument bazat pe consens si autoritate: avem niste modele functionale la avioane si sateliti, sa mergem pe incredere, „sa zicem” ca sunt chestii de bun simt. La asta se potriveste replica „În știință, consensul nu are relevanță. Ceea ce este relevant sunt rezultatele reproductibile”, citat din articolul „Din nou, despre sfidarea consensului științific…” al dlui Cranganu. Prin urmare, resping consensul ultimilor 2000 de ani, resping numarul si autoritatea autorilor (asta e din articolul de fata), si ridic din nou problema cat de adevarat este numarul de 1100 pretinse citari si inexistenta articolului in cauza, dupa ce am respins toate argumentele pe care ni le-a spus dl profesor sa le respingem.

        Cat priveste strigoii si „spoiala lor de stiinta”, gresiti flagrant, intrucat faceti recurs la autoritatea autorilor. Nu aveti nici un demers magico-statistic pentru această apreciere/evaluare/estimare (e tot din articolul de azi). Adevarul poate sta pe buzele unuia care sfideaza consensul. Da, chiar, si pe buzele celor care considera ca Pamantul e plat sau ca-s masterii universului (poate ca ei sunt, de unde stiti dvs), asa cum a stat si pe buzele celui care a descoperit craterul de impact Chicxulub, si el ridiculizat la randul sau si considerat strigoi cu spoiala de stiinta de cei care credeau, in virtutea autoritatii lor precedente, ca stiu mai bine (a se vedea acelasi articol „Din nou, despre sfidarea consensului științific”).

        • Atita „eruditie” pentru „Un articol inexistent, scris de autori inexistenți și publicat într-o revistă inexistentă” si care a fost citat de peste 1.100 ori! Inclusiv in Romania.

  28. Efectul Matei și avantajul cumulativ al citărilor

    Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

    (Evanghelia după Matei, 25:29)

    În chestiunile bibliometrice și în multe fenomene sociale diverse apar frecevent situații în care succesul pare să rodească mai mult succes.

    O lucrare care a fost citată de multe ori este mai probabil să fie citată din nou decât una care a fost puțin citată.

    Un autor al multor lucrări este mai probabil să publice din nou decât unul care a fost mai puțin prolific.

    Un jurnal care a fost frecvent consultat într-un anumit scop este mai probabil să fie accesat din nou în comparație cu unul care a fost care a fost consultat mai puțin…

    Un milionar obține câștiguri suplimentare mai repede și mai ușor decât un cerșetor.

    (Derek de Solla Price, 1976, A General Theory of Bibliometric and Other Cumulative Advantage Processes, Journal of the American Society for Information Science-September-October 1976, p. 292.)

  29. Articolul inexistent și COVID-ul

    Ambele nu se văd (primul pentru că este o ficțiune), dar numărul „îmbolnăvirilor” crește continuu!!!

    Astăzi, articolul-fantomă a ajuns la 1.181 citări – câte o citare pe zi după ce am publicat articolul meu cu o săptămână în urmă, când existau doar 1.174 citări.

    Pentru COVID, lumea așteaptă cu înfrigurare vaccinul (urile) care să o salveze de pandemie.

    Pentru autorii bolnavi de „citări-tă”(!!), nu se așteaptă, din păcate, niciun leac.

    • dupa o viata n minciuna si desfriu, vine moasa cu acul si vaccinul salvator ! cind iti pierzi imunitatea prin sedentarism si hrana nesanatoasa te miri ca micile bacterii (sau virusi) te rapun ! sa ne punem asadar mastile pe gura si sa ne spalam pe miini ! apud „apostolii sanatatii” (urmatorul pas izolarea intr un glob de sticla de unde sa ne bucuram de viata)

  30. OFF TOPIC
    Supra-alimentarea cu electricitate a autombilelor Tesla este acum mai scumpă decât alimentarea lor cu benzină

    Informațiile oferite de Tesla pe site-ul propriu, conform cărora încărcarea bateriei cu supracharger costă $7 în timp ce alimentarea cu benzină ar costa $12, sunt acum fake.

    Creșterea recentă a costului supra alimentării la 52 de cenți pe kilowatt-oră este în creștere față 42c/kWh, așa cum apare pe site-ul Tesla.

    Asta înseamnă că reîncărcarea chiar și a celui mai eficient model Tesla Model 3 Standard Range Plus – care consumă 18,8 kWh/100 km, conform cifrelor furnizate guvernului australian – ar costa 9,78 dolari pe 100 km folosind un superchager.

    Un BMW 330i costă 8,00 USD per 100 km, presupunând un cost mediu al benzinei premium fără plumb de 1,38 USD (datele provin din Australia).

    Consumând în medie 5,8 litri la 100 km – mult sub cifra de 7,0 L / 100 km utilizată de site-ul Tesla – BMW-ul este cu 18% mai ieftin de alimentat decât o reîncărcare Tesla.

    Detalii,

    Tesla Supercharging now more expensive than petrol refuelling

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Climate Change, Torn between Myth and Fact, Cambridge Scholars Publishing, 2021. ===================================================== DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.